Încercând sa inteleg multiplele "conexiuni" care leaga si desleaga viitorul nostru (si aici nu pot ignora remarca unui dublu perdant, dupa care "la viitoarea reuniune europeana, din nefericire Romania va fi reprezentata de cineva care, de la Bruxelles va pleca acasa" - citat redat cu aproximatie, din memorie) mi-am adus aminte ca pe un anume canal de televiziune am vizionat un film despre Majestatea Sa, Regina Angliei si m-a impresionat relatia deosebita pe care Domnia Sa o are si a avut-o cu premierii, INDIFERENT DE COLORATURA POLITICA A ACESTORA.
Asa am inceput sa caut alte informatii, in mediul online si am gasit un articol, mai vechi, e drept, dar de stricta actualitate intr-o "speta" mai mult decat importanta pentru viitorul nostru, al tuturor pe care-l redau, integral prin copy-paste:
"Iată că Germania se află la o nouă oră a adevărului. Se pune problema candidaturii la funcţia prezidenţială – de curând vacantată din pricini nu tocmai onorabile – a pastorului Joachim Gauck, vechi militant pentru drepturile omului din RDG. Provenienţa lui din fosta Germanie sovietică şi faima de reprezentant de onoare al „curăţirii“ sistemului de neadevăr – prin ţinerea la libera dispoziţie cetăţenească a dosarelor fostei poliţii secrete (STASI) – sunt, în principiu faţă de cutumele nescrise ale politicii, nişte abateri de la uzanţe. Tocmai de aceea ele par însă menite să dea încredere unui electorat devenit tot mai sceptic după diversele seisme pe care viaţa publică germană le-a etalat din 1989 încoace. Scandalul financiar legat de numele cancelarului reunificator Helmut Kohl, acuzele de plagiat la adresa ministrului german al Apărării (în 2011), şocul trecerii fostului cancelar Fischer în slujba unei companii private ruseşti la expirarea mandatului şi, mai recent, complicaţiile financiare legate de un împrumut ale celui mai recent preşedinte au şubrezit încrederea în politicienii de carieră propulsaţi către vârful ierarhiei. În paralel cu asemenea fapte, s-a înregistrat însă şi succesul real al noii cancelare, Angela Merkel, provenită din fosta Germanie Răsăriteană, ceea ce creează premisele creditării unui alt om al Estului, campion al luptei pentru adevăr.
Europa a mai practicat astfel de exerciţii „experimentale“ – în măsura în care paria pe oameni veniţi din afara sistemului deplin verificat al politicii – încă din 1990, când primul preşedinte ce-hoslovac (ulterior numai ceh) post-comunist a fost scriitorul şi fostul disident Vaclav Havel. Mai apoi, alegerile din Polonia au venit cu numeroase exemple de acelaşi fel, propulsând, pe diverse altitudini ale scării responsabilităţilor şi onorurilor, vechi militanţi anticomunişti afirmaţi iniţial în cadrul sindicatului Solidaritatea. Acesta a fost cazul notoriu al lui Lech Walessa, ajuns preşedinte, ale lui Tadeusz Mazowiecki şi Bronislaw Geremek, miniştri polonezi în diverse etape ale tranziţiei postcomuniste.
Cum şi în Germania – ca şi în Italia, Ungaria sau alte ţări ale UE – funcţia prezidenţială este mai degrabă etic reprezentativă decât importantă sub raport executiv, astfel de soluţii par posibile şi chiar din ce în ce mai oportune, menirea celor care ocupă locul întâiului stătător fiind, precum în cazul regalităţilor occidentale, una de garant al ordinii constituţionale, al bunelor intenţii şi al apărării ideii de echilibru şi dreptate decât una executivă.
Pastorul Gauck are deplină legitimitate din acest punct de vedere. Prin vocaţia lui ecleziastică, el se recomanda, încă din comunism, ca fiind un om legitimat de revendicarea de la o altă logică decât cea perisabilă şi vulnerabilă a tranzacţiilor pragmatice, oneroase. Folosul cetăţenesc el l-a înţeles ca repunere a poporului în posesia adevărului şi a echilibrului moral, acţionând fără rest în folosul unei asemenea restituiri. Într-un fel consistent se poate spune că el reprezintă forţa persuasivă, tenace, dar şi dincolo de orice tranzacţionări suspecte, a iubitorului de oameni întru adevăr transcendent, dar şi istoric. Singurul ierarh în faţa căruia un astfel de om se pleacă nu aparţine ordinii acestei lumii. În faţa unei crize a cărei suprafaţă are aparenţă economică, dar care poate fi dezlegată în primul rând ca una a valorilor, pastorul Joachim Gauck vine bine echipat pentru a da credibilitate unui sistem politic care, în pofida anvergurii publice a cancelarului Merkel, se clatină totuşi în destule locuri.
Ca român, nu mă pot împiedica în asemenea momente să nu observ că întregul parcurs de douăzeci şi doi de ani al istoriei noastre postcomuniste nu a făcut posibil, deocamdată, un astfel de mod de a gândi şi la noi. Pe de o parte, politicienii care demisionează dintr-un partid sau altul se grăbesc să se regrupeze, formând un nou partid, sub o flamură care nu reprezintă principii mai îndrăzneţe decât cele de care au fugit, ci doar tranzacţii meschine, cu acoperire în onoruri, funcţii şi oportunităţi de îmbogăţire noi, mai grase decât înainte. Pe de altă parte, vechii disidenţi anticomunişti se dezvăluie, în unele cazuri, cel puţin inconsistenţi în prestaţia lor publică, mai puţin preocupaţi să îşi prezerve altitudinea morală decât să se aranjeze cu puternicii efemeri ai zilei, din oricare parte a spectrului politic. Nici bisericile, în primul rând cea majoritară, nu stau prea grozav sub acest raport. Oamenii de mare curaj care i s-au împotrivit lui Ceauşescu s-au stins din viaţă. Dar chiar să nu fi trecut în lumea drepţilor, cei mai de relief dintre ei s-au dovedit ori fervenţi militanţi de extremă dreaptă, în tinereţe, ori colaboraţionişti ai regimului comunist (fie şi sub constrângere), mai apoi, când nu păstrători ai ambelor stigmate.
Nu aş cădea în greşeala de a identifica în România un întreg popor de lichele, aşa cum, amărâţi sau înrăiţi, se grăbesc să o facă unii, mulţi sau puţini, concetăţeni. Dar este posibil ca identificarea unor oameni de relief civic, democraţi adevăraţi şi consecvenţi, preocupaţi exclusiv de corectitudine, justiţie şi adevăr, nu s-ar face cu prea multă uşurinţă.
Au căzut şi continuă să cadă, chiar în aceste zile, flamuri şi stegari pe care aş fi pariat ani de zile la rând şi pe care, personal, i-am apreciat public, nu o singură dată, în deceniile care s-au scurs... Astăzi nu mai mi-e atât de clar dacă prăbuşirile idolilor tribului s-au produs mai mult ca urmare a eficienţei presiunilor slugilor insidioase ale politicului din tot acest timp, ori ca urmare a naturii umane vulnerabile mai mult la tentaţii decât la spaimă şi teroare.
Deocamdată, mi-e clar doar atât: până ca un personaj de alura şi de talia lui Joachim Gauck să poată măcar intra în discuţie în România, venind din afara sistemului, reprezentând o prezenţă prestigioasă a societăţii civile, având girul moral al unui întreg ciclu, coerent, al carierei sale, şi prezentând garanţii credibile pentru viitor, ar trebui să fim în stare măcar să limităm eternele certuri pe procente ale eligibililor, să străpungem zidul nevăzut al funcţiilor politice şi administrative rezervate oamenilor de partid, să creăm un câmp public deschis tuturor cetăţenilor cărora vârsta, conştiinţa, drepturile constituţionale şi vocaţia le-ar îngădui să devină actorii unei deveniri româneşti demne, democrate şi, poate, prospere.
Ovidiu Pecican este profesor
la Universitatea Babeş-Bolyai"
la Universitatea Babeş-Bolyai"
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/reprezentativitatea-moralei-257719
Meditând la cele de mai sus, la anume biografii care leaga personalitatile "spetei" noastre si la viitorul ROMANIEI LUCRULUI BINE FACUT, nu m-am putut opri sa nu retin un adevar esential al ecuatiei, adevar spre care ar trebui sa mediteze mai mult anume politicieni:
"1. Fiule, nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!
2. Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale si-ti vor aduce multa pace.
3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:
10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.
12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!
13. Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata pricepere!
14. Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul;
15. ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava.
17. Caile ei sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice.
18. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti.
19. Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile;
20. prin stiinta Lui s-au deschis adancurile si strecoara norii roua.
21. Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta!
22. Caci ele vor fi viata sufletului tau si podoaba gatului tau.
23. Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni.
24. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai;
26. caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.
27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tau: "Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!" cand ai de unde sa dai.
29. Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine.
30. Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut niciun rau.
31. Nu pizmui pe omul asupritor si nu alege niciuna din caile lui!
32. Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana.
33. Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanta.
34. Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.
35. Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/3/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu