"Nevzat Aydin, un om de afaceri turc, care conducea o companie de succes de curierat, a decis să ofere fiecaruia dintre cei 114 angajaţi un bonus de 200.000 de dolari, după ce a vândut afacerea pentru 589 milioane de dolari, scrie brightside.
Aydin spune că a vrut să îşi exprime mulţumirea şi recunoştinţa pentru fiecare dintre aceştia şi crede că succesul său i s-a datorat echipei cu care a lucrat.
Salariul mediu pentru un angajat era între 1.000 şi 1.800 de dolari pe lună, dar după ce firma a fost vândută, fiecare a primit un bonus de 200.000 de dolari, plată echivalentă pentru 11 ani de muncă.
Înainte să facă acest pas, Nevzat Aydir a citit un articol în care autorii spuneau că 200.000 de dolari este o sumă suficientă ca o persoană să nu mai vadă banii ca fiind sursa principală de motivaţie.
“Câţiva oameni au plâns, alţii au ţipat şi câţiva au scris scrisori de mulţumire. Ei au reacţionat atât de emoţionant pentru că suma respectivă de bani le schimbă viaţa. Acum ei pot să îşi cumpere case sau maşini. Acum îşi permit tot ce îşi doreau înainte, dar nu puteau să cumpere cu un salariu de 3.000-5.000 de lire turceşti. Cred că am făcut ce trebuia. Mi-ar fi plăcut să le dau chiar mai mult.”"
(http://www.zf.ro/business-international/seful-care-a-decis-sa-ii-dea-fiecarui-angajat-un-bonus-de-200-000-de-dolari-dupa-ce-si-a-vandut-compania-14959132)
O banala stire, nu?
Dar ce lectie de lectie ne da aceasta stire, in conditiile in care ni se prezinta zilnic informatii tabloid cu si despre marii nostri "faliti" in posturi caracteristice noilor ciocoi cu bodyguard sau despre modul cum statul, prin "baietii destepti" a reusit performanta (de fapt nonperformanta) aducerii Romaniei intr-o postura de trista amintire, avuta doar in epoca feudala. Si nu fac trimitere la nimic politic, doar imi amintesc de o aparitie care titra, parca (redau din memorie) "daca petrolul ar fi gratis, in Romania benzina nu s-ar ieftini cu mai mult de 1 leu".
Da, carcotasii pot spune ca la cele 589 de milioane primite, suma de aproape 23 milioane pe care respectivul patron a oferit-o este insignifianta.
Dar ne aducem aminte ca vreun mare mahar, multimilionar acum, inavutit stie el cum dupa 1989, deci nici macar dupa o generatie, sa fi facut un asemenea gest pe dulcele nostru plai mioritic sau in zona democratiei pe care ne-o tot dorim, ca lumina de la capatul tunelului? Eu unul nu am cunostinta de un asemenea gest si motivatie, desi presa este plina de si cu stiri despre "ei".
Am cunostinta doar despre modul in care exploatarea omului de catre om a ajuns la paroxism in aceeasi democratie pe care o tot visam, pentru ca "ei" sa-si poata ... depana viata in tihna, ca in poezia lui Toparceanu cu care voi incheia.
NB. Nu ma consider asa dar, din pacate, suntem considerati asa.
"Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:
- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...
L-a-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
- Pentru ca esti bou... "
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/143026/Intrebare_si_raspuns)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu