Ganduri dupa ... o informatie si un banc

Informatia, auzita la un post radio si verificata spune, intre altele:
"Intreaga avere a Bisericii este la dispozitia tarii (...) astfel incat sa putem sta pe propriile picioare si nu sprijiniti de straini", a declarat arhiepiscopul Chrysostomos, dupa ce s-a intalnit miercuri dimineata cu presedintele tarii.(http://stirileprotv.ro/stiri/international/biserica-ortodoxa-din-cipru-isi-pune-averea-la-dispozitia-statului-pentru-iesirea-din-criza.html)

Bancul, dintr-o revista de divertisment, este acesta:
" Un chinez si un englez se plimba prin Londra. Chinezul zice:
- Cand vad miile de steaguri fluturand mi se umple inima de fericire.
- Bine, dar astea sunt steaguri britanice!
- Da, dar ia uita-te la etichete!"

Am redat cele doua pasaje pentru ca mi se pare anacronic sa tot facem apel la intelegere, coabitare, patriotism samd si, in esenta, sa nu stim cu ce, de ce si cu cine sa ne mandrim.

Cu Parlamentul, care si dupa schimbarea raportului de forte, tot pentru propriile-si interese (si ale grupurilor lor) lucreaza?

Cu Guvernul, care una promite si alta face?

Cu Presedintele, care vrea buna intelegere si coabitare dar nu uita, in nici un moment, sa blameze actuala putere si sa-si "piseze" fostii colaboratori-subordonati?

Cu Biserica noastra nationala, care nici in ceasul al doisprezecelea nu are curajul sa-si recunoasca greselile trecutului si sa se implice, activ si impartial nu numai in reformarea ei ci si in repararea nedreptatii suportate de Tara acum 66 de ani (ma refer la actul samavolnic din decembrie 1947, inca tacit acceptat)?

Cu politicienii, istoricii si oamenii de cultura, care in loc sa lupte uniti pentru ADEVAR, sunt dezbinati si slujesc interese politice si globale oculte?

Cu sindicatele, care sunt manipulate de conducatori ahtiati mai mult de casti-guri personale si  inavutire decat de binele celor pe care-i reprezinta?

Cu cine?

Informatia si bancul redate la inceput mi-au dat de gandit. Mie, unui simplu cetatean.

Din pacate, cei care ar trebui sa gandesca mai profund si MAI PENTRU TARA sunt prea ocupati sa-si rezolve propriile probleme, mai importante decat interesul national. 

Oare ne vom trezi vreodata, asa cum ne spune si Imnul nostru national, si vom avea, real, cu ce si pentru ce sa ne mandrim (in afara sportului si individualitatilor artistice si intelectuale care, oricum, nu sunt de neglijat)?

Grea intrebare si un si mai greu raspuns de gasit acum, la aproape un sfert de veac de "democratie originala romaneasca".