marți, 30 decembrie 2014

Pentru ... reparatie

„Nu există nici plante rele, nici oameni răi. Există doar proşti cultivatori.” — Victor Hugo

Un singur gand astazi, aproape de trecerea dintre ani: ce ne face sa fim prosti cultivatori?

Pe un anume canal de stiri s-a prezentat una dintre normalitatile pe care presedintele ales le-a facut intr-o zi cu profunde semnificatii: recunosterea a ceea ce Majestatii Sale, Regelui Mihai i-a fost refuzat in ultimii zece ani de democratie originala romaneasca, perpetuare a unei practici comuniste de care, chipurile scapasem, caci comunismul a fost condamnat, (nu-i asa ?):

"Cu 67 de ani in urmă, pe 30 decembrie, Regele Mihai era forţat de comunişti şi aliaţii lor să abdice, sub ameninţarea armelor. Dacă astăzi, după multe decenii de la acel eveniment, Majestatea Sa este privit cu atâta respect şi admiraţie de către poporul Său, acesta este un câştig cert al societăţii româneşti a ultimilor 25 de ani. Aşadar, vă îndemn, astăzi, să ne îndreptăm cu toţii gândul către Rege, care rămâne, pentru noi toţi, un model de demnitate şi dăruire."
http://jurnalul.ro/stiri/observator/mesajul-lui-klaus-iohannis-catre-majestatea-sa-regele-mihai-i-al-romaniei-sa-ne-indreptam-cu-totii-gandul-catre-rege-683015.html

Ce m-a surprins si mi-a nascut gandul de fata, a fost pozitia invitatului rubricii momentului care, in loc sa recunoasca gestul de reparatie pe care predecesorul actualului presedinte nu l-a putut face in cei zece ani de mandat (desi s-a declarat un luptator impotriva comunismului) a criticat si reprosat ca asta nu inseamna nimic (daca bine retin). Ba mai mult, respectivul se arata nesatisfacut de actiunile actualului presedinte care, in doar aceste cateva zile de inceput de mandat, nu a intreprins nimic pentru organizarea unui referendum in speta complexa "monarhie vs republica".

Stand si gandindu-ma la toate "carcotasiile" postdecembriste, mi-am dat seama ca o cauza a stagnarii noastre se regaseste, perfect, in citatul de inceput si ca este mult mai usor sa critici decat sa construiesti (chestie valabila, de multe ori si pentru mine).

M-am gandit ca s-ar impune cel putin doua intrebari esentiale in problema:

Mai intai, in 1947 poporul a fost intrebat, prin referendum, daca este de acord cu republica?
Apoi, firesc, daca tot se vorbeste de condamnarea comunismului, daca acesta a fost "lichidat" (inclusiv prin capii sai), toate actele "emanate" atunci si mai ales acel act "manipulant" de abdicare nu erau nule, odata cu caderea sistemului?
Simplu si fara echivoc, dar mai ales fara toate "tertipurile" pe care politicul postdecembrist le-a facut si le face pentru ca adevarul sa fie undeva, "intre ape", adica la mijloc, si imposibil de atins din cauza de ... exprimare a ... legii.

Cat despre mine si pozitia mea, am mai prezentat-o si cu alte ocazii si, chiar daca ma repet, subscriu mesajului de mai sus.

De aceea nu pot incheia gandul de astazi fara a relua si unul dintre mesajele Majestatii Sale, poate ajunge si la urechile "cultivatorilor" de imagine, de impact social si politic sau, de ce nu, la cei indriduiti cu cultivarea si apararea celor ce rezulta din acest mesaj:

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu