Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici n-o sa mai vii n-apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.
De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut ddefinitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.
Cand poetul Adrian Paunescu scria aceste versuri, "Cenaclul Flacara" era pe val (imposibil de ignorat nu numai de generatia mea).
Cand altcineva isi exprima, "curat constitutional", aptiunea "ADIO", Romania era intre valuri, mai exact se chinuia sa nu se scufunde sub carma unei UE in debusolare.
Pentru ca vine un week end "calduros" m-am gandit sa readuc in atentie tutu-ror celor interesati, inclusiv de verificarile mediului on-line, versurile melodiei atat de indragite in anii '80. Poate se va intelege, cu adevarat, ce inseamna acest ADIO.
Chiar daca, pentru aceasta, versurile trebuie interpretate. Cu atentie.
Eu am facut cateva sublinieri care mi se par sugestiv-relevante.
vineri, 29 martie 2013
joi, 28 martie 2013
Metehne vechi de ... mileniu trei
„Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.”
(http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Lesnea)
"JUDECĂTORUL: Noi am înțeles din această dezbatere.. pentru că dumneavoastră obișnuiți să nu aveți niciodată un dialog cu poporul și să poarte numai dânsul un monolog și după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, așa, nici astăzi.. s-a comportat în continuare la fel, nu v-ați schimbat, nu ați tras nici un fel de învățăminte. Ca niște megalomani. Mai sunt de pus întrebări?.. Probe în apărare aveți?... Nu." (sublinierea imi apartine)
(http://ro.wikisource.org/wiki/Stenograma_procesului_Ceausescu)
Daca as fi fost analist (militar, politic, sociolog) as fi facut, probabil, o altfel de redare a starii DE FAPT pe care o traverseaza TARA acum cand, dupa MARILE INSUCCESURI din ultima perioada, "pohta celui care ... pohteste" nu mai poate fi ostoita (mass media este plina, iar audiovizualul ne copleseste, in cautare de rating si slujire paroxista, cu cele mai sensibile "spete" ale genului).
Pentru ca nu pot face aceasta analiza dar ma pot conforma sintagmei "Cogito ergo sum" , nu pot sa nu ma gandesc la aceste lucruri.
Si gandindu-ma, in ultima mea tura, am inteles de ce metehnele vechi, "teleportate" in democratia originala romaneasca, ne fac sa trecem printr-o situatie asemanatoare cu cea pentru care, in urma cu aproape 24 de ani, s-a facut rechizitoriul acelei parodii incheiate, simplu, cu posibilitatea unui recurs neacordat (vezi sursa).
Astfel, mi-am adus aminte de perioada anilor de scoala generala cand, ca "vajnig pionier, aparator al cuceririlor revolutionare" invatam poezia lui George Lesnea si O TRAIAM, asa cum numai copii pot trai ceva necunoscut.
Trecand anii, parcurgand un drum destul de sinuos si aventuros, pot spune, am ajuns sa nu mai cred nimic din "baliverniada politicii mioritice", dar sa constat ca meteahna veche, care mi-a marcat copilaria si cariera comunista, nu a fost eradicata. A fost doar cosmetizata si adaptata mileniului trei, prin inlocuirea PARTIDULUI cu ... puncte-puncte.
Si-atunci, pentru intelesul oricui, se poate concluziona de ce "TRAIM BINE" in saraca noastra tara INCA bogata. Pentru ca:
... e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.
Dar tot eu ma intreb. Dupa aceasta ce v-a urma?
Viata si istoria recenta ne-au demonstrat care a fost realitatea. Ca unii au invatat ceva si altii nu, este alta poveste.
Cert este ca, asa cum spunea un mare adevar, TOTUL SE PLATESTE. Mai devreme sau mai tarziu. Daca nu in fata oamenilor, CU SIGURANTA in fata lui Dumnezeu. Care, in judecata Lui, nu are nevoie de nici un rechizitoriu.
De aceea inchei gandurile de astazi cu UN ADEVAR incontestabil:
"Ceea ce experienta si istoria ne invata e asta – oamenii si guvernele nu au invatat niciodata nimic din istorie si nici nu au actionat confirm principiilor." (George Wilhelm Hegel)
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.”
(http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Lesnea)
"JUDECĂTORUL: Noi am înțeles din această dezbatere.. pentru că dumneavoastră obișnuiți să nu aveți niciodată un dialog cu poporul și să poarte numai dânsul un monolog și după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, așa, nici astăzi.. s-a comportat în continuare la fel, nu v-ați schimbat, nu ați tras nici un fel de învățăminte. Ca niște megalomani. Mai sunt de pus întrebări?.. Probe în apărare aveți?... Nu." (sublinierea imi apartine)
(http://ro.wikisource.org/wiki/Stenograma_procesului_Ceausescu)
Daca as fi fost analist (militar, politic, sociolog) as fi facut, probabil, o altfel de redare a starii DE FAPT pe care o traverseaza TARA acum cand, dupa MARILE INSUCCESURI din ultima perioada, "pohta celui care ... pohteste" nu mai poate fi ostoita (mass media este plina, iar audiovizualul ne copleseste, in cautare de rating si slujire paroxista, cu cele mai sensibile "spete" ale genului).
Pentru ca nu pot face aceasta analiza dar ma pot conforma sintagmei "Cogito ergo sum" , nu pot sa nu ma gandesc la aceste lucruri.
Si gandindu-ma, in ultima mea tura, am inteles de ce metehnele vechi, "teleportate" in democratia originala romaneasca, ne fac sa trecem printr-o situatie asemanatoare cu cea pentru care, in urma cu aproape 24 de ani, s-a facut rechizitoriul acelei parodii incheiate, simplu, cu posibilitatea unui recurs neacordat (vezi sursa).
Astfel, mi-am adus aminte de perioada anilor de scoala generala cand, ca "vajnig pionier, aparator al cuceririlor revolutionare" invatam poezia lui George Lesnea si O TRAIAM, asa cum numai copii pot trai ceva necunoscut.
Trecand anii, parcurgand un drum destul de sinuos si aventuros, pot spune, am ajuns sa nu mai cred nimic din "baliverniada politicii mioritice", dar sa constat ca meteahna veche, care mi-a marcat copilaria si cariera comunista, nu a fost eradicata. A fost doar cosmetizata si adaptata mileniului trei, prin inlocuirea PARTIDULUI cu ... puncte-puncte.
Si-atunci, pentru intelesul oricui, se poate concluziona de ce "TRAIM BINE" in saraca noastra tara INCA bogata. Pentru ca:
... e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.
Dar tot eu ma intreb. Dupa aceasta ce v-a urma?
Viata si istoria recenta ne-au demonstrat care a fost realitatea. Ca unii au invatat ceva si altii nu, este alta poveste.
Cert este ca, asa cum spunea un mare adevar, TOTUL SE PLATESTE. Mai devreme sau mai tarziu. Daca nu in fata oamenilor, CU SIGURANTA in fata lui Dumnezeu. Care, in judecata Lui, nu are nevoie de nici un rechizitoriu.
De aceea inchei gandurile de astazi cu UN ADEVAR incontestabil:
"Ceea ce experienta si istoria ne invata e asta – oamenii si guvernele nu au invatat niciodata nimic din istorie si nici nu au actionat confirm principiilor." (George Wilhelm Hegel)
Dar si asta este o meteahna care, probabil, odata va fi contabilizata.
marți, 26 martie 2013
Trei motive de meditatie cu un numitor comun
Cautand un raspuns la dilema de ieri, mi-am dat seama de un fapt amar care se poate regasi in urmatoarele trei pasaje, fiecare continand in el cel putin un sambure de adevar:
"Diogene bântuie ziua-n amiaza mare prin piaţă cu o lampă aprinsă în mână.
“Ce faci?” îl întreabă lumea.
“Caut un om.”
"Ca un nebun care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,
aşa este omul care înşală pe semenul său şi spune: „Doar am glumit!“
Când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi când nu mai este nici un bârfitor, cearta încetează.
După cum cărbunele face jar şi lemnul foc, tot astfel şi omul certăreţ stârneşte conflicte.
Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri, care alunecă până în adâncul stomacului.
Ca poleiala de argint peste un vas de lut aşa sunt buzele prefăcute şi o inimă rea.
Omul rău se preface cu buzele lui, dar în mintea lui urzeşte înşelăciunea.
Deşi vorbirea lui este încântătoare, nu-l crede, căci şapte ticăloşii sunt în inima lui!
Ura lui poate fi ascunsă prin făţărnicie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.
Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se întoarce chiar peste cel ce o rostogoleşte.
Limba mincinoasă urăşte pe cei răniţi de ea şi gura linguşitoare aduce ruina."
Cine sa fie vinovatul,
Daca femeia si barbatul,
Dupa o datina strabuna,
Isi leaga drumul impreuna.
Din mangaiere si lumina
Isi prinde rodul radacina,
Fara pacat si fara nume,
Asa se-arata el in lume.
Minunea veche, necesara,
Este si dreapta si usoara,
Iar puiul n-are nici un dinte
Cand, fara pas, o ia-nainte.
Dar pana-n culmea inteleapta
Poteca-i stramba si e dreapta
Din ce-o strabate e mai lunga
Si-i greu la capat sa ajunga
Greu!
Greu sa se ridice-n picioare,
Greu sa urce si sa coboare,
Sa deprinda primele litere,
Primul cuvant, primul gand;
Greu sa stie ce sa-nteleaga,
Ce sa uite, ce sa-si aleaga;
Greu e sa-si infranga pornirile,
Cum sa o faca si cand;
Greu sa aprinda focul nadejdilor
Ce-au murit,
Greu sa stinga teama primejdiilor
Istovit;
Greu invata ce-i juramantul,
Si cum sa-si pastreze cuvantul,
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
Greu se-nvata omul cu toate,
Cu ce poate, cu ce nu poate,
Greu destrama plasa ispitelor,
Si numai el stie cum,
Greu de puiul lui se desparte,
El aici si puiul departe,
Si ar bate toate cararile
Sa si-l intoarca din drum,
Greu gaseste locul izvorului
De iubit,
Greu desface aripa zborului
Nesfarsit.
Multa minte omul aduna
Pana cand ajunge sa spuna:
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
luni, 25 martie 2013
Mandrie sau ...
Tara mea are campii manoase,
Dealuri inalte cu mandre flori,
Izvoare limpezi si racoroase,
Un cer albastru prea rar cu nori.
Tara mea are osteni de frunte,
Inalti ca brazii, voinici barbati,
Holde pe sesuri, codrii la munte,
Ah! Eu sunt mandru de tara mea!
In tura de ieri, meditand la ceea ce s-a intamplat sambata pe plan politic la Conventia PDL SI URMARILE acesteia, la inexplicabila (sau PREA EXPLICABILA SI PENIBILA) demonstratie de inabilitate politica a echipei perdante Udrea & co., la rememorarea modului in care PD si-a schimbat liderul in 2001 si la multdiscutata si comentata, de acum, iesire "curat constitutionala" a celui care, aparat de presedintele Blaga, s-a simtit jignit, tradat si ignorat de un PDL-ul care, probabil, s-a saturat sa tot culeaga "agurida", m-am simtit oripilat de teatrul de prost gust pe care, inca, suntem obligati sa-l suportam din partea acelei autoritati care, constitutional, in timpul mandatului, nu are nici o treaba (ca sa folosesc un limbaj popular) cu vreun partid.
Si pentru ca anterior rezultatului alegerilor, primul aparator al Constitutiei a "mediat" intre cele trei echipe PDL concurente impunandu-si, ca intotdeauna, vointa si trasand directiile pe care dumnealui le dorea si, probabil, era sigur ca se vor realiza, mi-am amintit, din nou, de afirmatia ca el a servit NUMAI INTERESULUI NATIONAL.
Asa mi-au venit in memorie versurile cantecului de mai sus. Vi le mai amintiti?
In clasele primare, la ora de muzica, melodia lui D.G.Kiriac era printre primele care ne familiariza cu gama do major si cu mandria ca suntem romani.
Acum, nu ma apuc sa "tai firul in patru" despre ora de muzica desi anii petrecuti intr-o scoala de profil mi-ar permite asa ceva. Se poate folosi, mai simplu, Wikipedia.
Acum ma gandesc, cu triste, la ceea ce mai are tara mea. SAU NU MAI ARE !
Campii manoase? S-au umplut de balarii datorita acelui ordin (daca-l mai stiti) postdecembrist: "lichidati CAP-urile" (eu eram angajat intr-o astfel de societate cand s-a dispus aceasta LICHIDARE).
Dealurile inalte, muntii si izvoarele limpezi au devenit loc de depozitat orice, numai pentru ce le-a lasat Dumnezeu nu mai sunt destinate.
Ostenii nostri au fost "mercantilizati" si doar "marile stele" primite ca rasplatire politica (sau a relatiilor de cumetrie) stiu cat sunt de voinici acesti barbati (aici trebuie, totusi, sa ma inclin in fata celor care-si fac datoria cu adevarat si apara intere-
sul national, chiar daca sub steag international).
Codrii de la munte stau frumos aliniati in portul Constanta (cat au mai ramas) sub forma de cherestea pentru export, materie bruta care ne este, pur si simplu, furata prin avizarea exploatarii padurilor fara discernamant dar, mai ales, prin ineficienta economica ce ne caracterizeaza. Adica noi exportam cheresteaua bruta, la metru cub care, in unele tari arabe (asta o stiu de la sursa, pentru ca am lucrat si in acest domeniu la o firma a unui renumit om de afaceri), aurul nostru verde este vandut la bucata, aducand beneficii enorme celor care au reusit sa intre "in circuitul" exploatarii acestei bogatii care a fost si este pe terminate.
Sa mai amintesc flota, petrolul si celelalte bogatii care au fost si ni s-au scurs printre degete, umpland buzunarele celor care semnau si ne inrobeau? Nu mai are sens, din moment ce totul s-a facut DOAR PENTRU APARAREA INTERESULUI NATIONAL.
In aceste conditii, poti sa nu fii mandru de tara ta?
Sau poate ...
Dealuri inalte cu mandre flori,
Izvoare limpezi si racoroase,
Un cer albastru prea rar cu nori.
Tara mea are osteni de frunte,
Inalti ca brazii, voinici barbati,
Holde pe sesuri, codrii la munte,
Ah! Eu sunt mandru de tara mea!
In tura de ieri, meditand la ceea ce s-a intamplat sambata pe plan politic la Conventia PDL SI URMARILE acesteia, la inexplicabila (sau PREA EXPLICABILA SI PENIBILA) demonstratie de inabilitate politica a echipei perdante Udrea & co., la rememorarea modului in care PD si-a schimbat liderul in 2001 si la multdiscutata si comentata, de acum, iesire "curat constitutionala" a celui care, aparat de presedintele Blaga, s-a simtit jignit, tradat si ignorat de un PDL-ul care, probabil, s-a saturat sa tot culeaga "agurida", m-am simtit oripilat de teatrul de prost gust pe care, inca, suntem obligati sa-l suportam din partea acelei autoritati care, constitutional, in timpul mandatului, nu are nici o treaba (ca sa folosesc un limbaj popular) cu vreun partid.
Si pentru ca anterior rezultatului alegerilor, primul aparator al Constitutiei a "mediat" intre cele trei echipe PDL concurente impunandu-si, ca intotdeauna, vointa si trasand directiile pe care dumnealui le dorea si, probabil, era sigur ca se vor realiza, mi-am amintit, din nou, de afirmatia ca el a servit NUMAI INTERESULUI NATIONAL.
Asa mi-au venit in memorie versurile cantecului de mai sus. Vi le mai amintiti?
In clasele primare, la ora de muzica, melodia lui D.G.Kiriac era printre primele care ne familiariza cu gama do major si cu mandria ca suntem romani.
Acum, nu ma apuc sa "tai firul in patru" despre ora de muzica desi anii petrecuti intr-o scoala de profil mi-ar permite asa ceva. Se poate folosi, mai simplu, Wikipedia.
Acum ma gandesc, cu triste, la ceea ce mai are tara mea. SAU NU MAI ARE !
Campii manoase? S-au umplut de balarii datorita acelui ordin (daca-l mai stiti) postdecembrist: "lichidati CAP-urile" (eu eram angajat intr-o astfel de societate cand s-a dispus aceasta LICHIDARE).
Dealurile inalte, muntii si izvoarele limpezi au devenit loc de depozitat orice, numai pentru ce le-a lasat Dumnezeu nu mai sunt destinate.
Ostenii nostri au fost "mercantilizati" si doar "marile stele" primite ca rasplatire politica (sau a relatiilor de cumetrie) stiu cat sunt de voinici acesti barbati (aici trebuie, totusi, sa ma inclin in fata celor care-si fac datoria cu adevarat si apara intere-
sul national, chiar daca sub steag international).
Codrii de la munte stau frumos aliniati in portul Constanta (cat au mai ramas) sub forma de cherestea pentru export, materie bruta care ne este, pur si simplu, furata prin avizarea exploatarii padurilor fara discernamant dar, mai ales, prin ineficienta economica ce ne caracterizeaza. Adica noi exportam cheresteaua bruta, la metru cub care, in unele tari arabe (asta o stiu de la sursa, pentru ca am lucrat si in acest domeniu la o firma a unui renumit om de afaceri), aurul nostru verde este vandut la bucata, aducand beneficii enorme celor care au reusit sa intre "in circuitul" exploatarii acestei bogatii care a fost si este pe terminate.
Sa mai amintesc flota, petrolul si celelalte bogatii care au fost si ni s-au scurs printre degete, umpland buzunarele celor care semnau si ne inrobeau? Nu mai are sens, din moment ce totul s-a facut DOAR PENTRU APARAREA INTERESULUI NATIONAL.
In aceste conditii, poti sa nu fii mandru de tara ta?
Sau poate ...
sâmbătă, 23 martie 2013
LIBERTATEA REGASITA sau ratata ?
“Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.” - Jean Paul Sartre
Gandurile de astazi mi-au fost sugerate de doua evenimente urmarite la televizor.
Primul, "ORA REGELUI", mi-a prilejuit urmarirea interviului acordat de ana-listul SI CETATEANUL Emil Hurezeanu, care deschis, direct si fara echivoc a raspuns intrebarilor realizatorului inclusiv pe tema restaurarii monarhiei consti-
tutionale.
Nu vreau sa fac analiza acestui interviu.
Ce vreau sa subliniez prin gandurile mele este ca, desi se vorbeste peste tot de "procesul cominismului" si revenirea noastra la democratie, conform analizei respectivului intervievat (si redau din memorie) "PSD-ul si puterea politica de dupa 1990 au ratat REGASIREA LIBERTATII", situatie care ne-ar fi putut schimba destinul prin aducerea in discutie a monarhiei constitutionale si a Constitu-tiei monarhice (daca nu am redat bine contextul, imi cer scuze).
Acum, eu pe Emil Hurezeanu nu-l pot acuza de ipocrizie. Cand ii urmaream emisiunile la "Europa Libera", chiar militar fiind, eram "cucerit" de modul in care ne tinea "cuplati" de "Actualitatea romaneasca". Ulterior, modul in care ne-a "modelat" optiunile poate fi discutabil.
Dar, in nici un caz, nu poate fi pusa in discutie OPTIUNEA SA MONARHICA pe care, de altfel, a si prezentat-o in interviul mai sus mentionat.
Si am inteles, din pacate, ca manipularea si dezinformarea cu care am fost "binecuvantati politic" imediat dupa evenimentele din decembrie 1989 nu aveau alt scop decat validarea unui act samavolnic bolsevic si impiedicarea, sub orice fel, REGASIRII LIBERTATII, DEMOCRATIEI SI DEMNITATII NOASTRE NATIONALE, care puteau sa ne conduca destinele spre alte "culmi de progres si civilizatie" straine, totusi, conducatorilor nostri postdecembristi.
Acest fapt se reflecta, astazi, asupra celui de-al doilea eveniment major din viata politica romaneasca, Conventia PDL.
Nici despre aceasta nu vreau sa fac discutie. Are cine sa analizeze atat dezba-terile cat si rezultatele.
Ce m-a determinat, insa, sa abordez speta este o parte din mesajul presedin-telui tarii care, desi neimplicat politic - cum cere Constitutia, a participat, asa cum era de asteptat, la aceasta "intreprindere de suflet", mai ales ca TREBUIA sa-i puna la punct pe "oamenii lui Blaga".
Acum, ca proverbul "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti" este vala-bil mai ales pentru potentatii puterii, nu mai trebuie discutat. Mai ales in cazul presedintelui care, aparat la referendum inclusiv de echipa Blaga a decis ca "maurul (BLAGA) si-a facut datoria, DAR TREBUIE SA PLECE".
Dar nici despre asta nu vreau sa discut.
Vreau sa discut si sa readuc in memorie, despre afirmatia dumnealui cum ca (iar citez din memorie) "am pus interesul national inaintea celui politic".
O afirmatie care, poate, ar fi adevarata daca nu mi-as fi amintit de para si plocoanele facute la cancelariile vestice in timpul referendumului (numai pen-tru apararea interesului national) si de modul amical in care s-a batut pe spate cu prietenul maghiar, dupa imixtiunea NESANCTIONATA in treburile interne ale romanilor (chiar daca erau de alta nationalitate).
Amintindu-mi ca, din nefericire, libertatea noastra a fost manipulata, confiscata si distorsionata imi dau seama ca, afirmatia lui Sartre are mare importanta si putere. Intr-o societate normala, democrata, libera.
Care, din pacate, nu a fost inca nici edificata, NICI REGASITA in dulcele spatiu mioritico-carpato-danubiano-pontic sub "inteleapta" conducere a comunistilor de esalon doi, spoiti intr-o "democratie originala", care nu mai pacaleste pe nimeni.
Ps: cum impart pc-ul cu un istet de 7 ani, imi cer scuze pentru greselile de radactare. E week-end si e timpul lui.
Poate el se va bucura, fara restrictii, de LIBERTATEA REGASITA !
vineri, 22 martie 2013
Mesaje si ... mesaje
Pentru ca tot am vazut ieri lamentabila "iesire" a celui care ar fi trebuit sa MEDIEZE si nu sa comande, pentru ca s-a facut o paralela interesanta, cel putin pe Facebook, pe care incerc sa o redau si aici
si pentru ca ma simt, mai mult ca oricand, responsabil pentru viitorul copiilor si nepotilor mei, chiar daca nu stiu daca voi mai ajunge sa ma bucur de acea pensie care mi-a fost furata de o lege votata fraudulos, dar cu sprijin constitutional, m-am gandit astazi sa postez versurile unui cantec sugestiv pentru toata omenirea (de la regi, presedinti sau papi pana la ultimul suflet de om).
Interpretata de MOTU' PITTIS, dupa originalul Death is Not the End (Sfârșitul nu-i aici) al lui Bob Dylan, aceasta melodie-mesaj sper sa dea de gandit, acum la inceputul primaverii astronomice si tuturor celor care cred viata este numai AICI SI ACUM. Daca vor sa gandeasca.
Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu
Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
si pentru ca ma simt, mai mult ca oricand, responsabil pentru viitorul copiilor si nepotilor mei, chiar daca nu stiu daca voi mai ajunge sa ma bucur de acea pensie care mi-a fost furata de o lege votata fraudulos, dar cu sprijin constitutional, m-am gandit astazi sa postez versurile unui cantec sugestiv pentru toata omenirea (de la regi, presedinti sau papi pana la ultimul suflet de om).
Interpretata de MOTU' PITTIS, dupa originalul Death is Not the End (Sfârșitul nu-i aici) al lui Bob Dylan, aceasta melodie-mesaj sper sa dea de gandit, acum la inceputul primaverii astronomice si tuturor celor care cred viata este numai AICI SI ACUM. Daca vor sa gandeasca.
Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu
Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
joi, 21 martie 2013
Ganduri dupa ... o informatie si un banc
Informatia, auzita la un post radio si verificata spune, intre altele:
"Intreaga avere a Bisericii este la dispozitia tarii (...) astfel incat sa putem sta pe propriile picioare si nu sprijiniti de straini", a declarat arhiepiscopul Chrysostomos, dupa ce s-a intalnit miercuri dimineata cu presedintele tarii.(http://stirileprotv.ro/stiri/international/biserica-ortodoxa-din-cipru-isi-pune-averea-la-dispozitia-statului-pentru-iesirea-din-criza.html)
Bancul, dintr-o revista de divertisment, este acesta:
" Un chinez si un englez se plimba prin Londra. Chinezul zice:
- Cand vad miile de steaguri fluturand mi se umple inima de fericire.
- Bine, dar astea sunt steaguri britanice!
- Da, dar ia uita-te la etichete!"
Am redat cele doua pasaje pentru ca mi se pare anacronic sa tot facem apel la intelegere, coabitare, patriotism samd si, in esenta, sa nu stim cu ce, de ce si cu cine sa ne mandrim.
Cu Parlamentul, care si dupa schimbarea raportului de forte, tot pentru propriile-si interese (si ale grupurilor lor) lucreaza?
Cu Guvernul, care una promite si alta face?
Cu Presedintele, care vrea buna intelegere si coabitare dar nu uita, in nici un moment, sa blameze actuala putere si sa-si "piseze" fostii colaboratori-subordonati?
Cu Biserica noastra nationala, care nici in ceasul al doisprezecelea nu are curajul sa-si recunoasca greselile trecutului si sa se implice, activ si impartial nu numai in reformarea ei ci si in repararea nedreptatii suportate de Tara acum 66 de ani (ma refer la actul samavolnic din decembrie 1947, inca tacit acceptat)?
Cu politicienii, istoricii si oamenii de cultura, care in loc sa lupte uniti pentru ADEVAR, sunt dezbinati si slujesc interese politice si globale oculte?
Cu sindicatele, care sunt manipulate de conducatori ahtiati mai mult de casti-guri personale si inavutire decat de binele celor pe care-i reprezinta?
Cu cine?
Informatia si bancul redate la inceput mi-au dat de gandit. Mie, unui simplu cetatean.
Din pacate, cei care ar trebui sa gandesca mai profund si MAI PENTRU TARA sunt prea ocupati sa-si rezolve propriile probleme, mai importante decat interesul national.
Oare ne vom trezi vreodata, asa cum ne spune si Imnul nostru national, si vom avea, real, cu ce si pentru ce sa ne mandrim (in afara sportului si individualitatilor artistice si intelectuale care, oricum, nu sunt de neglijat)?
Grea intrebare si un si mai greu raspuns de gasit acum, la aproape un sfert de veac de "democratie originala romaneasca".
"Intreaga avere a Bisericii este la dispozitia tarii (...) astfel incat sa putem sta pe propriile picioare si nu sprijiniti de straini", a declarat arhiepiscopul Chrysostomos, dupa ce s-a intalnit miercuri dimineata cu presedintele tarii.(http://stirileprotv.ro/stiri/international/biserica-ortodoxa-din-cipru-isi-pune-averea-la-dispozitia-statului-pentru-iesirea-din-criza.html)
Bancul, dintr-o revista de divertisment, este acesta:
" Un chinez si un englez se plimba prin Londra. Chinezul zice:
- Cand vad miile de steaguri fluturand mi se umple inima de fericire.
- Bine, dar astea sunt steaguri britanice!
- Da, dar ia uita-te la etichete!"
Am redat cele doua pasaje pentru ca mi se pare anacronic sa tot facem apel la intelegere, coabitare, patriotism samd si, in esenta, sa nu stim cu ce, de ce si cu cine sa ne mandrim.
Cu Parlamentul, care si dupa schimbarea raportului de forte, tot pentru propriile-si interese (si ale grupurilor lor) lucreaza?
Cu Guvernul, care una promite si alta face?
Cu Presedintele, care vrea buna intelegere si coabitare dar nu uita, in nici un moment, sa blameze actuala putere si sa-si "piseze" fostii colaboratori-subordonati?
Cu Biserica noastra nationala, care nici in ceasul al doisprezecelea nu are curajul sa-si recunoasca greselile trecutului si sa se implice, activ si impartial nu numai in reformarea ei ci si in repararea nedreptatii suportate de Tara acum 66 de ani (ma refer la actul samavolnic din decembrie 1947, inca tacit acceptat)?
Cu politicienii, istoricii si oamenii de cultura, care in loc sa lupte uniti pentru ADEVAR, sunt dezbinati si slujesc interese politice si globale oculte?
Cu sindicatele, care sunt manipulate de conducatori ahtiati mai mult de casti-guri personale si inavutire decat de binele celor pe care-i reprezinta?
Cu cine?
Informatia si bancul redate la inceput mi-au dat de gandit. Mie, unui simplu cetatean.
Din pacate, cei care ar trebui sa gandesca mai profund si MAI PENTRU TARA sunt prea ocupati sa-si rezolve propriile probleme, mai importante decat interesul national.
Oare ne vom trezi vreodata, asa cum ne spune si Imnul nostru national, si vom avea, real, cu ce si pentru ce sa ne mandrim (in afara sportului si individualitatilor artistice si intelectuale care, oricum, nu sunt de neglijat)?
Grea intrebare si un si mai greu raspuns de gasit acum, la aproape un sfert de veac de "democratie originala romaneasca".
sâmbătă, 16 martie 2013
Despre un context dintr-un ... text
"Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia." - Eclesiastul
Desi am avut o noua tura fara informatii si nu am reusit sa fiu "in pas cu pulsul natiunii" nu am putut sa nu ma gandesc la "radacina tuturor relelor", care ne-a monopolizat viata in aceasta perioada de criza. Mai mult, intalnirea cu un prieten, venit de pe alte meleaguri, mi-a dat prilejul sa meditez, din nou, asupra unui lucru total defavorabil noua, romanilor: incapacitatea relationala care ne caracterizeaza.
Traind intr-o tara nordica, unde principiile de "munca si viata" au dus la pros-peritatea acelei natiuni si unde bacsisul, peschesul, smenul si mita nu se cunosc si nu se practica (sau daca se practica, este pentru ca au fost "importate" de la imigrantii estici, primiti cu multa bunavointa), prietenul meu imi descria "criza" pe care acea tara o traverseaza. Fara sa ma intind la vorba, trebuie sa spun ca am ramas perplex atunci cand acesta mi-a explicat ca ACOLO NU EXISTA CRIZA. De fapt insusi termenul de criza nu-si gaseste locul in acel loc. De la salariul minim asigurat pe economie (de peste 1000 euro) si pana la modul in care isi petrec timpul liber, respectivii cetateni comunitari isi traiesc viata intr-o cu totul alta conjunctura unde, totusi, democratia si drepturile omului sunt aparate si respectate de Constitutia pe care ei insisi o respecta si o apara.
M-am intrebat de ce se poate asa ceva, asa cum acum 18 ani, vizitand Danemarca, ma intrebam cum au ajuns danezii la acel nivel de trai, material si spiritual si cum isi respecta si, chiar, venereaza istoria si conducatorii (monarhie constitutionala fiind), iar la noi nu.
Raspunsuri ar putea fi foarte multe si diverse. Psihologice, sociologice, politice sau, de ce nu, strategico-istorice sau de orice alta natura.
Dar chiar daca acele popoare nu au cunoscut regimul comunist, chiar daca nu au trecut printr-o dictatura, asa cum am trecut noi si ele au avut, ca baza de dezvoltare spirituala si materiala, contactul cu citatul de la inceput si cu Cartea care il contine.
DOAR CA modul in care acest citat si tot cuprinsul Cartii Cartilor a fost aplicat in viata de zi cu zi NE DIFERENTIAZA.
Exemple sunt multiple si nu vreau decat sa amintesc DEMISIILE urgente pe care politicienii vestici le fac atunci cand asupra lor DOAR planeaza o suspiciune. Ceea ce, pe dulcele plai mioritic, nu se intampla. Sub nici o forma.
Caci daca ne caracterizeaza ceva, ca natie, mai mult decat pe oricare alta, este traditionalul slogan "SA MOARA SI CAPRA VECINULUI". Cu toate urmarile sale.
Si asta spune totul despre PIZMA care ne urmareste si ne face sa fim nu numai ultimii economic si social, in Comunitatea Europeana ci si spiritual.
Niste epigoni ai timpurilor moderne care, parca, se razbuna pe noi atat pentru trecutul nostru apropiat uitat, murdarit si minimizat cat si pentru umblarea noastra actuala, fara rusine, frica si, din pacate, fara Dumnezeu.
Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Desi am avut o noua tura fara informatii si nu am reusit sa fiu "in pas cu pulsul natiunii" nu am putut sa nu ma gandesc la "radacina tuturor relelor", care ne-a monopolizat viata in aceasta perioada de criza. Mai mult, intalnirea cu un prieten, venit de pe alte meleaguri, mi-a dat prilejul sa meditez, din nou, asupra unui lucru total defavorabil noua, romanilor: incapacitatea relationala care ne caracterizeaza.
Traind intr-o tara nordica, unde principiile de "munca si viata" au dus la pros-peritatea acelei natiuni si unde bacsisul, peschesul, smenul si mita nu se cunosc si nu se practica (sau daca se practica, este pentru ca au fost "importate" de la imigrantii estici, primiti cu multa bunavointa), prietenul meu imi descria "criza" pe care acea tara o traverseaza. Fara sa ma intind la vorba, trebuie sa spun ca am ramas perplex atunci cand acesta mi-a explicat ca ACOLO NU EXISTA CRIZA. De fapt insusi termenul de criza nu-si gaseste locul in acel loc. De la salariul minim asigurat pe economie (de peste 1000 euro) si pana la modul in care isi petrec timpul liber, respectivii cetateni comunitari isi traiesc viata intr-o cu totul alta conjunctura unde, totusi, democratia si drepturile omului sunt aparate si respectate de Constitutia pe care ei insisi o respecta si o apara.
M-am intrebat de ce se poate asa ceva, asa cum acum 18 ani, vizitand Danemarca, ma intrebam cum au ajuns danezii la acel nivel de trai, material si spiritual si cum isi respecta si, chiar, venereaza istoria si conducatorii (monarhie constitutionala fiind), iar la noi nu.
Raspunsuri ar putea fi foarte multe si diverse. Psihologice, sociologice, politice sau, de ce nu, strategico-istorice sau de orice alta natura.
Dar chiar daca acele popoare nu au cunoscut regimul comunist, chiar daca nu au trecut printr-o dictatura, asa cum am trecut noi si ele au avut, ca baza de dezvoltare spirituala si materiala, contactul cu citatul de la inceput si cu Cartea care il contine.
DOAR CA modul in care acest citat si tot cuprinsul Cartii Cartilor a fost aplicat in viata de zi cu zi NE DIFERENTIAZA.
Exemple sunt multiple si nu vreau decat sa amintesc DEMISIILE urgente pe care politicienii vestici le fac atunci cand asupra lor DOAR planeaza o suspiciune. Ceea ce, pe dulcele plai mioritic, nu se intampla. Sub nici o forma.
Caci daca ne caracterizeaza ceva, ca natie, mai mult decat pe oricare alta, este traditionalul slogan "SA MOARA SI CAPRA VECINULUI". Cu toate urmarile sale.
Si asta spune totul despre PIZMA care ne urmareste si ne face sa fim nu numai ultimii economic si social, in Comunitatea Europeana ci si spiritual.
Niste epigoni ai timpurilor moderne care, parca, se razbuna pe noi atat pentru trecutul nostru apropiat uitat, murdarit si minimizat cat si pentru umblarea noastra actuala, fara rusine, frica si, din pacate, fara Dumnezeu.
Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
joi, 14 martie 2013
La aniversara
“Nu mai e îndoială pentru nimeni că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturii. (…) Mişelia înlăuntru, umilirea în afară – iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România”. (Sursa: Război întru Cuvânt (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/15/la-aniversara-mihai-eminescu-profetic-si-incredibil-de-actual-reformele-ce-se-opereaza-acum-constituie-inceputul-dictaturii-miselia-inlauntru-umilirea-in-afara-%E2%80%93-iata-care-va-fi-caracteru/ )
Astazi imi rezerv dreptul de a nu mai posta altceva decat o poezie.
Dupa cei doi ani de dezgust politic, caracteristic citatului eminescian, dupa pierderea oricarei sperante de REPARATIE AUTENTICA, dupa mizeria care ne insoteste, continuu si iremediabil, decaderea si dupa REFUZUL DE A SE REPUNE IN DREPTURI ADEVARUL care ne-ar putea readuce pe linia de plutire, Oda (in metru antic) a marelui nostru Eminescu poate completa gandurile de ieri si cele de viitor (atat personal cat si ca natie ce-si doreste renasterea).
Astazi imi rezerv dreptul de a nu mai posta altceva decat o poezie.
Dupa cei doi ani de dezgust politic, caracteristic citatului eminescian, dupa pierderea oricarei sperante de REPARATIE AUTENTICA, dupa mizeria care ne insoteste, continuu si iremediabil, decaderea si dupa REFUZUL DE A SE REPUNE IN DREPTURI ADEVARUL care ne-ar putea readuce pe linia de plutire, Oda (in metru antic) a marelui nostru Eminescu poate completa gandurile de ieri si cele de viitor (atat personal cat si ca natie ce-si doreste renasterea).
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Mihai Eminescu, 1883
miercuri, 13 martie 2013
Meditatii pe o tema veche
" Dacă te-ai purtat nebuneşte înălţându-te şi ai plănuit asta, pune mâna la gură. Căci baterea laptelui dă unt, strângerea nasului face să iasă sânge şi întărâtarea mâniei duce la ceartă."
Proverbe
Cand plecam dintr-un sistem pe care-l crezusem "al tarii" nu cunosteam randurile de mai sus. Cu timpul, am avut binecuvantarea sa tin in mana acea Carte de Intelepciune care poate schimba multe in viata cuiva, cunoscuta si sub titulatura de Biblia sau Sfanta Scriptura. Si am cunoscut insemnatatea acelui capitol intitulat PROVERBE.
De ce am inceput asa postarea de astazi ?
Urmarind ultimele aparitii de pe site-ul care m-a interesat (pana recent) cel mai mult, am gasit referiri la multe aspecte care par socante, la prima vedere. Persoane controversate sunt puse in functii "cu impact", in locul unui dialog si a unui tel comun apar deosebiri si disensiuni care, sub nici o forma, nu zidesc, toleranta inadecvata ia locul zelului care a pus in miscare "schimbarea" din 2012 samd.
Nu mai amintesc scena politica, plina de controverse, compromisuri, tradari si aliante de conjunctura si jocuri de culise unde, cum se spune in jargou, "les jeux sont faits".
In toata aceasta conjunctura, mi-am amintit de vorbele unui fost ministru important al democratiei noastre originale care, analizand situatia si prestatia sefilor de stat post-decembristi, in contextul implicarii structurilor statului in apararea sigurantei nationale, spunea ca singurul care nu a incercat sa faca ceva pentru el a fost Emil Constantinescu. Nu i-a reusit, drept urmare a aparut sintagma "am fost invins de securitate". Ca a fost asa, o stiu cei indriduiti sa slujeasca tara impotriva a tot ce a insemnat jaful si secatuirea Romaniei de tot ce a insemnat "resurse strategice de importanta nationala" si nu au reusit pentru ca, asa cum spuneam si cu alta ocazie, trebuia "sa avem si noi falitii nostrii". CARE NE-AU ADUS TARA IN PRAGUL FALIMENTULUI.
Dar nu despre aceasta mi-am propus sa postez azi.
Mi-am propus sa redau acel pasaj din capitolul Proverbe deoarece sunt sigur ca, tre-cand peste experienta total nefavorabila care mi se intrevede, din PSEUDOREPARATIA cu gust de tradare si indolenta tipic mioritica, ceea ce ramane, asa cum au ramas de mii de ani, sunt adevarurile cu care, mai devreme sau mai tarziu, cei care ar fi trebuit sa le respecte si sa le promoveze, vor fi confruntati de catre Cineva care nu va mai putea fi nici cumparat, nici manipulat, nici macar influentat.
Merita sa meditam la aceasta.
Proverbe
Cand plecam dintr-un sistem pe care-l crezusem "al tarii" nu cunosteam randurile de mai sus. Cu timpul, am avut binecuvantarea sa tin in mana acea Carte de Intelepciune care poate schimba multe in viata cuiva, cunoscuta si sub titulatura de Biblia sau Sfanta Scriptura. Si am cunoscut insemnatatea acelui capitol intitulat PROVERBE.
De ce am inceput asa postarea de astazi ?
Urmarind ultimele aparitii de pe site-ul care m-a interesat (pana recent) cel mai mult, am gasit referiri la multe aspecte care par socante, la prima vedere. Persoane controversate sunt puse in functii "cu impact", in locul unui dialog si a unui tel comun apar deosebiri si disensiuni care, sub nici o forma, nu zidesc, toleranta inadecvata ia locul zelului care a pus in miscare "schimbarea" din 2012 samd.
Nu mai amintesc scena politica, plina de controverse, compromisuri, tradari si aliante de conjunctura si jocuri de culise unde, cum se spune in jargou, "les jeux sont faits".
In toata aceasta conjunctura, mi-am amintit de vorbele unui fost ministru important al democratiei noastre originale care, analizand situatia si prestatia sefilor de stat post-decembristi, in contextul implicarii structurilor statului in apararea sigurantei nationale, spunea ca singurul care nu a incercat sa faca ceva pentru el a fost Emil Constantinescu. Nu i-a reusit, drept urmare a aparut sintagma "am fost invins de securitate". Ca a fost asa, o stiu cei indriduiti sa slujeasca tara impotriva a tot ce a insemnat jaful si secatuirea Romaniei de tot ce a insemnat "resurse strategice de importanta nationala" si nu au reusit pentru ca, asa cum spuneam si cu alta ocazie, trebuia "sa avem si noi falitii nostrii". CARE NE-AU ADUS TARA IN PRAGUL FALIMENTULUI.
Dar nu despre aceasta mi-am propus sa postez azi.
Mi-am propus sa redau acel pasaj din capitolul Proverbe deoarece sunt sigur ca, tre-cand peste experienta total nefavorabila care mi se intrevede, din PSEUDOREPARATIA cu gust de tradare si indolenta tipic mioritica, ceea ce ramane, asa cum au ramas de mii de ani, sunt adevarurile cu care, mai devreme sau mai tarziu, cei care ar fi trebuit sa le respecte si sa le promoveze, vor fi confruntati de catre Cineva care nu va mai putea fi nici cumparat, nici manipulat, nici macar influentat.
Merita sa meditam la aceasta.
luni, 11 martie 2013
Ganduri la un ... ECOU
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit.
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Şi vara cu nopţile ei
S-a dus şi câmpu-i veştejit.
Te-am aştepta pe lângă tei,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Târziu şi toamna a plecat,
Frunşul tot e răvăşit.
Plângând pe drumuri te-am chemat,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Iar mâine, cu al iernii trist pustiu,
De mine, atunci, nu vei mai şti.
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni, nu mai venï.
Aceste versuri, ale unui "Ecou de romanta", ma urmaresc de ceva vreme si fac sa ma gandesc, iarasi si din nou, la un raspuns primit la una din postarile anterioare.
Nu cu optimism si cu speranta ci cu deznadejde, tristete si, din pacate, totala dezamagire. Pentru ca, asa cum am mai afirmat, un articol care-mi putea fi si mie folositor, nu a putut fi inserat in nici un document REPARATOR care sa amendeze grosolana si inumana frauda neconstitutionala care a marcat promulgarea, in 2010, a discutabilei Legi 263, votata sub "obladuirea" constitutionalilor pedelisti.
Si pentru ca m-am adresat tuturor forurilor competente, inclusiv senatorului cu sarcini stricte in domeniu, imi permit sa mai pun, inca odata, doleanta mea pe acest blog, asa cum a fost ea materializata in toate memoriile trimise pana in prezent (in paralel cu articolul la care fac referire):
"
Şi primăvara s-a sfârşit.
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Şi vara cu nopţile ei
S-a dus şi câmpu-i veştejit.
Te-am aştepta pe lângă tei,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Târziu şi toamna a plecat,
Frunşul tot e răvăşit.
Plângând pe drumuri te-am chemat,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Iar mâine, cu al iernii trist pustiu,
De mine, atunci, nu vei mai şti.
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni, nu mai venï.
Aceste versuri, ale unui "Ecou de romanta", ma urmaresc de ceva vreme si fac sa ma gandesc, iarasi si din nou, la un raspuns primit la una din postarile anterioare.
Nu cu optimism si cu speranta ci cu deznadejde, tristete si, din pacate, totala dezamagire. Pentru ca, asa cum am mai afirmat, un articol care-mi putea fi si mie folositor, nu a putut fi inserat in nici un document REPARATOR care sa amendeze grosolana si inumana frauda neconstitutionala care a marcat promulgarea, in 2010, a discutabilei Legi 263, votata sub "obladuirea" constitutionalilor pedelisti.
Si pentru ca m-am adresat tuturor forurilor competente, inclusiv senatorului cu sarcini stricte in domeniu, imi permit sa mai pun, inca odata, doleanta mea pe acest blog, asa cum a fost ea materializata in toate memoriile trimise pana in prezent (in paralel cu articolul la care fac referire):
"
LEGEA 164/2001
ART. 15
Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efectivă ca militar de cel putin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proportional cu numărul anilor de serviciu militar.
PROPUNEREA DE INSERARE IN NORMELE DE APLICARE A LEGII 263/2010
Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au stagiul minim de cotizare cat cel prevazut in Anexa 6 al prezentei legi, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de pensionare, conform aceleasi anexe, proportional cu numărul anilor de serviciu militar.
"
Deja au trecut doi ani de "chin" in domeniu si nu vreau sa povestesc prin ce am trecut, ca familie, dupa agonia cu care ne-a "binecuvantat" primul constitutional al tarii, prin pierderea dreptului care mi-l acorda acel art. 15 din Legea 164.
Am inteles ca noua lege este pe rol si va face reparatia necesara.
Dar, ma intreb, cu stresul, mizeria si inumana atitudine cu care suntem tratati noi, salahorii de peste 55 de ani, voi mai ajunge sa ma bucur de aceasta reparatie?
Dumnezeu stie!
Mie imi este frica sa nu fie, asa cum spun versurile, PREA TARZIU.
Multumesc tuturor celor "interesati" de cazul meu.
vineri, 8 martie 2013
O revenire tot ... amara
„Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet.”
Papa Ioan al XXIII-lea
Se pare ca trebuie sa ma multumesc cu otetul.
Dar un otet tot mai acidulat si mai de prost gust care, cu siguranta, pentru nici o salata nu ar fi bun, daramite pentru ... salata politica la putere pe plaiurile mioritice.
Scriam cu cateva zile in urma despre AMARA DEZILUZIE si astazi, dupa ce am urmarit foarte atent tot ceea ce s-a petrecut in domeniul REPARATIILOR cerute de SCMD, nu pot decat sa recopii acea postare. Explicatii se regasesc, din plin, in comentariile de pe site-ul respectiv, in speta pensiilor militare si a modului in care promisiunile sunt sau nu respectate.
" DUMINICĂ, 17 FEBRUARIE 2013
Despre ...AMARA DEZILUZIE
Cand credeam ca totul se reduce doar la simple vorbe gasesc, pe site-ul care ma interesa si pe care-l vizitez cel mai des, un comunicat foarte important, gandesc eu. Doar ca la citirea lui am ramas mai mult decat descumpanit.
Nu redau aici comunicatul, deoarece el se gaseste pe site-ul respectiv. Redau doar titlul sub care mi-a fost trimis pe e-mail, de un prieten:
Comunicat
Cu privire la întâlnirea dintre o parte a reprezentanţilor filiale-lor SCMD care au semnat protocoale de colaborare cu filiale ale USL şi Domnul Preşedinte al Comisiei pentru Apărare Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului domnului Dobriţoiu Corneliu
Lecturarea lui mi-a adus aminte de un proverb romanesc care, traditional, de-monstreaza foarte bine acea caracteristica mioritica de pe urma careia are de suferit un intreg popor: Satulul nu crede flamandului, bogatul nu crede saracului.
As incerca sa ma explic, dar nu cred ca mai are rost. De fapt, explicatiile se regasesc in ultimele postari care, probabil, nu prezinta interes asa cum au demonstrat si mesajele particulare transmise pe e-mail unor responsabili ai SCMD.
Cert este ca am fost surprins de modul activ in care se doresc solutionate do-leantele membrilor de sindicat si de modul in care s-a cerut REPARATIA la o lege" pe care chiar primul ministru Ponta le-a numit încă din 2011, drept „categorică încălcare a legii şi un abuz fără precedent împotriva unei categorii sociale” (am redat prin copy-paste din comunicat).
De ce?
Deoarece, de peste SASE LUNI sper ca aceasta REPARATIE sa prevada si o revenire la un articol a carui eliminare m-a defavorizat (si, poate, a mai defavorizat si alte persoane aflate in situatia mea), sau la inserarea unui articol asemanator, IN ACEA IPOTETICA ORDONANTA DE URGENTA, aceasta fiind O UTOPIE care nu a fost luata in calcul de ONORATA comisie care a purtat discutiile, probabil din simplul motiv ca nu fac parte din acest sindicat si nu ma inscriu in tiparul rezervistilor care-l compun.
(Pentru cei interesati pot prezenta copiile e-mail-urilor trimise).
Ramane, asadar, o amara deziluzie care ca si cea a lt(rez) Alexandru Gheorghe care, atipic, s-a comportat altfel decat tiparul clasic (dar eludat si el in decembrie 1989).
Cu care-i salut, cu respect, pe toti cei care vor primi REPARATIILE PROMISE."
Fata de postarea precedenta mi-am permis sa maresc un anumit pasaj pentru a evidentia cele doua citate.
In rest, in asteptarea UNEI REALE REPARATII si pentru mine - DACA MAI AJUNG, am ajuns sa ma gandesc, tot mai mult, la hit-ul lui Smiley cu o piesa din...la.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)