"La adio" TU

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici n-o sa mai vii n-apoi.
In pragul iernii absolute 
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te 
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut ddefinitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit. 

Cand poetul Adrian Paunescu scria aceste versuri, "Cenaclul Flacara" era pe val (imposibil de ignorat nu numai de generatia mea).

Cand altcineva isi exprima, "curat constitutional", aptiunea "ADIO", Romania era intre valuri, mai exact se chinuia sa nu se scufunde sub carma unei UE in debusolare.

Pentru ca vine un week end "calduros" m-am gandit sa readuc in atentie tutu-ror celor interesati, inclusiv de verificarile mediului on-line, versurile melodiei atat de indragite in anii '80. Poate se va intelege, cu adevarat, ce inseamna acest ADIO.

Chiar daca, pentru aceasta, versurile trebuie interpretate. Cu atentie.
Eu am facut cateva sublinieri care mi se par sugestiv-relevante.