Intre intriga si naivitate

Aminteam in postarea de ieri de filmul "Fratii" (Kane&Abel - 1985).
Desi s-au scurs 30 de ani, filmul este de actualitate mai ales pentru lupta titanica dintre doi rivali care, neprecupetind nici un efort, incearca sa se distruga reciproc. Prin orice mijloc legal sau mai putin legal, intr-o intriga demna de Oscar. Dar nu asta este impresionant, cu toate ca orice politician si businesman autentici au ce invata din aceasta.

Impresinanta este o scena aproape de final cand Abel Rosnovski, supravietuitorul afla cine l-a ajutat, de fapt atunci cand era la grea cumpana cu suma necesara "nasterii" afacerii planuite: dusmanul sau de moarte, William Kane. Iar acesta din urma, ca un adevarat investitor in "spete" profitabile si-a dat seama de calitatea solicitantului si l-a ajutat stipuland, in acelasi timp ca identitatea donatorului sa nu fie dezvaluita decat la moartea sa. De aceea scena mi s-a parut relevanta.
La aflarea numelui sponsorului sau, Abel prezinta adevarata pozitie a celui ramas in viata si castigator (oare?), dar afectat de adevarul aflat (redau din memorie): "NEBUN. AM FI PUTUT FI PRIETENI!".

Normal, pare sa nu fie nici o legatura intre acest film si ceea ce se intampla si ni se intampla pe dulcele nostru plai.
Dar cum "viata bate filmul" iar scenariile mioritice sunt, parca mai ceva decat cele de Oscar, mie mi se pare contrariul.

De peste 25 de ani asistam la un razboi politic teribil intre un (sau niste) Abel si un (sau niste) Kane din acest spatiu care, ca si protagonistii filmului se concureaza din ce in ce mai puternic pentru putere, statut, influenta samd uitand ca sunt in locul in care sunt pentru ca au fost votati de poporul care asteapta alceva de la ei. Deci nu se lupta pentru popor.
Au reusit, astfel prin intriga, manipulare si dezinformare sa-l aduca pe acesta acolo unde este, in coada "marii familii" care, chipurile ne vrea "la clasa a I-a", ei pozitionandu-se, normal intre elitele acesteia, chiar daca au ramas niste simplii parveniti. Bineinteles, este si vina poporului caci, asa cum spunea cineva „Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/george-orwell/)

Si aici intervine intriga in discutie. Nu literara ci cea care ne-a marcat viata postdecembrist.

Din zorii devenirii noastre democratice (decembrie 1989) si pana in prezent mi se pare ca totul s-a facut ca adevaratul suveran, poporul sa nu-si poata ridica fruntea din tarana. Pentru el au hotarat, dezastros toti politicienii, de la stanga la dreapta si l-au considerat ca pe ceva castigat, nu ca pe ceva sfant.
Iar intriga s-a manifestat atat de intens incat, fara limite si frontiere, transpartinic s-a ajuns la ceea ce traim astazi, mediatizat intr-o lupta dura dintre palate, doar daca amintesc de jaful "aurului verde", padurea. Ca sa raman la "speta" si sa nu ma mai "afund" in celelalte "perderi colaterale" ale democratiei noastre originale. 
Ca o paranteza la ceea ce spuneam tot ieri, nu furtul unui brat de lemne este incriminabil, cu toate ca si aceasta fapata spune multe ci ceea ce, interesant sau nu, prezenta astazi, la "interviurile" radio una din vocile importante ale domeniului: dezastrul silvic pe care-l constatam astazi, dupa ce mii (sau milioane?) de hectare de padure s-au transformat in decor selenar, cu voia si stirea tuturor alesilor si numitilor nostri.

Iar aici se dezvaluie naivitatea. Nu a noastra, ca popor chiar daca si despre naivitatea noastra se poate discuta foarte mult, ci cea a autoritatilor.

In aceeasi zori ai libertatii s-a aflat cat de facil este sa "praduiesti" o tara lipsita de "organe".
Imi amintesc cum, imediat dupa fuga din decembrie (din serai?) pe strazile orasului in care-mi desfasuram activitatea aparusera strainii. Unii de buna credinta, altii nu. Apoi, reintrand in "sistem" am privit cum, fara limite au inceput sa-si faca aparitia "investitorii" pe care-i primeam cu bratele deschise si cu resursele la vedere. Ce naivitate.
Mult mai tarziu, plecand m-am intrebat cine si cum ii verifica pe acestia mai ales in "spetele" strategice, de interes national.
Dar timpul a trecut, afacerile s-au parafat (cele strategice s-au secretizat), ei s-au realizat iar noi ne plangem, acum de mila.
O fi si asta tot o strategie, nu? Dar depinde a cui.

Sa revin.
Intr-o perioada cand citeam presa scrisa (nu eram, inca "ancorat" la net) imi aduc aminte ca existau foarte multe dezvaluiri. Una din publicatii chiar o facea mai mult decat profesionist, cu date, detalii si tot dichisul unei investigatii de valoare.

Stau si ma intreb: cat de naive sa fi fost "organele" sa nu arhiveze asemenea "surse" pentru a le verifica si, de ce nu exploata in interesul poporului? Caci exista un sector "anume pentru aceasta".

Ma mai intreb: cat de naivi sunt locatarii vremelnici din cele doua palate incat sa-si inchipuia ca adevarul nu va iesi la lumina? (apopo, daca am citit bine intre comentariile unui articol tematic, se spune chiar asa "..Werner? Viorel a zis ca leaderi de la PNL s-au intalnit cu austriecii, Werner zice ca nu! Dar dna Varga(PNL) a si recunoscut ca s-a intalnit cu austriecii, SRI ce sa mai cerceteze? " (http://www.ziare.com/klaus-johannis/victor-ponta/miezul-razboiului-iohannis-ponta-pentru-paduri-1363210)

Si iarasi: cat de naiv cred alesii si numitii nostri ca este poporul acesta, pana la urma?
Sau, poate aici este hiba? Asa suntem?

Intre intriga si naivitate inteleg ca am pierdut cateva zeci (sute sau mii?) de miliarde pentru ca altii sa-si poata permite, cu adevarat libertate si democratie.

Ce relevant spunea cineva „Românilor, nu vă mai alegeţi conducatori care nu-şi iubesc ţara!” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/petre-tutea/)

Si ce pacat ca, din nefericire ramanem aceeasi naivi in alagere!

Oare noi n-am fi putut fi prieteni?