„Ori de câte ori te trezești dimineața, gândește-te la privilegiul de a fi în viață, de a putea gândi, iubi și de a te putea bucura.” — Marcus Aurelius
Pentru ca asa m-am obisnuit si in special in week-end (pentru ca am timp mai mult), dimineata deschid net-ul si, pe http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu citesc cinci psalmi.
Apoi "dau drumul" gândurilor si meditez la cele citite.
Astazi, departe de a trece peste acest "tabiet", m-am oprit putin la pagina de Facebook. Nu ca o vizitez foarte des. Mi-am facut-o de mult, când inca eram "in cautari" si doar pentru a fi in contact mai rapid cu copiii si rudele aflate departe de noi. Si tot ca un obicei, am trecut si pe la site-ul http://cuvintecelebre.ro/.
Din îmbinarea stirilor si a citatelor vizionate, dintre care unul este deja aici, de fata, s-au nascut gândurile de astazi. Asa ca am trecut la ... meditat.
Si pentru ca aveam timp mai mult, mi-am propus sa fac o trecere in revista a ultimilor douazeci si cinci de ani caci, nu-i asa, doar peste putin timp vom "sarbatori" evenimentul major care ne-a "lansat" in democratia originala romaneasca. Eu, sincer, deja eram in focuri in acele zile, nu din pricina evenimentului ci unei alte "revolutii". Care nu mai conteaza.
Dar m-a stopat un gand, o intrebare: de fapt, ce sarbatorim noi?
Intorcandu-ma, astfel, in urma cu douazeci si cinci de ani si trecând peste ADEVARATA REVOLUTIE incheiata cu succes in data de 22 decembrie, imi aduc aminte de zilele urmatoare, de modul in care, printr-o manipulare grosiera si grotesca, ne-am inceput, ca natiune crestina evolutia spre involutie printr-un Craciun insangerat si imi dau singur un raspuns.
Sarbatorim sursa raului care ne macina de un sfert de veac.
De ce?
Pentru ca, trecând peste acel strigat de biruinta care a punctat permanent Revolutia, "EXISTA DUMNEZEU", ne-am dat acordul, tacit, la excluderea Divinitatii din ecuatia numita Romania Libera si Democrata, mai intai printr-un proces si o executie cu mult prea multe semne de intrebare si apoi printr-un traseu din care am exclus tocmai simbolul luptei anticomuniste, care-si are crezul, "NIHIL SINE DEO", in totala contradictie cu ceea ce s-a intamplat, in acest sfert de veac, cu democratia originala romaneasca.
Si, dupa parerea mea, aceasta sursa a raului nu va disparea pana când nu se va face curatenie, in constiinta si trairea noastra si a alesilor si numitilor nostri. Chiar daca vom sarbatori si peste sute de ani Revolutia din decembrie 1989.
Asa deci stand lucrurile, pentru ca este o zi de odihna si meditatie spirituala, satul de politicul mioritic inodor, incolor, insipid si profund detestabil (asta am dedus doar din lecturarea unor anume comentarii la articolele media care ne prezinta "realitatea" cotidiana), m-am oprit din celelalte gânduri care se "involburau" dupa trairea acestor amintiri, nu doar pentru ca ma determina citatul de la inceput ci pentru ca, gasind tot pe Facebook un material despre "promisiunile presedintelui ales, care au sensibilizat intreaga tara", m-a oprit unul din psalmii cititi astazi.
Il redau integral, pentru ca merita. Atentie, meditatie si nu numai:
1. "Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!"
2. Asa sa zica cei rascumparati de Domnul, pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului,
3. si pe care i-a strans din toate tarile: de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la mare.
4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe cai neumblate, si nu gaseau nicio cetate, unde sa poata locui.
5. Sufereau de foame si de sete; le tanjea sufletul in ei.
6. Atunci, in stramtorarea lor au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;
7. i-a calauzit pe drumul cel drept, ca sa ajunga intr-o cetate de locuit.
8. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
9. Caci El a potolit setea sufletului insetat si a umplut de bunatati sufletul flamand.
10. Cei ce sedeau in intuneric si umbra mortii traiau legati in ticalosie si in fiare,
11. pentru ca se razvratisera impotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru ca nesocotisera sfatul Celui Preainalt.
12. El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.
13. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.
14. I-a scos din intuneric si de umbra mortii si le-a rupt legaturile.
15. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
16. Caci El a sfaramat porti din arama si a rupt zavoare din fier.
17. Nebunii, prin purtarea lor vinovata si prin nelegiuirile lor, ajunsesera nenorociti.
18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrana, si erau langa portile mortii.
19. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;
20. a trimis cuvantul Sau si i-a tamaduit si i-a scapat de groapa.
21. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
22. Sa-I aduca jertfe de multumiri si sa vesteasca lucrarile Lui cu strigate de bucurie.
23. Cei ce se coborasera pe mare in corabii si faceau negot pe apele cele mari,
24. aceia au vazut lucrarile Domnului si minunile Lui in mijlocul adancului.
25. El a zis si a pus sa sufle furtuna, care a ridicat valurile marii.
26. Se suiau spre ceruri, se coborau in adanc; sufletul le era pierdut in fata primejdiei.
27. Apucati de ameteala, se clatinau ca un om beat, si zadarnica le era toata iscusinta.
28. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat ca valurile s-au linistit, si Domnul i-a dus in limanul dorit.
31. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
32. Sa-L inalte in adunarea poporului si sa-L laude in adunarea batranilor!
33. El preface raurile in pustiu, si izvoarele de apa, in pamant uscat,
34. tara roditoare in tara sarata, din pricina rautatii locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul in iaz, si pamantul uscat, in izvoare de ape.
36. Asaza acolo pe cei flamanzi, si ei intemeiaza o cetate ca sa locuiasca in ea;
37. insamanteaza ogoare, sadesc vii si-i culeg roadele.
38. El ii binecuvanta, si se inmultesc nespus, si nu le imputineaza vitele.
39. Daca sunt imputinati si apasati prin asuprire, nenorocire si suferinta,
40. El varsa dispretul peste cei mari si-i face sa pribegeasca prin pustiuri fara drum,
41. dar ridica pe cel lipsit, izbaveste pe cel nevoias si inmulteste familiile ca pe niste turme.
42. "Oamenii fara prihana vad lucrul acesta si se bucura, si orice nelegiuire isi inchide gura!"
43. Cine este intelept sa ia seama la aceste lucruri si sa fie cu luare aminte la bunatatile Domnului.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/107/)
Caci, fiecare dintre noi, simplii cetateni sau alesi si numiti in toate sferele puterilor separate ale statului, se regaseste in cel putin una din ipostazele prezentate, aici, acum cateva mii de ani.
Nu este o lectie si o lectura interesanta, mai ales pentru viata mai buna pe care ne-o dorim in viitor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu