Stiu, momentul nu este prielnic unei asemenea postari. Si totusi ............
Foiletând paginile care ma intereseaza, am gasit ceva care mi s-a parut extrem de incitant in contextul politicului mioritic si democratiei noastre originale, nu doar prin moto-ul prezentat ci prin intreg textul. Spunea moto-ul respectiv (orice asemanare cu realitatea nu este deloc intamplatoare):
„Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost întruchipări ale cinstei desăvârşite şi, într-o lume politică în care formula lui Balzac din Vautrin («Viaţa e ca o bucatărie; miroase urât şi, ca să mănânci bine, trebuie să te murdăreşti pe mâini», dar, din nefericire, la noi, şi pe manşete) era lege, cei doi au rămas ca două piscuri acoperite veşnic de albul imaculat al zăpezii”. (Florin Constantiniu) (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/iuliu-maniu-morala-politica).
Evidentierea din citat imi apartine.
Iar materialul, in totul lui, are destule repere care merita nu doar citite.
Si pentru ca suntem intr-o perioada deosebita, când meditam mai mult si ne gândim (daca ne gândim) la problemele spirituale, cred ca încrederea ar trebui sa fie cea care ne capaciteaza preocuparile si, de ce nu, intraga zbatere spre ceea ce noi nu stim ce este sau va fi, ziua de maine.
Iar spre incredere, am iarasi un pasaj din aceeasi Carte a Cartilor unde ni se prezinta o adevarata fata a lucrurilor (daca vrem s-o intelegem, chiar daca altii sunt de alta parere):
1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/23/)
Sarbatori cu liniste, pace si binecuvantare!
sâmbătă, 30 aprilie 2016
vineri, 29 aprilie 2016
Spre ... cugetare
Aceste zile cer mai multa introspectie in tacere (exceptiile fac parte, insa, din lumescul nostru care ne acapareaza mai mult in restul timpului decat la sarbatori asa ca nici nu merita comentarii). De aceea am tacut si m-am concentrat asupra altor aspecte decat cele care ma macina si pe mine.
Spre cugetare, insa, vin cu niste rânduri care merita atentie:
"1. (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca "Cerboaica zorilor". Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2. Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3. Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8. "S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!"
9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12. O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13. Îşi deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14. Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17. toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
18. îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20. Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
21. Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22. Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24. Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27. Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30. O sămânţă de oameni Îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31. Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/22/)
Spor in ... cugetare!
Spre cugetare, insa, vin cu niste rânduri care merita atentie:
"1. (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca "Cerboaica zorilor". Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2. Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3. Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8. "S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!"
9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12. O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13. Îşi deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14. Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17. toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
18. îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20. Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
21. Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22. Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24. Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27. Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30. O sămânţă de oameni Îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31. Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/22/)
Spor in ... cugetare!
vineri, 22 aprilie 2016
Despre o alta lectie ... la fel
Am ascultat astazi, intr-o scurta pauza, un mic interviu cu o personalitate deosebita, academician profesor doctor care are un anunt "socant" (pentru alesii si numitii democratiei noastre originale, de toate gradele si functiile) pe usa cabinetului sau, dupa cum marturisea si reporterul: CONSULTATII GRATUITE.
Nu voi reda acel interviu, nici nu am pretentia ca l-am retinut întocmai ci voi reda, din memorie, esenta lectiei pe care ar trebui s-o invete toti cei care se lauda, peste tot si prin orice mijloace, ca sunt patrioti si-si iubesc tara: MODESTIA (si aici trebuie inclusi, postdecembrist, toti alesii si numitii reprezentativi care au contribuit la ceea ce traim astazi si suportam, tinand cont de faptul ca s-au pierdut miliarde pentru a se castiga milioane).
Spunea distinsul intervievat (redare aproximativa, din memorie) ca nu intelege cum de unii pot "delapida" atat de mult si ce fac cu banii respectivi.
Domnia sa preciza ca el este multumit cu ce se poate imbraca si cu ce se poate hrani, iar restul banilor pe care ii are ii foloseste in folosul si spre bunul renume al Romaniei, care nu este o tara a hotilor si borfasilor, ci una extrem de frumoasa si primitoare (cer scuze daca redarea nu este identica).
Da, este vorba despre personalitatea care, poate, a dat o lectie de demnitate acelei media in goana dupa senzational dar si noua, celor care cautam acest senzational (nu intru in polemica, dar merita citite comentariile de pe acolo unde a aparut postarea ilustrului nostru academician. Si ca o paranteza, acolo unde s-a facut postarea originala apare si poza premierului Cameron, citind presa in picioare, in metroul londonez).
O lectie (noua?) pe care, spuneam, ar trebui sa si-o insuseasca toti cei care sunt sau au fost, vremelnic, la conducerea structurilor puterilor separate ale statului si s-au erijat in "profesori" de democratie si morala, fara a demonstra daca ei insisi sunt asa, dupa cum dosarele deschise pentru unii pateaza ceea ce se dorea a fi imaculat in ochii poporului.
O lectie veche pe care, dupa anii acestia de libertate (?), nici nu am invatat-o bine ca am si aruncat-o la cosul de gunoi, ca de aia a fost ceea ce a fost in decembrie 1989: sa avem si noi "falitii nostri", cu toate urmarile ce au decurs din "importul" de democtaie occidentala in "edificarea democratiei originale in patria noastra".
Dar lectia veche n-are a face cu ceea ce traim cotidian ci cu lectia noua pe care ne-a transmis-o personalitatea la care m-am referit in aceste rânduri.
Caci, vrem sau nu mesajul pe care ni l-a transmis este mai puternic decat o simpla contestatie la o fotografie facuta fara accept. Spunea domnia sa ca "in creier se intra de mana cu Dumnezeu" (http://www.formula-as.ro/2015/1172/lumea-romaneasca-24/acad-prof-dr-leon-danaila-in-creier-se-intra-de-mana-cu-dumnezeu-19365)
Mai poate fi ceva adaugat la o asemenea lectie?
Depinde de fiecare dintre noi cum ne raspundem in forul nostru interior, prin "greierul vorbaret" Jiminy - constiinta noastra.
Lectia, noua sau veche are, insa o baza si ea se afla inserata in aceeasi Carte a Cartilor pe care majoritatea din cei care si-au trecut in CV-uri si sederea la "beciul domnesc" (sau isi vor trece) au votat la investitura:
"6. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.
7. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
8. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.
10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/1 timotei 6)
In fata acestor adevaruri ma intreb: am invatat ceva din aceasta lectie ... la fel?
Nu voi reda acel interviu, nici nu am pretentia ca l-am retinut întocmai ci voi reda, din memorie, esenta lectiei pe care ar trebui s-o invete toti cei care se lauda, peste tot si prin orice mijloace, ca sunt patrioti si-si iubesc tara: MODESTIA (si aici trebuie inclusi, postdecembrist, toti alesii si numitii reprezentativi care au contribuit la ceea ce traim astazi si suportam, tinand cont de faptul ca s-au pierdut miliarde pentru a se castiga milioane).
Spunea distinsul intervievat (redare aproximativa, din memorie) ca nu intelege cum de unii pot "delapida" atat de mult si ce fac cu banii respectivi.
Domnia sa preciza ca el este multumit cu ce se poate imbraca si cu ce se poate hrani, iar restul banilor pe care ii are ii foloseste in folosul si spre bunul renume al Romaniei, care nu este o tara a hotilor si borfasilor, ci una extrem de frumoasa si primitoare (cer scuze daca redarea nu este identica).
Da, este vorba despre personalitatea care, poate, a dat o lectie de demnitate acelei media in goana dupa senzational dar si noua, celor care cautam acest senzational (nu intru in polemica, dar merita citite comentariile de pe acolo unde a aparut postarea ilustrului nostru academician. Si ca o paranteza, acolo unde s-a facut postarea originala apare si poza premierului Cameron, citind presa in picioare, in metroul londonez).
O lectie (noua?) pe care, spuneam, ar trebui sa si-o insuseasca toti cei care sunt sau au fost, vremelnic, la conducerea structurilor puterilor separate ale statului si s-au erijat in "profesori" de democratie si morala, fara a demonstra daca ei insisi sunt asa, dupa cum dosarele deschise pentru unii pateaza ceea ce se dorea a fi imaculat in ochii poporului.
O lectie veche pe care, dupa anii acestia de libertate (?), nici nu am invatat-o bine ca am si aruncat-o la cosul de gunoi, ca de aia a fost ceea ce a fost in decembrie 1989: sa avem si noi "falitii nostri", cu toate urmarile ce au decurs din "importul" de democtaie occidentala in "edificarea democratiei originale in patria noastra".
Dar lectia veche n-are a face cu ceea ce traim cotidian ci cu lectia noua pe care ne-a transmis-o personalitatea la care m-am referit in aceste rânduri.
Caci, vrem sau nu mesajul pe care ni l-a transmis este mai puternic decat o simpla contestatie la o fotografie facuta fara accept. Spunea domnia sa ca "in creier se intra de mana cu Dumnezeu" (http://www.formula-as.ro/2015/1172/lumea-romaneasca-24/acad-prof-dr-leon-danaila-in-creier-se-intra-de-mana-cu-dumnezeu-19365)
Mai poate fi ceva adaugat la o asemenea lectie?
Depinde de fiecare dintre noi cum ne raspundem in forul nostru interior, prin "greierul vorbaret" Jiminy - constiinta noastra.
Lectia, noua sau veche are, insa o baza si ea se afla inserata in aceeasi Carte a Cartilor pe care majoritatea din cei care si-au trecut in CV-uri si sederea la "beciul domnesc" (sau isi vor trece) au votat la investitura:
"6. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.
7. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
8. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.
10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/1 timotei 6)
In fata acestor adevaruri ma intreb: am invatat ceva din aceasta lectie ... la fel?
luni, 18 aprilie 2016
Despre ... suflet si viata
"26. Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?" ( http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/16)
Scriu acest gand dupa multe momente de meditare (sau cumpana, as putea spune). Am gasit mult prea multe "spete" cu relevanta in domeniu pentru a nu ma intreba: dar oare nu s-a vandut si aceasta comoara inestimabila pe care nu o pretuim asa cum ar trebui, sufletul?
De fapt, astazi nu vreau sa fac decat o remarca: am gasit si gasim, alaturi de paginile cu destainuiri "bomba", citate care ne pun pe gânduri si ne indeamna la introspectie. Si pentru ca ne plac, le folosim pentru noi si pentru cei care ne sunt apropiati. Uitam, insa, un lucru esential: in marea lor majoritate acestea, citatele se regasesc intr-un bagaj de invatatura deosebita care, daca l-am fi acceptat, insusit si aplicat postdecembrist, ne-ar fi scutit de multele probleme cu care ne confruntam in prezent si pe care nu vom reusi sa le rezolvam nici in viitorul apropiat.
De aceea nici nu ma intreb, asa cum am citit pe o anume sursa media, unde au fost anume elemente componente ale democratiei noastre când tara era praduita.
Dar pot gasi un raspuns, usor ironic bineinteles.
S-au lasat si ele, ca mai toate "emanatiile" postdecembriste, influentate de libertatea si democratia pentru care unii si-au dat viata, printr-un slagar
"tematic" pe care-l interpreta cu nonsalanta un artist de exceptie si care spune:
"Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga..
Rade plangand
Plange cantand
Viata o ia in saga.
Rau l-a blestemat norocul
E sarac lipit
Dar mereu batu-l-ar focu’ e indragostit.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga..
Rade plangand
Plange cantand
Viata o ia in saga.
Rau l-a blestemat norocul
E sarac lipit
Dar mereu batu-l-ar focu’ e indragostit.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleagaaaa."
(http://tekstove.eu/lyrics.php?id=10069)
Relevant, nu?
Scriu acest gand dupa multe momente de meditare (sau cumpana, as putea spune). Am gasit mult prea multe "spete" cu relevanta in domeniu pentru a nu ma intreba: dar oare nu s-a vandut si aceasta comoara inestimabila pe care nu o pretuim asa cum ar trebui, sufletul?
De fapt, astazi nu vreau sa fac decat o remarca: am gasit si gasim, alaturi de paginile cu destainuiri "bomba", citate care ne pun pe gânduri si ne indeamna la introspectie. Si pentru ca ne plac, le folosim pentru noi si pentru cei care ne sunt apropiati. Uitam, insa, un lucru esential: in marea lor majoritate acestea, citatele se regasesc intr-un bagaj de invatatura deosebita care, daca l-am fi acceptat, insusit si aplicat postdecembrist, ne-ar fi scutit de multele probleme cu care ne confruntam in prezent si pe care nu vom reusi sa le rezolvam nici in viitorul apropiat.
De aceea nici nu ma intreb, asa cum am citit pe o anume sursa media, unde au fost anume elemente componente ale democratiei noastre când tara era praduita.
Dar pot gasi un raspuns, usor ironic bineinteles.
S-au lasat si ele, ca mai toate "emanatiile" postdecembriste, influentate de libertatea si democratia pentru care unii si-au dat viata, printr-un slagar
"tematic" pe care-l interpreta cu nonsalanta un artist de exceptie si care spune:
"Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga..
Rade plangand
Plange cantand
Viata o ia in saga.
Rau l-a blestemat norocul
E sarac lipit
Dar mereu batu-l-ar focu’ e indragostit.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleaga..
Rade plangand
Plange cantand
Viata o ia in saga.
Rau l-a blestemat norocul
E sarac lipit
Dar mereu batu-l-ar focu’ e indragostit.
Suflet candriu
De papugiu
Cine sa-l inteleagaaaa."
(http://tekstove.eu/lyrics.php?id=10069)
Relevant, nu?
vineri, 15 aprilie 2016
Despre ... discernere
Astazi m-am "plimbat" mai mult prin informatii. De presa, fireste. Si interne (nu ca nu m-ar interesa "externul" dar, pentru moment, prefer "gradina noastra").
Stirile pe surse si dezvaluirile bomba condimentate cu mult can-can prezinta un tablou terifiant pentru o "Romanie altfel" care, din pacate, nu se deosebeste prea mult de cealalta Romanie (sau celelalte Romaniii) in care omul sarac saraceste tot mai mult, iar "jmecherii" se smecheresc asisderea. Toate acestea pentru a certifica, parca, epoca Caragiale care, tragi-comic, ne bantuie fara putinta de vindecare la fel cum ne bantuie, peste ani si raspunsul poeziei "Intrebare si raspuns" a lui Toparceanu.
Stand, astfel si foiletând articolele, analizele si dezvaluirile de toate felurile, tipurile, gradele si gradatiile cu care mediul online ne alimenteaza "setea" dupa senzational m-am gandit, a nu stiu cata oara, cat de usor uitam esentialul in disperarea noastra dupa o lume mai buna si mai dreapta ( o fi pe undeva asa ceva, aici pe Pamant?) si dupa democratie (nu doar pentru sus): posibilitatea discernerii.
Anul acesta este, iarasi si din nou un an al incercarii, al alegerii.
Ca întotdeauna, apar candidati si devoalari, sustineri si manipulari, o lupta surda si murdara pentru ceva ce noua, simplilor cetateni ne este prezentat ca "vointa poporului suveran" când, in realitate, se dovedeste a fi doar un mare festin (acces la cascavalul numit buget) pentru "baietii destepti" care-si vor adjudeca victoria (hotarata sau nu in alta parte, dupa cum afirma cineva, un roman cu greutate, cu vreo cativa zeci de ani in urma, doar Dumnezeu stie).
Si in toata aceasta zbatere, ne lasam manipulati si manevrati, fara a dori sa intelegem de ce, mai apoi, injuram castigatorii pentru ca ne-au mintit (când in realitate noi ne mintim, prin pierderea esentei discernerii).
De aceea astazi, dupa multe zile de gandire si cugetare in tacere (si nu vreau sa fac nici un fel de alta referire tinant cont ca, asa cum ne invata Mântuitorul:
"23. Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal." http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/4/23)
m-am gandit sa redau, din nou, un pasaj care ne poate ajuta in aceasta complicata stare si situatie a alegerii. Pasajul, in sine, poate suscita comentarii si polemici. Nu vreau sa intru in acestea deoarece ele privesc exegetii.
Il redau, deci, asa cum l-am preluat de pe sursa, cu o singura precizare: aici nu este vorba de gri. Ori e ALBA, ori e neagra (diferenta am redat-o prin marimea si coloritul caracterelor):
"12. Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
13. Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!
14. Dar, daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca.
16. Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
17. Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
18. Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/iacov/3)
Deci depinde doar de noi cum discernem, nu?
Stirile pe surse si dezvaluirile bomba condimentate cu mult can-can prezinta un tablou terifiant pentru o "Romanie altfel" care, din pacate, nu se deosebeste prea mult de cealalta Romanie (sau celelalte Romaniii) in care omul sarac saraceste tot mai mult, iar "jmecherii" se smecheresc asisderea. Toate acestea pentru a certifica, parca, epoca Caragiale care, tragi-comic, ne bantuie fara putinta de vindecare la fel cum ne bantuie, peste ani si raspunsul poeziei "Intrebare si raspuns" a lui Toparceanu.
Stand, astfel si foiletând articolele, analizele si dezvaluirile de toate felurile, tipurile, gradele si gradatiile cu care mediul online ne alimenteaza "setea" dupa senzational m-am gandit, a nu stiu cata oara, cat de usor uitam esentialul in disperarea noastra dupa o lume mai buna si mai dreapta ( o fi pe undeva asa ceva, aici pe Pamant?) si dupa democratie (nu doar pentru sus): posibilitatea discernerii.
Anul acesta este, iarasi si din nou un an al incercarii, al alegerii.
Ca întotdeauna, apar candidati si devoalari, sustineri si manipulari, o lupta surda si murdara pentru ceva ce noua, simplilor cetateni ne este prezentat ca "vointa poporului suveran" când, in realitate, se dovedeste a fi doar un mare festin (acces la cascavalul numit buget) pentru "baietii destepti" care-si vor adjudeca victoria (hotarata sau nu in alta parte, dupa cum afirma cineva, un roman cu greutate, cu vreo cativa zeci de ani in urma, doar Dumnezeu stie).
Si in toata aceasta zbatere, ne lasam manipulati si manevrati, fara a dori sa intelegem de ce, mai apoi, injuram castigatorii pentru ca ne-au mintit (când in realitate noi ne mintim, prin pierderea esentei discernerii).
De aceea astazi, dupa multe zile de gandire si cugetare in tacere (si nu vreau sa fac nici un fel de alta referire tinant cont ca, asa cum ne invata Mântuitorul:
"23. Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal." http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/4/23)
m-am gandit sa redau, din nou, un pasaj care ne poate ajuta in aceasta complicata stare si situatie a alegerii. Pasajul, in sine, poate suscita comentarii si polemici. Nu vreau sa intru in acestea deoarece ele privesc exegetii.
Il redau, deci, asa cum l-am preluat de pe sursa, cu o singura precizare: aici nu este vorba de gri. Ori e ALBA, ori e neagra (diferenta am redat-o prin marimea si coloritul caracterelor):
"12. Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
13. Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!
14. Dar, daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca.
16. Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
17. Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
18. Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/iacov/3)
Deci depinde doar de noi cum discernem, nu?
sâmbătă, 9 aprilie 2016
Despre ... DESPRE
Nu ma gândeam sa scriu despre ... Si nici nu voi scrie. Cei interesati pot gasi pe net tot ce se poate gasi (si este interesant, daca privesti doar din punct de vedere al informarii. Restul e chestie de ... intelepciune). Si de aceea dau doar trei titluri si ... un motto spre meditare: http://anonimus.ro/2016/04/traind-cu-lupii/, http://anonimus.ro/2015/03/minciuna-care-a-adus-razboiul/, http://anonimus.ro/2016/04/
ce-ne-spune-dosarul-panama-despre-capitalism-si-nimeni-nu-spune-nimic/ si "Veniti dar, fratilor, cu totii, cu rau sa pierdem pe cei rai, ca sa ne fie noua bine!" (din acelasi registru, Proclamatia de la Pades)
Ma gândesc, insa, sa scriu despre intelepciune, o intelepciune care se pare ca ne lipseste atunci când suntem chemati sa cunoastem ... DESPRE.
Da, poate exprimarea nu este prea clara si nici nu vreau sa para foarte clara din moment ce subiectul care mi s-a "itit" din citirea mai multor pagini de pe sursa sus-prezentata este cu totul diferit de ceea ce se scrie acolo. De aceea voi incerca sa ma explic.
Suntem criticati ca nu stim sa alegem (sau ne criticam singuri), ca nu stim sa ne informam (si chiar ne mintim singuri, acoperind adevaruri dureroase cu clisee importate din "democratia" occidentala) s.a.m.d. (nu intru in detalii care nu au legatura cu ceea ce mi-am propus sa las acum si aici).
Putinele voci care par a dori sa ne trezeasca din vegetarea nostra (si iar fac referire la acel popor vegetal) se pare ca se incurca in discursuri si, din pacate, in compromisuri. De ce?
Pentru ca undeva, cândva, Cineva avea o placere deosebita sa vina in fata omenirii cu o oferta imbatabila:
"19. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, "
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/deuteronom/30)
completata ulterior cu o promisiune pe care putini au inteles-o (sau au vrut s-o inteleaga):
"16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/3/)
Intre aceste doua adevaruri relevante se gaseste o alta apreciere cu relevanta pentru cine doreste sa inteleaga ceea ce pare a nu fi inteles:
"55. Isus S-a intors spre ei, i-a certat si le-a zis: "Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti!" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/9)
Si aici intervine ... intelepciunea.
Caci atunci cand suntem prinsi de problemele vietii, bombardati cu informatii din cele mai controversate despre lumea care pare ca vrea sa ne copleseasca iar realitatea pare sa fie impotriva noastra, trebuie sa intelegem si sa stim de ce duh suntem insufletiti. Iar departajarea (delimitarea, deosebirea) se afla tot la indemana noastra si spune:
"19. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20. inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
22. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
23. blandetea, înfrânarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. " (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5)
Doar ca pentru si despre toate acestea mai este nevoie de ceva. O recunoastere pe care, din pacate, nu doar o ignoram (ca sa ma exprim cu decenta, cand realitatea demonstreaza cu totul altceva) ci o si respingem, marea majoritate dintre noi:
9. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/8/)
Despre aceasta si despre EL m-am gandit sa scriu astazi.
Si sper sa fie cu folos!
ce-ne-spune-dosarul-panama-despre-capitalism-si-nimeni-nu-spune-nimic/ si "Veniti dar, fratilor, cu totii, cu rau sa pierdem pe cei rai, ca sa ne fie noua bine!" (din acelasi registru, Proclamatia de la Pades)
Ma gândesc, insa, sa scriu despre intelepciune, o intelepciune care se pare ca ne lipseste atunci când suntem chemati sa cunoastem ... DESPRE.
Da, poate exprimarea nu este prea clara si nici nu vreau sa para foarte clara din moment ce subiectul care mi s-a "itit" din citirea mai multor pagini de pe sursa sus-prezentata este cu totul diferit de ceea ce se scrie acolo. De aceea voi incerca sa ma explic.
Suntem criticati ca nu stim sa alegem (sau ne criticam singuri), ca nu stim sa ne informam (si chiar ne mintim singuri, acoperind adevaruri dureroase cu clisee importate din "democratia" occidentala) s.a.m.d. (nu intru in detalii care nu au legatura cu ceea ce mi-am propus sa las acum si aici).
Putinele voci care par a dori sa ne trezeasca din vegetarea nostra (si iar fac referire la acel popor vegetal) se pare ca se incurca in discursuri si, din pacate, in compromisuri. De ce?
Pentru ca undeva, cândva, Cineva avea o placere deosebita sa vina in fata omenirii cu o oferta imbatabila:
"19. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, "
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/deuteronom/30)
completata ulterior cu o promisiune pe care putini au inteles-o (sau au vrut s-o inteleaga):
"16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/3/)
Intre aceste doua adevaruri relevante se gaseste o alta apreciere cu relevanta pentru cine doreste sa inteleaga ceea ce pare a nu fi inteles:
"55. Isus S-a intors spre ei, i-a certat si le-a zis: "Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti!" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/9)
Si aici intervine ... intelepciunea.
Caci atunci cand suntem prinsi de problemele vietii, bombardati cu informatii din cele mai controversate despre lumea care pare ca vrea sa ne copleseasca iar realitatea pare sa fie impotriva noastra, trebuie sa intelegem si sa stim de ce duh suntem insufletiti. Iar departajarea (delimitarea, deosebirea) se afla tot la indemana noastra si spune:
"19. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20. inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
22. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
23. blandetea, înfrânarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. " (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5)
Doar ca pentru si despre toate acestea mai este nevoie de ceva. O recunoastere pe care, din pacate, nu doar o ignoram (ca sa ma exprim cu decenta, cand realitatea demonstreaza cu totul altceva) ci o si respingem, marea majoritate dintre noi:
9. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/8/)
Despre aceasta si despre EL m-am gandit sa scriu astazi.
Si sper sa fie cu folos!
joi, 7 aprilie 2016
Despre ... experiente
Am schimbat postul.
Nu functia, caci de mult nu-mi mai trebuie posturi si functii (ASTEPT DECIZIA DE PENSIONARE, cand o veni si aici e vorba de alta experienta unde, poate, ma ajuta cei care-mi citesc postarile din alte considerente), ci postul de radio. Am trecut pe Magic FM. Ascult mai multa muzica (chiar daca se tot repeta si mi-as dori ca din noianul de "volume" sa se poata face o selectie caci sunt milioane, iar hit-urile sa se redea integral, mai ales in cazul unora ca "Hotel California").
Experienta pe care am trait-o este scurta si contrarianta.
Sunt sunat de la o firma de sondarea opiniei publice si intrebat daca pot raspunde la un scurt sondaj. Sondaul privea chiar posturile de muzica si am raspuns, cum era si normal, cu numele postului despre care tocmai am amintit. Mi s-a multumit si ... atat. O fi postul respectiv incadrat la o ... altfel de muzica?
Cu toate astea, m-a "lovit" o alta experienta "gasita" in aceste zile cu referire tocmai la partea care m-a determinat sa scriu aceste rânduri si care indemna (redau din memorie): sa uitam noroiul de care vorbeam anterior si sa evidentiem partea frumoasa a lucrurilor.
Nu exista asa ceva pe dulcele nostru plai?
Astfel stand lucrurile si "navigând" (imi place si "Sailing"), am gasit ceva pe Facebook si ma grabesc sa dau curs invitatiei "Fiti generosi, impartiti acest articol si pe ..." (chiar daca nu redau intreg materialul):
„Lumea trebuie să înțeleagă că România și cultura sa țărănească sunt speciale.” Peter Hurley
Un irlandez traversează Piața Universității cu o traistă maramureșeană pe umăr și cu un scăunel sub braț. Acum, să desfacem puțin fraza dinainte.
Irlandezul e Peter Hurley, un domn roșcat care s-a mutat la București în 1994, pentru a pune pe picioare o firmă de marketing. Traista e maramureșeană pentru că Peter Hurley e maramureșean prin adopție. A ajuns acolo pentru prima dată în 2003 și de atunci tot taie țara de la sud la nord și înapoi, ca să organizeze festivaluri, să cunoască oameni, să aducă oameni, să devină el însuși alt om.
În 2012, a mers pe jos de la Cimitirul Vesel din Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din București, vreo 650 de kilometri cu totul. N-a luat cu el bani sau mâncare: s-a bazat doar pe bunătatea oamenilor pe care i-a întâlnit. În nopțile cele mai friguroase, în zilele cele mai înfometate, s-a deschis mereu o poartă pentru el. A scris apoi o carte pornind de la experiența asta.
Din 2010, se ocupă de Festivalul “Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, la care a invitat compozitori, muzicieni sau meșteri populari. Anul acesta, între 15 și 21 august, organizează împreună cu autoritățile din Maramureș un proiect mai amplu, care va include evenimente locale, organizate de primăriile comunelor din zonă, apoi o școală de vară în memoria unui meșter popular, Moș Pupăză, și trei mari concerte. “Fiecare eveniment va crea o atmosferă, și în timpul săptămânii această atmosferă se va coace pentru petrecerea din ultima zi, la care va participa toată lumea. Ăsta e visul meu și chiar cred că ăsta e momentul s-o facem.”
Când Peter Hurley spune că e dispus să meargă cât poate de departe ca lucrurile astea să se întâmple, știi că la vară va fi festival în Maramureș. În traistă, irlandezul are laptop și telefoane, e biroul lui mobil. Azi e la București, poate lua trenul și mâine dimineață să fie la Baia Mare sau la Săpânța, să se vadă cu autorități sau cu săteni.
Lumea trebuie să înțeleagă că România și cultura sa țărănească sunt speciale, spune el. În Irlanda, știa de țărani doar din cărțile de istorie. La un moment dat, societatea de acolo a decis că trebuie să progreseze, iar progresul n-avea loc de țărani. În goana asta, oamenii și-au abandonat inclusiv limba. Însă România continuă să conțină comori, iar “lumea civilizată” trebuie să le redescopere, să le reînvețe prețul, crede Hurley.
Scăunelul e din acela cu trei picioare, din lemn nelăcuit, și conține povestea satului românesc. După câțiva ani de drumuri și discuții, a început să sedimenteze informația și s-o privească într-o formă simplificată, ca un țăran care-și face socoteala. “Satul românesc se sprijină pe trei picioare”, explică el, și apucă pe rând picioarele scăunelului.“Primul e cel spiritual: biserica și școala. Al doilea e administrativ: primăria. Și al treilea, care lipsește, și de aia e instabilitate în acest sistem, e economia reală a satului.”
Atât comunismul, cât și perioada ce i-a urmat, au șubrezit economia rurală, spune Hurley: “Până nu există asta [economia locală], nu se va rezolva problema. Dacă nu facem ceva, satul va muri în foarte scurt timp.”
Peter Hurley își poartă scăunelul peste tot, inclusiv la întâlniri cu oficiali din Ministerul Agriculturii. Crede că singura șansă a acestor comunități e sprijinirea cooperativelor comunitare, singurele care pot face față asediului agriculturii industriale, o mașinărie care n-are nevoie de comunități
le locale."
(http://viitorulromaniei.ro/peter-hurley-irlandez-de-maramures-e-aur-curat-in-satele-romaniei/)
Cred ca experienta asta este mai interesanta decat orice alta "experienta" cu nume grele si ingrediente de scandal. Nu-i asa?
Nu functia, caci de mult nu-mi mai trebuie posturi si functii (ASTEPT DECIZIA DE PENSIONARE, cand o veni si aici e vorba de alta experienta unde, poate, ma ajuta cei care-mi citesc postarile din alte considerente), ci postul de radio. Am trecut pe Magic FM. Ascult mai multa muzica (chiar daca se tot repeta si mi-as dori ca din noianul de "volume" sa se poata face o selectie caci sunt milioane, iar hit-urile sa se redea integral, mai ales in cazul unora ca "Hotel California").
Experienta pe care am trait-o este scurta si contrarianta.
Sunt sunat de la o firma de sondarea opiniei publice si intrebat daca pot raspunde la un scurt sondaj. Sondaul privea chiar posturile de muzica si am raspuns, cum era si normal, cu numele postului despre care tocmai am amintit. Mi s-a multumit si ... atat. O fi postul respectiv incadrat la o ... altfel de muzica?
Cu toate astea, m-a "lovit" o alta experienta "gasita" in aceste zile cu referire tocmai la partea care m-a determinat sa scriu aceste rânduri si care indemna (redau din memorie): sa uitam noroiul de care vorbeam anterior si sa evidentiem partea frumoasa a lucrurilor.
Nu exista asa ceva pe dulcele nostru plai?
Astfel stand lucrurile si "navigând" (imi place si "Sailing"), am gasit ceva pe Facebook si ma grabesc sa dau curs invitatiei "Fiti generosi, impartiti acest articol si pe ..." (chiar daca nu redau intreg materialul):
„Lumea trebuie să înțeleagă că România și cultura sa țărănească sunt speciale.” Peter Hurley
Un irlandez traversează Piața Universității cu o traistă maramureșeană pe umăr și cu un scăunel sub braț. Acum, să desfacem puțin fraza dinainte.
Irlandezul e Peter Hurley, un domn roșcat care s-a mutat la București în 1994, pentru a pune pe picioare o firmă de marketing. Traista e maramureșeană pentru că Peter Hurley e maramureșean prin adopție. A ajuns acolo pentru prima dată în 2003 și de atunci tot taie țara de la sud la nord și înapoi, ca să organizeze festivaluri, să cunoască oameni, să aducă oameni, să devină el însuși alt om.
În 2012, a mers pe jos de la Cimitirul Vesel din Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din București, vreo 650 de kilometri cu totul. N-a luat cu el bani sau mâncare: s-a bazat doar pe bunătatea oamenilor pe care i-a întâlnit. În nopțile cele mai friguroase, în zilele cele mai înfometate, s-a deschis mereu o poartă pentru el. A scris apoi o carte pornind de la experiența asta.
Din 2010, se ocupă de Festivalul “Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, la care a invitat compozitori, muzicieni sau meșteri populari. Anul acesta, între 15 și 21 august, organizează împreună cu autoritățile din Maramureș un proiect mai amplu, care va include evenimente locale, organizate de primăriile comunelor din zonă, apoi o școală de vară în memoria unui meșter popular, Moș Pupăză, și trei mari concerte. “Fiecare eveniment va crea o atmosferă, și în timpul săptămânii această atmosferă se va coace pentru petrecerea din ultima zi, la care va participa toată lumea. Ăsta e visul meu și chiar cred că ăsta e momentul s-o facem.”
Când Peter Hurley spune că e dispus să meargă cât poate de departe ca lucrurile astea să se întâmple, știi că la vară va fi festival în Maramureș. În traistă, irlandezul are laptop și telefoane, e biroul lui mobil. Azi e la București, poate lua trenul și mâine dimineață să fie la Baia Mare sau la Săpânța, să se vadă cu autorități sau cu săteni.
Lumea trebuie să înțeleagă că România și cultura sa țărănească sunt speciale, spune el. În Irlanda, știa de țărani doar din cărțile de istorie. La un moment dat, societatea de acolo a decis că trebuie să progreseze, iar progresul n-avea loc de țărani. În goana asta, oamenii și-au abandonat inclusiv limba. Însă România continuă să conțină comori, iar “lumea civilizată” trebuie să le redescopere, să le reînvețe prețul, crede Hurley.
Scăunelul e din acela cu trei picioare, din lemn nelăcuit, și conține povestea satului românesc. După câțiva ani de drumuri și discuții, a început să sedimenteze informația și s-o privească într-o formă simplificată, ca un țăran care-și face socoteala. “Satul românesc se sprijină pe trei picioare”, explică el, și apucă pe rând picioarele scăunelului.“Primul e cel spiritual: biserica și școala. Al doilea e administrativ: primăria. Și al treilea, care lipsește, și de aia e instabilitate în acest sistem, e economia reală a satului.”
Atât comunismul, cât și perioada ce i-a urmat, au șubrezit economia rurală, spune Hurley: “Până nu există asta [economia locală], nu se va rezolva problema. Dacă nu facem ceva, satul va muri în foarte scurt timp.”
Peter Hurley își poartă scăunelul peste tot, inclusiv la întâlniri cu oficiali din Ministerul Agriculturii. Crede că singura șansă a acestor comunități e sprijinirea cooperativelor comunitare, singurele care pot face față asediului agriculturii industriale, o mașinărie care n-are nevoie de comunități
le locale."
(http://viitorulromaniei.ro/peter-hurley-irlandez-de-maramures-e-aur-curat-in-satele-romaniei/)
Cred ca experienta asta este mai interesanta decat orice alta "experienta" cu nume grele si ingrediente de scandal. Nu-i asa?
vineri, 1 aprilie 2016
Despre ... noroi si STELE
Intre modul in care se "prelucreaza" alimentele pentru a aduce profit cat mai mare ... profitorilor (capitalistilor cu fata umana?) si o condamnare de rasunet despre care am aflat astazi, prin Facebook (ce pericol social se poate identifica intr-o batrana de 72 de ani! comparativ cu "maestrii" Microsoft), m-am gandit cum ne sta noua, celor care ar trebui sa punem in practica minunata predictie "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie!" intr-o postura pe care, cu siguranta, nici un inaintas vizionar roman nu si-a inchipuit-o sau dorit-o.
Ce postura?
Raspunsul se afla intre versurile unui cantec patriotic pe care-l invata toti copiii si un banc des utilizat postdecembrist. "Tara mea" vs "Poezie din lirica canadiana". (cine vrea sa caute gaseste pe net cele doua texte-subiect).
Meditând atat la versuri cat si la banc, m-am oprit din alte speculatii si mi-am adus aminte cat de aproape de adevar era descrisa speta intr-un cantec de Cenaclu de acum cativa zeci de ani. Versurile lui le voi reda, pentru ca sunt de mare actualitate si mai mult decat relevante:
"Versuri Mircea Vintila - Pamantul deocamdata
http://Versuri.ro/w/mkkif
[Versuri de Adrian Paunescu]
Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân' la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
bune - rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele."
Cat despre tara, vreau sa las alte randuri relevante spre meditatie. Nu pentru altceva decat pentru ceea ce spune ultimul vers:
"Zi de zi în fiecare clipă,
Eu primesc puteri şi har de sus
Să înving mereu orice ispită,
Fiind condus de-al meu iubit Isus.
El, ce-ntrece orice bunătate,
Îmi dă zilnic tot ce e mai bun.
Sunt convins că Domnul ştie toate;
Lui mă-nchin şi mă supun.
Zi de zi El însuşi mă-nsoţeşte,
Paşi-mi poartă în chip minunat.
Şi-astfel orice rău ce-asupra-mi vine
Spre-al meu bine va fi preschimbat.
Dumnezeul Cel Atotputernic
Mă păzeşte cu sfânt braţul Său,
Mă-ncred în Cuvântul Său cel veşnic
Şi-L urmez voios mereu.
Mă ajută-n orice încercare
Să mă-ncred ferm în Cuvântul Tău,
Ca să nu pierd dulcea mângâiere
Ce-o primesc mereu la sânul Tău.
Mă ajută ca orice durere
S-o primesc ca şi din mâna Ta,
Ceas cu ceas, purtat de-a Ta putere
Pân-ajung în Ţara mea. "
Caci daca s-ar gandi si ar actionacu totii la si spre aceasta TARA, cu siguranta nu ar mai fi noroi ci doar STELE.
Zic si eu.
PS: nici o legatura cu 1 aprilie.
Ce postura?
Raspunsul se afla intre versurile unui cantec patriotic pe care-l invata toti copiii si un banc des utilizat postdecembrist. "Tara mea" vs "Poezie din lirica canadiana". (cine vrea sa caute gaseste pe net cele doua texte-subiect).
Meditând atat la versuri cat si la banc, m-am oprit din alte speculatii si mi-am adus aminte cat de aproape de adevar era descrisa speta intr-un cantec de Cenaclu de acum cativa zeci de ani. Versurile lui le voi reda, pentru ca sunt de mare actualitate si mai mult decat relevante:
"Versuri Mircea Vintila - Pamantul deocamdata
http://Versuri.ro/w/mkkif
[Versuri de Adrian Paunescu]
Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân' la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
bune - rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele."
Cat despre tara, vreau sa las alte randuri relevante spre meditatie. Nu pentru altceva decat pentru ceea ce spune ultimul vers:
"Zi de zi în fiecare clipă,
Eu primesc puteri şi har de sus
Să înving mereu orice ispită,
Fiind condus de-al meu iubit Isus.
El, ce-ntrece orice bunătate,
Îmi dă zilnic tot ce e mai bun.
Sunt convins că Domnul ştie toate;
Lui mă-nchin şi mă supun.
Zi de zi El însuşi mă-nsoţeşte,
Paşi-mi poartă în chip minunat.
Şi-astfel orice rău ce-asupra-mi vine
Spre-al meu bine va fi preschimbat.
Dumnezeul Cel Atotputernic
Mă păzeşte cu sfânt braţul Său,
Mă-ncred în Cuvântul Său cel veşnic
Şi-L urmez voios mereu.
Mă ajută-n orice încercare
Să mă-ncred ferm în Cuvântul Tău,
Ca să nu pierd dulcea mângâiere
Ce-o primesc mereu la sânul Tău.
Mă ajută ca orice durere
S-o primesc ca şi din mâna Ta,
Ceas cu ceas, purtat de-a Ta putere
Pân-ajung în Ţara mea. "
Caci daca s-ar gandi si ar actionacu totii la si spre aceasta TARA, cu siguranta nu ar mai fi noroi ci doar STELE.
Zic si eu.
PS: nici o legatura cu 1 aprilie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)