Am citit mult prea multe opinii, care mai de care mai pline de "avant democratic" si am vazut prea multa neputinta inclusiv in rândul celor care ... erau categorisiti, mai acum un an, drept eroi. Culegem ce am semanat, nu?
Astazi deci, dincolo de toate postarile pe care le-am gasit pe acolo pe unde m-am oprit in mediul virtual, vreau sa las ca subiect de meditatie un capitol foarte interesant din Cartea de Invatatura pe care ar trebui s-o cunoastem cu totii, macar pentru ceea ce reprezinta acest pasaj relevant.
Spor la lectura si, mai ales, la meditare!
"Stăpânirea limbii
1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră!
2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul.
3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul.
4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul.
5 La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!
6 Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Iadului1.
7 Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici2 sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc,
8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte.
9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa!
11 Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară3?
12 Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înţelepciune
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
14 Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului!
15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică.
16 Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel.
17 Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie.
18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către4 cei ce fac pace." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Iacov3)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu