Evenimente recente, cu puternic impact emotional mi-au directionat gandurile spre postarea de fata, indiferent daca ele s-au petrecut departe sau aproape.
Dar nu ma voi referi la cele externe deoarece nu-mi permite nici timpul si nici disponibilitatea. Oricum, raman profund impresionat de ceea ce se intampla insa nu surprins.
Ceea ce ma "imboldeste" astazi si este legat strict de citatul de la inceput, se refera la marea deosebire dintre noi romanii, nu atat din punct de vedere politic cat al orizontului.
Am vazut acum cateva zile un film la care am meditat mult, mai ales ca a venit in completarea a ceea ce am tot citit si recitit despre istoria unui popor mult incercat, brutalizat si aproape exclus din lume dar care, surprinzator, a reusit sa renasca si, mai mult, sa se constituie ca stat de sine statator desi toate aparentele indicau contrariul. Iar ceea ce m-a surprins este tocmai contrariul la citat si nu numai si demonstrarea faptului ca acolo unde oamenii au acelasi orizont deosebirile, politice sau sentimentale, trec pe un loc secund sau chiar dispar.
Asa am ajuns sa ma gandesc la noi si la ultimele "spete" in materie de corectitudine, echitate si dreptate (de la latinescul "iustitia"), punandu-mi intrebarea daca noi mai avem acelasi orizont, asa cum se parea ca aveam atunci cand se murea pentru aceeasi echitate, dreptate, libertate si democratie.
Si mi-am dat seama ca, de fapt, asta este "cheia" si "substratul" dezbinarii noastre postdecembriste, sursa "maretelor realizari" spre care ne-au condus alesii si numitii nostri de toate culorile, gradele sau oricare alt fel de departajare s-ar lua in calcul. Dar este foarte normal sa fie asa. Caci una este sa privesti orizontul dintr-un anume balcon sau de pe o anume cabina de comanda si alta sa te aflii jos, in "marea muta" sau chiar mai la fund, la "talpa tarii". Iar deosebirea de perspectiva a nascut nu numai "cele doua Romanii" ci si dezbinarea care acum si aici, pe dulcele nostru plai mioritic, pare sa afecteze tot mai mult unitatea pe care "pusca si cureaua lata" a clamat-o, nu doar in cantec ci si in simtire vreo zece ani buni (sau nu?).
Ca acum unii din vajnicii rapsozi s-au declarat liberali, nu mai are importanta, din moment ce orizontul lor este cu totul altul decat al liberalismului adevarat.
Si ma intorc la subiect.
Dintr-o anume cabina de comanda (nu mai reiau chestia cu balconul care, evident, ar trebui sa aiba o alta abordare), un anume comandant de nava vede, cunoaste si stie tot "orizontul", avand la dispozitie toata gama de "unelte" pe care navigatia i le pune la dispozitie. Si, normal, cunoaste si toate orizonturile pe care le au marinarii (mai ales intr-o vreme trecuta cand fiecare incerca sa si-l "largeasca" prin "abordarea si aprovizionarea" cu produse capitaliste pentru uzul propriu sau cu alta destinatie), pentru ca de aceea este comandant.
Ma uit cu surprindere la "vehicularea" (spre si pentru orizontul lor) unor sume pe care oamenii obisnuiti, simplii cetateni nici macar in vis nu si le imagineaza.
Intr-un orizont comun, care nu i-a divizat in toti acei ani de guvernare (sau pseudoguvernare, daca ne amintim bine cine a condus tara in acea perioada). Cu un sistem atat de bine pus la punct (gen "mai Viorica, hai ca noi avem deja rezultatele") si cu toate parghiile la dispozitie chiar sa nu fi cunoscut "comandantul" ORIZONTUL spre care tinteau subaltenii sai?
Da, constitutional "comandantul" nu poate apartine vreunui partid dar in fapt nu exista o ruptura totala si irevocabila intre el si partidul care l-a "propulsat" (paradox mioritic care actioneaza si in actualul mandat printr-o imixtiune anormala in politic).
Si uite asa am ajuns la concluzia ca ORIZONTUL NOSTRU, CA TARA SI POPOR a fost ciobit, spart si disipat in cateva zeci de orizonturi mici si insignifiante, dupa cum sunt si conducatorii si liderii politici care le tintesc.
Sa ma mai mir, atunci de tradari, rupturi, turnatorii s.a.m.d.?
Ma intorc la fimul despre care am facut referire si ma gandesc cat de simplu este sa existe un singur orizont. Si cum poate fi el atins.
Randurile urmatoare ar putea fi o sugestie spre meditatie, mai ales pentru cei care declara ca simt si traiesc romaneste:
2. Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale si-ti vor aduce multa pace.
3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:
10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.
12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!
13. Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata pricepere!
14. Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul;
15. ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava.
17. Caile ei sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice.
18. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti.
19. Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile;
20. prin stiinta Lui s-au deschis adancurile si strecoara norii roua.
21. Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta!
22. Caci ele vor fi viata sufletului tau si podoaba gatului tau.
23. Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni.
24. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai;
26. caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.
27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tau: "Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!" cand ai de unde sa dai.
29. Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine.
30. Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut niciun rau.
31. Nu pizmui pe omul asupritor si nu alege niciuna din caile lui!
32. Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana.
33. Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanta.
34. Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.
35. Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/3)
Dar oare intereseaza sa avem toti acelasi orizont?
