Ma urmareste acest citat de cand am vazut, pentru prima oara filmul "Blonda de la drept".
Astazi, revazand finalul aceluias film printre butonari, mi-am dat seama ca, din pacate pasiunile noastre subjuga ratiunea si fac ca legea sa nu mai fie lege ci o joaca periculoasa de-a vrutul, dupa celebra sintagma "pohta ce-am pohtit!".
Dar nu sintagma ma intereseaza si nici jocurile de putere care au ajuns, din naivitatea potentatilor vremii sa fie, normal trecute prin filtrul justitiei.
Citeam si eu niste stenograme aparute recent si chiar nu ma miram de modul in care se avertiza (redau din memorie) "discuti intre patru ochi" sau se preciza expres "pe D. il scoti afara din birou". Asa se practica si s-a practicat, ca raspuns la naivitatea prin care o anume administratie incearca sa ne arate ca nu exista documente oficiale pentru ceva. Si sa deturneze adevarul despre pcr-ul care, inca domneste nestingherit in democratia noastra originala.
Nu-i vorba de comunism ci de Pile, Cunostinte si Relatii chestii care nu se fac cu hartii si adrese oficiale ci intre patru ochi si fara "pereti care au urechi" si "ferestre care au ochi", conform povestii. Ca sa-mi explic punctul de vedere fata de o anume declaratie si sa amintesc acea replica pe care am mai folosit-o "dar valizele cu bani negri?".
Intorcandu-ma, deci la lege ma surprinde cat de inconstanti suntem si cat de iubitori de arbitrar. Caci de la contradictoriile atitudini fata de masurile luate in diferite spete la criticile adresate celui de la care se astepta o mare schimbare, totul dovedeste ca pasiunea ia, in zona noastra locul ratiunii sau, mai dureros, ca ratiunea este incatusata de pasiune.
Si extrapoland, aceasta stare se manifesta si in vecinatatea noastra mai apropiata sau mai departata.
E usor sa cauti vinovati pentru aceasta stare si sa incriminezi o anume persoana sau alta. Cum la fel de usor este sa dai vina pe cei care au avut interes sa se intample asa.
Meditand la toate acestea m-am gandit ca, totusi vina nu este in altii (sau la altii) ci chiar in noi toti, de la simplu cetatean la conducatori (sau viceversa) indiferent de sector si responsabilitate, de apartenenta politica sau confesionala.
De ce?
Pentru ca traim intr-o zona si spatiu in care ne consideram, spiritual foarte atasati de niste valori si principii care au strabatut timpul si spatiul si ne-au impus o obligatie extraordinara pentru simplul fapt ca ne numim crestini.
Iar cea mai importanta LEGE a crestinismului, redata in doua pasaje mai mult decat relevante din invataturile Mantuitotului, spune asa:
"12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/7/12)
si
36. "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
37. Isus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."
38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/22)
Simplu si clar. Dar greu de aplicat (fapte nu vorbe, nu?) atunci cand patimile si pasiunile pun stapanire pe om. Si, mai ales pe ratiunea lui.
Meditand la aceste doua exemple ma intreb cat am pierdut in cautarea legii?
Caci multe ar fi putut sa se realizeze, postdecembrist intern si international daca s-ar fi tinut cont de un adevar valabil de cateva mii de ani si aplicat vietii cotidiene acolo unde ratiunea s-a eliberat, real si cu adevarat de pasiune:
8. Oranduirile Domnului sunt fara prihana si inveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/19)
Un gand la care as vrea sa mediteze si alesii si numitii nostri.
Caci, printre altele si de aceea l-am postat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu