Fara cuvinte

Zguduitoare sau nu, am gasit niste versuri pe care le postez mai jos, prin copy-paste. Cu o singura subliniere, la finalul lor. 
Pentru mine sunt mai relevante decat o mie de postari pro sau contra situatiei cu care ne confruntam. Pentru ca m-au lasat ... fara cuvinte.

Nimic sfânt nu mai rămâne-ncet-n faptă sau gând, // Animale cu două picioare merg pe Pământ, 
Sângele se face apă, rude-si schimbă fata, // Esti rănit de oameni pentru care ti-ai da viata…
Când răul intră-n casa ta // Si-ti execută cu ură familia…
Fenomene, reactii, gesturi extreme, // Sentimente tâmpite, alcool, ceva lovele…
Si cred în Dumnezeu si am păcatele mele, // Îti spun nu-ntelege aiurea, n-am venit s-o dau în stele,

Nu caut mântuire, nu mă schimb, nu sunt un sfânt // Si văd lucruri care pe oricare lasă mut…
Cum îsi omoară găinarii copiii… Fără cuvinte! ... // E putin spus te sperii s-auzi ce au în minte…
Întreabă o mamă fără copil ce simte, // Vezi ce-o să răspundă si găseste tu cuvinte! ...

Refren 
Oh… Nu stiu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu // Noi… Parcă suntem tot timpul într-un război între Noi… Nu există cuvinte să ne trezească si // Noi nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în Noi…


E prea multă otravă-n suflet, // Nici nu mai gândi, e dincolo de cuget, 
Ies vampirii la lumină, e durere, // Sentimentele-s călcate în picioare la vedere…
Părintii fac copii, ii abandonează, // Copiii îsi urăsc părintii si-i asasinează, 
Nu e credintă, nu e onoare, // Bunătatea si respectu’ nu mai au nicio valoare…
Oameni care calcă pe cadavre pentru bani, // Nici nu stii ce să mai faci ca să nu-ti mai faci dusmani…
E paranoia, fugi, c-o să te ajungă // Si-o să crezi că până si fratele tău e gata să te vândă…
Vrei să urli, urli înăuntru, // Tăcerea ta poate zgudui Pământu’…
Ai grijă de familie si tine minte… // Caracteru’ omenesc te lasă des fără
cuvinte…


Ard îngerii-n spitale, // Dracii dansează-n catedrale, 
Viata se ia pe datorie, // Apar ziduri, bariere-ntre bogati si sărăcie…
Minciuna e banalitate, // Lăcomia-i calitate, 
Moartea se jeleste-n tabloide, // Lupii nu mai ies în haite, se adună în partide…
Unii vând copii cu zambetu’ pe fată // In timp ce altii-si vând rinichii ca să le ofere o sansă
Că sunt tentatii chiar la fiecare pas, // Violenta face victime la fiecare ceas…
Pe stradă e care pe care, // Se omoară între ei si pentru locu’ de parcare…
N-am alte cuvinte să descrie agonia… // Poate unu’ singur… România…

Printre ... picaturile nimicniciei

"Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el."

J.K.Rowling

Raman, intotdeauna, impresionat de filmele care ma fac sa le urmaresc, chiar daca acest lucru se repeta de mai multe ori. Un astfel de film am reusit sa revad astazi, dupa iesirea din tura si dupa ce stirile din audiovizual si parcurgerea blogurilor care ma intereseaza m-au deceptionat.

Ca suntem tributari unui sistem total corupt, gresit si putred nu mai trebuie amintit. Elevi raniti si morti in scoli, pacienti decedati dupa "interventii medicale reusite", coruptie generalizata dar cu razbunari punctuale, lacrimi de crocodil (la pierderea unor avantaje), minciuna si sperjur la cel mai inalt nivel, furturi si devalizari cu aprobarea tacita a boss-ilor, dispret pentru orice tine de bunul simt, imixtiuni si dezinformari acolo unde ar trebui "unire-n cuget si-n simtiri" sunt doar cateva exemple care certifica implementarea raului si adancirea crizei generale (politica, economica si sociala) in detrimentul gasirii acelei mult dorite "luminite de la capatul tunelului" care sa ne permita si noua, romanilor sa fim, cu adevarat, cetateni comunitari cu drepturi depline.

In acest context, punctat de ploaia mocaneasca indiferenta si insensibila, un film de Oscar m-a atras, nu pentru referintele care l-au apreciat si propulsat in 2011 ci pentru modul in care mi-a relevat, inca odata, importanta unor principii si norme care tin nu doar de societatile democratice ci de orice poate insemna factorul uman. 

"Discursul regelui", in afara povestii interesante si educative, cred eu, pentru cei care vor sa invete ce inseamna cu adevarat o relatie mi-a relevat, iarasi si din nou, ce a insemnat si inseamna MONARHIA  in situatiile critice cu care s-a confruntat lumea celui de-al doilea razboi mondial.

Iar in intrebarea, profunda, pe care regele i-o adreseaza profesorului sau inainte de intrarea in emisie (si trebuie sa redau doar din memorie) "ce puteri am eu daca nu pot sa dau o lege" si raspunsul primit "dar va asculta o lume, sire" se gaseste, concentrat, esenta a ceea ce, probabil, ne lipseste noua ca popor si natiune: MODELUL CARE SA NE DEPOLARIZEZE si SA NE CONCENTREZE SI MOBILIZEZE  INTERESELE SI NAZUINTELE SPRE RENASTERE, asa cum Imperiul Britanic s-a mobilizat la declararea starii de razboi. 

Aceasta lipsa ne face sa fim mici, sa uitam de interesul general, sa ne complacem in nimicnicii, tradari si vanzari care ne-au urmarit in istorie chiar de la Burebista. Si de care nu ne putem dispersa. Pentru ca ne caracterizeaza, de la cel mai inalt nivel, indiferent de culoare politica sau apartenenta de grup. 

In fata acestei stari, nu am gasit decat citatul de inceput care spune mai mult decat randurile de fata.

Si care ar trebui sa dea de gandit, in special decidentilor.

Despre o intrebare

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu aï de spus.

Mi-am reamintit poezia eminesciana in contextul parcurgerii postarilor aparute pe site-ul SCMD-ului, in special a acelei triste experiente pe care o reda presedintele filialei 1 Pitesti si a comentariilor conexe.

Pentru ca nu sunt membru de sindicat si nu fac parte din randul cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, dar sunt rezervist, nu-mi permit (si nici nu vreau) sa fac referiri la cauze, situatii si spete care au condus la starea de fapt a sistemului militar di Romania.

Unele se regasesc intr-o postare mai "Altfel" sau in desele referinte pe care distinsi fosti colegi (daca mi se permite sa ma exprim astfel) le-au facut si le fac. Altele se subanteleg din insesi diferentele care au aparut intre reprezentantii sindicali din taberele opuse care, mioritic, dezbina o categorie care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa fie unita, mobilizata, motivata. 

Dar cele mai multe sunt efectul acelui sistem bolnav care, de peste douazeci de ani, sugruma incetul cu incetul natiunea in tot ce are ea sfant si mai important: insasi existenta ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Amintirea verii trecute, cu imixtiunile strainilor in treburile noastre interne (dupa paraciunile facute de "patriotii" nostri alesi) dar fara nici o reactie oficiala, poate spune totul (pentru cine-si mai aduce aminte, indiferent daca este dintr-o tabara sau alta). 

Din pacate tonul a fost dat in cu totul alt context si timp cand, adormiti de opiul democratiei prost intelese, am acceptat minciuni, false principii si ticalosii travestite in "lupta pentru libertate" pentru ca, nu-i asa, "trebuia sa avem si noi falitii nostrii", cum s-a exprimat un fost ministru dintr-un partid aflat acum la putere.

Cine a profitat are, acum, ori avantajul milioanelor de euro ori un fotoliu sau functii si grade importante (fara discriminare politica, deoarece atat traseismul cat si fariseismul politic au fost promulgate la rang de "intangibilitate").

De aceea consider ca dezbinarea mediului militar mi se pare mai mult decat periculoasa cu cat, traind in spatiul acesta mioritic, nu suntem in stare sa ne dapasim conditia de "baci moldovean" care-si accepta soarta si se complace cu aceasta acceptare.

Un pericol care poate face inutila orice incercare de rezolvare "la masa verde" a doleantelor si cerintelor unei categorii atat de ignorate in ultimii ani.

Nefericirea este ca, uitandu-si trecutul mai vechi sau mai apropiat, a devenit ea insasi o ignoranta. 

Care, din nou, ii face inutila toate demersurile. Mai ales cand, acum, se simte mai mult nevoia de a se face decat a se spune. 

Oare, intr-adevar, armata si-a batut joc?

O caracterizare

Spunea cineva, in vechime: caut un om!

Am cautat si eu pe net si am gasit o caracterizare a OMULUI:

" Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?

Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă

şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său;

 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;

cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. 

Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată! "

Nu este o utopie ci o caracteristica a OMULUI DE CARACTER, desprinsa dintr-o veche Carte de Intelepciune pe care, din pacate, multi din alesii si numitii nostri au ignorat-o si o ignora, desi au jurat pe Ea.

Ca nu gasim asemenea exemple in contemporaneitate poate fi discutabil mai ales ca, cel putin noi romanii de mai bine de douazeci si trei de ani, cautam orice in afara de CARACTERE.

Cred ca merita meditatia noastra si chiar a mai marilor nostri.

Ganduri despre ... OSCAR-ul romanesc

IACTA ALEA EST!
Sau "alea iacta est", cum am fost invatat in timpul liceului cu o formula eronata, a carei traducere in limbaj de "gasca" ar fi: ALEA AU FOST ARUNCATE.

Tocmai la alea care au fost aruncate am meditat in timpul turei de ieri, dupa ce am vizionat cateva franturi din talk schow-urile politice deja anoste, mincinoase, manipulatoare si tendentioase si am ascultat reportajele, din  toata media, dedicate succesului obtinut la Festivalul International de Film de la Berlin.

Parcurgand, ca o rememorare, cei peste DOUAZECI DE ANI de democratie "original mioritica" nu am putut sa nu-mi amintesc "MARILE REALIZARI ALE LIBERTATII NOASTRE" care, tragic, au marcat evolutia noastra ca tara si popor, confirmand zicala dupa care CUM ITI ASTERNI, ASA VEI DORMI.

Mi-am amintit de vina reprezentantilor "partidelor istorice" care, pentru ca "nu au mancat salam cu soia si nu au suferit cu noi in timpurile de trista amintire" NU AVEAU VOIE (si nici nu au fost lasati) SA NE INVETE ADEVARUL DESPRE LIBERTATE, DEMOCRATIE, LUMEA LIBERA.
Mi-am amintit de puternica forta muncitoreasca care (sic!) a facut curatenie in Bucuresti dupa principiul NOI MUNCIM, NU GANDIM !
Mi-am mai amintit ca Romania, in perioada anilor '90 nu avea prieteni "decat Marea Neagra si nici aceea nu se stie cat de prietena ne e" (cum se exprima, plastic, un fost mare sef). 

Si mi-am mai amintit de goana dupa imbogatire a multor sefi din diferitele structuri BUGETARE ale puterii si a apropiatilor, acolitilor si lacheilor lor, de modul in care au fost incheiate contractele cele mai dezastroase pentru economia noastra, dar foarte benefice pentru buzunarele unora dintre cei care au semnat si acum sunt "marii mahari si "profesori"" ai privatizarii romanesti, de delasarea in aflarea adevarului despre evenimentele din decembrie 1989 si, nu in ultimul rand, despre modul in care un intreg popor a fost manipulat in a-si renega trecutul care, indiscutabil, era legat de Monarhia Constitutionala si de Majestatea Sa, Regele Mihai.

De aceea nu am fost surprins astazi cand, deschizand televizorul si rasfoind presa on-line, aflu ca "Mechel a vândut pentru 52 euro activele a 4 combinate din Romania cu 5000 de muncitori", "România în top 10 mondial al țărilor cu cei mai scumpi carburanți", "C.P.Tariceanu il devanseaza, in sondajele PNL, pe presedintele Crin Antonescu", "Ponta l-a demis pe Preda. Secretarul de stat, Valentin Preda, ridicat de DNA din fața din MT" samd celelalte stiri cu toate atrocitatile, balbaielile si inconsecventele care ne urmaresc pasii spre "mai bine".

Toate acestea, trecute prin filtrul a ceea ce ni s-a intamplat in ultima perioada si a declaratiei surprinse pe canalul cel mai apropiat de Cotroceni unde presedintele, fiind intrebat daca va reveni in PDL, a raspuns ca nu dar, a acontinuat el (redau din memorie) "AM SPUS SI CA VOI DEMISIONA IN CINCI MINUTE ...ASA CA ... a continuat razand), mi-au demonstrat ca, intr-adevar, ALEA AU FOST ARUNCATE.
Adica CARACTERUL, MORALITATEA, SERIOZITATEA si oricare ALTE PRINCIPII  care tin de O PERSONALITATE ONESTA, DE BUNA CREDINTA SI INTERESATA DE PROGRESUL POPORULUI si care ar trebui sa caracterizeze TOATE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE PUTERILOR STATULUI.

Acesta fiind tabloul cu care ne afisam in lume, URSUL DE AUR obtinut recent mi se pare un nimic fata de OSCARUL pe care-l merita intreaga noastra clasa diriguitoare, care regizeaza marea productie de actualitate O TRAGEDIE ROMANEASCA.

Caci, din pacate, nimeni DIN DECIDENTII ACTUALI nu doreste sa recupereze, sa revigoreze si sa implementeze DIN ALEA CARE AU FOST ARUNCATE.

Iar cine ar dori, nu este luat in calcul. Pentru ca nu e Cezar.
Chiar daca, in dcembrie 1989, ZARURILE AU FOST ARUNCATE.

Despre ...AMARA DEZILUZIE

”Caracterul fără inteligență face mult. Inteligența fără caracter nu face nimic.”

Cicero

Cand credeam ca totul se reduce doar la simple vorbe gasesc, pe site-ul care ma interesa si pe care-l vizitez cel mai des, un comunicat foarte important, gandesc eu. Doar ca la citirea lui am ramas mai mult decat descumpanit.

Nu redau aici comunicatul, deoarece el se gaseste pe site-ul respectiv. Redau doar titlul sub care mi-a fost trimis pe e-mail, de un prieten:
Comunicat
Cu privire la întâlnirea dintre o parte a reprezentanţilor  filiale-lor  SCMD  care au semnat protocoale de colaborare cu filiale ale USL şi Domnul Preşedinte al Comisiei pentru  Apărare Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului domnului Dobriţoiu Corneliu

Lecturarea lui mi-a adus aminte de un proverb romanesc care, traditional, de-monstreaza foarte bine acea caracteristica mioritica de pe urma careia are de suferit un intreg popor: Satulul nu crede flamandului, bogatul nu crede saracului.

As incerca sa ma explic, dar nu cred ca mai are rost. De fapt, explicatiile se regasesc in ultimele postari care, probabil, nu prezinta interes asa cum au demonstrat si mesajele particulare transmise pe e-mail unor responsabili ai SCMD.

Cert este ca am fost surprins de modul activ in care se doresc solutionate do-leantele membrilor de sindicat  si de modul in care s-a cerut REPARATIA la o lege " pe care chiar primul ministru Ponta le-a numit încă din 2011, drept „categorică încălcare a legii şi un abuz fără precedent împotriva unei categorii sociale” (am redat prin copy-paste din comunicat).

De ce?

Deoarece, de peste SASE LUNI sper ca aceasta REPARATIE sa prevada si o revenire la un articol a carui eliminare m-a defavorizat (si, poate, a mai defavorizat si alte persoane aflate in situatia mea), sau la inserarea unui articol asemanator, IN ACEA IPOTETICA ORDONANTA DE URGENTA, aceasta fiind O UTOPIE care nu a fost luata in calcul de ONORATA comisie care a purtat discutiile, probabil din simplul motiv ca nu fac parte din acest sindicat si nu ma inscriu in tiparul rezervistilor care-l compun.
(Pentru cei interesati pot prezenta copiile e-mail-urilor trimise).

Ramane, asadar, o amara deziluzie care ca si cea a lt(rez) Alexandru Gheorghe care, atipic, s-a comportat altfel decat tiparul clasic (dar eludat si el in decembrie 1989).

Cu care-i salut, cu respect, pe toti cei care vor primi REPARATIILE PROMISE.

SIMPLE GANDURI

Eram curios.
Nu sa vad ce se mai intampla in zona politicului. Despre starea acestui subiect geme media si nu numai.
Nu sa vad ce se intampla in sfera cancan-ului. Tabloidele si emisiunile "fierbinti" isi fac treaba cu prisosinta.
Nu sa vad cum reusim, tipic mioritic sa ne scufundam, ca societate, dar continuam sa facem glume si sa ducem la paroxism celebrul citat "ridendo castigat mores".

Nu.

Eram doar curios sa vad daca pe blogul pe care-l vizitez cel mai des se afla, alaturi de alte puncte de vedere, vreo referire la un film interesant, de mare actualitate pentru zbaterea personalului militar, batjocorit in ultimii ani de cei care au avut curajul DOAR SA PROMITA, PANA SI-AU VAZUT SACII IN CARUTA,   in cautarea unui Adevar si a unei Recunoasteri care, in lumea civilizata, ii confera un statut si o apreciere aparte.

Gandul acesta a plecat de la scrisoarea tanarului locotenent in rezerva, Alexan-dru Gheorghe care, dupa ce a dat o lectie civica "greilor" in activitate si rezerva din armata patriei, este pus la colt de un birocratism mai mult decat periculos. Este mortal pentru identitatea celor care, uitand cum au stat lucrurile in trecutul foarte apropiat (decembrie 1989), sunt preocupati doar de modul in care fostul ofiter a incalcat ordinele si regulamentele militare si de corectitudinea masurilor luate, in spiritul acestora. Si de fotoliile moi, din spatele usilor capitonate, ale birourilor pe care le ocupa, datorita "victoriei Revolutiei".

A mai plecat si de la cele cateva postari recente care, pe acelasi blog, urmeaza acestei scrisori si cheama la trezire reala, ratiune si coeziune un grup important care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa-si spuna punctul de vedere mult mai incisiv si mai pragmatic.
Intre altele ma gandeam, daca tot acest sindicat este solidar cu tanarul rezervist care a avut curajul sa arate lumii ca armata nu este doar "marea muta" si masa de manevra a "smecheriilor politice" post-decembriste, de ce nu s-a gasit o solutie ca respectivul sa fie sprijinit si material? Adica, din cotizatiile stranse sa se aloce 0.5 lei/membru pentru a i se crea o sustinere, un fel de stipendie camaradereasca, pana cand "onorabila" conducere a M.Ap.N. va gasi cu cale sa-l pedepseasca pentru incalcarea ordinelor, dar sa-l premieze si sa-l avanseze pentru curajul avut.

Si ma opresc.

Am scris cuvantul care, de fapt, ma macina de catava vreme si este legat de acel film la care faceam referire: ONOARE.

Da, despre filmul "OAMENI DE ONOARE" voiam sa aflu ca se scrie pe acest blog. Pentru cei interesati, recomand http://blog.wolterskluwer.ro/
2012/12/ a-few-good-men-oameni-de-onoare-1992/,o recenzie interesanta si instructiva, inclusiv din punct de vedere al concluziei.

Dar nu concluzia m-a determinat sa fac aceasta postare.
Filmul se incheie, daca imi aduc aminte, cu unul din cei doi acuzati militari care-l intreaba pe ofiterul avocat daca ei vor mai ramane in armata. Avocatul le da verdictul cel mai dur: sunt exclusi din randul acestei PRETUITE (cel putin la americani) structuri ale democratiei SUA. Dar, continua el, ONOAREA NU STA IN TRESELE DE PE BRAT (sau gradele de pe umar, completez eu) CI IN INTEGRITATE, MORALITATE, PRINCIPIALITATE (am redat replica din memorie).
Si, cred eu, in oricare din virtutile care caracterizeaza OMUL ADEVARAT. 

Iar ce inseamna a fi om se gaseste in minunatul poem al lui R. Kipling, "Daca" (l-am redat intr-o postare de inceput).

O recomandare

"  Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare.

 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.

Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.

Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.

Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine."

Cu incalceala stirilor media din ultima perioada si comentariile evenimentelor de "senzatie" care le-au urmat, cu bulibaseala politica interna generata de marile "dezvaluiri" ANI &co, cu scandalul "greilor" fotbalului romanesc si cu multele inabilitati de coabitare civilizata ieri, pe banderola unei televiziuni am citit un anunt: "Un oligarh RUS pune mâna pe resursele României. Guvernul de la Bucureşti i-a dat undă verde".

Stirea, in sine, nu m-a uimit. Saraca noastra "tara bogata" e normal sa fie exploatata de oameni "cu cap" care, din pacate, se pare ca nu se gasesc aici.

Ce m-a nedumerit, asa cum m-au nedumerit si multele comentarii legate de retragerea Papei, este inexplicabila inabilitate a oricarui guvern de a gasi modalitati "romanesti" de a exploata ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Cum este posibil ca, avand atatia milionari si miliardari, de 23 de ani sa lasam ca toate "binecuvantarile" naturale pe care le-am pastrat de sute de ani, sa zboare spre "alte zari de soare pline" ?

Si m-am intors la o mai veche sursa de inspiratie, Sfanta Scriptura, de unde am copiat pasajul de la inceput.

Am gasit aici multe raspunsuri la intrebarile cotidiene cu care ne confruntam, atat ca simpli cetateni cat si ca "beneficiari" ai impotentei politice, sociale etc. cu care ne-au "oblojit" "alesii si numitii" nostri. Iar cel mai cutremurator raspuns se afla  in ultima fraza pe care, de altfel, am si subliniat-o. Cu cele doua semnificabile conotatii.

Probabil ca INTELEPCIUNEA , sau mai degraba lipsa ei, este sursa tuturor necazurilor noastre. 

Cu cateva zile in urma, premierul se arata neputincios in a rezolva problema spinoasa a infrastructurii si, spunea el (redau din memorie) ca ar da orice daca cineva i-ar spune de unde sa gaseasca resurse pentru construirea unei autostrazi Est-Vest. Ma gandeam atunci la inexplicabila ignorare a resurselor financiare orientale, de tipul celor chinezesti, care sunt disponibile pentru investitii in Vest.

Dar mi-am dat seama ca si aici este un "clenci". De peste DOUAZECI de ani, orice intreprindere de acest fel trebuie sa produca si niste transformari. Pecuniare. Dar nu pentru tot poporul ci pentru cine semneaza si aproba. Din aceasta cauza, nimic din ce este bun pentru popor nu se poate IMPLEMENTA si nu poate dura.

Si nici nu se pot implini promisiunile electorale, nu se pot repara ilegalitatile facute, nu putem prospera.

La aceste ganduri am ajuns astazi, recitind acel capitol intitulat "ECLESIATUL".

Recomandat pentru toti cei care au nevoie de INTELEPCIUNE.

Ganduri intre infatuare si ... neputinta

"Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc (PUN PAMANTUL IN MISCARE)"  a afirmat celebrul invatat al lumii antice, Arhimede, atunci cand a facut una din celebrele sale descoperiri (pentru interesati le recomand http://ro.wikipedia.org/ wiki /Arhimede).

Am stat si m-am gandit mult la aceasta expresie in contextul in care doua su-biecte foarte fierbinti, pentru cotidianul romanesc, sunt dezbatute si disecate, pe toate partile, in media, pe bloguri si, as vrea sa cred, in societatea civila ro-maneasca.

Primul subiect, care de fapt m-a influentat in abordarea acestei postari, mi-a fost sugerat de declaratia unui important lider PDL care, dimineata, la un post de radio, isi arata "coltii" fata de unele ipotetice fraude in atragerea fondurilor europene. Spunea respectivul (redau din memorie) ca partidul sau va crea un colectiv care va veghea asupra corectitudinii atragerii acestor fonduri si a mo-dului concret de accesare pentru a preveni, vezi Doamne, pierderea unor sume importante.
Aceasta declaratie, ascultata intr-un microbuz, m-a determinat sa vad cum partidul sus-mentionat a atras fondurile europene in perioada cat se afla la guvernare si am gasit o referire (doar una singura, caci sunt destul de obosit dupa inca o tura in frig) care spune cam asa: "Absorbţia de fonduri europene e la pământ" 16 iul 2012 Autor: Claudia Medrega (http://www.zf.ro/fonduri-ue/absorbtia-de-fonduri-europene-e-la-pamant-9866652).
M-am intrebat, de aceea, cat de mare trebuie sa fie infatuarea PDL-ista pentru a uita, acum cand sunt in opozitie, cum, cat si pentru ce nu au reusit, in cei cinci ani de bugetare comunitara, sa atraga mai mult. Sau sa atraga numai "cu destinatie".

Si, parca pentru a concretiza si "cimenta" exclamatia lui Arhimede IN DEFAVOAREA SOCIETATII, mi-am dat seama ca Romania, sprijinindu-se pe triumviratul de rau augur care ne-a adus unde ne-a adus, A AVUT MAREA NESANSA SA REGRESEZE, tocmai din cauza acelui PUNCT DE SPRIJIN AVUT PENTRU MAI BINE, pe care nu vreau sa-l mai amintesc.

Al doilea subiect, poate mult mai fierbinte, se refera la multiplele abordari din blogosfera, si nu numai, referitoare la MONARHIA CONSTITUTIONALA.
Desi, asa cum am mai afirmat, am fost crescut si educat in scoala materialista, dialectica si istorica a comunismului, dupa 1989 am avut ocazia sa intru in con-tact cu diverse aparitii de specialitate ale unor importanti istorici si martori ai evenimentelor postbelice. I-am amintit (si o fac din nou) pe Vlad Geogescu, Ivon Porter sau Victor Frunza care prin scrierile lor mi-au "trezit inima si ochii" in a vedea realitatea pe care, acum, o pleiada intrega de parlamentari, oameni de cultura si reprezentanti ai societatii civile o sustin, REVENIREA LA MONARHIA CONSTITUTIONALA.
Tema fiind mai veche si mult mai ampla mi-a fost sugerata si de o dicutie cu o persoana care se interesa de pozitia mea in aceasta speta si care se arata foarte optimist, in realizarea ei.
As fi fost inclinat sa-i dau dreptate daca, ajuns acasa, nu as fi verificat ce spune actuala Constitutie. Si am gasit acest articol care, la paragraful 1, arata ca:
"ARTICOLUL 152
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii."

Articolul acesta ne face neputinciosi caci, conform intereselor postde-cembriste, "parintele Constitutiei democratice" a trebuit sa respecte indicatiile pretioase care, si dupa 43 de ani de dictatura comunista, nu au permis popo-rului sa cunoasca adevarul ADEVARAT despre SCHIMBAREA, DUPA MODEL SOVIETIC, AL FORMEI DE GUVERNAMANT a Romaniei iar REPARATIA STRICT NECESARA nu s-a mai produs din motive, de acum, bine cunoscute mai ales prin eludarea Punctului 8 al PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA.

Dar, spune aliniatul 2 al aceluias capitol: 

"(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora." 

Ori, extrapoland, atunci cand drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora AU FOST SUPRIMATE de o Constitutie INJUSTA, recte cea care a consfintit FORMA REPUBLICANA DE GU-VERNAMANT a Romaniei, din 1947 si pana in prezent, mi se pare aberant sa respecti articolul care-ti sustine apartenenta si crezul la o doctrina si o ideologie aflate in contradictie cu realitatea faptelor din decembrie 1989.

De aceea, trecand peste scepticismul si neputinta care ma cuprinsese intial, mi-am exprimat acest punct de vedere in speranta ca, exclamand la fel ca si Arhimede, la o alta mare descoperire, EVRIKA, cei interesati de RENASTEREA MONARHIEI CONSTITUTIONALE, vor depasi statutul de dezbateri din blogos-fera si de luari de pozitie fara nici o valoare, vor coagula specialistii in drept constitutional pro-monarhie si vor gasi acele resurse prin care sa se constituie echipele necesare pentru a raspunde inca unui articol din Constitutie care spune:

"ARTICOLUL 150 

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative."

Acest drept al nostru, al cetatenilor, trebuie sa demonstreze ca suntem capabili sa facem fata infatuatilor de orice fel si culoare (politica, etnice atc.) si ca nu suntem niste simplii neputinciosi si marionete.

Dar trebuie vointa, hotarare, daruire si, nu in ultimul rand, strategie clara de lupta impotriva unui sistem bine pus la punct si specializat, in principal, pe manipulare si dezinformare care da, din pacate, rezultat jocului de peste 20 de ani dintre infatuati si asa-apreciatii, de acestia, neputinciosi.

Incalcitele cai ale ... COABITARII

"Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul – Amicus Plato sed magis amica veritas"

Aceste cuvinte fac parte din lucrearea scrisa de filozoful Ammonius Saccas intitulata “Viata lui Aristotel” .
Sensul lor este acela ca nu-i suficient ca o parere sau o teorie sa se bucure de autoritatea unui nume atat de vestit si de respectat ca acel al marelui filozof Platon, ci pentru a fi admisa, ea trebuie sa fie intemeiata si pe adevar.

Am redat citatul si explicatia gasite pe http://www.citate-celebre.com/mi-e-prieten-platon-dar-mai-prieten-mi-e-adevarul/ datorita multelor incalceli politice cu care ne-am confruntat in ultima perioada, atat in relatiile interne cat si externe.

Pe bloguri si facebook sunt redate numeroase interventii privitoare la Constitutie, buget, UE, steaguri, intelegeri si tradari postelectorale s.a.m.d. Ca toate acestea creaza o stare de nesiguranta omului de rand, simplului cetatean, nu mai este nevoie sa fie explicat. 

Ce ma intriga pe mine este reactia unor politicieni cu greutate, din USL, care sunt uimiti de modul in care se actioneaza, prin toate mijloacele si caile, impotriva coeziunii acestei aliante si chiar impotriva unitatii partidelor respective.

Nu trebuia sa fii mare analist politic, sau specialist in analiza si sinteza, pentru a intelege ca razboiul putere-Cotroceni este departe de a se fi incheiat sau ca armistitiul semnat, in miez de noapte, va sluji bunului mers al Romaniei.

La fel, nu trebuia sa fii altfel decat rational si sa intelegi ca acea utopica idee de coabitare are, in esenta, un dublu scop in scenariul prabusirii USL-ului. Pe deoparte, adormirea vigilentei adversarului si, pe de alta, erodarea subredelor conexiuni care ii mai leaga pe parteneri.

La indeplinirea planului de masuri care sa implementeze acest scenariul se lucreaza, probabil, cu mult inainte ca liderii acestei aliante sa fie constienti de ceea ce au realizat in primavara anului trecut. Iar specialisti in acest domeniu sunt destui.

Din pacate pe esicherul politic romanesc, cel care manevreaza toate acestea se dovedeste a fi un mare maestru. Nu la sah ci la manipulare-dezinformare-dez-binare. Iar adversarul, nefiind in stare sa-i prevada, ca la jocul sus amintit, miscarile macar cu trei mutari inainte, o tot "ia in barba", ba cu probleme interne in PNL, ba cu mita in ministere, ba cu situatii de politica externa prost gestionate sau cu fonduri UE reduse dupa cum a dictat STAPANUL COMUNITAR.

Aici, vreau sa fac o mica paranteza.

Nu ma incalzeste, ca roman, cu nimic faptul ca am fi avut 50 miliarde de euro ca buget in perioada urmatoare, daca nu suntem in stare sa atragen, in cei sase ani, decat aproape 10 %, cum s-a intamplat in perioada bugetara trecuta. Chiar sunt curios cum se pregatesc specialistii din domeniul Marilor Proiecte sa atraga si cei 38 miliarde alocate. Cate 6,3 miliarde pe an ( cifre redate aproximativ). Ori, fata de aceasta concreta problema care ar trebui sa ne aduca un altfel de nivel de trai (6,3 miliarde anual, ar trebui sa se simta in viata noastra de zi cu zi, facuta atat de neagra si intunecata de milionarii de carton, din toate partidele, care s-au "ridicat" cu asemenea fonduri), daca banii respectivi vor fi folositi corect, celelalte situatii pot indulci sau amara cotidianul care nu pare sa aduca, cel putin acum, aplicarea PROMISIUNILOR electorale pentru care s-a dat acel vot anti-pdl.

Si pentru ca faimosii nostri analisti politici nu au invatat nimic din istoria noastra foarte recenta, caile politicii si coabitarii s-au incalcit atat de mult, incat nu se mai gaseste solutia descalcirii. Probabil se asteapta un nou Alexandru Macedon care sa rezolve acest incalcit "nod romanesc al coabitarii".

Depinde, insa, cu cine va fi prieten. 

JOS PALARIA, DOMNULE MINISTRU !

Parafrazand o veche zicala, pot afirma ca "NASC SI LA GUVERN OAMENI !"

Daca in ultima postare faceam un apel catre OAMENII CARE DORESC SA SLUJEASCA ADEVARULUI, DEMOCRATIEI SI POPORULUI iata ca, indiferent de ce ar spune carcotasii, care sunt destui, la Ministerul de Interne SE POATE.

Cu cateva minute in urma prietenul meu, agentul sef SERBAN MIHALCEA m-a sunat si mi-a transmis ca, la interventia EXPRESA a ministrului de interne, cazul lui a fost rezolvat IN BINE.
Deci nu cum si-a dorit "inexpugnabila" conducere ci, poate curios pentru unii, IN SPIRITUL ADEVARULUI SI CORECTITUDINII pentru care a militat USL-ul.

IN BINE PENTRU ADEVAR SI PENTRU ASANAREA UNUI SISTEM CARE PAREA CA-L VA INGHITI SI-L VA EXTERMINA.

De aceea, fara alte comentarii nu pot decat afirma, pentru DOMNUL MINISTRU STROE SI PENTRU TOTI cei care doresc ca adevarul si corectitudinea sa primeze :

JOS PALARIA !

Un apel

Au foat 150 de postari in care mi-am exprimat, mai mult sau mai putin corect, gandurile vizavi de ceea ce, credeam eu utopic, putea sa ma ajute si pe mine in obtinerea unei corectii (REPARATII) la UN ABUZ anticonstitutional savarsit prin votarea vicioasa a Legii 263 in decembrie 2010. 
Ca nu ma inscriu in "tiparul" cadrelor militare disponibilizate in rezerva sau retragere este alta poveste despre care, daca voi mai ajunge, voi scrie.
Important este ca mi-am facut cunoscuta problema printr-un memoriu adresat atat Presedintiei, Premierilor Boc si Ponta cat si unor cadre cu functii importante din M.Ap.N, sindicat si alte institutii. In acest memoriu solicitam (redau prin copy-paste):

" Domnule Comandant Suprem,

          Ca militar in rezerva, cunosc regulamentele, statutul cadrelor militare si normele care conduc la bunul mers al intitutiilor statului cu atributiuni in domeniul apararii si sigurantei nationale.

Tocmai de aceea am apelat la Dumneavoastra , anticipand raspunsurile oficiale pe care le puteam primi (si, pe care, l-am si primit, de fapt).

In speta, am solicitat analizarea si rezolvarea favorabila a cererii mele pentru o posibila pensionare militara, prin punerea in practica a uneia din cele doua variante:

1.     Daca sunt mai multe cazuri asemanatoare cu al meu:

Gasirea, prin Departamentul de Politici Economice si Sociale, variantei optime de completare a Legii 263/2010, sau a Normelor de aplicare a acesteia ( sau a legilor sectoriale ce urmeaza sa apara, sau o ordonanta de urgenta) cu urmatorul continut (coroborat cu articolul 15 al vechii legi):

LEGEA 164/2001

ART. 15

Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efectivă ca militar de cel putin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proportional cu numărul anilor de serviciu militar.

PROPUNEREA DE INSERARE IN NORMELE DE APLICARE A LEGII 263/2010

Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au stagiul minim de cotizare cel putin ca acela prevazut in Anexa 6 al prezentei legi, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de pensionare, conform aceleasi anexe, proportional cu numărul anilor de serviciu militar. "

A doua varianta era strict legata de cazul meu singular.

Cum nu s-a putut tine cont de propunerea mea (si este normal atunci cand nu ai PILE - CUNOSTINTE - RELATII  SI ESTI SINGUR, sa fii ignorat) in timp ce o larga pleiada de activisti si pilangii "de cumetrie si de curte"  sa fie avansata, in rezerva, fara a petrece macar O ORA ca militar, m-am resemnat in a astepta varsta standard de pensioare, conform acelei legi ilegale sau cei 60 ANI hotarati de propusa noua viitoare Lege a pensiilor militare (daca se va vota asa cum este proiectul si daca voi mai ajunge la acei ani).

In aceste conditii imi propusesem sa am cu totul alte abordari pe blog.

M-a oprit O STIRE MEDIA de ieri, cand la un post radio se anunta ca ACEA PER-SOANA, despre care scrisesem anterior ca a demascat, DOCUMENTAT, abuzuri la nivel inalt in MAI si a fost pus la dispozitie, a intrat IN GREVA FOAMEI.

Practic, fara sa se tina cont ca pana mai ieri fusese propus la avansare excepti-onala, primise numai rezultate foarte bune si era considerat foarte bine pregatit pe functia sa, a ajuns prin gestul sau curajos, UN PARIA.

Iar cel care-l ignora este tocmai noul ministrul de interne care s-a laudat ca va face lumina si curatenie in acest minister.

Nu vreau sa fac judecati in aceasta speta, dar ma intreb cum s-au implicat cei de la DGIPI, control intern sau  alte structuri in elucidarea cauzei respective, cand in joc a fost vorba de deturnari de sute de mii de euro si, nu in ultimul rand, viata unui om care vrea sa slujeasca adevarului?

Ca servesc intereselor "de grup" si nu adevarului, pare mai mult decat evident dar, oare, de aceea USL-ul a primit acea zdrobitoare adeziune la alegerile Parlamentare de anul trecut? Sau domnul ministru este "rupt de realitate" si DEPASIT DE FUNCTIA IN CARE L-A ADUS si votul nostru?

Situatia de rasu-plansu pe care o marcam in postarile anterioare (si se adevereste si prin acest caz) este si ea o consecinta a modului in care Romania "a progresat" in implementarea acelei democratii pentru care, acum 23 de ani, ne aratam "slabiciunile" ca militari care credeam ca slujim poporul (parca imi aduc aminte de un comentariu de pe un blog, in care se "infiera" gestul unui locotenent care a incalcat ordinele si regulamentele militare si a ajuns si el UN PARIA).

De aceea astazi mi-am propus sa lansez, pe blog, acest apel:

APARATI ADEVARUL, DEMOCRATIA SI LIBERTATEA castigate atat de greu !

APARATI-L SI SPRIJINITI-L PE AGENTUL SEF 

SERBAN MIHALCEA ! 

Si adresez acest apel tuturor celor care vor sa apere si sa slujeasca, real si corect poporului. 

Nu lichelelor, cu s-a facut intr-o scriere mai veche si nici ciocoilor noi, cu bodygoard.

Ganduri despre ... CONSECINTE

“O civilizaţie nu se cântăreşte după întreţinerea străzilor şi numărul felinarelor, ci e un lucru de ordin moral... de căpetenie fiind starea morală din care vine munca onestă şi ordonată a unei societăţi”

                                                    Nicolae Iorga, Idei asupra problemelor actuale, pag. 52 si 72

Nu puteam incheia sirul gandurilor despre starea politica si sociala a noastra, ca natie moderna, apartinand unei Europe care se doreste model de coabitare, dezvoltare si evolutie fara sa ma opresc la acest citat.

Un cunoscut imi povestea, astazi, despre insatisfactia pe care resimtit-o cand, privind la televizor o relatare despre o sedinta a unei oarecare comisii parlamentare, a avut surpriza sa-i vada pe "distinsii nostri alesi", care se dau de ceasul mortii "pe sticla" in a se infiera, contra si persifla, cum isi spuneau bancuri si glume mai mult decat prietenesti si ironizau "prostimea" care a votat tot prin ANTIVOT.

Si mi-am dat seama ca, asa cum spuneam si in postarea anterioara, valabilitatea zicerii "PLEAC-AI NOSTRI, VIN AI NOSTRI, NOI RAMANEM TOT CA PROSTII" isi are originea tocmai in  eludarea a ceea ce marele istoric afirma in citatul de inceput. Iar gandul acesta imi este dat nu numai de "intepatura" comisiei europene care, chiar si gresit, ne amintea ca sunt ministri penali in Guvern ci si de situatia creata prin demisia senatorului Voiculescu, cercetarea senatorului Becali si ... necunoasterea reala despre cati fosti candidati pe functii eligibile, actualmente parlamentari sau numiti in executiv or mai avea "bube in cap".

Dar, zic eu, lucrul acesta era previzibil inca de acum 23 (DOUAZECI SI TREI DE ANI), cand "onoratii" nomenclaturisti din esalonul doi comunist au respins "CU MANIE CURAT PROLETARA" punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si au deschis, astfel, calea spre "parvenire democrata" a tuturor celor care, pana in decembrie 1989 slujeau cu credinta partidul si conducatorul sau iubit. 

Aceasta MORTALA IMORALITATE a facut ca astazi sa nu mai avem, cel putin la inaltul nivel al unor alesi si numiti (rog sa fiu iertat de toti cei de buna credi-nta) credibilitate in relatii, seriozitate in abordarea problemelor acute cu care se confrunta natiunea si, nu in ultimul rand, verticalitate si principialitate re-prezentativitate interna si internationala.

Ca o CONSECINTA DIRECTA a IGNORANTEI si IMORALITATII nostre.

Se discuta, tot mai mult despre revenirea la Monarhia Constitutionala, ca ultima solutie pentru CRAHUL socio-politico-economic pe care-l traversam.

Cred ca este o abordare corecta care merita analiza si solicitarea vointei populare.

Dar, ca o modalitate de asanare a mlastinii in care ne zbatem, de 24 de ani de democratie "originar comunista", ar fi mai indicat, dupa parerea mea, sa ne intoarcem la originile noastre crestine si sa intelegem, macar in ceasul al doisprezecelea ca moralitatea, principialitatea, integritatea, verticalitatea si oricare alte valori umane mai exista in lume, nu se gasesc in birouri capitonate, in relatii de cumetrie, pe iahturi si insule exclusive, ci intr-o altfel de relatie, pe care mosii si stramosii nostri au cultivat-o si pentru a carei ignorare este posibil ca tot ei sa se rasuceasca in mormintele pe care le tot veneram DOAR LA SARBATORILE LEGALE si in fata media, doar de ochii lumii, fara a avea nimic in inima.

Si de aici decurg celelalte consecinte ale "democratiei si libertatilor prost intelese" despre care, poate, voi scrie cu alte ocazii. Daca voi mai putea.