Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte." (http://www.versuri.ro/versuri/mehlj_mihai-eminescu-criticilor-mei.html)
Si asa cum florile se scutura, atunci când sunt moarte se scutura si visurile moarte ale celor care, odata profeteau:
"Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare."
(http://www.versuri.ro/versuri/gfmdee_dimitrie-bolintineanu-mircea-cel-mare-si-solii.html)
De ce am facut aceasta asociere?
Pentru ca am gasit pe o pagina online o referinta la aceste ultime versuri, cu trimitere si bataie la opera eminesciana, in conditiile in care ni se semnala un grav pericol fata de care "cineva" nu si-a implinit menirea in acest sfert de veac atat de controversat dar plin de "meretele impliniri ale democratiei originale romanesti".
Dar nu despre asta mi-am propus sa postez cateva gânduri, dupa o pauza ceva mai lunga, in conditiile in care in saptamana care s-a incheiat doua "spete" mi-au focust gândurile.
Incep cu a doua, mai recenta si cu impact mult mai puternic decat s-a dovedit a fi prezentat in media (paranteza, daca era vreo "chestie" mondena, cu fite care sa tina capul de afis al oricarei emisiuni, s-ar fi facut zeci de emisiuni, nu?).
Este vorba despre cazul acelei tinere care, din cauza birocratiei si incompetentei pe care democratia noastra originala a propovaduit-o, s-a sinucis pentru ca niste "capete luminate" au hotarat ca nu mai putea ramane la familia care o crescuse de la o varsta frageda.
Acum, daca stau bine si ma gândesc, "efervescenta" nostra legislativa i-ar fi etichetat pe cei care aveau competenta sa aprobe RAMANEREA la acea familie drept corupti, iar oamenii si-au luat masuri de siguranta prevalandu-se, probabil, de precedent. Oricum, mie mi se pare oribil ca niste profesionisti sa nu aiba discernamant in luarea unor decizii care tin de viata si de moarte. Dar parca mai are vreo importanta, la viitorul de aur pe care-l avem noi?
Iar la acest viitor de aur doream sa ajung, ca prima "speta" la care m-am gandit.
De peste 25 de ani incercam sa ne cladim un viitor si ne zbatem sa gasim luminita de la capatul tunelului, tot experimentand ceea ce am gasit si vazut in
Vestul democrat. O comedie din 1978 vizionata la începutul saptamanii m-a pus pe gânduri, asa cum spuneam, "Zazania" cu Louis de Funes. Nu sunt critic de film si nu mi-am propus sa-i fac recenzia. Mi-am propus, in schimb, sa las ca subiect de meditatie pentru cei de azi si pentru cei de maine TREI chestii de impact, adica obiect de studiu vizavi de ceea ce am luat, luam si vom lua din "lumea libera".
Prima, o scena la angajare unde patronul, interesat sa-si creasca veniturile, ii avertiza pe toti candidatii ca (redau din memorie) "SALARUL ESTE CEL MINIM PE ECONOMIE".
A doua tine de modul in care respectivul isi tinea contabilitatea, bineinteles CONTABILITATE DUBLA.
A treia, strict legata de politic ... dar mi-am propus sa nu mai abordez "chetii" de astea.
Si ma opresc pentru ca simt cat "viitor de aur" avem. Sau cat am avea, sau ar trebui sa avem.
Cum comentariile sunt de prisos, nu ma pot opri sa nu aduc in atentie, tot spre meditare, un gand relevant care ne-ar face sa avem, cu adevarat, UN VIITOR DE AUR:
"Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1Doamne , inima mea nu este trufașă, iar privirile mele nu sunt semețe; nu umblu după lucruri prea mari și prea mărețe pentru mine.
2Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit și liniștit, ca un copil înțărcat lângă mama lui; da, sufletul îmi este ca un copil înțărcat.
3Israele, nădăjduiește în Domnul , de acum și până-n veci!"
(https://www.bible.com/ro/bible/126/psa.131.ntr)Dar mai conteaza asa ceva, la cate influente avem spre "luminita de la capatul tunelului" pe care o vedem si ... nu e?
PS: Ca de obicei la aceasta ora, nu mai am timp si de "cap limpede". Cu scuzele de rigoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu