Ceva mai ... deosebit

Astazi, 28 mai 2015 am devenit bunici pentru a treia oara.

Daria-Ioana vine sa ne bucure viata, atat cat va mai fi ea chiar daca in jurul nostru pare ca totul se prabuseste, dupa cum o arata nu numai stirile ci si toate analizele facute, sau desfacute pe dulcele nostru plai mioritic.  
Caci, butonand telecomanda in asteptarea "marii vesti" am fost, din nou confruntati cu "stirile despre viata pur si simplu" pline de ura, violenta si toate "binecuvantarile" democratiei si libertatii prost intelese dar si gestionate (exemplele, cu miile se afla in arhivele media de tot felul). Si nu mica mi-a fost mirarea cand cineva incerca, pe un anume post sa aduca in discutie vointa poporului suveran. Pentru ca, se pare ca nimeni dintre cei alesi si numiti pentru gestionarea si aplicarea acestei vointe nu tine seama de POPORUL SUVERAN.

Asa tand lucrurile, ne-am bucurat de vestea primita si de faptul ca totul este in ordine, i-am multumit lui Dumnezeu pentru aceasta si ne-am amintit de cea mai frumoasa urare facuta pentru copii.

Iat-o:

" 24. "Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca!

25. Domnul sa faca sa lumineze fata Lui peste tine si sa Se indure de tine!

26. Domnul sa-Si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea!

27. Astfel sa puna Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu ii voi binecuvanta.""

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/numeri/6)

La multi ani, Daria-Ioana!

Astazi ... un mesaj de solidaritate

Postez astazi, prin copy-paste, un mesaj de solidaritate primit pe facebook, dupa ce l-am copiat si pe pagina mea. Iata-l:

"Un mesaj de solidaritate ;
"Pentru toți prietenii mei, fie că sunt apropiați fie că că sunt ocazionali, doar așa. Aceasta este una dintre cele mai lungi postări pe care o voi face vreodată, și, totodată, una dintre cele mai reale. Fiecare va trece la un moment dat prin clipe grele. Viața nu este ușoară. Doar ceva la ce să vă gândiți. Știați că oamenii care sunt cei mai puternici sunt de obicei cei mai sensibili? Știați că oamenii care manifestă cea mai mare bunătate sunt prim...ii care sunt rău tratați? Știați că cei care au grijă de alții tot timpul sunt de obicei, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor? Știați că cele mai dificil de spus trei lucruri sunt Te iubesc, Îmi pare rău și Ajută-mă? Uneori, doar că pentru o persoană pare fericită, trebuie să privești dincolo de zâmbetul ei pentru a vedea cât de multă durere poartă. Pentru toți prietenii mei care trec prin unele momente grele chiar acum - haideți să începem o avalanșă intenționată. Toți avem nevoie de intenții pozitive chiar acum. Dacă nu voi vedea numele vostru, voi înțelege. Aș vrea să vă cer prietenii mei, oriunde ați putea fi, să dați copy-paste acestei postări și timp de o oră să acordați susținere tuturor celor care au probleme familiale, probleme de sănătate, probleme la locul de muncă, griji sau pur și simplu nevoia de a ști că cuiva îi pasă. Faceți-o pentru noi toți, pentru că nimeni nu este imun. Sper să văd această postare pe peretele prietenilor mei doar ca și o susținere morală. Știu că unii o veți face!!!! Eu am făcut-o pentru un prieten și știu că și voi o veți face. Va trebui să dați copy-paste NU să distribuiți..."

(https://www.facebook.com/cristina.staniacob)

Nu voi face comentarii pe marginea lui si nici pe marginea "neasteptatei" (sau perfidei?) dezvaluiri care, acum este cea mai disecata speta mioritica. 

Dar ma gandesc la doua referinte care se potrivesc, mai mult decat perfect momentului.

Prima, un cantec arhicunoscut al trupei mele de suflet, BEATLES (bineinteles) care spune totul :   "All You Need Is Love".

A doua, dar nu cea din urma este "cantecul" care ar trebui sa ne anime pe toti cei care .... si spune asa:

"1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,

7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;

10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.

11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/13/)

Doamne ajuta!

Sentimente din ... "navigare"

Asa, intamplator (sau nu !) mi-am propus sa fac si putina "navigatie". Nu din aceea cu cursuri IMO si pe nave care, oricum nu mai fac parte din flota noastra, ci pe net.

De ce?

Un sentiment ciudat m-a urmarit astazi, dupa ce la radioul "meu" am urmarit stirile de la o anumita ora. Se intampla ca la cele externe sa aflu ca undeva, pe o anume granita "cineva" lua bataie desi efortul si echipamentul folosit depasea "capacitatile" adversarului. O fi fost de vina sentimentul de automultumire?
Nu am cautat raspunsuri pentru ca mi se par tardive, din moment ce tot ce se intampla, de ani buni, in acest mileniu trei dovedeste ca mereu "lauda de sine nu miroase-a bine".

Apoi, ajuns acasa am urmarit un film documentar despre povestea unui anume popor. Un serial interesant care, inteles fara prejudecati ne-ar face, pe fiecare dintre noi sa patrundem mai bine in sensul adanc al credintei.

Asa am ajuns la "navigatie".

Nu m-a surprins o anume declaratie conform careia cineva preciza ca este ce este pe banii lui, cu toate ca printre comentarii se facea remarca, corecta ca un bugetar nu poate fi pe "banii lui" din moment ce contribuabilul il "intretine" (chiar si cu infima suma de 0,0001 ron (sic!)).
Nu m-au surprins nici "stirile de impact" cu care ne tot bombardeaza o anume redactie tv in speranta ca, prin accesare va avea mai multe vizualizari decat concurenta si nici cele cu scenarii care mai de care mai cenusii si mai nelinistitoare. In fond, daca este sa "stam stramb si sa judecam drept" nimic nu pare sa se indrepte in lumea asta stramba. Si, dupa cate putem constata, nici nu are cum, din moment ce bogatii devin tot mai bogati si saracii tot mai saraci iar prapastia dintre cele doua aspecte se adanceste, tot mai mult chiar daca se incearca aproape imposibilul (apropo, sunt si eu curios cum se vor "executa" hipermarketurile in Franta, daca se va adopta propunerea cu produsele nevandute la timp, mai ales cu cele alimentare).

M-a surprins, in schimb o anume declaratie dintr-o autobiografie pe care o voi reda, prin copy-paste cu speranta ca autorul nu ma va categorisi altfel decat un ascultator al muzicii sale, pe care o stiu demult, de pe vremea "Cenaclului":

" Nu am ambitii politice, nu fac parte din nici un partid politic, nu m-a prins mirajul imbogatirii, dar nici nu ma plang cum ca mi-ar lipsi ceva pentru a putea trai civilizat ! Am prieteni, (cei mai vechi, mai multi, si mai buni, in Galati....ei sunt prietenii "traiti", nu "facuti" ), dar am si dusmani carora le doresc sa fie sanatosi si sa aiba parte de tot ce-i mai bun si mai frumos in lumea asta !

Il iubesc pe Dumnezeu , si nu privesc niciodata cu ura spre cer !"(http://www.seicaru.ro/about.php)

Asa stand lucrurile cu navigatul, mi-am dorit sa las, spre meditatie versurile frumoasei melodii "SENTIMENTE" care au,parca o semnificatie aparte.
Cum nu am reusit sa le gasesc, am ales ceva mai apropiat atat de sentimentele mele cat si de ale celui la care tocmai am facut referire. 
Tot niste versuri care, poate vor reusi sa puna pe ganduri pe cei care ... nici nu are sens sa mai amintesc.

"Zi de zi în fiecare clipă,
Eu primesc puteri şi har de sus
Să înving mereu orice ispită,
Fiind condus de-al meu iubit Isus.

El, ce-ntrece orice bunătate,
Îmi dă zilnic tot ce e mai bun.
Sunt convins că Domnul ştie toate;
Lui mă-nchin şi mă supun.

Zi de zi El însuşi mă-nsoţeşte,
Paşi-mi poartă în chip minunat.
Şi-astfel orice rău ce-asupra-mi vine
Spre-al meu bine va fi preschimbat.

Dumnezeul Cel Atotputernic
Mă păzeşte cu sfânt braţul Său,
Mă-ncred în Cuvântul Său cel veşnic
Şi-L urmez voios mereu.

Mă ajută-n orice încercare
Să mă-ncred ferm în Cuvântul Tău,
Ca să nu pierd dulcea mângâiere
Ce-o primesc mereu la sânul Tău.

Mă ajută ca orice durere
S-o primesc ca şi din mâna Ta,
Ceas cu ceas, purtat de-a Ta putere
Pân-ajung în Ţara mea."

Caci

" ...fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta." (Evrei 11:6)

PS: Cer scuze pentru "defecte" in redactare. Mi s-a luat locul !?! 

Din nou de ... sarbatoare

Trei sarbatori (sau mai multe) au fost mentionate in majoritatea stirilor media si, probabil sunt inca in desfasurare, mai ales cele ale numelui. 
M-am gandit, mult daca sa inserez ceva astazi sau sa astept un alt moment.
Pentru ca, insa mi se pare important acest moment (si ma gandesc la semnificatia fiecarei sarbatori, asa cum fiecare o intelege) mi-am propus sa-l marchez tot cu niste versuri, ale unui cantec sugestiv. Care au legatura si cu marea sarbatoare care urmeaza, legata strict si indisolubil de Inaltare.

"1. Cineva se­-ngrijeşte
De mine mereu!
Nu-i deloc întâmplarea,
E­-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea
Daruri din plin,
Mulţumire­-I aduc şi mă­-nchin.

R: E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e­-al meu Dumnezeu!

2. Mulţi nu cred azi
În Domnul, slăvit Creator
Nici nu văd al naturii
Şi­-al vieţii izvor.
Câte inimi sărmane
Se pierd zi de zi!
Pentru toate n­-au cui mulţumi.

3. Dintre daruri, mai sfânt,
Mai măreţ şi frumos
Este darul salvării
Prin Domnul Hristos.
N­-am cuvinte nici versuri
Să­-I spun dragostea
Ce e­-n clocot în inima mea."

(http://www.resursecrestine.ro/cantece/1338/cineva-se-ngrijeste-de-mine)

Nu numai de sarbatoare!

Despre ... viata ca ...

„În această lume, nimic nu este sigur în afară de moarte şi impozite.”— Benjamin Franklin

Nu sunt si nici nu ma consider pesimist. Dar de fiecare data cand am abordat problema certitudinii am subliniat parerea mea: singura certitudine a omului este ca va muri.

Ca poti ajunge general, asa cum a enuntat Napoleon este o probabilitate. Cum la fel de bine poti ajunge presedinte sau om al strazii. In aceasta lume concurentiala a "tuturor posibilitatilor" nimic nu este cert sau sigur. Iar asta inseamna si libertate si democratie.

Gandul de astazi s-a nascut, poate nefiresc in timp ce incercam sa-mi fac mai usoara asteptarea. Asa m-am apucat sa joc "Solitaire" pe mobil. Si tot invartind eu cartile, de cateva zeci de ori, fara sa pot inchide macar odata jocul, m-am vazut pus in postura normala a perdantului, fapt pentru care m-am oprit.

Ajuns acasa si nemultumit de situatia data, am deschis un joc nou si ... surpriza.

In cateva secunde l-am terminat, fara nici o greutate.

Meditand la aceasta "speta" m-am gandit ca uneori viata pare ca o prada, asa cum "puncta" marele Marin Preda in romanul sau autobiografic, mai ales din punctul sau de vedere: "Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr, o pradă care nu cedează, dacă nu ştii de unde s-o apuci." (http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/cand-viata-devine-literatura).

Alteori si pentru altii ea a insemnat o anume "chemare" spre o alta "Ordine de zi":

"Dup-atîtea grozăvii care mai sînt 

Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pămînt
Vrem o altă ordine de zi.
Recunoaştem, sînt probleme fel de fel
Se mai vinde pielea unui urs
Dar înaintăm solemn acest apel
Dar înaintăm acest recurs.
Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.
Viaţa noastră n-are parcă nici un rost
Viaţa noastră e un ban de schimb
Pe pămînt noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurd şi la netimp.

Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal,
Protestăm în modul cel mai crunt
Nu vrem milă sau concediu medical
Vrem să ne înscriem la cuvînt!
Haideţi să uităm să vieţuim urît
Mai avem pe lume ce iubi
Şi sătui de surogate pînă-n gît
Să refacem ordinea de zi.
Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric
Puneţi viaţa noastră punctul principal
Şi în rest să nu vorbiţi nimïc."

(Versuri de la: http://www.versuri.ro/ "Adrian Paunescu - Ordinea de zi")

Astazi, mie viata mi s-a descoperit ca un joc, "Solitaire". Dar nu cel mai facil ci cel mai greu, de pe mobil Se lanseaza cartile si se incearca rezolvarea "pasientei", asa cum este cunoscut jocul in sine.

Oare nu tot asa este si viata noastra, a simplilor cetateni? Un teanc de carti amestecat si pus intr-o "pasienta" pentru rezolvarea intereselor si grelelor probleme ale alesilor si numitilor nostri. Intru prosperitatea si avantajul lor, caci de aceea se dau "pasiete", ca sa-ti "ajuti" viitorul.

De cele mai multe ori jocul se incurca si nu se ajunge la nici un rezultat. Orice comparatie cu realitatea politico-mioritica actuala nu este deloc intamplatoare.

Cate odata jocul se rezolva, parca de la sine.

Dar niciodata nu se poate rezolva trisand. Cel putin in mediul virtual. Real, mai poti jongla cu vreo carte, sau mai multe la fel ca-n aliante sau intelegeri de culise.

Asta la scara generala, a "pasientei" cu si pentru popor (se intelege ca cei, sau cei care manuiesc cartile sunt ei, elitele alese tocmai pentru ca poporul sa nu mai fie jucat la carti).

Si la nivel personal este la fel.

Ne zbatem, ne zbuciumam, avem parte de urcusuri si coborasuri, de incercari si deziluzii care, parca nu se mai termina zile, saptamani, luni sau chiar ani.

Alta data totul parca se rezolva de la sine. Curios nu?

Iar in tot acest malaxor de destine (piese de sah pe esicherul vietii) nu avem decat o singura certitudine, cea din citatul de la inceput.

Privind, deci viata ca un joc de carti si meditand la ceea ce urmeaza, mi-am propus sa raman constant in ceea ce, cu mult timp inaintea mea cineva a afirmat si ne-a ramas ca o rugaciune la care ar trebui sa meditam cu totii, simple carti invartite la joc, crupieri sau jucatori versati:

"Dumnezeule, da-mi seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba; 

curaj sa schimb lucrurile pe care pot; si intelepciune sa stiu diferenta intre ele.
Traind de la o zi la alta;
Bucurandu-ma de fiecare clipa;
Acceptand greutatile ca fiind carari care duc la pace;
Acceptand asa cum a facut-o El, aceasta lume pacatoasa asa cum este, nu asa cum as vrea eu sa fie;
Avand incredere ca El va face toate lucrurile bune daca ma predau Vointei Lui;
Ca sa pot fi rezonabil de fericit in viata asta si extrem de fericit cu El in viata viitoare. Amin.” (http://www.allaboutprayer.org/romanian/rugaciunea-pentru-seninatate.htm)

Mie mi se pare cea mai corecta solutie la aceasta viata ca un ... "Solitaire".

Despre ... plangeri

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”— Richard Wurmbrand (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/richard-wurmbrand/)

Am redat citatul de mai sus cu caracterele cele mai mari pentru a-i evidentia relevanta in cotidianul nostru mioritic in care...

Presedintele se plange de ... (media si nu numai sunt pline de exemple).

Premierul se plange tot de ... (idem eadem idem).

Identic si la fel majoritatea (caci sunt si exceptii care confirma regula) alesilor si numitilor nostri politicieni si guvernanti, reprezentanti ai puterilor separate ale statului.

M-a "focusat" spre aceste ganduri un material gasit pe facebook si caruia nu-i redau decat titulatura si sursa: http://www.nasul.tv/exploziv-deutsche-welle-analiza-devastatoare-dna-nu-a-atins-nici-cu-o-floare-adevaratii-exponenti-ai-puterii-oculte-pe-acest-pat-germinativ-a-ajuns-klaus-iohannis-presedinte/.

Nu vreau sa-l comentez si nici sa ma intreb de ca se incepe, deja devoalarea celui care a produs acea "mare schimbare" anul trecut. Pe mine m-a interesat o singura fraza, care spune totul, se afla la finalul materialului,"Răspunsul, adevăratul răspuns la întrebarea cum a ajuns Iohannis președinte, nu-l avem nici acum. Dacă sîntem onești cu noi și cu ceilalți, trebuie să recunoaștem asta."si reprezinta, la fel o plangere. A cui, nu mai conteaza din moment ce trebuie sa fim onesti (nu gheorghe gheorghiu-dej) cu noi insine in faptul ca se adevereste, poate la un plan mult superior decat il putem intelege noi ca „politica nu are principii. Are numai interese.” — Octavian Paler  (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/octavian-paler/)

Urmarind, asadar plangerile si nemultumirile interne si, nesurprinzator internationale m-am oprit la citatul de inceput rostit de o personalitate care a fost, la propriu CU DUMNEZEU IN SUBTERAN si care a lasat o marturie, prin viata pe care a dus-o si pe care multi ar trebui sa o cunoasca, inclusiv cele doua prime personalitati amintite la inceput.

Poate asa s-ar intelege mai bine indemnul si provocarea spre ceea ce lipseste in acest nou mileniu de patimi vechi "Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape." (Isaia55:6)

Si, poate asa nu ar mai fi atatea si atatea ... plangeri.

De ... suflet

Traversand, inca, o perioada destul de dificila din multe puncte de vedere am incercat, astazi sa gasesc o alta modalitate de exprimare a gandurilor mele.

Si pentru ca nu vreau sa ma inscriu in aceeasi linie a analizei critice si mi-am amintit de ceea ce insemna, pentru mine singura experienta occidentala, acum douazeci de ani, mi-au venit in memorie niste versuri pe care le redau, prin copy-paste pentru ca spun mai mult decat un altfel de a multumi.

Iata-le, fara nici un alt comentariu:

"Mulţumim o, Tatăl nostru
Pentru Fiul Tău iubit
Mulţumim că-n orice vreme
Minunat ne-ai ocrotit.
Pentru primăveri senine
Ca şi pentru toamne reci
Pentru lacrimi Ţie, Doamne,
Îţi aducem slavă-n veci.

Mulţumim pentru răspunsul
Rugăciunilor ce-l dai
Mulţumim că ajutorul
Gata pentru noi îl ai.
Pentru rău şi pentru bine
Pentru sfinte mângâieri
Mulţumim pentru iubirea
Mai bogată azi ca ieri.

Mulţumim şi pentru spinii
Mulţumim şi pentru flori
Pentru case şi căminuri,
Pentru soarele din nori
Pentru bucurii nespuse
Pentru pace Te slăvim
Pentru tainica nădejde
Doamne mare-Ţi mulţumim."

(https://cantece.wordpress.com/m1/multumim-o-tatal-nostru/)

"Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veac!" (1Cron.16:3)

Un gand despre lege

“Legea este ratiunea eliberata de pasiune.” - Aristotel

Ma urmareste acest citat de cand am vazut, pentru prima oara filmul "Blonda de la drept".

Astazi, revazand finalul aceluias film printre butonari, mi-am dat seama ca, din pacate pasiunile noastre subjuga ratiunea si fac ca legea sa nu mai fie lege ci o joaca periculoasa de-a vrutul, dupa celebra sintagma "pohta ce-am pohtit!".

Dar nu sintagma ma intereseaza si nici jocurile de putere care au ajuns,  din naivitatea potentatilor vremii sa fie, normal trecute prin filtrul justitiei.

Citeam si eu niste stenograme aparute recent si chiar nu ma miram de modul in care se avertiza (redau din memorie) "discuti intre patru ochi" sau se preciza expres "pe D. il scoti afara din birou". Asa se practica si s-a practicat, ca raspuns la naivitatea prin care o anume administratie incearca sa ne arate ca nu exista documente oficiale pentru ceva. Si sa deturneze adevarul despre pcr-ul care, inca domneste nestingherit in democratia noastra originala. 

Nu-i vorba de comunism ci de Pile, Cunostinte si Relatii chestii care nu se fac cu hartii si adrese oficiale ci intre patru ochi si fara "pereti care au urechi" si "ferestre care au ochi", conform povestii. Ca sa-mi explic punctul de vedere fata de o anume declaratie si sa amintesc acea replica pe care am mai folosit-o "dar valizele cu bani negri?".

Intorcandu-ma, deci la lege ma surprinde cat de inconstanti suntem si cat de iubitori de arbitrar. Caci de la contradictoriile atitudini fata de masurile luate in diferite spete la criticile adresate celui de la care se astepta o mare schimbare, totul dovedeste ca pasiunea ia, in zona noastra locul ratiunii sau, mai dureros, ca ratiunea este incatusata de pasiune.

Si extrapoland, aceasta stare se manifesta si in vecinatatea noastra mai apropiata sau mai departata.

E usor sa cauti vinovati pentru aceasta stare si sa incriminezi o anume persoana sau alta. Cum la fel de usor este sa dai vina pe cei care au avut interes sa se intample asa.

Meditand la toate acestea m-am gandit ca, totusi vina nu este in altii (sau la altii) ci chiar in noi toti, de la simplu cetatean la conducatori (sau viceversa) indiferent de sector si responsabilitate, de apartenenta politica sau confesionala.

De ce?

Pentru ca traim intr-o zona si spatiu in care ne consideram, spiritual foarte atasati de niste valori si principii care au strabatut timpul si spatiul si ne-au impus o obligatie extraordinara pentru simplul fapt ca ne numim crestini.

Iar cea mai importanta LEGE a crestinismului, redata in doua pasaje mai mult decat relevante din invataturile Mantuitotului, spune asa:

"12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/7/12)

si

"35. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare:
36. "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
37. Isus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."
38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/22)

Simplu si clar. Dar greu de aplicat (fapte nu vorbe, nu?) atunci cand  patimile si pasiunile pun stapanire pe om. Si, mai ales pe ratiunea lui.

Meditand la aceste doua exemple ma intreb cat am pierdut in cautarea legii?

Caci multe ar fi putut sa se realizeze, postdecembrist intern si international daca s-ar fi tinut cont de un adevar valabil de cateva mii de ani si aplicat vietii cotidiene acolo unde ratiunea s-a eliberat, real si cu adevarat de pasiune:

"7. Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor.
8. Oranduirile Domnului sunt fara prihana si inveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/19)

Un gand la care as vrea sa mediteze si alesii si numitii nostri.

Caci, printre altele si de aceea l-am postat.

Intre intriga si naivitate

Aminteam in postarea de ieri de filmul "Fratii" (Kane&Abel - 1985).
Desi s-au scurs 30 de ani, filmul este de actualitate mai ales pentru lupta titanica dintre doi rivali care, neprecupetind nici un efort, incearca sa se distruga reciproc. Prin orice mijloc legal sau mai putin legal, intr-o intriga demna de Oscar. Dar nu asta este impresionant, cu toate ca orice politician si businesman autentici au ce invata din aceasta.

Impresinanta este o scena aproape de final cand Abel Rosnovski, supravietuitorul afla cine l-a ajutat, de fapt atunci cand era la grea cumpana cu suma necesara "nasterii" afacerii planuite: dusmanul sau de moarte, William Kane. Iar acesta din urma, ca un adevarat investitor in "spete" profitabile si-a dat seama de calitatea solicitantului si l-a ajutat stipuland, in acelasi timp ca identitatea donatorului sa nu fie dezvaluita decat la moartea sa. De aceea scena mi s-a parut relevanta.
La aflarea numelui sponsorului sau, Abel prezinta adevarata pozitie a celui ramas in viata si castigator (oare?), dar afectat de adevarul aflat (redau din memorie): "NEBUN. AM FI PUTUT FI PRIETENI!".

Normal, pare sa nu fie nici o legatura intre acest film si ceea ce se intampla si ni se intampla pe dulcele nostru plai.
Dar cum "viata bate filmul" iar scenariile mioritice sunt, parca mai ceva decat cele de Oscar, mie mi se pare contrariul.

De peste 25 de ani asistam la un razboi politic teribil intre un (sau niste) Abel si un (sau niste) Kane din acest spatiu care, ca si protagonistii filmului se concureaza din ce in ce mai puternic pentru putere, statut, influenta samd uitand ca sunt in locul in care sunt pentru ca au fost votati de poporul care asteapta alceva de la ei. Deci nu se lupta pentru popor.
Au reusit, astfel prin intriga, manipulare si dezinformare sa-l aduca pe acesta acolo unde este, in coada "marii familii" care, chipurile ne vrea "la clasa a I-a", ei pozitionandu-se, normal intre elitele acesteia, chiar daca au ramas niste simplii parveniti. Bineinteles, este si vina poporului caci, asa cum spunea cineva „Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/george-orwell/)

Si aici intervine intriga in discutie. Nu literara ci cea care ne-a marcat viata postdecembrist.

Din zorii devenirii noastre democratice (decembrie 1989) si pana in prezent mi se pare ca totul s-a facut ca adevaratul suveran, poporul sa nu-si poata ridica fruntea din tarana. Pentru el au hotarat, dezastros toti politicienii, de la stanga la dreapta si l-au considerat ca pe ceva castigat, nu ca pe ceva sfant.
Iar intriga s-a manifestat atat de intens incat, fara limite si frontiere, transpartinic s-a ajuns la ceea ce traim astazi, mediatizat intr-o lupta dura dintre palate, doar daca amintesc de jaful "aurului verde", padurea. Ca sa raman la "speta" si sa nu ma mai "afund" in celelalte "perderi colaterale" ale democratiei noastre originale. 
Ca o paranteza la ceea ce spuneam tot ieri, nu furtul unui brat de lemne este incriminabil, cu toate ca si aceasta fapata spune multe ci ceea ce, interesant sau nu, prezenta astazi, la "interviurile" radio una din vocile importante ale domeniului: dezastrul silvic pe care-l constatam astazi, dupa ce mii (sau milioane?) de hectare de padure s-au transformat in decor selenar, cu voia si stirea tuturor alesilor si numitilor nostri.

Iar aici se dezvaluie naivitatea. Nu a noastra, ca popor chiar daca si despre naivitatea noastra se poate discuta foarte mult, ci cea a autoritatilor.

In aceeasi zori ai libertatii s-a aflat cat de facil este sa "praduiesti" o tara lipsita de "organe".
Imi amintesc cum, imediat dupa fuga din decembrie (din serai?) pe strazile orasului in care-mi desfasuram activitatea aparusera strainii. Unii de buna credinta, altii nu. Apoi, reintrand in "sistem" am privit cum, fara limite au inceput sa-si faca aparitia "investitorii" pe care-i primeam cu bratele deschise si cu resursele la vedere. Ce naivitate.
Mult mai tarziu, plecand m-am intrebat cine si cum ii verifica pe acestia mai ales in "spetele" strategice, de interes national.
Dar timpul a trecut, afacerile s-au parafat (cele strategice s-au secretizat), ei s-au realizat iar noi ne plangem, acum de mila.
O fi si asta tot o strategie, nu? Dar depinde a cui.

Sa revin.
Intr-o perioada cand citeam presa scrisa (nu eram, inca "ancorat" la net) imi aduc aminte ca existau foarte multe dezvaluiri. Una din publicatii chiar o facea mai mult decat profesionist, cu date, detalii si tot dichisul unei investigatii de valoare.

Stau si ma intreb: cat de naive sa fi fost "organele" sa nu arhiveze asemenea "surse" pentru a le verifica si, de ce nu exploata in interesul poporului? Caci exista un sector "anume pentru aceasta".

Ma mai intreb: cat de naivi sunt locatarii vremelnici din cele doua palate incat sa-si inchipuia ca adevarul nu va iesi la lumina? (apopo, daca am citit bine intre comentariile unui articol tematic, se spune chiar asa "..Werner? Viorel a zis ca leaderi de la PNL s-au intalnit cu austriecii, Werner zice ca nu! Dar dna Varga(PNL) a si recunoscut ca s-a intalnit cu austriecii, SRI ce sa mai cerceteze? " (http://www.ziare.com/klaus-johannis/victor-ponta/miezul-razboiului-iohannis-ponta-pentru-paduri-1363210)

Si iarasi: cat de naiv cred alesii si numitii nostri ca este poporul acesta, pana la urma?
Sau, poate aici este hiba? Asa suntem?

Intre intriga si naivitate inteleg ca am pierdut cateva zeci (sute sau mii?) de miliarde pentru ca altii sa-si poata permite, cu adevarat libertate si democratie.

Ce relevant spunea cineva „Românilor, nu vă mai alegeţi conducatori care nu-şi iubesc ţara!” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/petre-tutea/)

Si ce pacat ca, din nefericire ramanem aceeasi naivi in alagere!

Oare noi n-am fi putut fi prieteni?
  

Doar un gand ... pe seara

Atat mi-am propus pentru aceasta seara. Doar un gand. 

De fapt o intrebare: de ce asa?

Gandul acesta nu s-a cristalizat ascultand interesantele dezbateri realizate, la radio, de asultatorii chemati "in direct" sau "tabletele" periodice ale unor autori recunoscuti pentru incisivitatea lor. Nici stirile cu "parfum" de otel inoxidabil care, curios sau nu ne prezinta, constant cat de "mica este lumea" (in paranteza, ma mai intreb cum de a fost prostita societatea noastra cand, deja au ajuns "in corzi" inclusiv candidati la functia suprema).

Nu m-au directionat nici ultimele dezbateri parlamentare sau miscari protestatare.

Nimic din toate acestea (sau din multe altele nespuse) nu m-a determinat sa-mi pun aceasta intrebare si sa am acest gand.

M-a determinat, insa o declaratie care mi se pare anormala pentru un sef de stat. Si o redau, prin copy-paste asa cum este ea preluata in media:  

”Luând act de declaraţiile premierului de aseară, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informaţii dispunea premierul, dacă ele se confimă sau nu. Dacă se confimă, să se ia măsurile de urgenţă care se impun, şi dacă nu, premierul va răspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmaţii de insinuare a unui trafic de influenţă la nivelul preşedintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmaţii, prin care vrea să pară interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi vor fi tratate ca atare. Sper ca această scăpare să nu însemne o revenire la logica din campanie, promovată atunci de candidatul Ponta” (http://www.gandul.info/stiri/iohannis-primul-atac-dur-la-ponta-am-cerut-sri-sa-verifice-informatiile-prezentate-de-premier-daca-nu-sunt-adevarate-trebuie-sa-raspunda-14261865)

De aici s-a nascut gandul de astazi.

Caci asa, ca simplu cetatean, ma gandesc ce vrea sa insemne aceasta. Si mi-am pus doar trei intrebari de bun simt.

Are premierul mai multe informatii decat presedintele sau se incearca ascunderea unui vid informativ in domeniu (ca de 25 de ani din padurile noastre se fura "ca-n codru")?

Serviciile lucreaza, unele pentru presedinte si altele pentru premier sau servesc interesului national?

Intereseaza speta in sine sau faptul, iarasi si din nou se demonstreaza ca cel care nu era dator nimanui cu nimic se pare ca este, totusi indatorat? 

Ca o paranteza, provin dintr-o zona unde padurile au reprezentat o puterniva "sursa de influenta" si am avut ocazia sa lucrez in domeniu, putin ce-i drept. Nu cunosc "dedesupturi" dar cunosc cum arata Valea Muntelui pe vremea "cealalta" si cum arata acum, dupa ce a fost rasa cu aprobarea tuturor celor care au condus aceasta tara din 1989 si pana in prezent. O singura expresie exprima totul: ii plangi de mila.

Deci, stau si ma gandesc: de ce asa?

Ca totul este politic, nu mai incape indoiala. Dar oare este numai atat si in interes national?

Din cate imi amintesc, cu multi ani in urma s-a pornit o goana nebuna pentru inavutire, cam ceva asemanator "goanei dupa aur". Iar codrul, frate cu romanul a fost printre primele obiective vizate. Apoi au urmat si alte resurse caci, nu-i asa, ce sa faca Romania, saraca tara bogata cu niste resurse care ... stateau bine in "portofoliul" altora? Si-mi mai amintesc ca s-au mai facut si multe privatizari paguboase pentru noi si rentabile pentru altii despre care s-a aflat ca sunt "secretizate".

Si atunci, nu te intrebi de ce asa?

Caci organele abilitate ale statului (si sunt destule in domeniu) au, cu siguranta date si informatii concrete care pot clarifica situatia. 

Daca nu s-au incalcit in hatisul ... democratiei noastre originale.

Atunci ne vom trezi ca suntem, inca intr-o campanie dar nu electorala ci in ceva asemanator unui film vazut si revazut cjiar astazi, "Fratii".

Si ma intreb, ca final de gand cine este Kane si cine Abel.

"Instigare" pentru ...alta sarbatoare

"Al lui David

1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul, şi tot ce este în mine săbinecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile, îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă, te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El, iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri, iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere, care-I împliniţi porunca, care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui, slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui, din toate locurile stăpânirii Lui! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi103)

Am redat, prin copy-paste aceasta rugaciune pentru ca astazi, intr-o zi nu oarecare pentru devenirea noastra democrata si libera ea poate fi o "instigare" spre meditatie, mai ales pentru cei care s-au aratat atat de vajnici luptatori anticomunisti, dar nu au facut absolut nimic sa o demonstreze. Macar doua versete ar trebui sa le dea de gandit acestora.

In fine!

Astazi se sarbatoreste ceva care, din cate inteleg nu se doreste a se oficializa (de unii, dar forul decizional s-a pronuntat "pro") pentru ca, nu-i asa, este foarte greu sa "digeri" un adevar care doare:

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/regele-mihai-i-al-romaniei/)

De aceea, fara alte comentarii sau adaugiri readuc in memorie inca ceva care se leaga, firesc si anticomunist (daca tinem cont de "marele proces") de citatul de mai sus:

"Trăiască Regele

În pace și onor

De țară iubitor

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Țara Română!" (http://ro.wikipedia.org/wiki/Imnul_Regal)

De ziua ... noastra

„Speranţa nu înseamnă faptul că aştepţi ca totul să îţi mergă bine, ci faptul că faci ca totul să aibă un scop.” — Vaclav Havel

Nu sunt foarte multe de spus atunci cand sarbatoresti pe cineva. 

Un "La multi ani!" spus din tot sufletul valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte perfide si fatarnice.

Sarbatoarea de astazi, insa m-a facut sa butonez mai mult "externul" chiar daca engleza mea lasa de dorit. De ce? Pentru ca sunt mai multe evenimente sarbatorite si se merita a fi avute in atentie. 

Ma opresc doar la doua.

Am vazut o sarbatoare deosebita in parada militara de la Moscova. Si chiar daca este o disputa intre Est si Vest (alfabetic luat) despre data Zilei Victoriei, in afara demonstratiei de forta pe care am vazut-o prin tehnica expusa (inceputa cu legendarul, de acum T-34-85) m-a impresionat, ca la orice parada efortul uman depus de blocurile militare care au defilat si, normal fanfara. 

Am vizionat, apoi o emisiune care ar trebui sa ne intereseze pe toti, "EUROPA MEA". Si mi-am adus aminte cum, cu cateva zile in urma, intervievata facea, la radio de data aceasta o remarca pe care o redau doar din memorie "acum putem circula si noi romanii cu clasa I". 

E frumos ca avem atatea si atatea posibilitati prin apartenenta noastra la marea familie europeana dar stau si ma intreb, ca simplu cetatean de la talpa tarii (cum sunt, de altfel majoritatea romanilor oropsiti, mintiti, manipulati si dezinformati) ce te faci cand nu ai cu ce sa-ti cumperi biletul pentru clasa I-a sau chiar a II-a (din UE)? Incerci sa fentezi, traditional cu "nasu", sa "prinzi marfarul" sau ramai acasa, in "cercul tau stramt" si refuzat de elitele care, ca-n orice organizare umana au impartit lumea in exlusivisti si ... restul plebei (mai ales pentru cei proveniti din lumea a...)?

Astept, cu nerabdare referendumul din U.K. 

Si pentru ca raspunsurile si previziunile sunt domeniul specialistilor, sper sa se poata implini, si pentru noi romanii ceea ce o melodie lasa sa se inteleaga ca vrem, noi de fapt:

Vreau o țară ca afară
Să nu mă tragă nimeni pe sfoară
Vreau o capitală goală
Poate așa se mai spală
Vreau să fiu eu președinte
Să arunc cu, cu, cuvinte
Buzunarele să nu doară
Vreau o țară ca afară!

(Vreau o țară ca afară) x4

Vreau o țară ca afară
Să nu ne țină nimeni pe bară
Vreau o țară sănătoasă
Că degeaba e frumoasă
Pe stadioane și-n ședințe
Toată lumea are semințe
Totul este într-o doară
Vreau o țară ca afară!

(Vreau o țară ca afară) x4

Vreau o școală ca afară
Vreau șosele ca afară
Vreau spitale ca afară
Vreau o viață ca afară
Vreau o țară ca afară
Vă spun pentru ultima oară
Vreau o țară zâmbitoare
Asta e prima schimbare
Să avem cu toții de toate
Să ne ceară viză cei din State
Să fim cea mai tare țară
Și restul pe dïnafară!

(Vreau o țară ca afară) x4

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

LA MULTI ANI!

Gand despre ... democratie

„Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.” — Thomas Jefferson

Dupa ce tot am auzit si vazut, in media bineinteles, indeletnicirile cotidiene ale alesilor si numitilor nostri, dupa ce am inteles ca, deja sunt semnale intru deceptie post alegeri-prezidentiale si dupa ce, parca tabliod ne sunt prezentate aceleasi chipuri care ne-au condus, timp de zece ani spre ceea ce suferim si suportam, adica incercam sa depasim astazi, mi-am adus aminte tot de filmul acela, "TICALOSII" si de doua scene antologice.

Prima este cea in care omul de afaceri se intreba, retoric "dar valizele cu bani?".
A doua este inmormantarea finala. A democratiei?

Sigur, discutiile despre democratie sunt mai ample decat cele cateva randuri insailate pe un blog oarecare. Ca si impactul unei personalitati asupra mersului spre si prin democratie.

Am gasit, insa o poezie care, desi de dragoste, m-a facut sa ma gandesc mult mai mult la democratie, dar nu in general ci la democratia noastra originala.
Iar ultima ei strofa pare sa reflecte, perfect, realitatea romaneasca (isi mai aduce aminte cineva de Marianne?). 

Inca mai meditez la ea.

"Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/frageda.php)

Ganduri dupa o emisiune ... radio

Ascultand mai multe comentarii la o dezbatere ce se realizeaza zilnic la "postul meu de radio" m-am gandit la intrebarea care a ramas, peste ani parca fara raspuns pentru noi: ce-i de facut?

Utopic, mi-as dori "o tara ca afara" dar, din pacate si acolo, "afara" exista multe "chestii" care se potrivesc cu democratia ca nuca-n perete (pentru carcotasi, faptul ca cineva isi impune, in cele din urma "pohta" demonstreaza cat de subreda este democratia actuala).

Militez spre intoarcerea la ceea ce am tot inserat in gandurile mele si vizeaza "lumea de maine": morala, credinta, memorie. Asta inseamna si niste principii sanatoase. 

Dar cum politicul nostru certifica celebra butada caragialeasca "o societate fara principii, care va sa zica ca nu le are", nu pot decat sa declar, asa cum se practica in "lumea buna": no comment.

M-am oprit, de aceea la niste versuri ale unui poet cunoscut deoarece mi se par relevante pentru momentele pe care le parcurgem ca popor (si tara) ce-si doreste altceva decat ceea ce a trait pana acum. Si am subliniat ceea ce mi se pare de impact, prin caractere mai mari.

"Zici fum? O, nu-i adevărat.
Război e, de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea -
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

De ce să-ntrebi viaţa ce-i?
Aşa se-ntreabă cei mişei.
Cei buni n-au vreme de gândit
La moarte şi la tânguit,
Căci plânsu-i de nebuni scornit
Şi de femei!

Trăieşte-ţi, doamnă, viaţa ta!
Şi-a morţii lege n-o căta!
Sunt crai ce schimb-a lumii sorţi,
Dar dacă mor, ce grijă porţi?
Mai simte-n urmă cineva
Că ei sunt morţi?

Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mâine nu-s!

Şi-oricât de amărâţi să fim
Nu-i bine să ne dezlipim
De cel ce vieţile le-a dat! -
O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fulger.php)

Si asa ajung si la gandul de astazi.

Mi-as dori ca presedintele nostru, UN ALTFEL DE PRESEDINTE sa-si puna in aplicare planul de "asanare" a clasei politice si, conform prerogativelor constitutionale dar si din perspectiva unui protestant sa devina portavocea moralei, credintei si memoriei si sa declare, nu pe facebook ci in plenul Parlamentului: AJUNGE!

Ca mediator, garant al democratiei si libertatii castigate cu sange si PRESEDINTE AL TUTUROR ROMANILOR.

Daca nu cumva este limitat si el de ... datoriile pe care nu trebuie sa le plateasca nimanui.

Despre ... o bucurie

"Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. " (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/14/12)

Ma bucur.

Dar nu pentru motivele de bucurie gasite pe facebook (caci, doar ca exemplu singular, daca platesc impozite nu inseamna ca si am un loc de munca) si nici pentru ca ministrul finantelor si-a inteles ..."competenta" in impozitarea bacsisului.

Ma bucur pentru ca s-a intamplat ca noul campion mondial la snooker sa fie cel care l-a invins pe "Racheta" Ronnie, Stuart Bingham "campionul bunului simt" (http://www.gsp.ro/sporturi/altele/campionul-bunului-simt-stuart-bingham-a-cistigat-campionatul-mondial-de-snooker-dupa-o-finala-plina-de-tensiune-cu-shaun-murphy-449302.html).
Si de aceea, la ceas de seara reiau ceea ce incepusem ieri, dar sub o cu totul alta forma.

Subiecte de interes par sa ne astepte in aceasta perioada, de la numiri cu "dichis" la dezvaluiri de senzatie si de la dezbateri furtunoase si motiuni (cu sfarsit asteptat ?) la "tragedii" in amor la nivel inalt.

Pe mine, insa m-a pus pe ganduri o analiza interesanta facuta printr-o paralela la care, probabil nimeni nu s-a gandit, aderarea noastra la U.E. vs intrarea in zona Euro si un articol interesant gasit, intre multe altele in mediul online.

Ascultand analiza si aducandu-mi aminte de modul in care "atrageam" impreuna cu colegii fonduri PHARE, prin anii '95 nu m-a surprins afirmatia care, de fapt caracterizeaza neputinta de a ne alinia democratiilor adevarate si reale. Sau mai bine zis, motivul pentru care nu putem intra "in aceasta lume": facem parte dintr-o familie mare si bogata dar, din nefericire ne comportam, prin actiunile sau inactiunile politicienilor nostri, doar ca niste servitori ai acestora (chestiunea legata de accesarea si atragerea de fonduri).

Ca suntem vasalii altora, nu mai are importanta din moment ce si la "case mai mari" se practica jocul "la doua capete" (detalii in zona externelor, pe agerpres.ro).

Cat priveste articolul, pe care nu pot sa nu-l semnalez, m-a facut sa ma gandesc la ceea ce ne asteapta vizavi si de citatul de la inceput. Nu-l redau integral deoarece este amplu, ci doar sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20071314-zmeul-deja-poarta-romania-doarme-linistita.htm.

Cum nu sunt specialist in domeniu, dar am avut "norocul" sa lucrez, putin ce-i drept si in domeniul "drumuri si poduri", imi aduc aminte cam ce se vahicula, in subsidiar despre preturi, "facilitati" si comisioane. Dar cum materialul mi se pare de impact, am trecut peste amintirile de acum cincisprezece ani si m-am "focusat" pe actualitate. Si pe adevarul desprinsa chiar din mesajul pasajului de la inceput.

Ar mai fi multe de spus dar ma opresc doar la randurile incepute ieri.

Caci daca la snooker a castigat "CAMPIONUL BUNULUI SIMT", in meciul politicului nostru mioritic acest bun simt nici macar nu mai este amintit.

Cineva se intreba, cu dreptate de ce in Senat nu s-a dorit a se vota ziua de 10 Mai ca zi speciala.
Raspunsul s-ar putea gasi chiar in acel bun simt pe care multi dintre parlamentarii mioritici l-au exclus din ecuatia numita democratia originala romaneasca inscriindu-se, astfel in ceea ce, cu "dedicatie" cineva a facut o descriere perfecta a actualitatii romanesti, punandu-se pe pelicula "TICALOSII".

Iar daca cineva se intraba cat de moral poate fi cineva care, in postura de amant bantuit de gelozie, confunda functia publica cu mosia personala, raspunsul este "NICI CAT NEGRU SUB UNGHIE".

Asa am ajuns si la citatul de la inceput care, desi are mult mai mult substrat ar trebui sa-i trezeasca pe toti "moralii" politicului nostru mai ales pentru ca aici se pare ca bunul simt exista dar lipseste cu desavarsire (in spete care de care mai edificatoare, inclusiv cu iz penal). Caci toate caile, mai mult sau mai putin ascunse le pot parea bune politicienilor dar, fara dubii ele se transforma, intr-o zi intr-un bumerang devastator. Si mortal pentru cariera (exemple sunt cu duiumul).

Dar ma bucur, chiar in aceste conditii.
Odata pentru "campionul bunului simt" si apoi, dar nu la urma pentru ca am inteles mesajul avertismentului "Pildelor lui Solomon" si nu numai.
Care ar trebui studiate de toti politicienii, indiferent de departajarea care-i separa macar de "ochii lumii" (curat moral!).

Adevaruri din alte... "surse"

Mi-am facut "temele" si m-am apucat sa rasfoiesc pe net, paginile care ma intereseaza. Asa am gasit, in aceasta sursa de inspiratie trei indemnuri spre meditare si nu numai, pe care le redau prin copy-paste, fara alt comentariu decat ca ele sunt la fel de importante pentru "cei mari" - politicieni, manageri, functionari publici etc. ca si pentru "cei mici", simplii cetateni, de pe toate meleagurile. Cu sublinierile de rigoare.

„Dacă există ceva mai sfâșietor decât un trup care se prăpădește din lipsă de pâine, acela e un suflet care se stinge din lipsă de lumină.”— Victor Hugo (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/viata)

"Viata e ca o cafea buna
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt, gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! 

Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. 

Ei fac viata sa fie frumoasa." (http://adevarurilevietii.net/un-grup-de-oameni-de-succes-in-apogeul-carierei-lor-toti-avand-joburi-si-pozitii-de-vis-masini-si-case-au-facut-o-vizita-unui-fost-profesor-din-facultate)

"Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.
1 Ascultă-mă când strig, Dumnezeul dreptăţii mele, izbăveşte-mă când sunt în necaz! Îndură-te de mine, ascultă-mi ruga!
2 Fii ai oamenilor, până când îmi veţi mai batjocori onoarea1, voi, cei care iubiţi deşertăciunea şi umblaţi după minciuni? Sela
3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pe cel credincios2 şi Domnul mă ascultă când strig către El.
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi! Sela
5 Aduceţi jertfe potrivite şi încredeţi-vă în Domnul!
6 Mulţi zic: „Cine ne va face să vedem ce este bine?“ Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
8 Mă culc în pace şi adorm îndată, căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă. Sela (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi4)

O duminica linistita si binecuvantata!

Doar pentru memorie

Desi am mai postat aceste randuri, le redau din  nou, doar pentru memoria care nu trebuie sa lipseasca lumii de maine. Conform unui citat de utilizat de mine.

Nu sunt gandurile mele ci ceea ce am preluat, prin copy-paste de pe http://jurnalul.ro/scinteia/special/ciprian-porumbescu-reinventat-506041.html:

"În fiecare an, de 1 Mai, cântecelul lui Ciprian Porumbescu "Râde iarăşi primăvara" răsuna la petrecerile muncitoreşti.

Râde iarăşi primăvara
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara
C-a venit Întâi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cânt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pământ.

Peste mări şi peste ţări
Se adună pe cărări
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întâi de Mai.


La 20 de ani de la ultimul 1 Mai muncitoresc al anului '89, am încercat să aflăm povestea versurilor de mai sus. Cântecul de primăvară a fost compus de Ciprian Porumbescu în 1880, an în care a şi fost tipărit în Colecţia de Cântece. La acea vreme, tot marele Porumbescu a fost cel care a compus şi versurile.

Cântecul original nu a avut nici o legătură cu săr­bătoarea muncito­rească. Se pare că versurile iniţiale au fost ase­mă­nătoare cu strofele poetului Vasile Alecsandri. Un cân­te­cel de pri­măvară, cu bucuria re­naş­terii şi ve­se­lia naturii. 70 de ani mai târziu, versurile au fost însă în­lo­cuite.

"Ciprian Porumbescu a fost un patriot romantic. A scris despre românii care trăiau sub asuprire, a scris şi despre eroi. Versurile Trico­lorului au fost, de asemenea, compuse de el, asta până când au fost schimbate prin anul 1978. Nu a scris însă niciodată cântece de clasă sau cântece ideologice, de partid", a precziat Mihai Cozma, profesor de istoria muzicii în cadrul Uni­ver­si­tăţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

Cântecul de primăvară compus de Porumbescu în 1880 a fost schimbat în 1946. "În jurul anului 1946 a fost dată o dispoziţie de partid prin care toate întreprinderile erau obligate să aibă coruri ale muncitorilor. Astfel, şi cântecelul de primăvară a suferit o schimbare, întrucât era necesar să aibă un anumit conţinut ideologic. Versurile au fost înlocuite cu cele scrise de Maria Rantes", a precizat Viorel Cozma, muzicolog.

Ciprian Porumbescu a făcut puş­că­rie din cauze politice. A fost pre­şe­din­tele Societăţii Arboroasa, înfi­in­ţa­tă în 1875 de studenţii români din Bucovina. În numele credinţei pe care o reprezenta, Porumbescu a sem­nat alături de colegii săi o tele­gra­mă în care transmiteau condo­leanţe României aflate sub ocupaţie habsburgică.

Pentru această tele­gra­mă, Po­rum­bes­cu a stat în puşcărie 15 săp­tă­mâni, loc în care s-a şi îm­bol­nă­vit. Ulterior i s-a retras bursa. A murit tânăr, la 29 de ani."

Si pentru ca nu vreau sa las doar acest articol, in copie ca subiect de meditatie trebuie sa recunosc ca mie imi place enorm muzica acestui cantec de primavara care, intr-adevar, parca da o noua vigoare vietii.

Si imi mai place si muzica TRICOLORULUI care, dupa parerea mea ramane unul din momentele cand ...

Dar asta este parerea mea.

Un 1 Mai ... cat mai reusit!