Revenind, revenire!

Dupa o lunga pauza, de introspectie si nu numai, revin cu gandul la o alta abordare! Cum nu mi-am facut, inca, un plan, mi-am propus astazi sa repostez ceea ce am pus de la inceput, ca motto, pentru pagina mea. Nu pentru altceva decat pentru aducerea aminte a ceea ce inseamna sa fii OM. Pentru cine vrea sa fie, in aceasta perioada in care se pare, cu adevarat, ca "omul este lup pentru om". Sanatate! 

Materialul este luat de pe http://englishromanian.ro/blog/2016/05/09/daca-if-de-rudyard-kipling-5-traducatori-7-variante/

DACĂ

de Rudyard Kipling

Varianta Dan Duţescu (1)

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om

Traducere de Dan Duţescu (1918-1992), el însuşi poet, genial traducător din limba lui Shakespeare, dar şi din română în engleză, lector de limba şi literatura engleză la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Traducerea de mai sus este general recunoscută ca aparţinând lui Duţescu (pusă totuşi la îndoială de George Pruteanu).

Povestea porcilor

Motto: orice asemănare cu "Ferma animalelor" lui Orwell este sau nu este pur întâmplătoare!

    A fost odată, ca nici o data (sic!), o familie asa, ca orice familie normala, adică tata, mama si copii. Si avea familia familia aceasta, asa cum au toate familiile, o casă mare, mare si frumoasa si o gospodărie, la fel de mare și frumoasa si, pentru asta, invidiata de mulți din tara si de peste hotare.

    In gospodăria acestei familii erau multe si diverse acareturi dar si mai multe si diversificate animale, păsări si alte "zburătoare".
In livezile de toate felurile, trudeau inepuizabilele albine producând miere si polen, cat sa satisfacă orice pretenție. Stoluri de rate, gâște, găini si alte păsări de curte completau nevoile zilnice, săptămânale, lunare, anuale si chiar cincinale, fără număr, socotind beneficiarii care nu se mai terminau. Turme fara numar de ovine, după gen, furnicau plaiurile mioritice iar, printre ele, ca adevărate ajutoare ad-hoc, cirezile de cornute intrebari tabloul mirific al gospodăriei. Cabaline puternice si noi boureni trudeau din greu, pentru a economisi si mentine curata atmosfera "proletara" cu care se lauda, permanent stăpânul si familia sa. Câini ciobanesti, carpatini si mioritici, pazeau întreaga intreprindere a familiei de pericole iminente sau potențiale venite din exteriorul sectorului de delimitare, bine marcat si semnalizat ca atare.
   Singurii care nu făceau nimic, dar care se bucurau de toate binecuvantarile traiului intr-o asemenea gospodărie erau porcii, mulți si permanent manjiti de starea in care se complaceau. Aceștia ocupau un sector separat, poate si din cauza "parfumului" emanat din cauza modului în care le plăcea. Iar sectorul era rareori controlat, pentru că în porcărie nu se prea intampla mai nimic. Si de aceea, aceasta categorie se considera privilegiată.
Mai exista o categorie de acest gen, obisnuita sa se gudure si sa toarca ori de câte ori aparea vreun membru al familiei, dar aceasta nu avea privilegii pentru că păzea casa de prozatoare si alte elemente părăsite care ar fi putut aduce atingere siguranței gospodăriei și nu numai.
   Cu timpul, gospodăria s-a întărit, animalele si-au mărit arealul de existența, familia a reușit să rămână pe picioarele ei, adică să fie independentă. Și lucrurile sa intre in rutina normala a timpului si existenței.
   Un lucru, însă, s-a întâmplat, fără să fie luat in seama. Porcii, deși sacrificați conform proceselor tehnologice de creștere si "exploatare", conform manualelor, s-au înmulțit, mai ales din cauza imperecherii nesupravegheate si, cu siguranță, a lipsei de control pe care stăpânul, prin desele sale plecări, a gestionat-o.
   Si, asa cum era de așteptat, intr-o anumita perioada de astfel de lipsa, în timp ce si alte gospodării aveau anume probleme organizatorice, cu stăpânul plecat si copiii răspândiți care încotro stapana, încercând sa-i hrănească dupa multe zile de ignoranta, a intrat fara protecție în porcărie si, tragic, a fost devorata de grohaitorii care-si așteptau tainul. Si, cu poarta porcărie deschisă, au ieșit si s-au împrăștiat, care mai de care, prin colțurile cele mai deosebite ale gospodăriei și, mai ales a clădirii rămasă la cheremul lor.
In tot acest timp, boii munceau ca boii, caii trageau ca caii, cornutele si ovinele pasteau ca pascatoarele, pasarile gagaiau si cotcodaceau ca zburatoarele iar albinele polemizau, muncind ca albinele.
   Gospodărul, intors acasa a fost, la rândul său, facut fain de porcii care l-au luat in primire inca de la intrarea în casa porcii devenind adevărații stăpâni ai gospodăriei care, fără organizare, conducere și plan, a devenit cea mai mare porcărie din zona si, aproape, din străinătate.
   Si cum mirosul porcăriei s-a propagat fara frontiere, toti vecinii si-au propus sa-si dea mâna și sa o închidă. Adică s-o lichideze!
    Cum povestea nu are morala, am încălecat pe-o sea dar, pentru că toate celelalte animale
si-au vazut doar de drumul lor si v-am spus povestea mea!
    Altii o au mai frumoasa, sau nu!

Asteptand

Ne trece viata intr-um zbucium!
Dupa ce ne ridicam, catinel, iesim din sfera celor "sapte ani de acasa" si intram in "malaxorul" anilor de scoala, zece clase obligatorii pana la cinsprezece, saptesprezece cat dureaza cu tot cu facultate, zbuciumul este concentrat pe ce, cat si cum vom fi "cand nu vom mai fi copii". Caci, nu-i asa, copiii de astazi chiar asta-si doresc, sa creasca mari!
Interesant, nu?

Si visam!
Unii, armojie altii, implinire, unii marire dar majoritatea, bogatie. O viziune caracteristica societatii umane care, de la inceputurile ei, pe asta s-a bazat. A avea mai mult decat semenul nostru este motorul dezvoltarii, indiferent cum se poate realiza acest deziderat.

Scriu aceste randuri dupa ce, pe principala retea de socializarem FB, am gasit o postare interesanta despre tara noastra si minunatele ei regiuji, una mai fiferita de cealalta.
Gandul m-a dus, dupa citirea materialului in sine si a comentariilor, in particular, la zbuciumul pe care tot romanul il are atunci cand isi planifica vacanta sau concediul.

Si cum, tot pe FB, am aflat ca, in present, in Mamaia, o omleta si o salata simpla costa 60 lei, iar un sezlong are pretul de inchiriere cat la Dedeman, ma intreb daca asta am asteptat, ca tara binecuvantata de Dumnezeu, sa se intample.

Nu pentru polemica scriu aceste randuri. Deja e prea mult, intr-un Absurdistan in care, direct si fara perdea, politicul isi bate joc de restul lumii, cei cu bani de politic si toti de toti, incat omul simplu nici nu mai stie ce sa inteleaga, ramanandu-i doar credimta ca, odata, asteptarea lui va fi rasplatita de Judecatorul Suprem.

Am scris doar pentru a ne aduce aminte ca, daca cel "sarac dar cinstut" ar fi fost si credincios unor idealuri democratice si, nu in ultimul rand, Dumnezeului Atotputernic, soarta noastra ar fi putut fi cu totul alta. Cum, insa, exemplul personal a avut la baza doar teoria materialist-dialectica despre lume si viata, a iesit ce a iesit si traim, inca, in duhoarea imputirii de la cap. Pentru ca de la cap, in jos, de-a lungul celor treizeci de ani de democratie originala, totul s-a pervertit, conform tristului proverb.

Asteptam faza finala. Credeti ca va fi interesant, sau nu?

Ps: pentru ca scriu pe o tableta, solicit ingaduinta pentru greseli! Cu multumiri!

Despre decenta si nivele, sau nivelurile, ei!!!

Astazi, de Ziua Drapelului si sub influenta celebrului imn "TREI CULORI", parca aruncat, nefericit, in desuetudine, gandurile ma poarta, trist, printr-un labirint etimologic. Pentru ca asa, ca o continuare fireasca a postarii de ieri, vreau sa inteleg de ce pentru unii se poate si pentru altii nu.

Am plecat de la accesarea unor informatii competente care privesc ceea, din articolul punctat ieri, 47, antamesem si facea referinta la NIVELUL DE TRAI DECENT.
Cum mi-am propus sa caut ceva care sa ma poata lamuri ce este cu acest nivel de trai decent, am gasit un material despre cosul minim de consum: https://e-juridic.manager.ro/articole/cosul-de-consum-minim-lunar-pentru-un-trai-decent-actualizat-2019-26651.html.
Ce ne spune acesta?
Ca pentru un trai minimal, adica pe linie de plutire, dar gata - gata de scufundare, ca de aceea este MINIM, o familie de patru persoane avea nevoie, in septembrie 2019, de 6954 lei pe luna. Valoarea cosului pentru o familie de doi adulti si un copil este de 5918 lei pe luna, pentru o familie de doi adulti fara copii este de 4383 lei pe luna, iar pentru o persoana adulta singura este de 2684 lei pe luna.

Articolul prezinta, detaliat, repartitia necesitatilor!

Intrebandu-ne CE AVEM NOI AICEA, traditional si tragic, tragem o concluzie frumoasa: niste simple cifre statistice, pentru care mai multe institutii primesc bani seriosi de la contribuabili.

Dar sa lasam statisticile si sa revenim la oile noastre, adica la cosul zilnic din anul de gratie 2020.

Cum nu sunt specialist in imbrobodeli financiare, dar stiu ca inflatia creste in fiecare an, presupun ca acum, in anul pe care-l traversam cu pandemie si crize politice, cosumul minim lunar a crescut si probabil se incadreaza undeva intre 8000 si 9000 lei, pentru o familie de patru persoane. Cu o reprezentare adecvata, proportional cu ceea ce se detalia mai sus, pana la o persoana. Calculand, empiric, printr-o regula simpla, am dedus ca, proportional sumei de  9000 lei pe familie, unei persoane i-ar reveni un cos minim de aproximativ 3470 lei.

Cum "speta" nu vizeaza categoriile de bugetari sau privati, inteleg ca orice om din tara aceasta, are dreptul, CONFORM CONSTITUTIEI ROMANIEI IN VIGOARE la aceasta suma pe care STATUL ESTE OBLIGAT SA O ASIGURE, PRIN MASURI ECONOMICE SI SOCIALE!

SI ACUM NE INTOARCEM LA SPETA CONSTITUTIONALA DE IERI SI-I PREZENTAM STUDIUL DE CAZ AVOCATULUI POPORULUI, CURTII CONSTITUTIONALE, PRESEDINTIEI, PARLAMENTULUI SI TUTUROR ORGANELOR ABILITATE CU APARAREA CONSTITUTIEI ROMANIEI!

Iar studiul de caz priveste PRECEDENTUL!

S-a vehiculat ca impozitarea pensiei speciale este neconstitutionala, aceasta fiind un drept castigat.

Doar ca, daca este asa, cand si cum a fost castigat acest drept? 

In timpul desfasurarii unei activitati in folosul si slujba statului sau ca pomana politica? Intr-o activitate platita de contribuabili sau privata? Prin respectarea Constitutiei sau tertipuri juridice de natura a favoriza un grup, sau o categorie anume, in detrimentul restului populatiei?

Dar sa trecem si peste acest aspect!

Intelegand ca importanta activitatii unor categorii speciale este mai speciala si, deci, remunerarea trebuie sa fie mai speciala, mi-am permis sa fac cateva referiri punctuale la doua echivalente financiare.

Prima echivalenta, este proprietatea imobiliara, reglementata si aceasta prin lege. Si, dupa cum legea permite, sunt persoane care au o proprietate , altii doua, altii zece.

Ce spune legea? Iata:

https://lege5.ro/Gratuit/gq3tinrq/art-252-majorarea-impozitului-datorat-de-persoanele-fizice-ce-detin-mai-multe-cladiri-codul-fiscal?dp=gi2demjtha2ts

Pentru ca este dificil de cautat si intelegand nevoia, redau prin copy-paste, articolul:

"Impozitul pe clădiri - Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce dețin mai multe clădiri -Art. 252. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

(1) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuință, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire și următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) În cazul deținerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcție de ordinea în care proprietățile au fost dobândite, așa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.Respingeri de neconstituționalitate (1)

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în raza cărora își au domiciliul, precum și la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declarației speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului."

Vedem, putin mai tarziu, de ce este interesant!

A doua echivalenta, este tot un impozit si tot pe ceva legat de proprietate.

Priveste ceea ce noi cunoastem, din experienta personala, ca se numeste impozitul auto. 

Am gasit aici un "calculator" de folos:

https://www.promotor.ro/utile/calculator-impozit-auto-2020-18601439 din care redau doar ce este relevant:

"Posesorii de autoturisme cu motoare de capacitate cilindrică sub 1.600 cmc vor plăti același impozit ca și până acum, adică 8 lei pentru fiecare 200 cmc:

1.000 cmc – 40 lei
între 1.001 cmc și 1.200 cmc – 48 lei
între 1.201 cmc și 1.400 cmc – 56 lei
între 1.401 cmc și 1.600 cmc – 64 lei

Pentru mașinile care au motoare de capacitate cuprinsă între 1.601 cmc și 2.000 cmc inclusiv, impozitul auto va fi în 2020 19 lei pentru fiecare 200 cmc.
între 1.601 cmc și 1800 cmc – 171 lei
între 1.801 cmc și 2.000 cmc – 190 lei

Posesori de mașini cu motoare deosebit de puternice, de peste 3.001 cmc, statul le va cere impozit auto din 2020, 308 lei pentru fiecare 200 cmc.
între 3.001 cmc sși i 3.200 cmc – 4.928 lei
între 3.201 cmc și 3.400 cmc – 5.236 lei
între 3.401 cmc și 3.600 cmc – 5.544 lei
între 3.601 cmc și 3.800 cmc – 5.852 lei
între 3.801 cmc și 4.000 cmc – 6.160 lei"

Si acum, partea INTERESANTA!

Si in primul si in al doilea caz este optiunea fiecaruia de a avea o proprietate sau mai multe. Imobiliara sau auto. Doar ca la ambele, impozitul este conditionat.

La imobiliare, de numar, la auto de capacitate cilindrica.

Gandesc ca daca am bani sa-mi cumpar zece locuinte, nu ma supar daca statul imi percepe impozit suta la suta procentual de la a patra.

La fel, daca-mi permit sa-mi cumpar o limuzina, sau doua, nu ma supar ca platesc de cateva zeci de ori mai mult decat un "parlit" cu o neinsemnata masina de duzina. Sau chiar de o suta!

Si ne intoarcem la "speta" noastra constitutionala!

Aceste doua evidentieri apartin cumparatorului, care le-a dobandit prin cumparare si, deci, este proprietar pe ele. Si nu se supara de cheltuiala pe care o face.

Si vine, acum, si problema spinoasa pensiei speciale!

Castigata din manevre politice si dedesupturi care depasesc toate principiile constitutionale si ale statului de drept.

Pentru ca este impotriva oricarui principiu sa obtii o pensie de cateva zeci, sau sute de ori mai mare decat salariul pe care l-ai avut in activitate. NU ESTE IMPOTRIVA PRINCIPIULUI SERVIRII CAUZELOR POLITICE.

Ca exista un drept castigat, care conform aceleiasi Constitutii este garantat, este foarte clar. La fel cum este foarte clar ca exista pensii atat in sistemul public cat si in sistemul privat care sunt castigate "pe bune", adica prin munca platita dupa calitatea si cantitatea acesteia.

Si nu vreau aici sa punctez ceea ce carcotasii ar comenta: sa se ia de la bogati si sa se dea saracilor!

Doar ca, ATENTIE DE LA CARE BOGATI, dragi iubitori ai libertatii si democratiei!

Una este sa ajungi bogat prin munca corecta si principiala, privata sau depusa in folosul si interesul statului si alta prin manevre si manipulari birocratice, prin "muls" de la statul bun doar pentru aceasta. Dar MULS, de la patru, cinci surse si toate BUGETARE! 

Ori, nefericit, tocmai aceasta ultima categorie se simte atinsa de ceea ce s-a votat recent, in Parlamentul Romaniei, asteapta sa fie promulgata insa este atacata tocmai de institutiile statului care au responsabilitatea sa lupte ca fiecarui cetatean al Romaniei sa i se asigure un trai decent.
O atingere care vizeaza, procentual, o diferenta care ar duce spre decenta.
Caci, pragul de 7000 de lei este, oricum, dublul cosului minim pe care, doar scriptic, marea majoritate a populatiei il are "pe persoana fizica" si aproape cat o familie "binecuvantata" de democratia originala mioritica.

Dar una este responsabilitatea si alta realitatea!

Iar acestea tine, dupa umila mea parere, de nivelele sau nivelurile la care respectivii aparatori ai Constitutiei se raporteaza la ei insisi, mai ales si la "prostimea" pe care ar trebui sa o apere, dar o desconsidera.

Si, mai mult decat atat, de decenta cu care ar trebui sa lupte respectivele instutitii ale statului pentru indeplinirea obligatiei ce decurge din acel articol IN VIGOARE din CONSTITUTIA ROMANIEI: 

"ARTICOLUL 47

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."

Constitutionala, ieri 25.06.2020

In "lumina" ultimelor declarații ale instituției abilitate cu apărarea constituțională a drepturilor cetățenești, ca avocat, privind "pensiile speciale", va intreb dragi participanti la "trafic" pe FB, afiliati sau neafiliati politic, cine apară drepturile unui simplul cetatean roman care sunt inscrise in CONSTITUTIA ROMANIEI, la art. 47 alb. 1?

Nu cunoasteti articolul? Iata-l:

"ARTICOLUL 47

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."

Dar, important apărător al drepturilor cetățeanului, Avocatul Poporului si la fel de importanti reprezentanți ai tuturor puterilor separate ale statului, ce inseamna un UN NIVEL DE TRAI DECENT?

Puteti rezolva, constituțional, aceasta problema sau "sunăm un prieten"?

Ca, cu ce salarii si pensii aveti, sigur nu suntem egali in fata legii, dpdv al NIVELULUI. Căci, concret, TRAIUL VOSTRU nu-i ca traiul nostru deși, tot constituțional, STATUL ESTE OBLIGAT sa-l asigure, DECENT, pentru toți!

O "Cantare" care nu suporta schimbare

Postat pe FB pe 11 iunie 2020

Citesc postarile diverse aparute pe linie de "virtute prin violenta",  raman perplex la modul în care nume de prestigiu in lumea culturii transformă istoria si incerc sa inteleg cum se poate, intr-o democratie, ca majoritatea, cei linistiti si de bună credință sa se supună unei minorității, anarhica si distrugătoare!😓😓😓
   S-au vehiculat sute de scenarii si, e drept, pentru sfera ateista a celor implicați, precedentul bolsevic devine, în actualitatea mileniului trei, scenariul perfect pentru certificarea celebrei butade care, chiar dacă nu a fost rostită astfel, devine simbol al unui viitor cenușiu, "secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc"!
    In atari conditii, oprindu-mă doar la aceste succinte ganduri, ma intreb: rescriem istoria, arta, economia, viata in general. Devenim dumnezeii lumii acesteia?
Căci ce facem cu ceea ce inseamna "Cântarea Cantarilor" care, chiar la inceputul ei, ne încântă cu  o frumoasa meditatie?
   O las pentru gândire, analiză, sinteza si atenționare!

"Sulamita
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
    asemenea corturilor din Chedar,
        asemenea draperiilor din Salma.
6 Nu vă miraţi că sunt neagră,
    fiindcă m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au purtat rău cu mine
    şi m-au pus să păzesc viile;
        însă via mea nu am păzit-o.

7 Dezvăluie-mi, iubitul inimii mele, unde îţi duci turma la păscut
    şi unde o odihneşti la amiază?
Pentru ce să te caut ca una care este acoperită
    pe la turmele prietenilor tăi?" - Cântarea Cantarilor

Cum spunea un invatat lucid, la început de existența creștină: "Sa nu ne pomenim ca luptăm împotriva lui Dumnezeu!"!

Un vis, între lumina si intuneric

Postat pe FB pe 12 iunie 2020

"Să nu ne lăsăm ispitiţi să bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de libertate. Trebuie să ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnităţii şi disciplinei”.

    Cand Martin Luther King Jr. rostea aceste cuvinte, cu aproape 60 de ani în urmă, se gândea nu doar la imensul auditoriu, 250.000 persoane, adunat lângă statuia celui care semnase actul de eliberare, Abraham Lincoln ci si la cei care astăzi, urmărind desfășurarea evenimentelor mondiale din același punct de vedere cu oratorul, ar fi reușit să treacă cu bine peste experienta tristă a morții unei persoane din aceeasi populație pe care însuși M.L.King Jr. o reprezenta. Si cum, între timp, oratorul a plătit cu viața visul pe care l-a avut si crimele nu au încetat, în toate taberele care alcatuiesc mozaicul multicultural american, erau de așteptat mișcări masive de protest. Au fost, atat in Statele Unite cat si in lume. La fel cum au fost si razboaie, mult mediatizate, disecate si analizate.
   Între timp, merele Război Rece a luat sfârșit, asa cum au luat sfârșit multe din grijile lumii libere. Si, intr-o tara in care, cu câțiva ani în urmă asa ceva era de neconceput, Africa de Sud, un luptător pentru drepturile negrilor, închis mulți, mulți ani, a ajuns presedinte, colaborând spre administrare cu fostul lider alb, la fel cum si in Statele Unite, conform voinței electoratului, primul președinte de culoare a condus administratia timp de două mandate. Un precedent benefic, ar putea fi considerate aceste ultime două experiențe.
   Cum, acum si aici, nu este vorba de cea mai bogata tara africană ci de "Puterea Mondiala no.1", gândul de astăzi se îndreaptă spre ineficiența politicii primei administrații de culoare care, dupa incheierea mandatului, prin liderul ei, Barak Obama, parca aruncând la groapa de gunoi a istoriei lupta dusă de înaintașul sau de culoare, s-a transformat intr-un veritabil vector de incitare la ură, violență si dezordine, total opusul celebrului pastor baptist care a dat jertfa suprema pentru crezul sau.
    Se spune că în astfel de situații, înaintașii se rasucesc in mormant. Nu stiu cat de adevarat poate fi in aceasta vorba tradițională.
Important este ca "președintele cel mai ostil Bibliei din toată istoria Statelor Unite", cum l-a caracterizat David Barton ("Top 12 comentarii faimoase despre religia lui Obama" - in semnele timpului.ro), a demonstrat ca nu este acel urmaș spre care își trimitea gândurile atunci, în 1963, Martin Luther King Jr.
Si alaturi de respectivul, sutele de lideri locali, poate chiar religioși, care au presărat semințele urii in aceasta perioada tulbure pentru întreaga lume.
   Cum nu sunt cel mai in masura sa pun un diagnostic bolnavului numit America secolului 21 si nici lumii, in general, dar considerand ca acea Carte, pe care unii o folosesc doar pentru jurat pe ea la investire, poate schimba inclusiv asemenea orori, ma opresc meditand la acel mesaj de la început si la neimplinitul, acum, vis pe care un vizionar l-a transmis si ca mod de împlinire al Cuvântului care poate schimba lumea.

Bagatelizarea responsabilitatii sau...cine monitorizeaza monitorii!!!???!!!

O stire "bomba" a acaparat mediul online si nu numai! Un eveniment "de senzatie" face deliciul tuturor televiziunilor, pro sau contra dupa cum bate vantul puterii, fara insa a intelege ca, nefericit, ne raportam la politic exact cum am postat ieri, prin articolul scris cu aproape 150 de ani in urma de atat de actualul Eminescu, din care reiau citatul de referinta:""Partidele noastre nu se numesc conservatoare sau liberale; ci oameni cu slujbă: guverna mentali, oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere, că partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”, scria Eminescu într-un articol din ziarul Timpul.""

Doar ca astazi, acum si aici, nu vreau sa intru in polemici politice!
Am citit aproape tate postarile, pro sau contra, de sprijin sau de condamnare, respect punctele de vedere ale autorilor, nu si injuriile, dar atat.
Pentru ca speta, in sine, are pentru mine o cu totul alta greutate, un cu totul alt impact in contextul generat de ceva ce nu se analizeaza si care, daca ne gandim ca poate exista un precedent, reprezinta cea mai grava atingere a sigurantei noastre, ca cetateni si a statului: SCURGEREA DE INFORMATII!

Raportand, asadar, "evenimentul" la un caz media, demn de un scenariu tip paparazzi, este clar ca interesul obtinerii unor materiale compromitatoare, contra cost, fireste, primeaza. Cum acest lucru se petrece oriunde, de la locuri publice la budoare si ascunzatori secrete, protejand persoane care au ceva de ascuns si care, prin devoalarea, produc "socuri" si nu numai, este clar ca media se lupta pentru fiecare detaliu.

Doar ca "evenimentul" s-a petrecut intr-o cladire de importanta nationala, sub supraveghere de specialitate, cu aparatura si personal platit din bani publici, pentru asigurarea sigurantei informatiilor si persoanelor.
Ca strusctura indreptatita sa procedeze la prelucrarea datelor si informatiilor interne este supravegheata, la randul ei, de serviciile indreptatite sa apere secretul, este clar. Ca evenimente desfasurate de-a lungul celor peste 30 de ani de democratie originala, au fost monitorizate in toata aceasta perioada, este la fel de clar.

Nu este clar cum se pot scurge informatii sub forma de imagini sau de alta natura! Sau este clar?

Gandindu-ma deci, asa, ca simplu cetatean, nu pot sa nu ma intreb: oare este prima data cand informatii de acest tip parasesc sediul institutiilor de importanta strategica? Oare la atatea si atatea negocieri ratate si contracte semnate in paguba statului roman, nu au avut influenta si asemenea "manevre dezinteresate"? Oare activitatile din aceste locatii au fost monitorizate corespunzator si supervizate asisderea de cei care, grade si functii mari avand in conducere institutiilor abilitate, au semnat pentru unul sau altul responsabil de a lucra cu documente si informatii secrete?

Inca odata, nu ma intereseaza politicul!
Daca eram interesat de politic, poate acum eram si eu intre cei care "ii doare la basca", in rezerva fiind, de modul in care premierul si-a "rupt gatul" din cauze mai mult sau mai putin absconse. Si scenarii ad-hoc s-au facut si se pot face, de la cel mai inalt nivel in jos, dupa parerea mea.

Ma intereseaza, pentru bunul mers al lucrurilor in aceasta Tara oropsita si batjocorita, daca suntem responsabili pe ceea ce sau nu facem, daca putem intelege ca actiunile sau inactiunile conteaza mai mult decat daca un partid este la putere sau nu si, nu in ultimul rand, daca avand, inca, O TARA, ROMANIA, de aparat si slujit, responsabilitatea obliga la seriozitate si implicare sau este o bagatela, tratata ca atare pentru ca, oricum, salariul merge, avansarile la fel si ..."dupa noi potopul"!

Incheind aceste ganduri, ma gandesc daca ele vor ajunge acolo unde trebuie si vor da de gandit celor care ne monitorizeaza.

Ramane, insa, problema cheie: PE MONITORI CINE-I MONITORIZEAZA?

Ganduri de "criza"

In contextul "mascat" in care, inca, trebuie sa ne chinuim existenta, din motive mai mult sau mai putin imputabile noua (ca paranteza, departe de a ma arata atotstiutor, gandesc ca numai noi, oamenii, suntem vinovati de urgiile care au venit si, cu siguranta, vor mai veni) incerc sa depasesc trecerea de la persoana activa la pensionar, cum pot mai bine. 

Pe primul lor, fiind asezarea ca "gospodar cu pereche", incerc sa completez tot ce trebuie facut pentru ca DOAMNA MEA sa stie ca-i sunt de ajutor "full time". In aceeasi "structura organizatorica", ne like-uim si share-uim, dupa posibilitati, nu inainte de a ne ocupa de nepotii care, nu-i asa, umplu vietile bunicilor, ca asa trebuie. Nu in ultimul rand, citim, fiecare dupa cum are disponibilitate si timp, sotia avand "sarcini" mai complexe cu "Printesa" de acusi-acusi 5 ani, mare descoperitoare a scrisului si pictatului, ultima activitate care nu mi-a adus foarte multe satisfactii, eu fiind "paralel" in ale manuirii pensulelor si nu numai.

Cum mi-a ramas scrisul si cititul, incerc sa le impart, confortabil, cat mai corect. Pentru citit, e simplu. Ma retrag intr-un colt si ignor alte activitati perturbatoare. Cu scrisul e mai greu. Caci, pe langa talent, mai este nevoie si de atmosfera aceea creatoare si, de ce nu, muza inspiratoare. 
Am vrut sa continui "Scanteile din uitare" dar, uite, pana acum nu m-a lasat contextul. Complicat, daca tin cont de toate cele expuse pana acum. Dar, cine stie, poate voi reusi, mai ales ca, intrand intr-un grup deosebit zic eu, trebuie sa redau si ceea ce a fost dupa! Nu ca o promisiune ci, daca pot spune asa, o dorinta de a finaliza ceva, daca mi se va ingadui de Cel de Sus!

In atari conditii, cautand o legatura intre cele doua etape ale "urmai mele pe nisipul vietii", am gasit niste versuri pe care le las, astazi, ca o invitatie la introspectie. Fara alte comentarii ci cu aceeasi speranta, ca va urma!

"Toamna se asterne incet
peste umerii mei
ca o scrisoare care
mult prea tarziu a ajuns
si n-are nevoie de raspuns
mai trece o clipa
asteptand sa vii
poate ca nu mai stii
ca sunt aici fara tine
ochii imi sunt pustii
draga mea
e prea tarziu pentru mine
draga mea
de ce nu vrei sa ma crezi cand iti spun
trece vremea
trece vremea
trece vremea
si n-o poti opri
departe pe mare
este sufletul meu
un marinar mult prea de mult plecat
pe furtuna, mult prea greu incercat
departe pe mare odata
voi pleca si eu
e un destin neinceput ce tainic ma cheama
si frunzele cad din copaci si e toamna
draga mea
e prea tarziu pentru mine
draga mea
de ce nu vrei sa ma crezi cand iti spun
trece vremea
trece vremea
trece vremea
si n-o poti opri
trece vremea
trece vremea
trece vremea
si n-o poti opori
doar iubirea
doar iubirea
doar iubirea
e tot ce mi-a ramas."

(https://www.versuri.ro/versuri/vh2-trece-vremea-_eay1.html)

Antiperspirantul!

Ca orice persoana care se respecta, folosesc antiperspirante. Unele cu bila, altele tip spray. Unele mai scumpe, altele mai ieftine, dupa buget!

Cum traim intr-o societate in care ne respectam reciproc, consider că si ceilalti participanti la "viata cetatii" o fac. Acest fapt il descoperim, cel mai bine, atunci când folosim mijloacele de transport în comun sau stam la coada. Bine, nu in conditii de pandemie!
Unii, poate cei mai mulți, au un cult pentru curatenie si fac din asta o competitie. Care se resimte mai ales cand, în locurile sus mentionate, dar si in aer liber, senzorii olfactivi sunt "atacati" de finețea sau duritatea ingredientelor folosite. Bineinteles ca exista si o serie de persoane care, beneficiind de o anume structura anatomică, pun in valoare doar calitatea săpunului folosit.
La fel cum exista si reversul medaliei, persoane care ori sunt dezavantajate de o transpirație continua, ceea ce nu le poti imputa sau, mai rau si de nedorit, folosesc antiperspirante, dar sunt in totală opoziție cu apa si săpunul. Acestea din urma, oricat ai incerca sa le eviti, iti lasa nu doar o stare necorespunzatoare ci si un gand hamletian: e ceva putred acolo!

S- intamplat ca in mai multe cazuri sa evit o implicare politica. Asa mi-am propus si asa am facut, postarile mele pe blog avand alte "tinte".
Astazi, totuși, nu am mai putut lasa gândurile sa zburde doar pe like-uri, scurte intervenții sau, pur si simplu, distribuiri. Astazi mi s-a parut ca am întâlnit, după atata timp, persoana care mi-a "mutat nasul", prin duhoarea resimțită ca dovadă de necuratie. Dar nu necuratie trupească, pe asta as reusi sa o inteleg, compatimesc si, de voie de nevoie, sa o accept.

Necuratie la care ma refer, ca un simplu cetatean, își are sorgintea in ceea ce, de vreo treizeci de ani suportăm si se numeste politicul mioritic.

O stire bomba a concentrat atentia media si spatiului virtual prin impactul negativ asupra sentimentului pe care, cred, fiecare dintre noi, cetatenii onesti, il avem vizavi de ceea ce inseamna TARA NOASTRA!
Nu mi-am propus acum si aici sa inbtru in polemica pe tema. Nu mi-am propus nici sa critic vreo formatiune politica. Am facut-o cu alte ocazii si cine este curios, poate intra pe blog si revedea postarile mele!

Astazi am fost ingrozit de buboiul crescut in democratia noastra originala, furuncul adanc inradacinat in politicul mioritic infectat, postdecembrist, nu doar de spiritul antiromanesc manifestat atat de crunt la inceputul anilor '90 cat, mai ales, in jocul murdar al alesilor care, de treizeci de ani, nu-si urmaresc decat scopurile proprii, de inavutire, uitand ca ei TREBUIE SA SLUJEASCA TARA SI POPORUL!
De ce?

Simplu! De aproape o saptamana se stie bine, in birourile secrete, cum a afirmat "pe sticla" Presedintele, de un blat intre partidele puterii si vesnica beneficiara a sforariilor politice, ca plata pentru sustinerea majoritatii parlamentare, UDMR. Strategii acestui blat au calculat perfect momentul, pentru ca nu se poate intreprinde mai nimic pentru blocarea acestuia. Tacit, deci, adica "pe burta", un proiect de repercursiuni anticonstitutionale, care vizeaza siguranta nationala, a fost aprobat si trimis forului deciional.
S-a mai procedat asa si cu alte proiecte doar ca acelea nu vizau teritoriun national, nici incalcarea grosolana a Constitutiei. Sau, poate tocmai ca nu s-a vazut cate din ele au incalcat Constitutia, a permis acest blat?
Dar nu cred ca are vreo relevanta acest lucru.

Relevant si strigator la cer este ca TIMP DE SASE ZILE NU A TRANSPIRAT NIMIC, nu s-a spus un cuvant despre aceasta "speta"!!!!!!!

Nu au stiut nimic serviciile de informatii? Greu de crezut, din moment ce, conform atributiunilor neclasificate, vreo TREI au competente pe teritoriul national Nu mai vorbesc de celelalte care, credem sau nu, au inclusiv sarcini de aparare a Constitutiei.
Nu a stiut media? Greu de spus, mai ales ca presa are, nu-i asa, surse si surse si isi demonstreaza "independenta" functie de interese care nu tin de siguranta nationala.
Nu au stiut "palatele" indriduite cu administrarea treburilor interne ale statului?
Tare frica imi este ca au stiut, dar au asteptat un moment favorabil politic.
Un joc perfid si incalificabil, daca ne intoarcem la ceea ce si cine spune Constitutia ca este SUVERAN!

Acum, ca Presedintele a iesit si a criticat, pe buna dreptate, atentatul la siguranta nationala, e OK. Ca PSD-ul a afirmat ca nu va vota in Senat proiectul este iarasi OK. Nu este OK pozitia UDMR si a celor care ataca, inca, Constitutia, dar acestia stiu ca acum, mare lucru nu se poate face, din cauza de stare de urgenta. Acuze si retractari, varientari si devieri politice caracteristice inceputului democratiei noastre, dar suspecte dupa cei 30 de ani de implementare conduc spre alte intrebari si framantari normale pentru contribuabilul de buna credinta. Fara rezultate sau clarificari, tinand cont de cat de ORIGINALA este aceasta democratie!

Cum peste aceasta amestecare de intrebari fara raspuns si interventii politice fara veridicitate pluteste o pacla de incalcituri si compromisuri, grea si urat mirositoare, senzatia pe care o am, ca simplu cetatea, este ca CEVA E PUTRED IN ROMANIA! 

Iar izul se raspandeste din ce in ce mai mult, indiferent cat de mult si de calitate antipersiprant ar incerca puterile separate ale statului sa foloseasca pentru "ascunderea acestuia sub pres". Cu sau fara reclama!

PS: din pricina mirosului, nici corecturi nu mai pot face textului!

HRISTOS A INVIAT!

https://youtu.be/PpCt0zVNKgk

Ce este, totusi, primordial?

Scriu aceste randuri influentat de mai multe evenimente ale zilei si perioadei.

     Mai intai, m-a dirijat spre aceasta postare lectura comentariilor pe care le-am gasit pe pagina unui fost coleg, de liceu, scoala, servici si prieten pe Facebook.
Cum, de mai multe ori si in mai multe randuri mi-am declarat echidistanta, o fac si acum pentru ca trebuie. De ce? Pentru ca in situatia prin care trecem cred ca ar trebui sa nu ne mai concuram in doctrine si culori politice, in acuze sau scuze de orice fel si, nu in ultimul rand, in a ne trezi la realitatea cruda: noul virus este fara limite si fara frontiere. Asta s-a vazut din media unde cazurile sunt prezentate, acum, cu simplitatea celui care, confruntat cu grozavia bolii si sub spectrul mortii cred ca isi da seama ca nu apartenenta la un partid sau clasa sociala il va salva ci, vrem sau nu vrem s-o recunoastem, daruirea cadrelor medicale, lovite ele insele de perfidia bolii si Pronia Divina!
      Legat de aceasta, ma uitam zilele acestea la stirile care, mai ieri, prezentau trecerea la Domnul a unui pastor, solicitarea de rugaciuni pentru lucratori asemenea iar astazi, cele sase cazuri dintr-o comunitate ortodoxa bucuresteana, fara a vorbi de referintele la sacrificiile din Italia. Nu uit cazul printului Charles si, ca ultima stire, trecerea in nefiinta a celui care si postdecembrist a purtat stindardul luptei impotriva comunismului, desi nerevenit in tara care l-a exilat, Paul Goma.
      In aceste conditii ma intreb: ce sens are acum si aici sa aruncam cu acuze pentru niste ganduri care, oricum, trebuiau spuse si reprezinta, dupa cum am vazut pe multe pagini care mai ieri glorificau o anume putere iar astazi o critica, o realitate trista, chiar daca nu este luata in seama. 
Mai ales pentru ca pe dulcele nostru plai mioritic memoria are picioarele atat de scurte!

      Un alt eveniment care m-a imboldit spre aceste randuri este trista realitate ca, desii toata lumea o cere iar pe plan extern se practica deja, masurile de sustinere a ceea ce inseamna viitorul nostru economic si social sunt, inca, la nivel de discutii.
Cum specialisti in domeniu avem, slava Domnului si sunt rasplatiti aproape regeste pentru prestatie, in folosul cui, mai trebuie cercetat, cum informatiile care se vehiculeaza in aceasta perioada ne arata ca viitorul nu suna tocmai bine, cum somajul tehnic pare a fi, dar nu este si, in speta, am caz direct in familie, cum cei indriduiti pentru a transmite ce si cum stau inca linistiti in fotoliile de alesi si numiti mi se pare aberant ca vrem, asa cum spuneam si in postarea trecuta, sa reinventam roata. Exemple de actionare sunt puzderie, de la cele mai de sus la cele mai putin sus tari, economic vorbind, deci exemple sau precedent gasim. Iar U.E. am inteles ca da liber la cheltuieli in domeniu.
Intrebarea pe care mi-o pun este: ce asteptam?

      Si cum intrebarile de-abia acum incep, ma opresc. Ele sunt lansate, de mult, in mediul online si tocmai ma gandesc ca sunt oameni platiti si pentru studierea acestora, concentrarea in buletine informative si transmiterea acolo unde trebuie. Doar ca se naste o alta intrebare: acolo unde trebuie cei care trebuie isi fac treaba care trebuie?

      Astfel, ajung la ultimul eveniment care m-a condus spre gandurile de fata.
Este unul legat de citatul din Sfanta Scriptura, cel mai mult vehiculat in aceasta perioada in mediul virtual, care spune asa:
in http://www.bibliaortodoxa.ro/cartea a doua paralipomena (a doua a Cronicilor) cap.7:

''13. De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14. Şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara."

sau,in versiunea https://www.biblegateway.com/passage/2+Cronici+7.version=NTLR:

"13 Când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite molima în poporul Meu, 

14 dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara."

Cum pana acum, in toate aparitiile, postarile, comentariile sau orice alte aspecte care tin de strea de urgenta prin care trecem si trece Tara nu am gasit, cel putin dupa cat am urmarit, vazut si retinut, ceva care sa tina de cuvantul scris cu format mare si evidentiat cu albastru, in afara unor grupuri mici si insignifiante pentru ceea ce TREBUIE sa insemne POPORUL MEU, de sus in jos si de la dreapta la stanga, m-am gandit ca, poate, este momentul sa ne intrebam: ce este, totusi, primordial?

Iar aceasta, in conditiile in care, tot asa cum am mai scris pe aici, noi romanii ne-am declarat crestini in proportie de peste 90% din populatie! (https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6849479-crestinismul-romania-retragere-sau-expansiune.htm)

In atari conditii, pentru a nu face vreo greseala, desi voi fi sigur criticat pentru randurile acestea, am gasit aici https://ro.orthodoxwiki.org/Smerenia o definitie pe care nu o pot ignora. Vorbeste prea direct si concret:

"Smerenia este o virtute morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul David, Fecioara Maria, apostolul Pavel şi modelul suprem, Iisus). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi."

Lansand, asadar, intrebarea din titlu atat pentru mine cat si pentru TOTI cei care se regasesc, ca vor sau nu vor, in definitia de mai sus, considerandu-se parte a POPORULUI LUI DUMNEZEU ma gandesc, in final: meritam atentie sau nu?

Din prea mult, la prea putin!

Motto: "Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac,

              Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...

              Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,

              Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;

              La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,

              Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!" (https://ro.wikisource.org/wiki/Scrisoarea_I)

Motto II: "Art.1

               "Starea de mobilizare reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic şi militar, planificate şi pregătite pe timp de pace, precum şi a acţiunilor desfăşurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariţia sau iminenţa unei ameninţări grave care poate afecta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională." (LEGE nr. 355 din 20 noiembrie 2009 privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război - http://www.anrsps.gov.ro/legislatie/legea355-2009.pdf)

Motto III: "O boala virulenta de provenienta africana este adusa accidental in Statele Unite. Colonelul Sam Daniels si echipa sa de medici militari trebuie sa gaseasca sursa si radacinile virusului inainte ca acesta sa ucida intreaga populatie a tarii. Povestea incepe in Zair, in 1967: doi barbati in costume speciale cerceteaza aparitia unui virus ciudat care face ravagii in zonele de provincie. Actiunea se muta imediat in prezent, in modernul Institut american de boli infectioase apartinand de armata americana, unde multe virusuri teribile sunt depozitate si studiate. Colonelul Daniels si oamenii sai se pregatesc sa plece cu avionul in Zair pentru a investiga noul virus. Daniels se teme ca, daca nu va fi izolat urgent, acest virus va produce epidemii de proportii inimaginabile. Din pacate, maimuta-gazda a virusului, capturata in Africa si trimisa cu vaporul spre San Francisco scapa in libertate iar cei care au venit in contact cu ea sunt infectati. Investigatiile colonelului Daniels sunt ingreunate cu atat mai mult cu cat doi oficiali importanti ai armatei americane incearca sa ascunda de catva timp gravitatea situatiei." (https://www.cinemagia.ro/filme/outbreak-alerta-519/articol/6600/)

Si ma opresc!

Cautand in sursa de informare "Google", am gasit mult mai multe productii cinematografice, incepand cu anii '70, care trateaza, punctual, tragediile cauzate de virusi, accidente biologice si medicale soldate cu infestari. Mai mult, extinzand lista scenariilor "apocaliptice", completarea cu implicarea extraterestra mareste lista acestora.

Am pus termenul apocaliptic intre ghilimele pentru ca, nu-i asa, Apocalipsa inseamna, in limbajul crestin, o "descoperire", "revelatie", o "ridicare a valului". Dar despre asta, las specialistii sa vorbeasca, pentru ca nu mi-am propus sa antamez un astfel de subiect.

Ce mi-am propus, acum si aici astazi, dupa multele mesaje si opinii citite online, este sa redau cateva ganduri de simplu cetatean, legate doar de cele trei motto-uri, in speranta ca specialistii, analistii si indriduitii in manageratul crizei pe care o traversam ca natiune vor gasi cea mai viabila solutie de rezolvare, fara reinventarea rotii, adica a trecerii prin tragediile cu care s-au confruntat, fatidic, statele de sorginte latina, mult inaintate economic, dar cu aceeasi apartenenta la indiferenta, bascalie sau iresponsabilitatea care ne caracterizeaza, inca, mioritic.

Si primul gand este cel vehiculat si evidentiat chiar si astazi in media: in fata mortii toti suntem egali!

Cum mi-am propus sa las subiectul spiritual in seama celor indriduiti cu aceasta deosebit de importanta intreprindere, m-am oprit la prima referinta, relevata atat de interesant de "Luceafarul poeziei romanesti", Mihai Eminescu.

Doar citirea acelor versuri ar trebui sa ne puna pe ganduri, mai ales ca stirile media nu ocolesc referintele la adresa "maririlor". 

Si cum molipsirea este cauza raspandirii rapide a noului virus, iar indemnul "STATI ACASA" pare sa nu fie inteles de romani, asa cum nu a fost inteles nici de "fratii" nostri latini, imi pare ca tot ce intreprind autoritatile pare sa fie "o frectie la un picior de lemn". De ce? Pai ...ieri erau trei sute si ceva de cazuri. Astazi, aproape 600. Cum cresterea este inca necunoscuta, din lipsa de teste, ma gandesc ce va fi saptamana viitoare cand, cu rapiditatea raspandirii lui, se va produce o explozie. Si nu in randul populatiei ci in randul celor care su nt chemati sa lupte cu epidemia. Caci avem deja spitale in carantina, personal medical izolar si carantinat samd.

Ce facem noi? Uitand ca suntem cel mai bun canal de infectare, ne adunam oricum si oriunde ba, mai mult, cerem nu doar mitinguri de solidaritate ci si adunari de contaminare. 

Acum, sa nu fiu inteles gresit! Nu am nimic cu credinta fiecaruia dar, draga frate si sora in Hristos, Mantuitorul ne-a invatat sa fim dragoste, blanzi, buni, smeriti cu inima! Ce binecuvantare sunt eu daca, participand la adunarea despre care mi s-a spus, oficial, ca este un potential focar de infectie, devin eu insumi un vector spre moarte, fara sa constientizez? Caci, inevitabil, intalniri si contacte voi avea, de la un simplu stranut, la o atingere involuntara samd. Transpun eu, astfel, mesajul Domnului care iimi cere sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insumi? 

Iata ce mărturie a dat Charles Spurgeon în timpul epidemiei de holeră din Anglia, din 1854!

"Între acea situație și cea din zilele noastre cu acest virus sunt multe asemănări (dar și destule deosebiri). Zona in care biserica lui era localizată nu a fost carantinată, prin urmare au continuat serviciile adunării, dar, el spunea că, dacă cel mai bun mod de a-l iubi pe aproapele ar fi fost să se izoleze, ar fi făcut-o fără ezitare. De altfel, Spurgeon și-a anulat deplasările pentru a evita să devină mijloc de răspândire a holerei, și s-a concentrat pe slujba pastorală de a-i vizita și încuraja pe cei bolnavi și muribunzi, și de a-i evangheliza pe cei nepocăiți din familiile lor. Deși era un predicator prin definiție, Spurgeon a spus că acea ocazie dramatică i-a reamintit că a fi prezbiter nu este o slujbă care se limitează doar la amvon.

Interesante notițele lui autobiografice din acea perioadă:
"Dacă există vreun moment când mintea este mai sensibilă, acela este când moartea bate la ușă. Îmi amintesc cum, când am ajuns în Londra, oamenii erau nerăbdători să audă Evanghelia, căci holera lovea îngrozitor. Puțini erau cei care îndrăzneau să o batjocorească în acele momente..." (

Asociatia Magna Gratia https://www.facebook.com/381093628730048/posts/1385792031593531/?d)

Si trec la al doilea motto!
Multe voci cer implicarea armatei in solutionarea acestei crize. Eu insumi cred ca este o masura care, desi extrema, poate fi singura solutie atunci cand cetatenii nu inteleg pericolul la care se expun si expun intreaga populatie prin nerespectarea dispozitiilor date. Si, cu parere de rau, dupa atatea necazuri cu care se confrunta personalul medical, despre care astazi nu putem sa spunem decat ca reprezinta un model de daruire, mi se pare ca romanii anului 2020 vor cu totul altceva decat libertate inteleasa. Pentru ca nu inteleg si nu intelegem ca acum unirea inseamna cu totul altceva decat scandari, manifestatii, lozinci sau alte mijloace de propaganda. Acum, cand dusmanul nu mai este o formatiune politica ci un inamic perfid care, prin teorie conspirationala sau, mai ales, inconstienta umana, ataca fara frontiere, culoare sau doctrina politica.

Daca raspunsul a fost si este corect sau nu, este alta problema!

Cum spunea, daca ne apucam sa reinventam roata si vrem sa trecem prin toate stadiile prin care au trecut Italia, Spania si Franta, bilantul va fi cu totul altul decat daca, invatand de la ele si mai ales, asa cum s-a sugerat, de la tari aproape de origine, in speta Taiwan, vom reusi sa depasim multele probleme cu care acelea s-au confruntat. 

Este adevarat, lipsesc teste, echipament si alte mijloace de protectie. E adevarat, inceputul a fost mai greu. Dar deja suntem in a doua saptamana de urgenta. Trezirea la realitate ar trebui sa determine pe cei de "acolo" sa vada ca daca masurile luate pana acum nu au stopat raspandirea, este nevoie de masuri mult mai diversificate.

Da, este adevarat. Noi nu avem o "Garda Nationala". Efectivele militare s-au redus. Dar exista, de sus in jos de data aceasta, resurse umane care sa acopere nevoile, pe judete sau zone de competenta. Cat despre partea materiala, daca tot ceea ce prevede Legea la care am facut referire este acolo unde trebuie, nu este nevoie decat de un ordin. Daca nu... alte legi trebuie aplicate de urgenta, pentru ca in Romania nimeni nu este mai presus de lege!

Si de ce, ma intreb iarasi, trebuie sa reinventam roata si aici?

Avem cadre militare cu grade mari care au participat la misiuni cu specific medical in diferite zone de pe glob, asa cum spuneau CV-urile, avem specialisti care au conceput planuri la nivel NATO care se pot aplica si aici, avem...
Dar cate nu avem?

Inclusiv scenarii dupa care se poate actiona. Sau nu?

Am ajuns, asadar, aproape de incheiere.

De la filmul "Alerta", din 1975 la "Tacerea simturilor" sau "Virus mortal" scenariile ar fi un manual, sau studiu de caz, de contracarare a aceastei pandemii.

Dar ce vorbesc!

Chiar acum se prezenta la un post tv situatia de peste ocean. Si cum americanii sunt si ei oameni, desi au peste 30.000 depistati activ, sunt prezenti pe plaje, prin parcuri samd.

Nu stiu daca la ei se va reinventa roata, dar sigur masurile pe care le va lua presedintele Trump vor fi pe masura. Avantaj sistemul constitutional american, unde presedintele este seful administratiei.

Ramanand in context, ma gandesc ca daca se pun cap la cap toate informtiile, daca se au in vedere masurile luate intr-un punct sau altul pe mapamond, Romania ar putea trece mult mai bine peste aceasta incercare cu care se confrunta.

In final, constient ca poate am suparat pe cineva, imi cer scuze, la fel cum imi cer scuze pentru greselile de redactare, dar sunt sub presiunea nepoticii care ma solicita la un sah si nu mai pot face corectii. Si ce poate fi mai frumos decat sa fi cu cei dragi, chiar daca esti in izolare si afara ploua?

De aceea, incheind, VA ROG, pe langa indemnul vechi, pe care-l gasim intre paginile Cartii Cartilor "Impacati-va cu Dumnezeu!", STATI IN CASA!

O seara frumoasa si sanatate multa!