Despre echilibru

Zilele acestea au fost marcate de...pasiuni. Unii poate nu-mi vor da dreptate si vor spune ca de violenta, de discriminare, de privare de libertate, de manipulare sau de orice altceva ar putea caracteriza evenimentele incepute pe 10 curent si inca neterminate. Cum nu vreau sa polemizez, iar adevarul are o stare de instabilitate, functie de punctul din care este privit, n-am sa intru in analiza de caz, acum si aici. Doar ca in tot ce s-a scris, pro sau contra, zilele acestea, am simtit mult mai multa pasiune dintr-o parte sau cealalta fata de realism si, nu in ultimul rand, echilibru.

De aceea astazi mi-am propus sa punctez cateva ganduri despre echilibru. De fapt nu sa punctez ci sa evidentiez, din doua materiale pe care le-am gasit in mediul online, nevoia de echilibru nu doar in discernerea cauzelor cat mai ales in solutionarea unei situatii care arunca Romania inapoi cu atatia ani si o face sa para, iar nefericit, incontrolabila, neguvernabila samd. Cum cele doua postari fac parte din zone total diferite ale spectrului socio-politic national le redau, prin copy paste, integral, intr-o ordine pur alfabetica a sursei, pentru a nu fi acuzat de partizanat. 
Trebuie sa fac precizarea ca, pentru echilibru, materialele trebuie citite fara prejudecati sau tendinte. Iata-le:

Primul material, de pe https://casa-regala.blogspot.com/2018/08/mesajul-majestatii-sale-margareta-dupa.html spune asa:

Al doilea material, de pe https://www.stiripesurse.ro/liviu-plesoianu-scrisoare-deschisa-catre-romani-dupa-violentele-din-pia-a-victoriei_1283435.html, este urmatorul:

"”Scrisoare deschisă către români: să spargem, ÎMPREUNĂ, bula de ură...
Dacă s-a ajuns, în mult prea multe cazuri, ca în cadrul aceleiași familii să existe conflicte pornind de la apartenența la o anumită tabără politică, atunci e cât se poate de clar că greșim fundamental. Ieri ne întâlneam cu copiii în parc și vorbeam despre Nichita Stănescu și Marin Preda, iar astăzi nu ne mai întâlnim, nu ne mai vorbim, nici măcar nu ne mai scriem pentru că „pro-PNL” și „anti-PNL”, pentru că „pro-USR” și „anti-USR”, pentru că „pro-PSD” și „anti-PSD”, pentru că „pro-Iohannis” și „anti-Iohannis”, pentru că „pro-Cioloș” și „anti-Cioloș”? Atunci înseamnă că tocmai am scăpat printre degete ESENȚIALUL! Dacă ne unea cândva poezia și literatura și ne dezbină până la ură acum disputa politică, atunci e evident că alegem hăul în locul înaltului, noroiul în locul nufărului. Însă tocmai șansa asta – a nufărului care se ridică deasupra noroiului – o avem încă în față. Avem posibilitatea de a ne reîntâlni întru sublimul speciei noastre. Desigur, avem și posibilitatea de a ne pierde, pe noi și pe ceilalți, în găurile negre ale sinistrului speciei. Aceste posibilități își împart în mod egal liberul nostru arbitru. Depinde doar de noi ce anume alegem...
În ce mă privește, pot să vă spun că sunt foarte bucuros să joc tenis cu bunul meu prieten Liviu (da, tot Liviu, dar votant USR), să împart o sticlă de vin roșu bun cu ruda mea Tiberiu (votant Băsescu, „băsist” convins), să vorbesc despre fizică și metafizică ore în șir cu ruda mea Ștefan (simpatizant Iohannis), să mănânc cele mai bune paste cu fructe de mare din lume pregătite cu măiestrie de finul și bunul meu prieten Adi (votant PSD), să donez pentru copiii bolnavi direcționând în mod egal banii către o organizație umanitară condusă de oameni cu care rezonez și către o organizație umanitară condusă de oameni cu care nu rezonez (parteneri de drum cu Cioloș)!
Să nu ne iluzionăm, dragi români, indiferent în ce tabără vă aflați: NU va veni Harry Potter cu bagheta magică pentru a ne face să găndim dintr-o dată la fel în ceea ce privește politica. Dacă pentru mine, spre exemplu, Iohannis este un personaj grav avariat sufletește, incapabil de orice tresărire empatică reală, nemimată, mi-e foarte clar că pentru alții el e eroul din poveste care se bate cu balaurul zi de vară până-n seară. Asta, dragi români, n-o putem schimba... Ce putem însă schimba este modul cum ne raportăm unii la ceilalți. Pentru că dacă ne pierdem umanitatea alegând calea urii, atunci suntem iremediabil pierduți. Într-o mare de ură, pierduți suntem toți: „useriști” și „anti-useriști”, „pesediști” și „anti-pesediști”, „peneliști” și „anti-peneliști”, „iohanniști” și „anti-iohanniști”, „cioloșiști” și „anti-cioloșiști”... Dacă se rup zăgazurile urii, atunci ne vom îneca toți, niciunul dintre noi nu va mai putea respira aer curat, neotrăvit. Iar singurul baraj în calea viiturii de ură vidă e UMANITATEA noastră. Aici este CHEIA, aici este SOLUȚIA!
Este motivul pentru care repet la nesfârșit că am ales să împart o donație în mod egal între două organizații umanitare – una condusă de oameni de care mă simt apropiat, una condusă de oameni de care nu mă simt apropiat. Nu repet acest lucru pentru că aș fi făcut eu nu știu ce donație colosală. Sunt mulți oameni care donează de mult mai multă vreme, în mod constant. Deci nu asta este ideea. Repet acest lucru pentru că astfel de gesturi ne pot vindeca de ură. Faptul de a dona bani chiar dacă ai opinii politice complet diferite de ale celor care fac, totuși, mult bine prin asociația lor umanitară reprezintă un exercițiu pe care îl consider absolut necesar. Acest gest a ajutat niște copii sărmani, dar m-a ajutat și pe mine. M-a ajutat să mă ridic întru dragostea față de oameni în loc să cad în golul nesfârșit căscat de prăpastia urii. M-a ajutat să văd nufărul dincolo de noroiul deasupra căruia a reușit, ca un viu simbol, să se ridice...
Fie să alegem ceea ce ne înalță ca specie și fie să ne vindecăm de ură și dezbinare prin gesturi simple, precum cel pe care am ales eu să-l fac. Pentru mine, sunteți toți oameni, sunteți toți români, dragi oameni și români „peneliști” și „anti-peneliști”, „pesediști” și „anti-pesediști”, „useriști” și „anti-useriști”, „iohanniști” și „anti-iohanniști”, „cioloșiști” și „anti-cioloșiști”! Și am ales, dincolo de opiniile ce ne despart, să continui să joc tenis cu bunul prieten Liviu „useristul”, să continui să împart o sticlă de vin roșu românesc cu ruda mea Tiberiu „băsistul”, să continui să vorbesc despre fizică și metafizică ore în șir cu ruda mea Ștefan „iohannistul”, să continui să mă bucur de viață mâncându-i toate pastele cu fructe de mare finului meu Adi „pesedistul”, să continui să donez în mod egal pentru organizația umanitară condusă de oameni cu care rezonez și pentru organizația umanitară condusă de „cioloșiști”. Asta este alegerea mea, dincolo de tot ce ne desparte. Și dacă am o stare de bine sufletesc, dacă simt că, astfel, spiritul meu bea apă vie în loc de nisip fierbinte, atunci înseamnă că am ales corect, că am ales... OMENESCUL.
Fie ca retortele chimice și alchimice ale Centenarului să ne ajute să transformăm apa moartă din poveste în apa VIE din poveste. ...Fie să FIM!”, scrie Liviu Pleșoianu, pe pagina personală de Facebook."

M-as fi oprit aici dar, cum totusi "ceva se intampla cu noi", ca sa folosesc parte din refrenul unui cantec recent, iar starea de echilibru ar trebui sa porneasca tocmai de la cel menit sa faca, prin MEDIERE, echilibrul intre tabere, ma gandesc ca poate citind macar unua din postarile redate, cineva va avea curajul sa-i aduca aminte respectivului ca inca este MEDIATOR in aceasta tara inebunita de scenarii si scenarita. 

Si ca, daca el insusi nu este implicat in aceste scenarii si scenarite, are la dispozitii cateva parghii importante prin care pot fi clarificate multe din necunoscutele ecuatiei numita "evenimentele din 10 august curent". Spuneam ca au aparut zeci de analize privind miza acestei spete. Nu sunt eu indreptatit sa le disec acum. Dar ma gandesc ca la scorul 3-2 in meciul dintre putere opozitie, s-ar putea gasi destule "filtre" care sa evidentieze adevarata miza a acestul august "fierbinte". 

Pentru echilibru, las cititorului placerea sa descopere parghiile la care faceam referire, analizele despre care vorbeam si reprezentarea scorului sus amintit.

Succes in cautare si lectura placuta!