SIMPLE GANDURI

Eram curios.
Nu sa vad ce se mai intampla in zona politicului. Despre starea acestui subiect geme media si nu numai.
Nu sa vad ce se intampla in sfera cancan-ului. Tabloidele si emisiunile "fierbinti" isi fac treaba cu prisosinta.
Nu sa vad cum reusim, tipic mioritic sa ne scufundam, ca societate, dar continuam sa facem glume si sa ducem la paroxism celebrul citat "ridendo castigat mores".

Nu.

Eram doar curios sa vad daca pe blogul pe care-l vizitez cel mai des se afla, alaturi de alte puncte de vedere, vreo referire la un film interesant, de mare actualitate pentru zbaterea personalului militar, batjocorit in ultimii ani de cei care au avut curajul DOAR SA PROMITA, PANA SI-AU VAZUT SACII IN CARUTA,   in cautarea unui Adevar si a unei Recunoasteri care, in lumea civilizata, ii confera un statut si o apreciere aparte.

Gandul acesta a plecat de la scrisoarea tanarului locotenent in rezerva, Alexan-dru Gheorghe care, dupa ce a dat o lectie civica "greilor" in activitate si rezerva din armata patriei, este pus la colt de un birocratism mai mult decat periculos. Este mortal pentru identitatea celor care, uitand cum au stat lucrurile in trecutul foarte apropiat (decembrie 1989), sunt preocupati doar de modul in care fostul ofiter a incalcat ordinele si regulamentele militare si de corectitudinea masurilor luate, in spiritul acestora. Si de fotoliile moi, din spatele usilor capitonate, ale birourilor pe care le ocupa, datorita "victoriei Revolutiei".

A mai plecat si de la cele cateva postari recente care, pe acelasi blog, urmeaza acestei scrisori si cheama la trezire reala, ratiune si coeziune un grup important care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa-si spuna punctul de vedere mult mai incisiv si mai pragmatic.
Intre altele ma gandeam, daca tot acest sindicat este solidar cu tanarul rezervist care a avut curajul sa arate lumii ca armata nu este doar "marea muta" si masa de manevra a "smecheriilor politice" post-decembriste, de ce nu s-a gasit o solutie ca respectivul sa fie sprijinit si material? Adica, din cotizatiile stranse sa se aloce 0.5 lei/membru pentru a i se crea o sustinere, un fel de stipendie camaradereasca, pana cand "onorabila" conducere a M.Ap.N. va gasi cu cale sa-l pedepseasca pentru incalcarea ordinelor, dar sa-l premieze si sa-l avanseze pentru curajul avut.

Si ma opresc.

Am scris cuvantul care, de fapt, ma macina de catava vreme si este legat de acel film la care faceam referire: ONOARE.

Da, despre filmul "OAMENI DE ONOARE" voiam sa aflu ca se scrie pe acest blog. Pentru cei interesati, recomand http://blog.wolterskluwer.ro/
2012/12/ a-few-good-men-oameni-de-onoare-1992/,o recenzie interesanta si instructiva, inclusiv din punct de vedere al concluziei.

Dar nu concluzia m-a determinat sa fac aceasta postare.
Filmul se incheie, daca imi aduc aminte, cu unul din cei doi acuzati militari care-l intreaba pe ofiterul avocat daca ei vor mai ramane in armata. Avocatul le da verdictul cel mai dur: sunt exclusi din randul acestei PRETUITE (cel putin la americani) structuri ale democratiei SUA. Dar, continua el, ONOAREA NU STA IN TRESELE DE PE BRAT (sau gradele de pe umar, completez eu) CI IN INTEGRITATE, MORALITATE, PRINCIPIALITATE (am redat replica din memorie).
Si, cred eu, in oricare din virtutile care caracterizeaza OMUL ADEVARAT. 

Iar ce inseamna a fi om se gaseste in minunatul poem al lui R. Kipling, "Daca" (l-am redat intr-o postare de inceput).