Istoria+neromantata+a+disponibilizarilor+cu+dar)
Asta pentru ca, tocmai, ma intrebasem unde este "marea forta" care, postdecembrist clama, intre multe altele gen "noi muncim, nu gandim" "IMGB face ordine" sau cum s-a produs marea schimbare de paradigma pentru a nu se mai auzi "Avem o tara, o datorie si-o misiune de veacuri de indeplinit".
Desigur, materialul nu raspunde la ambele intrebari dar, privind din perspectiva dezastrului economico-social la care asistam si in prezent, paralelismul nu poate decat sa confirme ca intrebarea care macina Romania de peste un sfert de veac "cui a folosit?", are un singur raspuns: le-a folosit lor, "profesorilor", fara frontiere, grade sau deosebire politica.
De aceea redau, prin copy-paste fireste, materialul in cauza, fara alte comentarii decat cu o atentionare: in el se puncteaza si sorgintea ideii.
Deci, dorindu-va lectura placuta, va invit sa va focusati pe esenta!
"In trei ani s-au cheltuit 652,9 milioane de euro pentru combaterea somajului
Istoria neromantata a "disponibilizarilor cu dar"
Economie - STEFAN RADEANU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Asa a inceput restructurarea industriei de stat prin intermediul disponibilizarilor de personal; "Salariatii societatilor comerciale in care statul detine cel putin o treime din totalul drepturilor de vot in adunarea generala, precum si ai regiilor autonome, care inregistreaza pierderi, arierate si fluxuri financiare negative, ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a unor concedieri colective, efectuate in procesul de restructurare, privatizare, lichidare beneficiaza de masurile de protectie prevazute in prezenta ordonanta de urgenta" - se mentiona chiar in preambulul Ordonantei de Urgenta nr. 9 din data de 14 aprilie 1997, cu privire la unele masuri de protectie pentru persoanele ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare.
O data care merita sa fie retinuta. De atunci si pana in prezent, restructurarea economiei pe baza disponibilizarilor in masa a provocat si provoaca mutatii periculoase. Nu numai ca soarta societatilor vizate de aceste programe nu a cunoscut revirimentul mult asteptat, dar mult mai important, strategia inaugurata de catre Guvernul Ciorbea a degenerat afectand insasi esenta. Forta de munca, mai ales la nivel de mentalitate. „Disponibilizarea cu dar“ - acordarea acelor celebre plati compensatorii fara o finalitate practica (nu ne referim aici la intentii declarative) - a devenit un sport national. Cozi la inscrierea pe liste de disponibilizare, mita pentru primirea statutului de somer compensat, discutii sterile pe seama sumelor ce erau/sunt alocate pentru plata celor care de bunavoie renunta la calitatea de somer. Sunt lucruri prea bine cunoscute - episodul milionarilor pe termen redus din Valea Jiului este emblematic - dar din care nu s-au tras invatamintele necesare. Mai mult chiar, metoda curatirii societatilor de stat cu pierderi doar de personal si nu de vicii de fond (tehnologie invechita, neadaptarea la piata, "practicii clientelare, devalizare prin intermediul firmelor capusa) a fost perfectionata de la an la an. Mai grav, pseudo-perfectionarea s-a realizat prin intermediul cadrului legal. Nu exageram, iar o dovada a acestui lucru sta intregul opis de acte normative promovate de diversele cabinete care s-au succedat la Palatul Victoria. Dincolo de Ordonanta de Urgenta nr. 9/14.04.1997 au mai aparut HG nr. 203/19.05.1997, Legea nr. 108/24.06.1997, Ordonanta de Guvern nr. 18/15.08.1997, OG nr. 17/15.08.1997, Ordonanta de Guvern nr. 22/19.08.1997, Legea nr. 216/22.12.1997, Legea nr. 219/24.12.1997, Legea 220/24.12.1997, Ordonanta de Guvern nr. 22/24.03.1998, OG nr. 69/25.08.1998, HG nr. 668/30.09.1998, OUG nr. 36/12.11.1998, HG nr. 58/3.02.1999, OUG nr. 4/4/02/1999, HG nr. 127/1.03.1999, Instructiuni nr. 3/05.03.1999, Ordin nr. 81/5.05.1999, Ordin nr. 102/5.05.1999, HG nr. 367/11.05.1999, Ordin nr. 496/31.05.1999, Legea 103/11.06.1999, OUG nr. 98/24.06.1999, HG nr. 624/2.08.1999 OUG nr. 146.30.09.1999, OUG nr. 185/18.11.1999, Ordin nr. 204/7.02.2000, OUG nr. 77 din 16.06.2000, HG nr. 567/3.07.2000, Legea nr. 145/3.04.2001, Legea nr. 180/11.04.2001, Legea nr. 188/17.04.2001, Legea nr. 187/17.04.2001, Legea nr. 312/18.06.2001, Legea nr. 311/18.06.2001, Legea nr. 310/18.06.2001, OUG nr. 170/13.12.2001, OUG nr. 49/18.04.2002, Legea nr. 511/12.07.2002, OUG nr. 8/27.02.2003 si Hotararea Guvernului nr. 240 din data de 4.03.2003. O veritabila inflatie de acte normative, toate avand acelasi scop si anume masurile de protectie pentru persoanele ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare si lichidare. Efectul acestei strategii. Fara a forta lucrurile, ne vom limita doar la a prezenta cateva date oficiale. Conform Raportului Ministerului Finantelor din data de 30 februarie 2003, privind ajutoarele de stat acordate in Romania in perioada 1996 - 2000, pentru combaterea somajului si pregatire profesionala s-au acordat urmatoarele sume: 149,3 milioane euro in 1998, 216,7 milioane euro in 1999 si 286,9 milioane de euro in anul 2000.
In total 652,9 milioane de euro. O suma importanta si tot la fel de important ar aparea rezultatul final. Fara a fi acuzati de subiectivism amintim doar ca in perioada 1997 - 2001 numarul salariatilor din economia nationala s-a redus cu 1,3 milioane de persoane, de la 5.939.000 la finele lui 1996 la 4.619.000 in 2001. Sunt date care ne pot scuti de alte comentarii privind reusita programelor de restructurare a societatilor comerciale exclusiv pe seama disponibilizarilor de personal, fie acestea si chiar acompaniate prin programe de compensare financiara a somerilor.
S-a pornit cu stangul
Varianta Ciorbea a fost pusa in practica intr-un moment total neinspirat. Din pacate, lectia primelor 17 societati comerciale lichidate/restructurate nu a fost invatata. Macar ea s-a soldat cu primii 30.000 de someri originali, platiti din banul public, pentru a renunta la locul de munca. In baza Ordonantei 9, Uzina de Motoare Electrice Bucuresti, COMAICO, VISCOFIL, PROMEX, PETROTEL, VEGA, DARMANESTI etc. au fost acele societati care au deschis seria experimentelor de laborator in privinta restructurarii. Reteta, este drept, a fost sugerata/impusa de catre reprezentantul la acea vreme a Fondului Monetar International, Paul Tomsen. Au urmat apoi zecile de mii de mineri din Valea Jiului. In baza aceluiasi program, disponibilizatii urmau sa primeasca intre 6 si 20 de salarii medii, ca pret al compensarii pierderii locului de munca. Varianta initiala a fost aceea ca banii sa fie incasati lunar. A urmat o faza evoluata si anume aceea ca in cazul in care disponibilizatii opteaza pentru o afacere privata pot primi sumele integral. Esec total. Disponibilizatii nu au luat calea afacerilor - nici nu aveau cum - iar bugetul de asa-zisa protectie sociala a fost cheltuit pe nimicuri casnice. Un lucru previzibil de care nu s-a tinut cont. Din pacate nici acum. Sa ne amintim pozitia sindicatelor din acea vreme. In 1997, in plin avant al disponibilizarilor de personal, liderul Blocului National Sindical, Dumitru Costin, afirma ca nu numai legislatia, dar nici matematica nu este punctul forte al primului ministru, sustinand totodata ca este adeptul privatizarii si al restructurarii economiei romanesti, dar este impotriva distrugerii ei. Argumente de care nu s-a tinut cont. Mai grav, la acea ora guvernul stia, cum se stie si acum, ca sectorul privat nu poate absorbi forta de munca concediata prin ordonanta de guvern din societatile comerciale de stat.
Analizand documentele acelei perioade, dar si pe cele ulterioare, tragem concluzia ca acei oameni beneficiari ai Ordonantei nr. 9 au fost sacrificati cu buna-stiinta pe altarul unei asa-zise restructurari de fond a economiei nationale. Doua sunt faptele deosebit de grave. Primul este acela ca executivul cunostea foarte bine ca in acel moment populatia nu este pregatita pentru o experienta de genul celei a implicarii in afaceri private, sector aflat atunci ca si acum in declin. Un singur argument. Tocmai in acea perioada, a avantului in restructurarea prin concedieri colective, Centrul pentru Studii Politice si Analiza Comparativa prezenta rezultatele "Evaluarii Comportamentului de Investitii si Economisire al Populatiei". O singura concluzie: "Se remarca lipsa de mobilitate a oamenilor in definirea notiunii de investitii. O investitie inseamna, pentru ei, plasarea economiilor intr-un loc lipsit de riscuri, in care acestea sa se inmulteasca, fara nici un efort personal. Aceasta reprezinta o noua dovada a lipsei de incredere si a temerii de asumare a riscului, determinata si de greutatea cu care oamenii reusesc sa faca economii. Cu cat banii sunt facuti mai greu, cu atat teama de a-i pierde este mai mare, chiar daca suma economisita este, in sine, aproape insignifianta" - se arata in lucrarea mentionata. Este doar o fateta. In cazul cadourilor, iar platile compensatorii - fara nici un alt suport de reabilitare - se inscriu in afara cadourilor, perceptia - in finalitate profitabila - era cu mult mai alarmanta. Citam din acelasi studiu: "In deschiderea acestui capitol al discutiilor, participantilor li s-a spus sa-si imagineze ca ar primi pe neasteptate 100 de milioane de lei (varianta anului 1997 n.r). Ei au fost rugati sa imparta acesti bani in functie de prioritatile personale. Majoritatea coplesitoare a membrilor tuturor grupurilor au spus ca ar cumpara o locuinta pentru familie. Mai multi au spus ca ar dori sa investeasca prin cumpararea si inchirierea unei garsoniere sau a unui apartament. Cativa au spus ca ar cumpara o masina sau ar prefera sa calatoreasca. Destul de putini dintre participanti si-au manifestat intentia de a incepe o afacere pe cont propriu". Aceste date erau cunoscute si atunci apare si acum ciudata mirarea celor care au promovat aceste programe de restructurare bazate exclusiv pe concedieri platite, vizavi de faptul ca platile compensatorii au fost cheltuite de catre subiecti pentru acoperirea nevoilor personale (un aparat video, un televizor, o masina, renovarea locuintei etc.). Cu alte cuvinte, s-a incurajat un consum artificial generator de inflatie.
Probabil nu aceeasi perceptie despre investitii ar fi avut-o cei disponibilizati daca, in mod real, din acel moment si pana in prezent sectorul privat, in special cel al intreprinderilor mici si mijlocii, ar fi fost sprijinit sa se dezvolte, devenind capabil sa absoarba excesul de forta de munca din sectorul de stat. Si aici s-a lucrat cu date false, desi adevarul era cu totul altul. Chiar inaintea declansarii restructurarii originale a societatilor de stat, sectorul privat din absorbant al fortei de munca devenise generator de somaj si pierderi. Din nou aceste date erau si sunt disponibile strategilor guvernamentali. Firmele private s-au dovedit incapabile sa atinga indicii de performanta normali intr-o economie ce spera la statutul de functionalitate. Cauzele le cunoasteti. Instabilitatea legislativa, birocratia, accesul dificil la instrumentele de creditare, lipsa unei strategii pentru acest sector etc., toate la un loc au dinamitat tocmai esafodajul, adica investitiile. Cum se putea spera ca sectorul privat sa poata absorbi forta de munca? In fapt, lipsa de resurse investitionale a generat, in perioada 1997 - 2000, rate negative de crestere a formarii brute de capital fix. De la o crestere de 5,7 la suta inregistrata in 1996 s-a ajuns la o prabusire a ei de trei procente in 1997, de 5,7 in 1998 si de 4,2 in 1999. Mai mult decat atat. Restructurarea exclusiv prin disponibilizari a contaminat intregul sistem economic cu tot ce era mai bun in el, desigur ne referim la sectorul privat. Demonstratia acestui lucru o regasim si in lucrarea "Economia Romaniei, diagnostic structural", studiu coordonat de catre profesor doctor Dinu Marin. "In anul 1999 (la doi ani dupa restructurarea demarata in 1997), din 1.057 de companii foarte mari 305 companii au inregistrat pierderi, adica 28,9 la suta. Altfel spus, circa 1/1.000 din companiile romanesti acumulau 47,6 la suta din pierderile sistemului national. Din punct de vedere al repartitiilor pe sectoare de activitati cele mai multe companii cu pierderi se regasesc in industrie. De remarcat este faptul ca acestea se repartizeaza in proportii relativ egale intre cele doua forme de proprietate: de stat si privata. Mentionam si faptul ca circa 21 la suta din exporturile directe ale Romaniei se realizeaza de catre companiile foarte mari cu pierderi", se arata in lucrarea mentionata. Un alt lucru de care nu s-a tinut cont si anume slaba capabilitate a sectorului privat - dinamitat de un mediu economic ostil - de a resorbi socurile generate de programele de reforma/restructurare promovate in ultimii ani. Facand o comparatie cu media statelor Uniunii Europene, spatiu in care nutrim sa ne integram, observam ca Romania are cea mai mica densitate de companii active la o mie de locuitori, undeva in jurul a 15 companii, fata de 70 in Grecia, 66 in Italia, 65 in Portugalia, 40 in Franta si Germania etc. Aceasta spune destul de multe lucruri despre incurajarea sectorului privat. Mult mai grav ni se pare faptul ca acele restructurari prin lichidare si disponibilizare s-au facut si se fac in zone monoindustriale sau in cele in care numarul de companii active la mia de locuitori este aproape insignifiant. Cu exceptia Capitalei care inregistreaza 30 de companii la 1.000 de locuitori, in restul judetelor media este sub 9 procente. De altfel, graficul privind ierarhizarea valorilor indicatorului numar de companii active/1.000 de locuitori este sugestiv.
Si totusi sarabanda concedierilor compensate continua
Actualele discutii/dispute pe seama nivelului platilor compensatorii acordate persoanelor ce vor fi concediate, desi interesante prin argumente, par in aceasta prezentare ca irelevante. Si chiar sunt, parand mai degraba sa se indice o tinta falsa in loc de o rezolvare eficienta intr-un caz atat de important si anume restructurarea intreprinderilor cu pierderi si mai ales dezvoltarea sectorului privat. Oricum, lucrurile par sa fie batute in cuie. O dovada este publicarea in Monitorul Oficial a HG nr. 240 din 4.03.2003 privind aprobarea Listei societatilor comerciale din portofoliul Autoritatii pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului la care se efectueaza concedieri colective in baza prevederilor articolului 6 din Ordonanta de Urgenta nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat. Dincolo de telurile nobile afisate in ordonanta - stimularea restructurarii - deocamdata retinem faptul ca peste 30.000 de persoane de la societatile Tractorul, Turnu - Turnu Magurele, Electroputere Craiova, CS Resita, Republica Bucuresti, Iasitex Iasi, Mefin Sinaia, Mecanica Marsa, Chimcomplex Borzesti, Letea Bacau, Rempes Deva, USG Govora, CUG Cluj Napoca, Fortpres Cluj Napoca, Siderurgica Hunedoara, Tepro Iasi, Fortus Iasi, ARO Campulung, Carom Onesti, Roman Brasov, Faur Bucuresti, Industria Sarmei Campia Turzii si Rulmentul Brasov vor deveni in scurt timp someri cu acte in regula. Ce-i drept, beneficiari ai platilor compensatorii. Care va fi viitorul acestor oameni? Dupa strategia guvernamentala ei au de ales intre gasirea unei noi slujbe in sectorul privat si demararea unei afaceri private. Aceasta in strategie, caci in realitate lucrurile nu stau tocmai asa de roz. Cel putin, dupa cum arata ultimele date privitoare la situatia sectorului privat, firmele de aici par, mai degraba, sa-si deschida usile doar din interior, adica sa concedieze si ele, deoarece situatia financiara este precara. Pentru a verifica acest lucru este suficient sa prezentam un recent raport al Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania: "In anul 2001 au depus bilantul 408.907 firme cuprinzand toate categoriile de firme (micro, mici, mijlocii si mari). Din cele peste 400.000 de firme care au depus bilantul doar 181.972 (reprezentand 44,5%) au inregistrat profit. Cele mai multe firme profitabile sunt microfirmele (85 la suta). Cifra de afaceri totala pentru cele 408.907 firme a fost de 1.586.047.102.308 mii lei, ceea ce inseamna ca fiecare firma, indiferent de clasa de marime in care se incadreaza, obtine o cifra de afaceri anuala de 3,9 miliarde de lei. Din aceasta suma, profitul total reprezinta aproape sapte la suta, diferenta fiind cuprinsa in taxe catre guvern sau in pierderile unor firme. Sectorul IMM, reprezentat in acest caz de cele 408.907 firme, concentreaza aproape jumatate din forta de munca actuala. Concluziile principale care se desprind din aceasta analiza sunt urmatoarele: mai putin de jumatate (45,5%) din firmele romanesti obtin profit; ponderea cea mai mare a firmelor profitabile se integreaza in cadrul firmelor mijlocii; ponderea cea mai mare a firmelor neprofitabile se regaseste la nivelul microfirmelor", se arata in raportul amintit.
Daca lucrurile stau asa, care este sansa celor peste 30.000 de noi disponibilizati pentru a fi reintegrati in forta de munca? Doar platile compensatorii? Este greu de crezut avand in vedere experienta ultimilor sase ani.
Programe de reconversie exista, bani la fel, dar locuri de munca mai putin
Desigur ca putem fi contrazisi. Mai ales prin intermediul statisticii oficiale. "Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii februarie era de 798,4 mii de persoane, in crestere cu 17.000 fata de luna precedenta. Comparativ cu luna februarie, din anul 2002, numarul somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca este mai mic cu 469.100 de persoane" - mentioneaza un comunicat al Institutului National pentru Statistica. Tot la fel putem fi contrazisi si cand afirmam ca nu s-a pus accentul pe reconversia profesionala si absorbtia fortei de munca disponibilizate. O dovada o poate constitui si Raportul din data de 3.02.2003 al Ministerului Finantelor Publice privind ajutoarele de stat acordate in Romania in perioada 1996 - 2000. Aici la capitolul VII se mentioneaza negru pe alb: "Sustinerea unor programe nationale privind combaterea somajului, respectiv cresterea gradului de pregatire profesionala a personalului angajat, constituie o constanta a politicilor economice promovate de statele membre ale Uniunii Europene. In termeni reali (euro preturi 1998), nivelul ajutorului de stat pentru forta de munca a crescut de la circa 150 de milioane de euro in 1998 la circa 287 de milioane de euro in anul 2000 (cu peste 90 la suta), iar ponderea acestor componente in Ajutorul National Global s-a mentinut la un nivel relativ semnificativ, inregistrand un trend crescator (de la 12,8 la suta in 1998 la 14,8 la suta in anul 2000). Masurile guvernamentale s-au indreptat in primul rand asupra ajutorului de stat pentru combaterea somajului care reprezenta - la nivelul anului 2000 - 98,5 la suta din totalul sumelor alocate ca ajutor de stat in total grupa" - se arata in recentul Raport.
Sunt lucruri verificabile care nu pot fi contestate. Contabilitatea este Contabilitate. Cu toate acestea, mult mai importante ni se par efectele acestor politici, mai ales intr-o faza intensiva de restructurare si disponibilizare.
Cum spuneam, programe sunt, bani la fel, dar locuri de munca mai putin. Statistica oficiala releva faptul ca din 1996 pana in 2001 numarul salariatilor a scazut cu 1,2 milioane de persoane. Unde s-au dus acesti oameni? In economia subterana mai degraba decat in cea privata. Nici nu aveau cum sa gaseasca un debuseu in zona intreprinderilor private mici si mijlocii, deoarece asa cum aratam, mai bine de jumatate sunt in pragul falimentului. De aici un mare risc si acela ca economia sa se "imbogateasca" cu inca peste 30.000 de someri indezirabili care nu au alta sansa decat sa traiasca o perioada din platile compensatorii. O astfel de politica, promovata inca din anul 1997, nu are sorti de izbanda producand grave disfunctionalitati in economie, cu efect direct asupra nivelului de trai. Nu spunem lucruri noi, iar cei care sunt la guvernare recunosc deschis acest esec. De aceasta data recunoasterea esecului o regasim intr-un document oficial, acelasi Raport al Ministerului Finantelor din data de 3 februarie 2003 cu privire la ajutoarele de stat acordate in Romania: "De mentionat este faptul ca daca in Uniunea Europeana masurile pentru combaterea somajului au in vedere in primul rand crearea de noi locuri de munca, in Romania ajutoarele de stat acordate pentru investitii in noi locuri de munca, de regula, se regasesc grupate in cadrul altor obiective orizontale (promovarea infiintarii de intreprinderi mici si mijlocii) sau in cadrul obiectivelor regionale (realizarea de investitii noi in zone defavorizate). Ca atare, efortul bugetar al statului pentru asigurarea de noi locuri de munca nu se regaseste decat in masura foarte mica in cadrul ajutoarelor de stat declarate ca avand ca obiectiv combaterea somajului". Despre infiintarea de noi firme private am discutat. Despre investitiile in zonele defavorizate nu prea avem ce sa spunem, cu exceptia paradisului pentru importatorii de carne. In rest, un nou loc de munca pare sa echilvaleze cu o schema redusa la 6 din 49."
O data care merita sa fie retinuta. De atunci si pana in prezent, restructurarea economiei pe baza disponibilizarilor in masa a provocat si provoaca mutatii periculoase. Nu numai ca soarta societatilor vizate de aceste programe nu a cunoscut revirimentul mult asteptat, dar mult mai important, strategia inaugurata de catre Guvernul Ciorbea a degenerat afectand insasi esenta. Forta de munca, mai ales la nivel de mentalitate. „Disponibilizarea cu dar“ - acordarea acelor celebre plati compensatorii fara o finalitate practica (nu ne referim aici la intentii declarative) - a devenit un sport national. Cozi la inscrierea pe liste de disponibilizare, mita pentru primirea statutului de somer compensat, discutii sterile pe seama sumelor ce erau/sunt alocate pentru plata celor care de bunavoie renunta la calitatea de somer. Sunt lucruri prea bine cunoscute - episodul milionarilor pe termen redus din Valea Jiului este emblematic - dar din care nu s-au tras invatamintele necesare. Mai mult chiar, metoda curatirii societatilor de stat cu pierderi doar de personal si nu de vicii de fond (tehnologie invechita, neadaptarea la piata, "practicii clientelare, devalizare prin intermediul firmelor capusa) a fost perfectionata de la an la an. Mai grav, pseudo-perfectionarea s-a realizat prin intermediul cadrului legal. Nu exageram, iar o dovada a acestui lucru sta intregul opis de acte normative promovate de diversele cabinete care s-au succedat la Palatul Victoria. Dincolo de Ordonanta de Urgenta nr. 9/14.04.1997 au mai aparut HG nr. 203/19.05.1997, Legea nr. 108/24.06.1997, Ordonanta de Guvern nr. 18/15.08.1997, OG nr. 17/15.08.1997, Ordonanta de Guvern nr. 22/19.08.1997, Legea nr. 216/22.12.1997, Legea nr. 219/24.12.1997, Legea 220/24.12.1997, Ordonanta de Guvern nr. 22/24.03.1998, OG nr. 69/25.08.1998, HG nr. 668/30.09.1998, OUG nr. 36/12.11.1998, HG nr. 58/3.02.1999, OUG nr. 4/4/02/1999, HG nr. 127/1.03.1999, Instructiuni nr. 3/05.03.1999, Ordin nr. 81/5.05.1999, Ordin nr. 102/5.05.1999, HG nr. 367/11.05.1999, Ordin nr. 496/31.05.1999, Legea 103/11.06.1999, OUG nr. 98/24.06.1999, HG nr. 624/2.08.1999 OUG nr. 146.30.09.1999, OUG nr. 185/18.11.1999, Ordin nr. 204/7.02.2000, OUG nr. 77 din 16.06.2000, HG nr. 567/3.07.2000, Legea nr. 145/3.04.2001, Legea nr. 180/11.04.2001, Legea nr. 188/17.04.2001, Legea nr. 187/17.04.2001, Legea nr. 312/18.06.2001, Legea nr. 311/18.06.2001, Legea nr. 310/18.06.2001, OUG nr. 170/13.12.2001, OUG nr. 49/18.04.2002, Legea nr. 511/12.07.2002, OUG nr. 8/27.02.2003 si Hotararea Guvernului nr. 240 din data de 4.03.2003. O veritabila inflatie de acte normative, toate avand acelasi scop si anume masurile de protectie pentru persoanele ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare si lichidare. Efectul acestei strategii. Fara a forta lucrurile, ne vom limita doar la a prezenta cateva date oficiale. Conform Raportului Ministerului Finantelor din data de 30 februarie 2003, privind ajutoarele de stat acordate in Romania in perioada 1996 - 2000, pentru combaterea somajului si pregatire profesionala s-au acordat urmatoarele sume: 149,3 milioane euro in 1998, 216,7 milioane euro in 1999 si 286,9 milioane de euro in anul 2000.
In total 652,9 milioane de euro. O suma importanta si tot la fel de important ar aparea rezultatul final. Fara a fi acuzati de subiectivism amintim doar ca in perioada 1997 - 2001 numarul salariatilor din economia nationala s-a redus cu 1,3 milioane de persoane, de la 5.939.000 la finele lui 1996 la 4.619.000 in 2001. Sunt date care ne pot scuti de alte comentarii privind reusita programelor de restructurare a societatilor comerciale exclusiv pe seama disponibilizarilor de personal, fie acestea si chiar acompaniate prin programe de compensare financiara a somerilor.
S-a pornit cu stangul
Varianta Ciorbea a fost pusa in practica intr-un moment total neinspirat. Din pacate, lectia primelor 17 societati comerciale lichidate/restructurate nu a fost invatata. Macar ea s-a soldat cu primii 30.000 de someri originali, platiti din banul public, pentru a renunta la locul de munca. In baza Ordonantei 9, Uzina de Motoare Electrice Bucuresti, COMAICO, VISCOFIL, PROMEX, PETROTEL, VEGA, DARMANESTI etc. au fost acele societati care au deschis seria experimentelor de laborator in privinta restructurarii. Reteta, este drept, a fost sugerata/impusa de catre reprezentantul la acea vreme a Fondului Monetar International, Paul Tomsen. Au urmat apoi zecile de mii de mineri din Valea Jiului. In baza aceluiasi program, disponibilizatii urmau sa primeasca intre 6 si 20 de salarii medii, ca pret al compensarii pierderii locului de munca. Varianta initiala a fost aceea ca banii sa fie incasati lunar. A urmat o faza evoluata si anume aceea ca in cazul in care disponibilizatii opteaza pentru o afacere privata pot primi sumele integral. Esec total. Disponibilizatii nu au luat calea afacerilor - nici nu aveau cum - iar bugetul de asa-zisa protectie sociala a fost cheltuit pe nimicuri casnice. Un lucru previzibil de care nu s-a tinut cont. Din pacate nici acum. Sa ne amintim pozitia sindicatelor din acea vreme. In 1997, in plin avant al disponibilizarilor de personal, liderul Blocului National Sindical, Dumitru Costin, afirma ca nu numai legislatia, dar nici matematica nu este punctul forte al primului ministru, sustinand totodata ca este adeptul privatizarii si al restructurarii economiei romanesti, dar este impotriva distrugerii ei. Argumente de care nu s-a tinut cont. Mai grav, la acea ora guvernul stia, cum se stie si acum, ca sectorul privat nu poate absorbi forta de munca concediata prin ordonanta de guvern din societatile comerciale de stat.
Analizand documentele acelei perioade, dar si pe cele ulterioare, tragem concluzia ca acei oameni beneficiari ai Ordonantei nr. 9 au fost sacrificati cu buna-stiinta pe altarul unei asa-zise restructurari de fond a economiei nationale. Doua sunt faptele deosebit de grave. Primul este acela ca executivul cunostea foarte bine ca in acel moment populatia nu este pregatita pentru o experienta de genul celei a implicarii in afaceri private, sector aflat atunci ca si acum in declin. Un singur argument. Tocmai in acea perioada, a avantului in restructurarea prin concedieri colective, Centrul pentru Studii Politice si Analiza Comparativa prezenta rezultatele "Evaluarii Comportamentului de Investitii si Economisire al Populatiei". O singura concluzie: "Se remarca lipsa de mobilitate a oamenilor in definirea notiunii de investitii. O investitie inseamna, pentru ei, plasarea economiilor intr-un loc lipsit de riscuri, in care acestea sa se inmulteasca, fara nici un efort personal. Aceasta reprezinta o noua dovada a lipsei de incredere si a temerii de asumare a riscului, determinata si de greutatea cu care oamenii reusesc sa faca economii. Cu cat banii sunt facuti mai greu, cu atat teama de a-i pierde este mai mare, chiar daca suma economisita este, in sine, aproape insignifianta" - se arata in lucrarea mentionata. Este doar o fateta. In cazul cadourilor, iar platile compensatorii - fara nici un alt suport de reabilitare - se inscriu in afara cadourilor, perceptia - in finalitate profitabila - era cu mult mai alarmanta. Citam din acelasi studiu: "In deschiderea acestui capitol al discutiilor, participantilor li s-a spus sa-si imagineze ca ar primi pe neasteptate 100 de milioane de lei (varianta anului 1997 n.r). Ei au fost rugati sa imparta acesti bani in functie de prioritatile personale. Majoritatea coplesitoare a membrilor tuturor grupurilor au spus ca ar cumpara o locuinta pentru familie. Mai multi au spus ca ar dori sa investeasca prin cumpararea si inchirierea unei garsoniere sau a unui apartament. Cativa au spus ca ar cumpara o masina sau ar prefera sa calatoreasca. Destul de putini dintre participanti si-au manifestat intentia de a incepe o afacere pe cont propriu". Aceste date erau cunoscute si atunci apare si acum ciudata mirarea celor care au promovat aceste programe de restructurare bazate exclusiv pe concedieri platite, vizavi de faptul ca platile compensatorii au fost cheltuite de catre subiecti pentru acoperirea nevoilor personale (un aparat video, un televizor, o masina, renovarea locuintei etc.). Cu alte cuvinte, s-a incurajat un consum artificial generator de inflatie.
Probabil nu aceeasi perceptie despre investitii ar fi avut-o cei disponibilizati daca, in mod real, din acel moment si pana in prezent sectorul privat, in special cel al intreprinderilor mici si mijlocii, ar fi fost sprijinit sa se dezvolte, devenind capabil sa absoarba excesul de forta de munca din sectorul de stat. Si aici s-a lucrat cu date false, desi adevarul era cu totul altul. Chiar inaintea declansarii restructurarii originale a societatilor de stat, sectorul privat din absorbant al fortei de munca devenise generator de somaj si pierderi. Din nou aceste date erau si sunt disponibile strategilor guvernamentali. Firmele private s-au dovedit incapabile sa atinga indicii de performanta normali intr-o economie ce spera la statutul de functionalitate. Cauzele le cunoasteti. Instabilitatea legislativa, birocratia, accesul dificil la instrumentele de creditare, lipsa unei strategii pentru acest sector etc., toate la un loc au dinamitat tocmai esafodajul, adica investitiile. Cum se putea spera ca sectorul privat sa poata absorbi forta de munca? In fapt, lipsa de resurse investitionale a generat, in perioada 1997 - 2000, rate negative de crestere a formarii brute de capital fix. De la o crestere de 5,7 la suta inregistrata in 1996 s-a ajuns la o prabusire a ei de trei procente in 1997, de 5,7 in 1998 si de 4,2 in 1999. Mai mult decat atat. Restructurarea exclusiv prin disponibilizari a contaminat intregul sistem economic cu tot ce era mai bun in el, desigur ne referim la sectorul privat. Demonstratia acestui lucru o regasim si in lucrarea "Economia Romaniei, diagnostic structural", studiu coordonat de catre profesor doctor Dinu Marin. "In anul 1999 (la doi ani dupa restructurarea demarata in 1997), din 1.057 de companii foarte mari 305 companii au inregistrat pierderi, adica 28,9 la suta. Altfel spus, circa 1/1.000 din companiile romanesti acumulau 47,6 la suta din pierderile sistemului national. Din punct de vedere al repartitiilor pe sectoare de activitati cele mai multe companii cu pierderi se regasesc in industrie. De remarcat este faptul ca acestea se repartizeaza in proportii relativ egale intre cele doua forme de proprietate: de stat si privata. Mentionam si faptul ca circa 21 la suta din exporturile directe ale Romaniei se realizeaza de catre companiile foarte mari cu pierderi", se arata in lucrarea mentionata. Un alt lucru de care nu s-a tinut cont si anume slaba capabilitate a sectorului privat - dinamitat de un mediu economic ostil - de a resorbi socurile generate de programele de reforma/restructurare promovate in ultimii ani. Facand o comparatie cu media statelor Uniunii Europene, spatiu in care nutrim sa ne integram, observam ca Romania are cea mai mica densitate de companii active la o mie de locuitori, undeva in jurul a 15 companii, fata de 70 in Grecia, 66 in Italia, 65 in Portugalia, 40 in Franta si Germania etc. Aceasta spune destul de multe lucruri despre incurajarea sectorului privat. Mult mai grav ni se pare faptul ca acele restructurari prin lichidare si disponibilizare s-au facut si se fac in zone monoindustriale sau in cele in care numarul de companii active la mia de locuitori este aproape insignifiant. Cu exceptia Capitalei care inregistreaza 30 de companii la 1.000 de locuitori, in restul judetelor media este sub 9 procente. De altfel, graficul privind ierarhizarea valorilor indicatorului numar de companii active/1.000 de locuitori este sugestiv.
Si totusi sarabanda concedierilor compensate continua
Actualele discutii/dispute pe seama nivelului platilor compensatorii acordate persoanelor ce vor fi concediate, desi interesante prin argumente, par in aceasta prezentare ca irelevante. Si chiar sunt, parand mai degraba sa se indice o tinta falsa in loc de o rezolvare eficienta intr-un caz atat de important si anume restructurarea intreprinderilor cu pierderi si mai ales dezvoltarea sectorului privat. Oricum, lucrurile par sa fie batute in cuie. O dovada este publicarea in Monitorul Oficial a HG nr. 240 din 4.03.2003 privind aprobarea Listei societatilor comerciale din portofoliul Autoritatii pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului la care se efectueaza concedieri colective in baza prevederilor articolului 6 din Ordonanta de Urgenta nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat. Dincolo de telurile nobile afisate in ordonanta - stimularea restructurarii - deocamdata retinem faptul ca peste 30.000 de persoane de la societatile Tractorul, Turnu - Turnu Magurele, Electroputere Craiova, CS Resita, Republica Bucuresti, Iasitex Iasi, Mefin Sinaia, Mecanica Marsa, Chimcomplex Borzesti, Letea Bacau, Rempes Deva, USG Govora, CUG Cluj Napoca, Fortpres Cluj Napoca, Siderurgica Hunedoara, Tepro Iasi, Fortus Iasi, ARO Campulung, Carom Onesti, Roman Brasov, Faur Bucuresti, Industria Sarmei Campia Turzii si Rulmentul Brasov vor deveni in scurt timp someri cu acte in regula. Ce-i drept, beneficiari ai platilor compensatorii. Care va fi viitorul acestor oameni? Dupa strategia guvernamentala ei au de ales intre gasirea unei noi slujbe in sectorul privat si demararea unei afaceri private. Aceasta in strategie, caci in realitate lucrurile nu stau tocmai asa de roz. Cel putin, dupa cum arata ultimele date privitoare la situatia sectorului privat, firmele de aici par, mai degraba, sa-si deschida usile doar din interior, adica sa concedieze si ele, deoarece situatia financiara este precara. Pentru a verifica acest lucru este suficient sa prezentam un recent raport al Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania: "In anul 2001 au depus bilantul 408.907 firme cuprinzand toate categoriile de firme (micro, mici, mijlocii si mari). Din cele peste 400.000 de firme care au depus bilantul doar 181.972 (reprezentand 44,5%) au inregistrat profit. Cele mai multe firme profitabile sunt microfirmele (85 la suta). Cifra de afaceri totala pentru cele 408.907 firme a fost de 1.586.047.102.308 mii lei, ceea ce inseamna ca fiecare firma, indiferent de clasa de marime in care se incadreaza, obtine o cifra de afaceri anuala de 3,9 miliarde de lei. Din aceasta suma, profitul total reprezinta aproape sapte la suta, diferenta fiind cuprinsa in taxe catre guvern sau in pierderile unor firme. Sectorul IMM, reprezentat in acest caz de cele 408.907 firme, concentreaza aproape jumatate din forta de munca actuala. Concluziile principale care se desprind din aceasta analiza sunt urmatoarele: mai putin de jumatate (45,5%) din firmele romanesti obtin profit; ponderea cea mai mare a firmelor profitabile se integreaza in cadrul firmelor mijlocii; ponderea cea mai mare a firmelor neprofitabile se regaseste la nivelul microfirmelor", se arata in raportul amintit.
Daca lucrurile stau asa, care este sansa celor peste 30.000 de noi disponibilizati pentru a fi reintegrati in forta de munca? Doar platile compensatorii? Este greu de crezut avand in vedere experienta ultimilor sase ani.
Programe de reconversie exista, bani la fel, dar locuri de munca mai putin
Desigur ca putem fi contrazisi. Mai ales prin intermediul statisticii oficiale. "Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii februarie era de 798,4 mii de persoane, in crestere cu 17.000 fata de luna precedenta. Comparativ cu luna februarie, din anul 2002, numarul somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca este mai mic cu 469.100 de persoane" - mentioneaza un comunicat al Institutului National pentru Statistica. Tot la fel putem fi contrazisi si cand afirmam ca nu s-a pus accentul pe reconversia profesionala si absorbtia fortei de munca disponibilizate. O dovada o poate constitui si Raportul din data de 3.02.2003 al Ministerului Finantelor Publice privind ajutoarele de stat acordate in Romania in perioada 1996 - 2000. Aici la capitolul VII se mentioneaza negru pe alb: "Sustinerea unor programe nationale privind combaterea somajului, respectiv cresterea gradului de pregatire profesionala a personalului angajat, constituie o constanta a politicilor economice promovate de statele membre ale Uniunii Europene. In termeni reali (euro preturi 1998), nivelul ajutorului de stat pentru forta de munca a crescut de la circa 150 de milioane de euro in 1998 la circa 287 de milioane de euro in anul 2000 (cu peste 90 la suta), iar ponderea acestor componente in Ajutorul National Global s-a mentinut la un nivel relativ semnificativ, inregistrand un trend crescator (de la 12,8 la suta in 1998 la 14,8 la suta in anul 2000). Masurile guvernamentale s-au indreptat in primul rand asupra ajutorului de stat pentru combaterea somajului care reprezenta - la nivelul anului 2000 - 98,5 la suta din totalul sumelor alocate ca ajutor de stat in total grupa" - se arata in recentul Raport.
Sunt lucruri verificabile care nu pot fi contestate. Contabilitatea este Contabilitate. Cu toate acestea, mult mai importante ni se par efectele acestor politici, mai ales intr-o faza intensiva de restructurare si disponibilizare.
Cum spuneam, programe sunt, bani la fel, dar locuri de munca mai putin. Statistica oficiala releva faptul ca din 1996 pana in 2001 numarul salariatilor a scazut cu 1,2 milioane de persoane. Unde s-au dus acesti oameni? In economia subterana mai degraba decat in cea privata. Nici nu aveau cum sa gaseasca un debuseu in zona intreprinderilor private mici si mijlocii, deoarece asa cum aratam, mai bine de jumatate sunt in pragul falimentului. De aici un mare risc si acela ca economia sa se "imbogateasca" cu inca peste 30.000 de someri indezirabili care nu au alta sansa decat sa traiasca o perioada din platile compensatorii. O astfel de politica, promovata inca din anul 1997, nu are sorti de izbanda producand grave disfunctionalitati in economie, cu efect direct asupra nivelului de trai. Nu spunem lucruri noi, iar cei care sunt la guvernare recunosc deschis acest esec. De aceasta data recunoasterea esecului o regasim intr-un document oficial, acelasi Raport al Ministerului Finantelor din data de 3 februarie 2003 cu privire la ajutoarele de stat acordate in Romania: "De mentionat este faptul ca daca in Uniunea Europeana masurile pentru combaterea somajului au in vedere in primul rand crearea de noi locuri de munca, in Romania ajutoarele de stat acordate pentru investitii in noi locuri de munca, de regula, se regasesc grupate in cadrul altor obiective orizontale (promovarea infiintarii de intreprinderi mici si mijlocii) sau in cadrul obiectivelor regionale (realizarea de investitii noi in zone defavorizate). Ca atare, efortul bugetar al statului pentru asigurarea de noi locuri de munca nu se regaseste decat in masura foarte mica in cadrul ajutoarelor de stat declarate ca avand ca obiectiv combaterea somajului". Despre infiintarea de noi firme private am discutat. Despre investitiile in zonele defavorizate nu prea avem ce sa spunem, cu exceptia paradisului pentru importatorii de carne. In rest, un nou loc de munca pare sa echilvaleze cu o schema redusa la 6 din 49."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu