Despre ... "viitorul de aur"

Un text aparent banal m-a pus astazi pe gânduri.
Se afla in manualul de limba si literatura romana pentru clasa a IV-a dupa care invatata, in anul de gratie 2015, cei ce reprezinta viitorul nostru, intre care si nepotelul meu. Are oarece modificari nesemnificative si se refera la ONOARE.
Iata-l, copiat dupa cum l-am gasit si eu in mediul virtual:

"Mărturisesc sincer, cu plăcere chiar, îl invidiez pe Gogu Buzdugan. Şi nu atât pentru bicepşii lui de beton (şi la nevoie de cauciuc), cât pentru caracterul său cutezător şi generos, şi mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul său. „Onoarea mai presus de orice" pare să fie deviza sa care, nescrisă pe vreo eşarfă, scapără cu prisosinţă în ochii lui înflăcăraţi. Nimic nu scapă acestor ochi. Nici cea mai milimetrică-dar ce zic eu?-microscopică abatere de la legile onoarei. Pesimiştii n-au decât să deplângă agonia cavalerismului. Bocetul lor mă lasă rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au văzut repezindu-şi scrutător privirea şi, la nevoie, pumnii, întru apărarea nobilului ideal: onoarea!!

Iată-l! Freamătă. De undeva de la etaj se aude un bâzâit întretăiat ca hârşâitul unui ac de patefon pe o placă crăpată. Cavalerul cunoaşte acest zgomot: un plâns de fată, cu sughiţuri! O victimă? Din două salturi a şi ajuns la etaj. Ghemuită, cu nasul în poală, plânge o fetiţă. Şi aşa, boţită, plânsă şi despletită, pare mai degrabă o salcie plângătoare, răsărită dintr-unul din ghivecele de lut.

- De ce plângi? o întrebă cu voce tunătoare cavalerul.
- M-a bă-tut un bă-iat! răspunde fetiţa, sughiţând ca pentru a despărţi cuvintele în
silabe.
- Cine? Care a îndrăznit?
În ochii cavalerului, sub sprâncenele încruntate, s-a făcut întuneric. Un întuneric zămislitor de fulgere.
- Uite, ăla! arată fata un băiat cu tricou marinăresc.
- Hai cu mine!
O ia de mână, şi aşa, întunecat, răzbunător, răvăşit de indignare, se îndreaptă către agresor.
-Ascultă mă, huliganule, de ce ai lovit această biată fetiţă? Netrebnicule, nu vezi ce slabă e?
- Eu? Am lovit-o eu? se dezvinovăţeşte pierdut matelotul. Am îmbrâncit-o aşa … în glumă. De fapt nici n-am atins-o… şi pe urmă, se smiorcăie huliganul cu ochii ţintă la bicepşii cavalerului, şi ea mi-a zis „obraznic"!
Fata sughiţe, împletindu-şi codiţele. Explică:
- El mi-a pus piedică şi m-a tras de coade, şi eu i-am zis atunci obraznic, şi el a început să mă-nghiontească.
Cavalerul rămâne câteva clipe pe gânduri, cumpănind în tăcere. Apoi izbucneşte deodată către fată:
- Care va să zică l-ai făcut obraznic? Cum îţi permiţi tu, o musculiţă, să insulţi un băiat? Bine ţi-a făcut! Şterge-o, că-ţi dau un brânci de nu te vezi!
Petrece din ochi, tremurând de furie reţinută, pe „musculiţă" ce a luat-o la fugă pe scări şi, întorcându-se spre marinar, îl bate pe umăr, cavalereşte:
- Uite ce e, amice. Te rog să mă ierţi. Ştii, eu credeam că ai bătut-o fără nici un motiv. Dar dacă te-a jignit, sunt de acord. Asta e o chestie de onoare!  De aceea ziceam la început: pesimiştii n-au dreptate. Cavalerismul n-a pierit. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan!"
(http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/alti-autori-romani/cavalerul-dreptatii-de-mircea-santimbreanu/)

Desi pare grozav, mie mi-a produs un mare soc. De ce?
Pentru ca in aplicarea lectiei este o intrebare despre schimbarea atitudinii "aparatorului onoarei" pe care invatatorii, cu siguranta o pun. Si nu-mi dau seama cum o explica.

Si aici mi se pare ca "culegem ceea ce semanam".

Pentru ca daca popularizam APARAREA ONOAREI asa dupa cum reiese din respectiva povestioara, este normal sa avem o tara plina de toate evenimentele cu care ne confrunta realitatea (si nu le mai enumar, pentru ca si asa suntem depasiti de situatie). Caci eu cred ca autorul a vrut doar sa ridiculizeze "cavalerismul" respectiv.

De aici, insa si pana la a transforma "speta" intr-un material educativ, mi se pare o mare ... gogomanie (ca sa spun ineptie).
Sau asa se doreste a se certifica ceea ce spunea, odata poetul:

"Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)

Si asa ajungem la adevarul despre "viitorul de aur" pe care tara noastra il are, dar mai ales la doua adevaruri relevante pe care nu vrem sa le cunoastem sau sa le recunoastem:

"15. Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului. -
16. La ce slujeste argintul in mana nebunului? Sa cumpere intelepciunea?… Dar n-are minte. -"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/17/16/#16)