Imi aduc aminte cum in liceu, cu multi ani in urma, la sugestia profesorului nostru de limba si literatura romana ne-am impartit in doua tabere, spre analiza si nu numai.
Ardelenii s-au "dat" in partea lui O. Goga, moldovenii l-au "luat" pe G. Bacovia. Acesta era, de fapt si scopul "razboiului". Cu argumente pro si contra fiecare parte si-a sustinut "alesul". Si ce frumoasa ora de romana a iesit!
Astazi, intr-un altfel de "razboi" pe care-l traim pe viu, mi-am adus aminte de situatia respectiva dar si de versurile poetului pe care, atunci, nu l-am sustinut (eu fiind bacauan).
Intre ele am gasit o poezie la care ar trebui sa mediteze mai bine si cei din "tabara cealalta", alesi si numiti. Poate invata ceva!
"Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.
Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi..."
(http://www.versuri.ro/versuri/gflifm_octavian-goga-noi.html)
Dar gresec.
Pentru alesii nostri nu conteaza ca "desertaciunea unui vis noi o stropim cu lacrimi". Pentru ca, de peste un sfert de veac, dupa ei ... potopul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu