Dealuri inalte cu mandre flori,
Izvoare limpezi si racoroase,
Un cer albastru prea rar cu nori.
Tara mea are osteni de frunte,
Inalti ca brazii, voinici barbati,
Holde pe sesuri, codrii la munte,
Ah! Eu sunt mandru de tara mea!
In tura de ieri, meditand la ceea ce s-a intamplat sambata pe plan politic la Conventia PDL SI URMARILE acesteia, la inexplicabila (sau PREA EXPLICABILA SI PENIBILA) demonstratie de inabilitate politica a echipei perdante Udrea & co., la rememorarea modului in care PD si-a schimbat liderul in 2001 si la multdiscutata si comentata, de acum, iesire "curat constitutionala" a celui care, aparat de presedintele Blaga, s-a simtit jignit, tradat si ignorat de un PDL-ul care, probabil, s-a saturat sa tot culeaga "agurida", m-am simtit oripilat de teatrul de prost gust pe care, inca, suntem obligati sa-l suportam din partea acelei autoritati care, constitutional, in timpul mandatului, nu are nici o treaba (ca sa folosesc un limbaj popular) cu vreun partid.
Si pentru ca anterior rezultatului alegerilor, primul aparator al Constitutiei a "mediat" intre cele trei echipe PDL concurente impunandu-si, ca intotdeauna, vointa si trasand directiile pe care dumnealui le dorea si, probabil, era sigur ca se vor realiza, mi-am amintit, din nou, de afirmatia ca el a servit NUMAI INTERESULUI NATIONAL.
Asa mi-au venit in memorie versurile cantecului de mai sus. Vi le mai amintiti?
In clasele primare, la ora de muzica, melodia lui D.G.Kiriac era printre primele care ne familiariza cu gama do major si cu mandria ca suntem romani.
Acum, nu ma apuc sa "tai firul in patru" despre ora de muzica desi anii petrecuti intr-o scoala de profil mi-ar permite asa ceva. Se poate folosi, mai simplu, Wikipedia.
Acum ma gandesc, cu triste, la ceea ce mai are tara mea. SAU NU MAI ARE !
Campii manoase? S-au umplut de balarii datorita acelui ordin (daca-l mai stiti) postdecembrist: "lichidati CAP-urile" (eu eram angajat intr-o astfel de societate cand s-a dispus aceasta LICHIDARE).
Dealurile inalte, muntii si izvoarele limpezi au devenit loc de depozitat orice, numai pentru ce le-a lasat Dumnezeu nu mai sunt destinate.
Ostenii nostri au fost "mercantilizati" si doar "marile stele" primite ca rasplatire politica (sau a relatiilor de cumetrie) stiu cat sunt de voinici acesti barbati (aici trebuie, totusi, sa ma inclin in fata celor care-si fac datoria cu adevarat si apara intere-
sul national, chiar daca sub steag international).
Codrii de la munte stau frumos aliniati in portul Constanta (cat au mai ramas) sub forma de cherestea pentru export, materie bruta care ne este, pur si simplu, furata prin avizarea exploatarii padurilor fara discernamant dar, mai ales, prin ineficienta economica ce ne caracterizeaza. Adica noi exportam cheresteaua bruta, la metru cub care, in unele tari arabe (asta o stiu de la sursa, pentru ca am lucrat si in acest domeniu la o firma a unui renumit om de afaceri), aurul nostru verde este vandut la bucata, aducand beneficii enorme celor care au reusit sa intre "in circuitul" exploatarii acestei bogatii care a fost si este pe terminate.
Sa mai amintesc flota, petrolul si celelalte bogatii care au fost si ni s-au scurs printre degete, umpland buzunarele celor care semnau si ne inrobeau? Nu mai are sens, din moment ce totul s-a facut DOAR PENTRU APARAREA INTERESULUI NATIONAL.
In aceste conditii, poti sa nu fii mandru de tara ta?
Sau poate ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu