Acel alt ceva gasit intr-o poezie veche, prin care "Bardul de la Mircesti" ii facea "intrarea" "Luceafarului poeziei romanesti" fara invidie sau frustrare. Daca nu ati inteles ideea, cautati-o!
Inainte de a incerca o alta abordare, personala voi reda, spre clarificare, abordarea competenta a unui specialist, gasita in mediul online, intre multe alte dezbateri pe aceasta tema. Merita citita!
Iat-o de pe https://evz.ro/la-sfat-cu-psihiatrul-invidia-si-frustrarea.html:
"LA SFAT CU PSIHIATRUL. Invidia și frustrarea, otrava care-i macină pe cei care nu știu ce să facă cu viața lor
Autor: Anamaria Ciubară | duminică, 25 iunie 2017 |
Peste 40% dintre utilizatorii reţelelor de socializare spun că sunt invidioşi când prietenii lor primesc mai multe aprecieri decât ei, dar şi când văd postările despre vieţile aparent mai fericite ale prietenilor lor, conform unui studiu realizat de o companie globală de securitate cibernetică. Aparent, aceste sentimente se transpun din viaţă reală în mediul virtual şi invers.
Am întâlnit de multe ori persoane care nu înţelegeau sau foloseau inadecvat sensul celor două cuvinte. Din acest motiv, voi începe cu definiţia aceastora:
”INVIDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizma. – Din it., lat. invidia”;
“FRUSTRARE (frustra, după fr.) s. f. 1.Acţiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacţie orientată spre un scop este contrariată sau când aspiraţiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarealor; sentiment generat de această situaţie”.
Prin urmare, ambele sentimente sunt negative, dar în invidie sentimentul este îndreptat spre exterior, iar în frustrare este îndreptat spre interior.
În anumite limite (greu de stabilit chiar și pentru experți), aceste sentimente pot fi considerate acceptabile. Există însă unele situaţii care depăşesc normalitatea. Considerată la nivel popular inofensivă, invidia este în ochii psihologilor chiar o boală. De vină pentru proliferarea ei ar fi competitivitatea modernă şi dezvoltarea platformelor sociale. Cuvântul ”invidie“ pe post de diagnostic pentru o tulburare psihică pare un fel de glumă proastă. Iar dacă adăugăm şi cuvântul „obsesivă“, ghiveciul medical sună mai degrabă a farsă psihiatrică, decât a explicaţie ştiinţifică.
Două aspecte sunt importante aici. În primul rând, nu vorbim despre invidie, pur şi simplu, ci despre forma agresivă a acesteia. Invidia agresivă nu înseamnă automat violenţă. Adică nu vorbim despre violenţă fizică, în sens propriu, că persoana respectivă se duce şi face nu ştiu ce act reprobabil. Agresivitatea în acest caz se leagă direct de modul în care îl afectează pe invidios, îi afecteaza stările de zi cu zi. O astfel de persoană acumulează frustrări, de fiecare dată când este pusă în fața realizărilor unor persoane pe care le cunoaşte, cu atât mai mult cu cât astfel de persoane sunt desconsiderate, dintr-un motiv sau altul, de către privitor. Iar aceste acumulări cauzează, ulterior, pierderea încrederii de sine, depresia sau însingurarea excesivă.
Un al doilea aspect extrem de interesant este legat de vârsta utilizatorilor invidioşi şi de modul în care aceştia reacţionează, în funcţie de sex. Astfel, potrivit studiului realizat pe 600 de utilizatori, cei mai invidioşi dintre utilizatorii Facebook au, în medie, 35 de ani. De altfel, această categorie este cea mai predispusă la a invidia fericirea familială. Femeile sunt geloase pe conţinutul care demonstrează atractivitatea fizică (încercând să-şi accentueze viaţă socială activă), în timp ce bărbaţii tind să-şi promoveze mai mult realizările financiare sau din carieră. Spre deosebire de bărbați, multe femei, indiferent de poziția socială, își manifestă mai repede invidia și frustrarea, mai ales pe rețelele sociale, cu riscul de a se compromite.
Există numeroase studii efectuate de psihologi despre aceste sentimente, dar concluzia lor este că nu se poate face trecerea de la o emoţie umană la o stare patologică decât în cazurile în care are loc un act antisocial sau există şi comorbiditate din sfera psihiatrică.
Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. Își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați, este conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience."
Comentariul si gandul meu, de simplu cetatean:
Daca numai in "speta" aceasta sunt atatea aspecte care necesita atentie si, de ce nu, interventie ma intreb cum putem depasi realitatea cu care ne confrunta "produsele" care apartin vietii reale (alfabetic) economice, politice si sociale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu