Trei motive de meditatie cu un numitor comun

Cautand un raspuns la dilema de ieri, mi-am dat seama de un fapt amar care se poate regasi in urmatoarele trei pasaje, fiecare continand in el cel putin un sambure de adevar:

"Diogene bântuie ziua-n amiaza mare prin piaţă cu o lampă aprinsă în mână.
“Ce faci?” îl întreabă lumea.
“Caut un om.”

 "Ca un nebun care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,

aşa este omul care înşală pe semenul său şi spune: „Doar am glumit!“

Când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi când nu mai este nici un bârfitor, cearta încetează.

După cum cărbunele face jar şi lemnul foc, tot astfel şi omul certăreţ stârneşte conflicte.

Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri, care alunecă până în adâncul stomacului.

Ca poleiala de argint peste un vas de lut aşa sunt buzele prefăcute şi o inimă rea. 

Omul rău se preface cu buzele lui, dar în mintea lui urzeşte înşelăciunea.

Deşi vorbirea lui este încântătoare, nu-l crede, căci şapte ticăloşii sunt în inima lui!

Ura lui poate fi ascunsă prin făţărnicie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.

Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se întoarce chiar peste cel ce o rostogoleşte.

Limba mincinoasă urăşte pe cei răniţi de ea şi gura linguşitoare aduce ruina."

Cine sa fie vinovatul,
Daca femeia si barbatul,
Dupa o datina strabuna,
Isi leaga drumul impreuna.
Din mangaiere si lumina
Isi prinde rodul radacina,
Fara pacat si fara nume,
Asa se-arata el in lume.
Minunea veche, necesara,
Este si dreapta si usoara,
Iar puiul n-are nici un dinte
Cand, fara pas, o ia-nainte.
Dar pana-n culmea inteleapta
Poteca-i stramba si e dreapta
Din ce-o strabate e mai lunga
Si-i greu la capat sa ajunga
Greu!

Greu sa se ridice-n picioare,
Greu sa urce si sa coboare,
Sa deprinda primele litere,
Primul cuvant, primul gand;
Greu sa stie ce sa-nteleaga,
Ce sa uite, ce sa-si aleaga;
Greu e sa-si infranga pornirile,
Cum sa o faca si cand;
Greu sa aprinda focul nadejdilor
Ce-au murit,
Greu sa stinga teama primejdiilor
Istovit;
Greu invata ce-i juramantul,
Si cum sa-si pastreze cuvantul,
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!

Greu se-nvata omul cu toate,
Cu ce poate, cu ce nu poate,
Greu destrama plasa ispitelor,
Si numai el stie cum,
Greu de puiul lui se desparte,
El aici si puiul departe,
Si ar bate toate cararile
Sa si-l intoarca din drum,
Greu gaseste locul izvorului
De iubit,
Greu desface aripa zborului
Nesfarsit.
Multa minte omul aduna
Pana cand ajunge sa spuna:
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!
Greu se mai fac oamenii oameni, greu!