Am tacut, zilele acestea, din doua sau chiar trei motive.
Mi-am studiat "lectia" despre care vorbisem anterior, am lasat loc generatiei tinere sa se desfasoare si m-am gandit, mai mult, la anul care vine acus-acus.
Astazi, la cumpana dintre ani, fara a depasi contextul ultimei postari vreau sa las, traditional acestui moment, doar ... o urare pentru toti "vizitatorii" mei, in versuri ce-i drept, dupa un simplu cantec si nu numai:
1. Domnul pacii sa fie cu tine
In furtuna sau zile senine!
/: Din potirul divin sa-ti dea pace din plin!
Harul Lui, pacea Lui peste tine. :/
2. Domnul vietii cu tine sa fie
Dimineata si-n noapte tarzie!
/: Din izvorul divin sa-ti dea viata din plin!
Viata Lui, viata Lui pe vecie! :/
3. Domnul milei te aiba in paza
In racoare si-n calda amiaza,
/: Ca pe drumul divin sa-I simti mila din plin!
Mila Lui, mila Lui vesnic treaza! :/
4. Domnul slavei ti-ajute intruna
Cand mugeste sau tace furtuna,
/: Iar in raiul divin sa-ti dea slava din plin!
Slava Lui, slava Lui ti-e cununa! :/
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/1929/domnul-pacii-sa-fie-cu-tine)
LA MULTI ANI 2016!
joi, 31 decembrie 2015
duminică, 27 decembrie 2015
Doar o ..."simpla" lectie
Pentru ca a trecut si marea sarbatoare a Nasterii Domnului si vom intra, iarasi si din nou in tumultul traditional al vietii de zi cu zi (când vom uita, cu siguranta sa fim si buni si milostivi si, mai ales, simplii si smeriti), am gasit o lectie la care am mai facut referire si cu alta ocazie, dar care merita repostata pentru ca ne da cateva sfaturi esentiale. Pentru ... VIATA.
Iata-le:
" Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui.
Invata de la pietre cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la apa sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea s-o cunosti,
Invata de la stele ca ceru-i numai osti.
Invata de la greier cand singur esti sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!"
Invata de la toate (http://www.resursecrestine.ro/poezii/128176/invata-de-la-toate)
O fi doar o "simpla" lectie ?
Iata-le:
" Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui.
Invata de la pietre cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la apa sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea s-o cunosti,
Invata de la stele ca ceru-i numai osti.
Invata de la greier cand singur esti sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!"
Invata de la toate (http://www.resursecrestine.ro/poezii/128176/invata-de-la-toate)
O fi doar o "simpla" lectie ?
miercuri, 23 decembrie 2015
Gand de ... actualitate
In ultima perioada am incercat sa ma departez de tumultul politic si cred ca am reusit. Astazi ma gândesc la acelasi lucru dar vreau, totusi, sa punctez un fapt trecut cu vederea de majoritatea dintre noi, chiar daca despre el a vorbit insusi Suveranul Pontif, cu ceva timp in urma si care priveste in special "speta" respectiva.
Faptul se regaseste intr-o "compozitie" presupusa a fi creata de cel considerat "parintele reformei", care spune mai mult decat un infinit de alte cuvinte sau gesturi la un loc, la urma.
O colinda!
"Departe-ntr-o iesle, în paie ascuns,
Culcat printre vite stă Pruncul Isus.
Îi cântă și-L leagănă stele de-argint,
Și-ncet Copilașul adoarme zâmbind.
Faptul se regaseste intr-o "compozitie" presupusa a fi creata de cel considerat "parintele reformei", care spune mai mult decat un infinit de alte cuvinte sau gesturi la un loc, la urma.
O colinda!
"Departe-ntr-o iesle, în paie ascuns,
Culcat printre vite stă Pruncul Isus.
Îi cântă și-L leagănă stele de-argint,
Și-ncet Copilașul adoarme zâmbind.
Doar vitele-n grajd zgomotos Îl trezesc.
Duios le privește și se liniștesc;
O, Prunc minunat, Te slăvim că-ai venit
Și-n ieslea săracă adânc Te-ai smerit.
Duios le privește și se liniștesc;
O, Prunc minunat, Te slăvim că-ai venit
Și-n ieslea săracă adânc Te-ai smerit.
Rămâi, drag Isuse, cu noi, Te rugăm,
N-avem bogății, dar tot ce-avem Îți dăm,
Iar Tu dă-ne binecuvântarea Ta
Și viața întreagă la iesle vom sta."
N-avem bogății, dar tot ce-avem Îți dăm,
Iar Tu dă-ne binecuvântarea Ta
Și viața întreagă la iesle vom sta."
(http://melodia.ro/songs/Departe-ntr-o-iesle)
Sarbatori frumoase!
luni, 21 decembrie 2015
Despre un anume tablou. De iarna.
Desi parca traversam o toamna lunga suntem, totusi, in decembrie.
Un decembrie periculos de frumos, din multe puncte de vedere, in 2015 si nu fac nici o referire la o anume zi la fel de calda dintr-un alt "decembre".
Suntem, deci, intr-un decembrie care poate, pentru unii, este plin de "impliniri".
Versurile bacoviene consacrate lunii se pare ca spun contrariul si prezinta un tablou relevant, in perfect acord cu realitatea democratiei noastre originale, plina de neimpliniri pentru marea masa a populatiei. De asta am si ales sa le repostez, ca subiect de meditatie ("potop e-napoi si nainte").
Dar asta, oare, mai conteaza?
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
(http://www.versuri.ro/versuri/gflffl_george-bacovia-decembre.html)
Un decembrie periculos de frumos, din multe puncte de vedere, in 2015 si nu fac nici o referire la o anume zi la fel de calda dintr-un alt "decembre".
Suntem, deci, intr-un decembrie care poate, pentru unii, este plin de "impliniri".
Versurile bacoviene consacrate lunii se pare ca spun contrariul si prezinta un tablou relevant, in perfect acord cu realitatea democratiei noastre originale, plina de neimpliniri pentru marea masa a populatiei. De asta am si ales sa le repostez, ca subiect de meditatie ("potop e-napoi si nainte").
Dar asta, oare, mai conteaza?
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
(http://www.versuri.ro/versuri/gflffl_george-bacovia-decembre.html)
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Randuri cu ... trimitere
Niste randuri, poate banale pentru cei mai multi dintre noi, m-au facut sa "scriu" aceasta "scrisoare".
Am pus ghilimelele de rigoare pentru ca nu vreau sa fiu acuzat de plagiat.
Tot ce urmeaza nu-mi apartine, ca origine ci doar ca relevanta spre ceea ce am mai scris si voi mai scrie despre ... o veche dar actuala realitate. Pentru ca tot incep pregatirile "materiale" pentru una dintre marile sarbatori ale crestinatatii (a se retine ultima fraza!!!!!!!!!!!!!!!!!).
"1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:
2. mici si mari, bogati si saraci!
3. Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata.
4. Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul harpei.
5. Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor mei?
6. Ei se incred in avutiile lor si se falesc cu bogatia lor cea mare.
7. Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.
8. Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.
9. Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.
10. Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier si lasa altora avutiile lor.
11. Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi.
12. Dar omul pus in cinste nu dainuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
13. Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor. - (Oprire)
14. Sunt dusi ca o turma in Locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si Locuinta mortilor le este locasul.
15. Dar mie, Dumnezeu imi va scapa sufletul din Locuinta mortilor, caci ma va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)
16. Nu te teme cand se imbogateste cineva si cand i se inmultesc vistieriile casei;
17. caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se coboara dupa el.
18. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face,
19. caci tot in locuinta parintilor sai va merge si nu va mai vedea lumina niciodata.
20. Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai."
( http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/49/)
Am pus ghilimelele de rigoare pentru ca nu vreau sa fiu acuzat de plagiat.
Tot ce urmeaza nu-mi apartine, ca origine ci doar ca relevanta spre ceea ce am mai scris si voi mai scrie despre ... o veche dar actuala realitate. Pentru ca tot incep pregatirile "materiale" pentru una dintre marile sarbatori ale crestinatatii (a se retine ultima fraza!!!!!!!!!!!!!!!!!).
"1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:
2. mici si mari, bogati si saraci!
3. Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata.
4. Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul harpei.
5. Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor mei?
6. Ei se incred in avutiile lor si se falesc cu bogatia lor cea mare.
7. Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.
8. Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.
9. Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.
10. Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier si lasa altora avutiile lor.
11. Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi.
12. Dar omul pus in cinste nu dainuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
13. Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor. - (Oprire)
14. Sunt dusi ca o turma in Locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si Locuinta mortilor le este locasul.
15. Dar mie, Dumnezeu imi va scapa sufletul din Locuinta mortilor, caci ma va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)
16. Nu te teme cand se imbogateste cineva si cand i se inmultesc vistieriile casei;
17. caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se coboara dupa el.
18. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face,
19. caci tot in locuinta parintilor sai va merge si nu va mai vedea lumina niciodata.
20. Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai."
( http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/49/)
joi, 17 decembrie 2015
Doar o scurta continuare
Pentru ca, inca, la noi mai sunt codrii verzi de brad dar mai putine campuri de matase, pentru ca mai vin din alte parti vestotirii primaverii dar si pentru ca se varsa lacrimi tot mai multe si mai grele, astazi vreau sa fiu foarte scurt.
Ma obliga acel moment al "începutului sfarsitului", pe care si eu l-am trait pe viu cu o alarma partiala de lupta dar si refrenul-slogan de la "sfarsitul inceputului", strigat ramas peste ani ca un simbol al sacrificiului, "libertate te iubim, ori învingem, ori murim!".
Citeam, astazi, despre vorbele unui batran cioban care au ramas in toata media ca subiect de meditatie. Si ca nu se poate face nimic, atunci când suveran este o anume putere separata in stat (curata separatie!), nici macar cu un O.U.G, asa cum se "executa", de regula, plebea (adica noi, cei multi dar prosti ca-i votam tot pe ei).
Si mai citeam niste versuri care continua lacrimile desertaciunii unui vis frumos, stins prea devreme in si de democratia originala romaneasca:
"Aşa... vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata..."
(http://www.versuri.ro/versuri/gfligf_octavian-goga-batrani.html)
Stand si gandindu-ma de ce toate acestea, gasesc un singur raspuns, pe care il pot reda parafrazând finalul unui roman celebru:
"DACA DUMNEZEU NU E, NIMIC NU E!"
Ma obliga acel moment al "începutului sfarsitului", pe care si eu l-am trait pe viu cu o alarma partiala de lupta dar si refrenul-slogan de la "sfarsitul inceputului", strigat ramas peste ani ca un simbol al sacrificiului, "libertate te iubim, ori învingem, ori murim!".
Citeam, astazi, despre vorbele unui batran cioban care au ramas in toata media ca subiect de meditatie. Si ca nu se poate face nimic, atunci când suveran este o anume putere separata in stat (curata separatie!), nici macar cu un O.U.G, asa cum se "executa", de regula, plebea (adica noi, cei multi dar prosti ca-i votam tot pe ei).
Si mai citeam niste versuri care continua lacrimile desertaciunii unui vis frumos, stins prea devreme in si de democratia originala romaneasca:
"Aşa... vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata..."
(http://www.versuri.ro/versuri/gfligf_octavian-goga-batrani.html)
Stand si gandindu-ma de ce toate acestea, gasesc un singur raspuns, pe care il pot reda parafrazând finalul unui roman celebru:
"DACA DUMNEZEU NU E, NIMIC NU E!"
miercuri, 16 decembrie 2015
Din ... amintiri
Imi aduc aminte cum in liceu, cu multi ani in urma, la sugestia profesorului nostru de limba si literatura romana ne-am impartit in doua tabere, spre analiza si nu numai.
Ardelenii s-au "dat" in partea lui O. Goga, moldovenii l-au "luat" pe G. Bacovia. Acesta era, de fapt si scopul "razboiului". Cu argumente pro si contra fiecare parte si-a sustinut "alesul". Si ce frumoasa ora de romana a iesit!
Astazi, intr-un altfel de "razboi" pe care-l traim pe viu, mi-am adus aminte de situatia respectiva dar si de versurile poetului pe care, atunci, nu l-am sustinut (eu fiind bacauan).
Intre ele am gasit o poezie la care ar trebui sa mediteze mai bine si cei din "tabara cealalta", alesi si numiti. Poate invata ceva!
"Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.
Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi..."
(http://www.versuri.ro/versuri/gflifm_octavian-goga-noi.html)
Dar gresec.
Pentru alesii nostri nu conteaza ca "desertaciunea unui vis noi o stropim cu lacrimi". Pentru ca, de peste un sfert de veac, dupa ei ... potopul.
Ardelenii s-au "dat" in partea lui O. Goga, moldovenii l-au "luat" pe G. Bacovia. Acesta era, de fapt si scopul "razboiului". Cu argumente pro si contra fiecare parte si-a sustinut "alesul". Si ce frumoasa ora de romana a iesit!
Astazi, intr-un altfel de "razboi" pe care-l traim pe viu, mi-am adus aminte de situatia respectiva dar si de versurile poetului pe care, atunci, nu l-am sustinut (eu fiind bacauan).
Intre ele am gasit o poezie la care ar trebui sa mediteze mai bine si cei din "tabara cealalta", alesi si numiti. Poate invata ceva!
"Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.
Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi..."
(http://www.versuri.ro/versuri/gflifm_octavian-goga-noi.html)
Dar gresec.
Pentru alesii nostri nu conteaza ca "desertaciunea unui vis noi o stropim cu lacrimi". Pentru ca, de peste un sfert de veac, dupa ei ... potopul.
marți, 15 decembrie 2015
A fi sau a nu fi ... cu bascalie
Nu ai ce sa faci cand cotidianul mioritic te bombardeaza cu cele mai "inalte realizari" ale democratiei originale pentru care, cu siguranta, mortii Revolutiei se rasucesc in morminte sau mormanturi. Cred ca nu deranjeaza pe nimeni dintre cei putini, dar uniti in cuget si simtire (cu un mare NE in fata).
Stai si privesti balciul si te intrebi daca pentru asta s-a murit acum 26 de ani.
Caci totul pare sa fie o mare si nerusinata bascalie!
Si cum sa nu fie bascalie când numai pe dulcele nostru plai mioritic se poate parafraza, cu nesimtire si tot tacâmul ce decurge de aici ceea ce undeva, cândva un aprig aparator al democratiei (dar asta nu l-a impiedicat sa imparta Europa pe un servetel) lasa posteritatii afirmatia mai mult decat relevanta, ramasa ca un model de daruire si sacrificiu, “Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”:
NICIODATA ATAT DE PUTINI NU AU DATORAT ATAT DE PUTIN CELOR MULTI!
Acum, nu uit ca mi-am propus sa nu ma mai murdaresc in mocirla politicii mioritice.
Dar ma gândesc si ma intreb unde este "scanteia" aceea care mobiliza tinerii dupa acel teribil dezastru "Colectiv", unde este hotararea celor care promisesera REFORME, unde este decizia de a se... lupta pana la capat impotriva imposturii?
A fost si aceea doar o "frectie la un picior de lemn"?
Cu mult timp in urma parodiind o poezie de geniu cineva spunea:
"Si daca ramuri bat in geam,
De ce nu tai copacul
Ca umbra-n casa sa nu am,
Sa nu ma doara capul?".
Si ma opresc. Caci s-a demonstrat a fi tot o mare bascalie ce si cum trebuie taiat. Iar "speta" are mult prea multe dedesupturi pentru a nu conduce spre o rezolvare tot in bascalie.
De aceea, fara nici o bascalie vreau sa continui cu ceva care merita.
De fapt doua "momente de impact".
Primul este un semnal de alarma pe care l-am mai inserat si cu alta ocazie. Interesant mi s-a parut si comentariul adiacent(https://covidiu.wordpress.com/2011/01/20/blestem-de-om-sarac-de-dan-puric/)
"Din balegi şi din cuib de cuci,
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.
Dan Puric"
Al doilea este un avertisment (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/6)
"24. Dar, vai de voi, bogatilor, pentru ca voi v-ati primit aici mangaierea!
25. Vai de voi care sunteti satui acum! Pentru ca voi veti flamanzi! Vai de voi care radeti acum, pentru ca voi veti plange si va veti tangui!
26. Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu prorocii mincinosi!"
A fi sau a nu fi ... cu bascalie, asta-i "problema". Alegerea apartine fiecaruia dintre noi.
Stai si privesti balciul si te intrebi daca pentru asta s-a murit acum 26 de ani.
Caci totul pare sa fie o mare si nerusinata bascalie!
Si cum sa nu fie bascalie când numai pe dulcele nostru plai mioritic se poate parafraza, cu nesimtire si tot tacâmul ce decurge de aici ceea ce undeva, cândva un aprig aparator al democratiei (dar asta nu l-a impiedicat sa imparta Europa pe un servetel) lasa posteritatii afirmatia mai mult decat relevanta, ramasa ca un model de daruire si sacrificiu, “Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”:
NICIODATA ATAT DE PUTINI NU AU DATORAT ATAT DE PUTIN CELOR MULTI!
Acum, nu uit ca mi-am propus sa nu ma mai murdaresc in mocirla politicii mioritice.
Dar ma gândesc si ma intreb unde este "scanteia" aceea care mobiliza tinerii dupa acel teribil dezastru "Colectiv", unde este hotararea celor care promisesera REFORME, unde este decizia de a se... lupta pana la capat impotriva imposturii?
A fost si aceea doar o "frectie la un picior de lemn"?
Cu mult timp in urma parodiind o poezie de geniu cineva spunea:
"Si daca ramuri bat in geam,
De ce nu tai copacul
Ca umbra-n casa sa nu am,
Sa nu ma doara capul?".
Si ma opresc. Caci s-a demonstrat a fi tot o mare bascalie ce si cum trebuie taiat. Iar "speta" are mult prea multe dedesupturi pentru a nu conduce spre o rezolvare tot in bascalie.
De aceea, fara nici o bascalie vreau sa continui cu ceva care merita.
De fapt doua "momente de impact".
Primul este un semnal de alarma pe care l-am mai inserat si cu alta ocazie. Interesant mi s-a parut si comentariul adiacent(https://covidiu.wordpress.com/2011/01/20/blestem-de-om-sarac-de-dan-puric/)
"Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi…
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.
Dan Puric"
Al doilea este un avertisment (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/6)
"24. Dar, vai de voi, bogatilor, pentru ca voi v-ati primit aici mangaierea!
25. Vai de voi care sunteti satui acum! Pentru ca voi veti flamanzi! Vai de voi care radeti acum, pentru ca voi veti plange si va veti tangui!
26. Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu prorocii mincinosi!"
A fi sau a nu fi ... cu bascalie, asta-i "problema". Alegerea apartine fiecaruia dintre noi.
luni, 14 decembrie 2015
De-a valma
Bombe si ... bombe. Cu mai mult sau mai putin efect intarziat, sau fara.
Asta vad si nu mai citesc pe aproape toate site-urile cu care mediul virtual si realitatea democratiei noastre originale ne "rasfata" in acest sfarsit de an (ca pentru a prevesti "Apocalipsa"? - cu toate ca pentru mine APOCALIPSA inseamna DESCOPERIRE).
S-ar putea gasi un raspuns la toate aceste "bombe" dar, vorba cantecului,
"raspunsu-i vanare de vânt".
Gandind ca toate acestea ne "fericesc" si sunt prea de-a valma si prea mult apasa asupra a ceea ce uitam, de cele mai multe ori, ca avem trebuinta, linistea sufleteasca, m-am oprit astazi asupra unei alt fel de meditatii care, dupa parerea mea, merita mai multa "prospectiune" si, de ce nu, prioritate.
De ce? Pentru ca ne da o rezolvare!
Si pentru ca nimic din ce urmeaza nu este de-a valma, am despartit pasajele cu relevanta, tocmai pentru aceasta:
"1. "Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!"
2. Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
3. şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
6. Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9. Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10. Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11. pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14. I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
15. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16. Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
17. Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20. a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
21. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22. Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23. Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24. aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
27. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32. Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33. El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat,
34. ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape.
36. Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37. însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele.
38. El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39. Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40. El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41. dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42. "Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!"
43. Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/107/)
Asta vad si nu mai citesc pe aproape toate site-urile cu care mediul virtual si realitatea democratiei noastre originale ne "rasfata" in acest sfarsit de an (ca pentru a prevesti "Apocalipsa"? - cu toate ca pentru mine APOCALIPSA inseamna DESCOPERIRE).
S-ar putea gasi un raspuns la toate aceste "bombe" dar, vorba cantecului,
"raspunsu-i vanare de vânt".
Gandind ca toate acestea ne "fericesc" si sunt prea de-a valma si prea mult apasa asupra a ceea ce uitam, de cele mai multe ori, ca avem trebuinta, linistea sufleteasca, m-am oprit astazi asupra unei alt fel de meditatii care, dupa parerea mea, merita mai multa "prospectiune" si, de ce nu, prioritate.
De ce? Pentru ca ne da o rezolvare!
Si pentru ca nimic din ce urmeaza nu este de-a valma, am despartit pasajele cu relevanta, tocmai pentru aceasta:
"1. "Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!"
2. Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
3. şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
6. Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9. Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10. Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11. pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14. I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
15. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16. Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
17. Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20. a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
21. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22. Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23. Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24. aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
27. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32. Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33. El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat,
34. ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape.
36. Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37. însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele.
38. El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39. Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40. El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41. dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42. "Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!"
43. Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/107/)
joi, 10 decembrie 2015
Astazi, doar o poezie. Cu mult subanteles!
Desteptarea României de Vasile Alecsandri Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare, N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate? Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc La cel glas de înviere, la cel glas de libertate Ce pătrunde şi răzbate Orice suflet omenesc? Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie! Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit. Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie! Sculaţi toţi cu bărbăţie, Ziua vieţii a sosit! Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare, Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare Se cerc vesel ca să zboare Către soarele ceresc! Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire, La obşteasca fericire, La obştescul viitor? Până când să creadă lumea, o! copii de Românie! C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi? Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie Şi la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi? Până când în ţara noastră tot străinul să domnească? Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni? La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de români! Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie! Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie Şi de-acum pe vecinicie Cu toţi mâinile vă daţi! Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim. Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viata noastră să jertfim! Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind, Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare, Nemurire moştenind. ((1848) (* Aceasta poezie nu a fost publicata in editia l-a a Doinelor, fiindca volumul, tiparit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca sa intre in Romania.) (http://poezii.ro-versuri.ro/Desteptarea-Romaniei-poezie-Vasile-Alecsandri.html) |
marți, 8 decembrie 2015
Despre ... "viitorul de aur"
Un text aparent banal m-a pus astazi pe gânduri.
Se afla in manualul de limba si literatura romana pentru clasa a IV-a dupa care invatata, in anul de gratie 2015, cei ce reprezinta viitorul nostru, intre care si nepotelul meu. Are oarece modificari nesemnificative si se refera la ONOARE.
Iata-l, copiat dupa cum l-am gasit si eu in mediul virtual:
"Mărturisesc sincer, cu plăcere chiar, îl invidiez pe Gogu Buzdugan. Şi nu atât pentru bicepşii lui de beton (şi la nevoie de cauciuc), cât pentru caracterul său cutezător şi generos, şi mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul său. „Onoarea mai presus de orice" pare să fie deviza sa care, nescrisă pe vreo eşarfă, scapără cu prisosinţă în ochii lui înflăcăraţi. Nimic nu scapă acestor ochi. Nici cea mai milimetrică-dar ce zic eu?-microscopică abatere de la legile onoarei. Pesimiştii n-au decât să deplângă agonia cavalerismului. Bocetul lor mă lasă rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au văzut repezindu-şi scrutător privirea şi, la nevoie, pumnii, întru apărarea nobilului ideal: onoarea!!
Iată-l! Freamătă. De undeva de la etaj se aude un bâzâit întretăiat ca hârşâitul unui ac de patefon pe o placă crăpată. Cavalerul cunoaşte acest zgomot: un plâns de fată, cu sughiţuri! O victimă? Din două salturi a şi ajuns la etaj. Ghemuită, cu nasul în poală, plânge o fetiţă. Şi aşa, boţită, plânsă şi despletită, pare mai degrabă o salcie plângătoare, răsărită dintr-unul din ghivecele de lut.
- De ce plângi? o întrebă cu voce tunătoare cavalerul.
- M-a bă-tut un bă-iat! răspunde fetiţa, sughiţând ca pentru a despărţi cuvintele în
silabe.
- Cine? Care a îndrăznit?
În ochii cavalerului, sub sprâncenele încruntate, s-a făcut întuneric. Un întuneric zămislitor de fulgere.
- Uite, ăla! arată fata un băiat cu tricou marinăresc.
- Hai cu mine!
O ia de mână, şi aşa, întunecat, răzbunător, răvăşit de indignare, se îndreaptă către agresor.
-Ascultă mă, huliganule, de ce ai lovit această biată fetiţă? Netrebnicule, nu vezi ce slabă e?
- Eu? Am lovit-o eu? se dezvinovăţeşte pierdut matelotul. Am îmbrâncit-o aşa … în glumă. De fapt nici n-am atins-o… şi pe urmă, se smiorcăie huliganul cu ochii ţintă la bicepşii cavalerului, şi ea mi-a zis „obraznic"!
Fata sughiţe, împletindu-şi codiţele. Explică:
- El mi-a pus piedică şi m-a tras de coade, şi eu i-am zis atunci obraznic, şi el a început să mă-nghiontească.
Cavalerul rămâne câteva clipe pe gânduri, cumpănind în tăcere. Apoi izbucneşte deodată către fată:
- Care va să zică l-ai făcut obraznic? Cum îţi permiţi tu, o musculiţă, să insulţi un băiat? Bine ţi-a făcut! Şterge-o, că-ţi dau un brânci de nu te vezi!
Petrece din ochi, tremurând de furie reţinută, pe „musculiţă" ce a luat-o la fugă pe scări şi, întorcându-se spre marinar, îl bate pe umăr, cavalereşte:
- Uite ce e, amice. Te rog să mă ierţi. Ştii, eu credeam că ai bătut-o fără nici un motiv. Dar dacă te-a jignit, sunt de acord. Asta e o chestie de onoare! De aceea ziceam la început: pesimiştii n-au dreptate. Cavalerismul n-a pierit. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan!"
(http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/alti-autori-romani/cavalerul-dreptatii-de-mircea-santimbreanu/)
Desi pare grozav, mie mi-a produs un mare soc. De ce?
Pentru ca in aplicarea lectiei este o intrebare despre schimbarea atitudinii "aparatorului onoarei" pe care invatatorii, cu siguranta o pun. Si nu-mi dau seama cum o explica.
Si aici mi se pare ca "culegem ceea ce semanam".
Pentru ca daca popularizam APARAREA ONOAREI asa dupa cum reiese din respectiva povestioara, este normal sa avem o tara plina de toate evenimentele cu care ne confrunta realitatea (si nu le mai enumar, pentru ca si asa suntem depasiti de situatie). Caci eu cred ca autorul a vrut doar sa ridiculizeze "cavalerismul" respectiv.
De aici, insa si pana la a transforma "speta" intr-un material educativ, mi se pare o mare ... gogomanie (ca sa spun ineptie).
Sau asa se doreste a se certifica ceea ce spunea, odata poetul:
"Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)
Si asa ajungem la adevarul despre "viitorul de aur" pe care tara noastra il are, dar mai ales la doua adevaruri relevante pe care nu vrem sa le cunoastem sau sa le recunoastem:
"15. Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului. -
16. La ce slujeste argintul in mana nebunului? Sa cumpere intelepciunea?… Dar n-are minte. -"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/17/16/#16)
Se afla in manualul de limba si literatura romana pentru clasa a IV-a dupa care invatata, in anul de gratie 2015, cei ce reprezinta viitorul nostru, intre care si nepotelul meu. Are oarece modificari nesemnificative si se refera la ONOARE.
Iata-l, copiat dupa cum l-am gasit si eu in mediul virtual:
"Mărturisesc sincer, cu plăcere chiar, îl invidiez pe Gogu Buzdugan. Şi nu atât pentru bicepşii lui de beton (şi la nevoie de cauciuc), cât pentru caracterul său cutezător şi generos, şi mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul său. „Onoarea mai presus de orice" pare să fie deviza sa care, nescrisă pe vreo eşarfă, scapără cu prisosinţă în ochii lui înflăcăraţi. Nimic nu scapă acestor ochi. Nici cea mai milimetrică-dar ce zic eu?-microscopică abatere de la legile onoarei. Pesimiştii n-au decât să deplângă agonia cavalerismului. Bocetul lor mă lasă rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au văzut repezindu-şi scrutător privirea şi, la nevoie, pumnii, întru apărarea nobilului ideal: onoarea!!
Iată-l! Freamătă. De undeva de la etaj se aude un bâzâit întretăiat ca hârşâitul unui ac de patefon pe o placă crăpată. Cavalerul cunoaşte acest zgomot: un plâns de fată, cu sughiţuri! O victimă? Din două salturi a şi ajuns la etaj. Ghemuită, cu nasul în poală, plânge o fetiţă. Şi aşa, boţită, plânsă şi despletită, pare mai degrabă o salcie plângătoare, răsărită dintr-unul din ghivecele de lut.
- M-a bă-tut un bă-iat! răspunde fetiţa, sughiţând ca pentru a despărţi cuvintele în
silabe.
- Cine? Care a îndrăznit?
În ochii cavalerului, sub sprâncenele încruntate, s-a făcut întuneric. Un întuneric zămislitor de fulgere.
- Uite, ăla! arată fata un băiat cu tricou marinăresc.
- Hai cu mine!
O ia de mână, şi aşa, întunecat, răzbunător, răvăşit de indignare, se îndreaptă către agresor.
-Ascultă mă, huliganule, de ce ai lovit această biată fetiţă? Netrebnicule, nu vezi ce slabă e?
- Eu? Am lovit-o eu? se dezvinovăţeşte pierdut matelotul. Am îmbrâncit-o aşa … în glumă. De fapt nici n-am atins-o… şi pe urmă, se smiorcăie huliganul cu ochii ţintă la bicepşii cavalerului, şi ea mi-a zis „obraznic"!
Fata sughiţe, împletindu-şi codiţele. Explică:
- El mi-a pus piedică şi m-a tras de coade, şi eu i-am zis atunci obraznic, şi el a început să mă-nghiontească.
Cavalerul rămâne câteva clipe pe gânduri, cumpănind în tăcere. Apoi izbucneşte deodată către fată:
- Care va să zică l-ai făcut obraznic? Cum îţi permiţi tu, o musculiţă, să insulţi un băiat? Bine ţi-a făcut! Şterge-o, că-ţi dau un brânci de nu te vezi!
Petrece din ochi, tremurând de furie reţinută, pe „musculiţă" ce a luat-o la fugă pe scări şi, întorcându-se spre marinar, îl bate pe umăr, cavalereşte:
- Uite ce e, amice. Te rog să mă ierţi. Ştii, eu credeam că ai bătut-o fără nici un motiv. Dar dacă te-a jignit, sunt de acord. Asta e o chestie de onoare! De aceea ziceam la început: pesimiştii n-au dreptate. Cavalerismul n-a pierit. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan!"
(http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/alti-autori-romani/cavalerul-dreptatii-de-mircea-santimbreanu/)
Desi pare grozav, mie mi-a produs un mare soc. De ce?
Pentru ca in aplicarea lectiei este o intrebare despre schimbarea atitudinii "aparatorului onoarei" pe care invatatorii, cu siguranta o pun. Si nu-mi dau seama cum o explica.
Si aici mi se pare ca "culegem ceea ce semanam".
Pentru ca daca popularizam APARAREA ONOAREI asa dupa cum reiese din respectiva povestioara, este normal sa avem o tara plina de toate evenimentele cu care ne confrunta realitatea (si nu le mai enumar, pentru ca si asa suntem depasiti de situatie). Caci eu cred ca autorul a vrut doar sa ridiculizeze "cavalerismul" respectiv.
De aici, insa si pana la a transforma "speta" intr-un material educativ, mi se pare o mare ... gogomanie (ca sa spun ineptie).
Sau asa se doreste a se certifica ceea ce spunea, odata poetul:
"Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)
Si asa ajungem la adevarul despre "viitorul de aur" pe care tara noastra il are, dar mai ales la doua adevaruri relevante pe care nu vrem sa le cunoastem sau sa le recunoastem:
"15. Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului. -
16. La ce slujeste argintul in mana nebunului? Sa cumpere intelepciunea?… Dar n-are minte. -"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/17/16/#16)
duminică, 6 decembrie 2015
Niste "chestii" spre meditare
"Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte." (http://www.versuri.ro/versuri/mehlj_mihai-eminescu-criticilor-mei.html)
Si asa cum florile se scutura, atunci când sunt moarte se scutura si visurile moarte ale celor care, odata profeteau:
"Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare."
(http://www.versuri.ro/versuri/gfmdee_dimitrie-bolintineanu-mircea-cel-mare-si-solii.html)
De ce am facut aceasta asociere?
Pentru ca am gasit pe o pagina online o referinta la aceste ultime versuri, cu trimitere si bataie la opera eminesciana, in conditiile in care ni se semnala un grav pericol fata de care "cineva" nu si-a implinit menirea in acest sfert de veac atat de controversat dar plin de "meretele impliniri ale democratiei originale romanesti".
Dar nu despre asta mi-am propus sa postez cateva gânduri, dupa o pauza ceva mai lunga, in conditiile in care in saptamana care s-a incheiat doua "spete" mi-au focust gândurile.
Incep cu a doua, mai recenta si cu impact mult mai puternic decat s-a dovedit a fi prezentat in media (paranteza, daca era vreo "chestie" mondena, cu fite care sa tina capul de afis al oricarei emisiuni, s-ar fi facut zeci de emisiuni, nu?).
Este vorba despre cazul acelei tinere care, din cauza birocratiei si incompetentei pe care democratia noastra originala a propovaduit-o, s-a sinucis pentru ca niste "capete luminate" au hotarat ca nu mai putea ramane la familia care o crescuse de la o varsta frageda.
Acum, daca stau bine si ma gândesc, "efervescenta" nostra legislativa i-ar fi etichetat pe cei care aveau competenta sa aprobe RAMANEREA la acea familie drept corupti, iar oamenii si-au luat masuri de siguranta prevalandu-se, probabil, de precedent. Oricum, mie mi se pare oribil ca niste profesionisti sa nu aiba discernamant in luarea unor decizii care tin de viata si de moarte. Dar parca mai are vreo importanta, la viitorul de aur pe care-l avem noi?
Iar la acest viitor de aur doream sa ajung, ca prima "speta" la care m-am gandit.
De peste 25 de ani incercam sa ne cladim un viitor si ne zbatem sa gasim luminita de la capatul tunelului, tot experimentand ceea ce am gasit si vazut in
Vestul democrat. O comedie din 1978 vizionata la începutul saptamanii m-a pus pe gânduri, asa cum spuneam, "Zazania" cu Louis de Funes. Nu sunt critic de film si nu mi-am propus sa-i fac recenzia. Mi-am propus, in schimb, sa las ca subiect de meditatie pentru cei de azi si pentru cei de maine TREI chestii de impact, adica obiect de studiu vizavi de ceea ce am luat, luam si vom lua din "lumea libera".
Prima, o scena la angajare unde patronul, interesat sa-si creasca veniturile, ii avertiza pe toti candidatii ca (redau din memorie) "SALARUL ESTE CEL MINIM PE ECONOMIE".
A doua tine de modul in care respectivul isi tinea contabilitatea, bineinteles CONTABILITATE DUBLA.
A treia, strict legata de politic ... dar mi-am propus sa nu mai abordez "chetii" de astea.
Si ma opresc pentru ca simt cat "viitor de aur" avem. Sau cat am avea, sau ar trebui sa avem.
Cum comentariile sunt de prisos, nu ma pot opri sa nu aduc in atentie, tot spre meditare, un gand relevant care ne-ar face sa avem, cu adevarat, UN VIITOR DE AUR:
Dar mai conteaza asa ceva, la cate influente avem spre "luminita de la capatul tunelului" pe care o vedem si ... nu e?
PS: Ca de obicei la aceasta ora, nu mai am timp si de "cap limpede". Cu scuzele de rigoare!
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte." (http://www.versuri.ro/versuri/mehlj_mihai-eminescu-criticilor-mei.html)
Si asa cum florile se scutura, atunci când sunt moarte se scutura si visurile moarte ale celor care, odata profeteau:
"Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare."
(http://www.versuri.ro/versuri/gfmdee_dimitrie-bolintineanu-mircea-cel-mare-si-solii.html)
De ce am facut aceasta asociere?
Pentru ca am gasit pe o pagina online o referinta la aceste ultime versuri, cu trimitere si bataie la opera eminesciana, in conditiile in care ni se semnala un grav pericol fata de care "cineva" nu si-a implinit menirea in acest sfert de veac atat de controversat dar plin de "meretele impliniri ale democratiei originale romanesti".
Dar nu despre asta mi-am propus sa postez cateva gânduri, dupa o pauza ceva mai lunga, in conditiile in care in saptamana care s-a incheiat doua "spete" mi-au focust gândurile.
Incep cu a doua, mai recenta si cu impact mult mai puternic decat s-a dovedit a fi prezentat in media (paranteza, daca era vreo "chestie" mondena, cu fite care sa tina capul de afis al oricarei emisiuni, s-ar fi facut zeci de emisiuni, nu?).
Este vorba despre cazul acelei tinere care, din cauza birocratiei si incompetentei pe care democratia noastra originala a propovaduit-o, s-a sinucis pentru ca niste "capete luminate" au hotarat ca nu mai putea ramane la familia care o crescuse de la o varsta frageda.
Acum, daca stau bine si ma gândesc, "efervescenta" nostra legislativa i-ar fi etichetat pe cei care aveau competenta sa aprobe RAMANEREA la acea familie drept corupti, iar oamenii si-au luat masuri de siguranta prevalandu-se, probabil, de precedent. Oricum, mie mi se pare oribil ca niste profesionisti sa nu aiba discernamant in luarea unor decizii care tin de viata si de moarte. Dar parca mai are vreo importanta, la viitorul de aur pe care-l avem noi?
Iar la acest viitor de aur doream sa ajung, ca prima "speta" la care m-am gandit.
De peste 25 de ani incercam sa ne cladim un viitor si ne zbatem sa gasim luminita de la capatul tunelului, tot experimentand ceea ce am gasit si vazut in
Vestul democrat. O comedie din 1978 vizionata la începutul saptamanii m-a pus pe gânduri, asa cum spuneam, "Zazania" cu Louis de Funes. Nu sunt critic de film si nu mi-am propus sa-i fac recenzia. Mi-am propus, in schimb, sa las ca subiect de meditatie pentru cei de azi si pentru cei de maine TREI chestii de impact, adica obiect de studiu vizavi de ceea ce am luat, luam si vom lua din "lumea libera".
Prima, o scena la angajare unde patronul, interesat sa-si creasca veniturile, ii avertiza pe toti candidatii ca (redau din memorie) "SALARUL ESTE CEL MINIM PE ECONOMIE".
A doua tine de modul in care respectivul isi tinea contabilitatea, bineinteles CONTABILITATE DUBLA.
A treia, strict legata de politic ... dar mi-am propus sa nu mai abordez "chetii" de astea.
Si ma opresc pentru ca simt cat "viitor de aur" avem. Sau cat am avea, sau ar trebui sa avem.
Cum comentariile sunt de prisos, nu ma pot opri sa nu aduc in atentie, tot spre meditare, un gand relevant care ne-ar face sa avem, cu adevarat, UN VIITOR DE AUR:
"Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1Doamne , inima mea nu este trufașă, iar privirile mele nu sunt semețe; nu umblu după lucruri prea mari și prea mărețe pentru mine.
2Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit și liniștit, ca un copil înțărcat lângă mama lui; da, sufletul îmi este ca un copil înțărcat.
3Israele, nădăjduiește în Domnul , de acum și până-n veci!"
(https://www.bible.com/ro/bible/126/psa.131.ntr)Dar mai conteaza asa ceva, la cate influente avem spre "luminita de la capatul tunelului" pe care o vedem si ... nu e?
PS: Ca de obicei la aceasta ora, nu mai am timp si de "cap limpede". Cu scuzele de rigoare!
marți, 1 decembrie 2015
De ziua noastra
Fara multe alte cuvinte, de ZIUA NOASTRA mi se pare corect sa redau "chemare" extraordinara lansata de un slagar contemporan, "DIN TOATA INIMA" (http://traiestemuzica.ro/versuri/voltaj-din-toata-inima-versuri/):
Am dat-o-n bara de o mie de ori
Dar e un Hagi-n mine care stie sa dea gol
Sa ma faca-nvingator
Viata trece in viteza
Ii pun doua puncte si o paranteza
Si oricat mi-ar fi de greu
Pe-un picior de plai ma gasesti mereu
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Din toata inima, pentru Romania
Aici raman, chiar daca nu-i usor
Caci Vlaicu mi-a dat aripi ca sa pot sa zbor
Deasupra tuturor
Francezii poate ca ar trebui
Sa-nvete ca nu se pronunta „Brancu si“
Regret, dar c’est la vie
Viata trece in viteza
Ii pun doua puncte si o paranteza
Si oricat mi-ar fi de greu
Pe-un picior de plai ma gasesti mereu
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania!"
Iar ca un raspuns la toate intrebarile fara raspuns puse in acest sfert de veac, trebuie sa redau si un subiect de meditatie absolut relevant pentru contextul de astazi al Romaniei noastre (https://www.bible.com/ro/bible/192/psa.33.vdcc):
"1Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă.
2Lăudați pe Domnul cu harpa, lăudați-L cu lăuta cu zece corzi. 3Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune corzile și glasurile voastre!
4Căci cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.
5El iubește dreptatea și neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui.
7El îngrămădește apele mării într-un morman și pune adâncurile în cămări.
8Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9Căci El zice și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă. 10Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor.
11Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam.
12Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Și-l alege El de moștenire!
13Domnul privește din înălțimea cerurilor și vede pe toți fiii oamenilor.
14Din locașul locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului.
15El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor. 16Nu mărimea oștirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăvește pe viteaz;
17calul nu poate da chezășia biruinței, și toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19ca să le scape sufletul de la moarte și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.
20Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este ajutorul și scutul nostru.
21Da, inima noastră își găsește bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
22Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!"
"Am mers pe sarma de o mie de ori
Si nici macar nu am avut vreun antrenor
Nici vreun ajutor
Si nici macar nu am avut vreun antrenor
Nici vreun ajutor
Dar e un Hagi-n mine care stie sa dea gol
Sa ma faca-nvingator
Viata trece in viteza
Ii pun doua puncte si o paranteza
Si oricat mi-ar fi de greu
Pe-un picior de plai ma gasesti mereu
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Din toata inima, pentru Romania
Aici raman, chiar daca nu-i usor
Caci Vlaicu mi-a dat aripi ca sa pot sa zbor
Deasupra tuturor
Francezii poate ca ar trebui
Sa-nvete ca nu se pronunta „Brancu si“
Regret, dar c’est la vie
Viata trece in viteza
Ii pun doua puncte si o paranteza
Si oricat mi-ar fi de greu
Pe-un picior de plai ma gasesti mereu
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania
Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania!"
Iar ca un raspuns la toate intrebarile fara raspuns puse in acest sfert de veac, trebuie sa redau si un subiect de meditatie absolut relevant pentru contextul de astazi al Romaniei noastre (https://www.bible.com/ro/bible/192/psa.33.vdcc):
"1Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă.
2Lăudați pe Domnul cu harpa, lăudați-L cu lăuta cu zece corzi. 3Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune corzile și glasurile voastre!
4Căci cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.
5El iubește dreptatea și neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui.
7El îngrămădește apele mării într-un morman și pune adâncurile în cămări.
8Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9Căci El zice și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă. 10Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor.
11Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam.
12Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Și-l alege El de moștenire!
13Domnul privește din înălțimea cerurilor și vede pe toți fiii oamenilor.
14Din locașul locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului.
15El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor. 16Nu mărimea oștirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăvește pe viteaz;
17calul nu poate da chezășia biruinței, și toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19ca să le scape sufletul de la moarte și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.
20Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este ajutorul și scutul nostru.
21Da, inima noastră își găsește bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
22Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!"
luni, 30 noiembrie 2015
Gand pentru ... maine
Un gand scurt pentru o zi deosebita. Nu al meu ci, as vrea sa cred, al unei intregi natiuni. Si nu-i al meu - de aceea in redau prin copy-paste, dar parca m-au cercetat respectivele versuri in acest ajun.
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!"
(http://www.versuri.ro/versuri/mehlg_mihai-eminescu-ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie.html)
LA MULTI ANI, ROMANIA!
PS: in acest timp ascult, cu nostalgie Creedence Clearwater Revival - long as i can see the light .
Si ma gândesc cu tristete ca, dupa 26 de ani de democratie originala, NOI CAUTAM INCA LUMINA.
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!"
(http://www.versuri.ro/versuri/mehlg_mihai-eminescu-ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie.html)
LA MULTI ANI, ROMANIA!
PS: in acest timp ascult, cu nostalgie Creedence Clearwater Revival - long as i can see the light .
Si ma gândesc cu tristete ca, dupa 26 de ani de democratie originala, NOI CAUTAM INCA LUMINA.
duminică, 29 noiembrie 2015
Azi doar ... o asociere
Pentru ca mi-am propus ca de acum sa am o "altfel" de abordare, dupa o zi morocanoasa de toamna-iarna m-am oprit la doua "produse" deosebite.
O poezie si un slagar. Fara nici un alt comentariu.
Poezia eminesciana spune asa (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/si-daca.html)
"Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in mintesa te am
Si-ncet sa te apropii,
Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninandu-mi gandul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna."
Slagarul trebuie cautat. Merita caci spune "Here comes the sun".
Bealtes, fireste.
O simpla asociere.
O poezie si un slagar. Fara nici un alt comentariu.
Poezia eminesciana spune asa (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/si-daca.html)
"Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in mintesa te am
Si-ncet sa te apropii,
Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninandu-mi gandul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna."
Slagarul trebuie cautat. Merita caci spune "Here comes the sun".
Bealtes, fireste.
O simpla asociere.
vineri, 27 noiembrie 2015
Un fel de ... incheiere
Prea multe, mult prea multe.
Acuze, balbe, controverse, devoalari, evitari si ... in concluzie, iluzii pierdute.
Caci as putea continua asa pana la terminarea alfabetului nostru si apoi, in continuare cu toate tipurile, la cate si cu cate dezvaluiri ne confrunta spatiul virtual si media.
Am urmarit ieri un episod interesant din istoria moderna si contemporana a Europei, concentrat intr-un an cu impact, 1956. Similitudinea cu ceea ce s-a petrecut, ca manifestare si semnificatie, peste cateva zeci de ani mi s-a parut frapanta. Nu si finalul. Nici nu avea cum.
Stau si ma gândesc, insa: am invatat ceva din istorie?
Insa m-am hotarat sa nu ma mai las "confruntat" cu toate acestea. Desi ar trebui sa spun ca m-am rehotarat, dupa cum mi-am amintit ca-mi mai propusesem o astfel de abordare. O hotarare luata dupa doua momente de analiza.
Primul este redat de o poezie la care am mai facut referire, pe care am citit-o si am intrat in posesia ei pe când eram inca in "epoca" si am popularizat-o dar nu la "organe" (asta nu inseamna ca am fost disident) si care mi-a nascut multe intrebari, mai ales acum, dupa "marea sch imbare" care nu a schimbat nimic. Esential, in clasa politica mioritica.
Iat-o:
"Ana Blandiana (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php)
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Al doilea moment este legat de ceva mai important, cu implicatii relavante in "actul" de accedere la putere, tine de aceeasi Carte pe care majoritatea jura la investitura si contine o avertizare a unui mare intelept pamantean. Poate la aceasta avertizare se vor gandi mai bine toti alesii si numitii democratiei noastre originale, indiferent de grad si functie, in momentele lor de normalitate, adica atunci când sunt singuri cu constiinta lor. Daca o au.
"13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)
In rest, dupa cum ne ura una dintre vocile celebre de la "Europa Libera", s-auzim numai de bine!
Acuze, balbe, controverse, devoalari, evitari si ... in concluzie, iluzii pierdute.
Caci as putea continua asa pana la terminarea alfabetului nostru si apoi, in continuare cu toate tipurile, la cate si cu cate dezvaluiri ne confrunta spatiul virtual si media.
Am urmarit ieri un episod interesant din istoria moderna si contemporana a Europei, concentrat intr-un an cu impact, 1956. Similitudinea cu ceea ce s-a petrecut, ca manifestare si semnificatie, peste cateva zeci de ani mi s-a parut frapanta. Nu si finalul. Nici nu avea cum.
Stau si ma gândesc, insa: am invatat ceva din istorie?
Insa m-am hotarat sa nu ma mai las "confruntat" cu toate acestea. Desi ar trebui sa spun ca m-am rehotarat, dupa cum mi-am amintit ca-mi mai propusesem o astfel de abordare. O hotarare luata dupa doua momente de analiza.
Primul este redat de o poezie la care am mai facut referire, pe care am citit-o si am intrat in posesia ei pe când eram inca in "epoca" si am popularizat-o dar nu la "organe" (asta nu inseamna ca am fost disident) si care mi-a nascut multe intrebari, mai ales acum, dupa "marea sch imbare" care nu a schimbat nimic. Esential, in clasa politica mioritica.
Iat-o:
"Ana Blandiana (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php)
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Al doilea moment este legat de ceva mai important, cu implicatii relavante in "actul" de accedere la putere, tine de aceeasi Carte pe care majoritatea jura la investitura si contine o avertizare a unui mare intelept pamantean. Poate la aceasta avertizare se vor gandi mai bine toti alesii si numitii democratiei noastre originale, indiferent de grad si functie, in momentele lor de normalitate, adica atunci când sunt singuri cu constiinta lor. Daca o au.
"13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)
In rest, dupa cum ne ura una dintre vocile celebre de la "Europa Libera", s-auzim numai de bine!
joi, 26 noiembrie 2015
Niste "chestii" cu relevanta
Consecvent ideii pe care am expus-o anterior redau, prin copy-paste, un articol gasit pe Facebook. Nu fac prea multe comentarii caci ele sunt de prisos. Voi incheia, insa, cu niste randuri sugestive. Nu stiu daca cei in "vizor" le cunosc sau nu, cu toate ca provenienta lor ar fi trebuit cunoscuta mai ales de aceia care si-au pus mana pe "Sursa" la investitura.
Iata-l (http://www.criteriul.ro/treziti-va-doar-minoritatile-si-multi-penali-sau-incompetenti-romani-in-fruntea-tarii/#comment):
"“Treziți-vă! Doar minoritățile și mulți penali sau incompetenți români în fruntea țării!”
Daniel Mihai
Desi protestele in toata tara au slabit vizibil in intensitate, sunt inca grupuri de oameni care se strang in fiecare seara in zonele centrale din marile orase unde aprind o lumanare in memoria tinerilor care au sfarsit in chinuri groaznice. Pe chipurile lor se citeste atat suferinta cat si ingrijorarea ca nu reusim sa renastem si noi desi am scapat de ocupatia si influenta rusa de dupa razboi si de comunistii romani de 26 de ani. Nu suntem un popor de lasi asa cum multi ar acuza lipsa de atitudine a societatii civile, suntem un popor de oameni care gandesc cu inima si persecutati de-a lungul deceniilor si a secolelor. Teama le-a fost inoculata romanilor decenii de-a randul in timpul comunismului si dupa iar minimul de confort actual este motivul pentru care cei mai multi se izoleaza pentru a nu deveni o noua jertfa. Ingrijorarea oamneilor din strada poate fi auzita in discutiile lor prin care incearca sa-si trezeasca constiinta unii altora: Treziti-va! Doar minoritatile si multi penali sau incompetenti romani in fruntea tarii!
Situatia din Romania este una deosebit de grava: limpede ca lumina zile, in fruntea tarii sunt minoritatiile (Johannis, Hellvig – SRI) Ciolos urmărit penal în dosarul nr.203/P/2014 – numarul 50 in lista – si un parlament scufundat in scandaluri de coruptie. Este evindet ca parlamentarii si-au luat ,,diploma de politicieni” cu spaga legala. Ei sponsorizeaza campaniile electorale ca apoi sa fie adaugati pe liste la altegeri ocupand mai tarziu locuri in parlament fara sa faca dovada pregatirii sau a iubirii de tara. Printr-o analogie simpla, daca o persoana isi cumpara o diploma de doctor, el urmeaza a profesa in baza acesteia. Asa pe face ca 700 de parlamentari oprezeaza o tara fara sa aiba nici o calificare cei mai multi ditre ei.
Suntem o tara de oameni inteligenti si talentati, lucru demonstrat si de sutele de mii de tineri ,,exilati” in lume unde reusesc in plan profesional intr-o lume complicata ajungand aproape de fiecare data in cele mai inalte pozitii ierarhice profesionale. Viata lor personala printre straini este una deosebit de grea infruntand xenofobia, necunoscutul si alte pericole eminente pe care fiecare societate specifica le are. Este poate blestemul nostru: acasa este greu sa supravietuieti, exilat cauti tot timpul de pericole sa te feresti.
In aceste vremuri tulburi bineinteles ca ,,lupii” au profitat, asa ca in locul romanilor plecati, au venit companiile straine care au supt cu intensitate bogatiile tarii cu multi complici locali. Acest fapt a avut repercusiuni deosebit de grave. Nu doar ca am fost inselati, dar politica educationala si culturala au intrat intr-un negru tunel. Asa am ajuns din pacate sa nu mai stim aproape cine suntem, asa am ajuns o tara populata de oameni care nu-si cunosc cultura cu care se pot identifica. O astfel de situatie este deosebit de periculoasa pentru ca specificul national nu poate fi incurajat de minoritatile din frutea tarii si de alti urmariti penal care nu sunt capabili sa gandeasca cu inima, ci mai mult cu portofelul.
Macar in ceasul al 12-lea populatia trebuie sa intelega ca trebuie sa faca mai mult, a critica din fata televizorului nu este suficient, este nevoie de oameni noi in politica si mai ales in viata ONG-istica pentru a sustine evenimente culturale, ecologice si mai ales umanitare pentru ca, trebuie sa recunoastem, multi intelectuali sparg seminte la stiri si habar nu au unde este sediul Crucea Rosie.
O varianta sigura poate fi aparitia unei noi formatiuni politice ai carei membri sa nu fi facut niciodata parte dintr-un alt partid si (un incepun nou si curat) care sa promoveze elitele, specificul national, altruismul si prietenia. Doar cu un nou model, actualele imbacsite partide se pot remania prin raportare la el, mai spun oamenii in strada adunati la dezbateri in apropierea locurilor in care ei comemoreaza tragedia care a indurerat profund un neam intreg.
Fotografia articolului prezinta pe cei patru lideri importanti: Joahnnis, Ciolos, Hellwig si pe seful cancelariei prezindetiale Dan Mihalache care a adormit profund la vizita oficiala din Serbia unde presa din Romania nu a fost invitata in avionul prezidential. Noroc cu fotografii unguri si germani prezenti la eveniment.
Tudor Gheorghe – cantec oltenesc – ,, suntem neam de piatra! “"
Si "încheierea", in ton cu cele de mai sus (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3/):
"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia."
De aceea nu comentez dar ma intreb: a interesat si intereseaza pe cineva aceasta relevanta?
Iata-l (http://www.criteriul.ro/treziti-va-doar-minoritatile-si-multi-penali-sau-incompetenti-romani-in-fruntea-tarii/#comment):
"“Treziți-vă! Doar minoritățile și mulți penali sau incompetenți români în fruntea țării!”
Daniel Mihai
Desi protestele in toata tara au slabit vizibil in intensitate, sunt inca grupuri de oameni care se strang in fiecare seara in zonele centrale din marile orase unde aprind o lumanare in memoria tinerilor care au sfarsit in chinuri groaznice. Pe chipurile lor se citeste atat suferinta cat si ingrijorarea ca nu reusim sa renastem si noi desi am scapat de ocupatia si influenta rusa de dupa razboi si de comunistii romani de 26 de ani. Nu suntem un popor de lasi asa cum multi ar acuza lipsa de atitudine a societatii civile, suntem un popor de oameni care gandesc cu inima si persecutati de-a lungul deceniilor si a secolelor. Teama le-a fost inoculata romanilor decenii de-a randul in timpul comunismului si dupa iar minimul de confort actual este motivul pentru care cei mai multi se izoleaza pentru a nu deveni o noua jertfa. Ingrijorarea oamneilor din strada poate fi auzita in discutiile lor prin care incearca sa-si trezeasca constiinta unii altora: Treziti-va! Doar minoritatile si multi penali sau incompetenti romani in fruntea tarii!
Situatia din Romania este una deosebit de grava: limpede ca lumina zile, in fruntea tarii sunt minoritatiile (Johannis, Hellvig – SRI) Ciolos urmărit penal în dosarul nr.203/P/2014 – numarul 50 in lista – si un parlament scufundat in scandaluri de coruptie. Este evindet ca parlamentarii si-au luat ,,diploma de politicieni” cu spaga legala. Ei sponsorizeaza campaniile electorale ca apoi sa fie adaugati pe liste la altegeri ocupand mai tarziu locuri in parlament fara sa faca dovada pregatirii sau a iubirii de tara. Printr-o analogie simpla, daca o persoana isi cumpara o diploma de doctor, el urmeaza a profesa in baza acesteia. Asa pe face ca 700 de parlamentari oprezeaza o tara fara sa aiba nici o calificare cei mai multi ditre ei.
Suntem o tara de oameni inteligenti si talentati, lucru demonstrat si de sutele de mii de tineri ,,exilati” in lume unde reusesc in plan profesional intr-o lume complicata ajungand aproape de fiecare data in cele mai inalte pozitii ierarhice profesionale. Viata lor personala printre straini este una deosebit de grea infruntand xenofobia, necunoscutul si alte pericole eminente pe care fiecare societate specifica le are. Este poate blestemul nostru: acasa este greu sa supravietuieti, exilat cauti tot timpul de pericole sa te feresti.
In aceste vremuri tulburi bineinteles ca ,,lupii” au profitat, asa ca in locul romanilor plecati, au venit companiile straine care au supt cu intensitate bogatiile tarii cu multi complici locali. Acest fapt a avut repercusiuni deosebit de grave. Nu doar ca am fost inselati, dar politica educationala si culturala au intrat intr-un negru tunel. Asa am ajuns din pacate sa nu mai stim aproape cine suntem, asa am ajuns o tara populata de oameni care nu-si cunosc cultura cu care se pot identifica. O astfel de situatie este deosebit de periculoasa pentru ca specificul national nu poate fi incurajat de minoritatile din frutea tarii si de alti urmariti penal care nu sunt capabili sa gandeasca cu inima, ci mai mult cu portofelul.
Macar in ceasul al 12-lea populatia trebuie sa intelega ca trebuie sa faca mai mult, a critica din fata televizorului nu este suficient, este nevoie de oameni noi in politica si mai ales in viata ONG-istica pentru a sustine evenimente culturale, ecologice si mai ales umanitare pentru ca, trebuie sa recunoastem, multi intelectuali sparg seminte la stiri si habar nu au unde este sediul Crucea Rosie.
O varianta sigura poate fi aparitia unei noi formatiuni politice ai carei membri sa nu fi facut niciodata parte dintr-un alt partid si (un incepun nou si curat) care sa promoveze elitele, specificul national, altruismul si prietenia. Doar cu un nou model, actualele imbacsite partide se pot remania prin raportare la el, mai spun oamenii in strada adunati la dezbateri in apropierea locurilor in care ei comemoreaza tragedia care a indurerat profund un neam intreg.
Fotografia articolului prezinta pe cei patru lideri importanti: Joahnnis, Ciolos, Hellwig si pe seful cancelariei prezindetiale Dan Mihalache care a adormit profund la vizita oficiala din Serbia unde presa din Romania nu a fost invitata in avionul prezidential. Noroc cu fotografii unguri si germani prezenti la eveniment.
Tudor Gheorghe – cantec oltenesc – ,, suntem neam de piatra! “"
Si "încheierea", in ton cu cele de mai sus (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3/):
"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia."
De aceea nu comentez dar ma intreb: a interesat si intereseaza pe cineva aceasta relevanta?
marți, 24 noiembrie 2015
O postare fara multe comentarii
Astazi voi reda, prin copy-paste si, sper, cu permisiunea autorului o postare de mare actualitate. Marita citita, analizata, rumegata si, de ce nu, utilizata ca studiu de caz si nu numai.
Iat-o:
"CÎRDĂȘIA PSD-PNL by Stelian Tănase— 24 Noi, 2015
"Nenea Iancu Caragiale a avut perfectă dreptate. A ghicit ce va să zică – geniul nostru național. A avut intuiția că atunci cind interesele o cer se cade la pace. Adică trădare să fie dacă interesele partidului o cer dar să știm și noi. In România lucrurile nu sunt niciodată grave, niciodată serioase. E o comedie. Orice dramă, orice bătălie politică inverșunată se termină, neicușorule, cu „pupat toți Piața Endependenți!” Mă înțelegi!?…
Pînă la urmă se ajunge la un banchet, la zaiafet, la o chermeză, la un chef, cum vreți să-i spuneți. Unde se adună laolaltă la o masă puterea și opoziția. Exact ca in finalul Scrisorii pierdute cu Cațavencu pe post de maestru de ceremonii la victoria adversarilor săi implacabili, Zoe, Tipătescu, Trahanache și a candidatului lor parașutat de la Centru – Agamiță Dandanache. La București nu se întîmplă nimic grav. Rivalitățile ascund coterii, complicități, cîrdășii. Afacerile sunt afaceri, nu o să se certe excelențele lor pentru atîta lucru. Și cînd interese superioare o cer ne reunim, lăsăm toate idiosincraziile pentru a juca hora națională în miros de grătare cu mititei și fleici, cu cremwurști și bere. Cu fanfare, imn și aplauze. Bravos, națiune, halal să-ți fie, că e de bine !
Așa și cu PSD și PNL, după ce s-au ciomăgit un an de zile împărțindu-și de ochii lumi rolurile de putere și respectiv opoziție, au regăsit brusc concordia sub mantia lui Klaus Iohannis și pajului său Dacian Cioloș. Să fie oare vechiul spirit al USL!? Se pare că toți o regretă – și social-democrații și liberali. Au divorțat și au scăpat din ghiare marea pradă – România. Ce bine era atunci, mi-a zis de curînd un PSD-ist și a doua zi un PNL-ist. Parcă erau vorbiți. Dacă nu apărea acest Victor Ponta malefic și infantil ca să strice tot, mi-a spus, și azi am fi fost împreună. Dar și Antonescu al vostru ce a făcut! Și-a pus palma în cur și-a plecat la Bruxelles, nu mai vrea să facă politică. Se dă scîrbit.
Bref, azi 24 nov 2015 nimeni nu e-n opoziție. Toată lumea sprijină guvernul. Induioșător! Cică o cer comandamentele și urgențele momentului. O cere și patria. Cum știm, dragilor, politicienii noștri, or fi ei cum or fi, dar cînd este vorba de țărișoara lor, sunt mari patrioți. Sunt în stare de orice sacrificiu. Pentru că vibrează extraordinar cînd e vorba de simțămintele cele mai sfinte ! Să-i vezi cum își fac cruci, cum lacrimează la ridicarea steagului, cum țin mîna la inimă atunci cind se cînta imnul! Mai ales cînd sunt camerele tv ațintite asupra lor. Uite ce se întimplă în Europa, ce atentate! Cu migranții din Orientul Mijlociu și cu amenințarea Rusiei. Kto kogo!?
În plus, e și ciolanul baban cu cărniță și os care se anunță pentru 2016. Ce rost are să se certe marii protagoniști ai vieții noastre politice cînd e de furat pentru toată lumea!?… Ar fi o prostie. Climatul de dușmănie, de controverse, nu face bine. Mai bine unitate și prieteșug.
Nu cred deloc că nostalgia pentru USL a produs această cîrdășie între PSD si PNL la care asistăm. Sursa acestei franternizări neașteptate este sperietura pe care au tras-o politicienii, șefii lor mai ales, de la protestele din Piața Universitații. Lumea le-a cerut pur și simplu să plece acasă. Clasa politica go home! Politicienii și-au dat brusc seama că pentru a supraviețui ( la vremuri noi, tot noi!!!) trebuie să uite vechile certuri. Să bată palma, să coabiteze, să se solidarizeze (nu numai protestarii ). Altfel vor dispărea cu toții și adio ciolan.
Odată trecută sperietura, cînd oamenii s-a retras pe la casele lor, politicienii și-au reluat vechile lor obiceiuri. Suntem la faza tactică – joc de glezne, temporizare. Clasa politică, dragii mei, nu se va reforma cu o iota. Va sta un pic la cutie, low-profile, cu ciocul mic. Cam din aprilie politicienii își vor face din nou apariția. În campaniile de la anul vor fi din nou f vocali. Vor asalta ecranele televizoarelor, vor ține mitinguri în piețele publice, vor mărșălui pe bulevarde. Vor organiza chermeze populare cu mici și bere gratis. Vor strînge copii în brațe. Vor pupa babele. Se vor prezenta smeriți la biserică să se închine la icoane. În schimb, vor pretinde să le dăm votul. Vor face promisiuni nebunești. Aceleași personaje cu aceleași metehne.
Pe scurt clasa politică românească nu se poate reforma. Sunt gogorițe. Doar înlocuită în întregime sub acțiunea energică a unui lider luminat și autoritar. E Klaus Iohannis unul în devenire !? Nu prea cred. La anul vor defila aceiași păpușari și marionete. Iertați pesimismul, dar am trăit și văzut/auzit multe în ultimii 25 de ani și nu văd nicio speranță. Suntem niște păguboși.
STELIAN TĂNASE
copyright www.stelian-tanase.ro"
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
Mie mi-a ramas in minte aceeasi morala dintr-un banc redat mai de mult, dupa care ...
"DEMOCRATIA E SUS! jos e ..........."
Iat-o:
"CÎRDĂȘIA PSD-PNL by Stelian Tănase— 24 Noi, 2015
"Nenea Iancu Caragiale a avut perfectă dreptate. A ghicit ce va să zică – geniul nostru național. A avut intuiția că atunci cind interesele o cer se cade la pace. Adică trădare să fie dacă interesele partidului o cer dar să știm și noi. In România lucrurile nu sunt niciodată grave, niciodată serioase. E o comedie. Orice dramă, orice bătălie politică inverșunată se termină, neicușorule, cu „pupat toți Piața Endependenți!” Mă înțelegi!?…
Pînă la urmă se ajunge la un banchet, la zaiafet, la o chermeză, la un chef, cum vreți să-i spuneți. Unde se adună laolaltă la o masă puterea și opoziția. Exact ca in finalul Scrisorii pierdute cu Cațavencu pe post de maestru de ceremonii la victoria adversarilor săi implacabili, Zoe, Tipătescu, Trahanache și a candidatului lor parașutat de la Centru – Agamiță Dandanache. La București nu se întîmplă nimic grav. Rivalitățile ascund coterii, complicități, cîrdășii. Afacerile sunt afaceri, nu o să se certe excelențele lor pentru atîta lucru. Și cînd interese superioare o cer ne reunim, lăsăm toate idiosincraziile pentru a juca hora națională în miros de grătare cu mititei și fleici, cu cremwurști și bere. Cu fanfare, imn și aplauze. Bravos, națiune, halal să-ți fie, că e de bine !
Așa și cu PSD și PNL, după ce s-au ciomăgit un an de zile împărțindu-și de ochii lumi rolurile de putere și respectiv opoziție, au regăsit brusc concordia sub mantia lui Klaus Iohannis și pajului său Dacian Cioloș. Să fie oare vechiul spirit al USL!? Se pare că toți o regretă – și social-democrații și liberali. Au divorțat și au scăpat din ghiare marea pradă – România. Ce bine era atunci, mi-a zis de curînd un PSD-ist și a doua zi un PNL-ist. Parcă erau vorbiți. Dacă nu apărea acest Victor Ponta malefic și infantil ca să strice tot, mi-a spus, și azi am fi fost împreună. Dar și Antonescu al vostru ce a făcut! Și-a pus palma în cur și-a plecat la Bruxelles, nu mai vrea să facă politică. Se dă scîrbit.
Bref, azi 24 nov 2015 nimeni nu e-n opoziție. Toată lumea sprijină guvernul. Induioșător! Cică o cer comandamentele și urgențele momentului. O cere și patria. Cum știm, dragilor, politicienii noștri, or fi ei cum or fi, dar cînd este vorba de țărișoara lor, sunt mari patrioți. Sunt în stare de orice sacrificiu. Pentru că vibrează extraordinar cînd e vorba de simțămintele cele mai sfinte ! Să-i vezi cum își fac cruci, cum lacrimează la ridicarea steagului, cum țin mîna la inimă atunci cind se cînta imnul! Mai ales cînd sunt camerele tv ațintite asupra lor. Uite ce se întimplă în Europa, ce atentate! Cu migranții din Orientul Mijlociu și cu amenințarea Rusiei. Kto kogo!?
În plus, e și ciolanul baban cu cărniță și os care se anunță pentru 2016. Ce rost are să se certe marii protagoniști ai vieții noastre politice cînd e de furat pentru toată lumea!?… Ar fi o prostie. Climatul de dușmănie, de controverse, nu face bine. Mai bine unitate și prieteșug.
Nu cred deloc că nostalgia pentru USL a produs această cîrdășie între PSD si PNL la care asistăm. Sursa acestei franternizări neașteptate este sperietura pe care au tras-o politicienii, șefii lor mai ales, de la protestele din Piața Universitații. Lumea le-a cerut pur și simplu să plece acasă. Clasa politica go home! Politicienii și-au dat brusc seama că pentru a supraviețui ( la vremuri noi, tot noi!!!) trebuie să uite vechile certuri. Să bată palma, să coabiteze, să se solidarizeze (nu numai protestarii ). Altfel vor dispărea cu toții și adio ciolan.
Odată trecută sperietura, cînd oamenii s-a retras pe la casele lor, politicienii și-au reluat vechile lor obiceiuri. Suntem la faza tactică – joc de glezne, temporizare. Clasa politică, dragii mei, nu se va reforma cu o iota. Va sta un pic la cutie, low-profile, cu ciocul mic. Cam din aprilie politicienii își vor face din nou apariția. În campaniile de la anul vor fi din nou f vocali. Vor asalta ecranele televizoarelor, vor ține mitinguri în piețele publice, vor mărșălui pe bulevarde. Vor organiza chermeze populare cu mici și bere gratis. Vor strînge copii în brațe. Vor pupa babele. Se vor prezenta smeriți la biserică să se închine la icoane. În schimb, vor pretinde să le dăm votul. Vor face promisiuni nebunești. Aceleași personaje cu aceleași metehne.
Pe scurt clasa politică românească nu se poate reforma. Sunt gogorițe. Doar înlocuită în întregime sub acțiunea energică a unui lider luminat și autoritar. E Klaus Iohannis unul în devenire !? Nu prea cred. La anul vor defila aceiași păpușari și marionete. Iertați pesimismul, dar am trăit și văzut/auzit multe în ultimii 25 de ani și nu văd nicio speranță. Suntem niște păguboși.
STELIAN TĂNASE
copyright www.stelian-tanase.ro"
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
Mie mi-a ramas in minte aceeasi morala dintr-un banc redat mai de mult, dupa care ...
"DEMOCRATIA E SUS! jos e ..........."
duminică, 22 noiembrie 2015
Gand la o ... postare
Mi-am propus o alta abordare.
Nu pentru ca mi-ar fi frica sa ma exprim liber. Am facut-o si o voi mai face, chiar daca uneori nu prea am fost coerent sau m-am exprimat cu greseli. Suntem cu totii supusi greselilor. Doar ca trebuie sa o recunoastem si sa ne corectam..
Mi-am propus deci sa redau, prin copy-paste fireste, postari cu care sunt perfect de acord si ma reprezinta. Iar daca la sfarsit voi puncta cu o mica completare, asta nu inseamna ca ma substitui autorului.
Astazi am gasit ceva mai mult decat interesant (de fapt un exemplu din multe altele). Iata-l (http://anonimus.ro/index.php/declaratii/1677-strada-urla-porcii-rama):
1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/1/)
Spre comparatie, redau acelasi psalm in limba natala al parintelui Reformei, Martin Luther:
Ce face diferenta spre acel ALTFEL pe care-l asteptam cu totii?
Niste numere (adica versete): 1 versus 4.
Caci asta inseamna mare schimbare.
De aceea cred ca apelul de la inceput a fost considerat de autor disperat si inutil: pentru ca nu se vede nici o schimbare!
Nu pentru ca mi-ar fi frica sa ma exprim liber. Am facut-o si o voi mai face, chiar daca uneori nu prea am fost coerent sau m-am exprimat cu greseli. Suntem cu totii supusi greselilor. Doar ca trebuie sa o recunoastem si sa ne corectam..
Mi-am propus deci sa redau, prin copy-paste fireste, postari cu care sunt perfect de acord si ma reprezinta. Iar daca la sfarsit voi puncta cu o mica completare, asta nu inseamna ca ma substitui autorului.
Astazi am gasit ceva mai mult decat interesant (de fapt un exemplu din multe altele). Iata-l (http://anonimus.ro/index.php/declaratii/1677-strada-urla-porcii-rama):
"„Apel disperat și inutil…
Nu sunt și nu voi fi politician! Dar nici prost nu sunt…
Ni se vorbește de 'restructurări', de 'democrație originală', ni se arată cât de complicat este totul…
Când de fapt este foarte simplu:
punctualitate,
corectitudine,
responsabilitate,
indiferent de cine este la putere. Adaug și patriotism!
Sancțiuni exemplare pentru corupți, în regim de urgentă! Cine fură azi un ou, ieri a furat… un bou! Confiscare!
Mergi în Parlament nu pentru drepturi, ci pentru a sluji țara. Punct! Pentru asta renunți la orice altceva, chiar și la somn!
Oribilului traseism politic! Azi esti alb, mâine roșu? Și alegătorii tăi?
Contracte schimbate prin 'acte adiționale'? Furt, incapacitate, șmecherie! Stop!
Ni se vorbește de 'restructurări', de 'democrație originală', ni se arată cât de complicat este totul…
Când de fapt este foarte simplu:
punctualitate,
corectitudine,
responsabilitate,
indiferent de cine este la putere. Adaug și patriotism!
Sancțiuni exemplare pentru corupți, în regim de urgentă! Cine fură azi un ou, ieri a furat… un bou! Confiscare!
Mergi în Parlament nu pentru drepturi, ci pentru a sluji țara. Punct! Pentru asta renunți la orice altceva, chiar și la somn!
Oribilului traseism politic! Azi esti alb, mâine roșu? Și alegătorii tăi?
Contracte schimbate prin 'acte adiționale'? Furt, incapacitate, șmecherie! Stop!
Din anii 90 nu mai avem ștanță pentru aur, fiindcă nu mai avem ce extrage. Minele se închid, dar în jurul lor roiesc 'șacalii' alogeni. Sunt idioți? Ei, sau guvernanții, în frunte cu Guvernatorul?
Dacă 'mai este aur' de ce nu noi? Dacă 'nu mai este', de ce ei?
PIB-ul nostru provine, majoritar, din vânzări și chirii… Țara bogată permite asta. Dar când vor seca? Producții nu putem face? Șomerii nu pot lucra?
Să trimiți în șomaj mineri, cu salarii în avans, în loc să-i recalifici pentru șosele și autostrăzi, este furt național!
Să întreții pe bani publici o cohorta de pușcăriași fără să recuperezi cele furate, este cârdășie!
Toți 'fac pe proștii' și merg înainte ca porcii când râmă… Pe sub garduri, pe sub legi!
Strada urlă, porcul râmă.
Asta trăim.
Președintele gândește profund…
Și Corabia se scufundă”.
Dacă 'mai este aur' de ce nu noi? Dacă 'nu mai este', de ce ei?
PIB-ul nostru provine, majoritar, din vânzări și chirii… Țara bogată permite asta. Dar când vor seca? Producții nu putem face? Șomerii nu pot lucra?
Să trimiți în șomaj mineri, cu salarii în avans, în loc să-i recalifici pentru șosele și autostrăzi, este furt național!
Să întreții pe bani publici o cohorta de pușcăriași fără să recuperezi cele furate, este cârdășie!
Toți 'fac pe proștii' și merg înainte ca porcii când râmă… Pe sub garduri, pe sub legi!
Strada urlă, porcul râmă.
Asta trăim.
Președintele gândește profund…
Și Corabia se scufundă”.
Florin Zamfirescu"
In fata acestei realitati crude nu pot face nici un alt comentariu.
Sau poate da, daca imi aduc aminte ca sloganul "Romania lucrului bine facut" a fost lansata tocmai de un candidat la "prezidentiabile" care ni s-a prezentat ca altfel (sau doar ne-a "manipulat"?).
Pentru acest altfel, pe care-l asteptam dar nu-l vedem inca, nu ma pot abtine sa dau un exemplu de ceea ce inseamna ALTFEL (cu diferentiere de marime si culoare):
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/1/)
Spre comparatie, redau acelasi psalm in limba natala al parintelui Reformei, Martin Luther:
Der Weg des Frommen - der Weg des Gottlosen
1 Wohl dem, der nicht wandelt im Rat der Gottlosen / noch tritt auf den Weg der Sünder noch sitzt, wo die Spötter sitzen,
2 sondern hat Lust am Gesetz des HERRN und sinnt über seinem Gesetz Tag und Nacht!
3 Der ist wie ein Baum, gepflanzt an den Wasserbächen, / der seine Frucht bringt zu seiner Zeit, und seine Blätter verwelken nicht. Und was er macht, das gerät wohl.
4 Aber so sind die Gottlosen nicht, sondern wie Spreu, die der Wind verstreut.
5 Darum bestehen die Gottlosen nicht im Gericht noch die Sünder in der Gemeinde der Gerechten.
6 Denn der HERR kennt den Weg der Gerechten, aber der Gottlosen Weg vergeht.
( http://www.bibleserver.com/text/LUT/Psalm1)
Ce face diferenta spre acel ALTFEL pe care-l asteptam cu totii?
Niste numere (adica versete): 1 versus 4.
Caci asta inseamna mare schimbare.
De aceea cred ca apelul de la inceput a fost considerat de autor disperat si inutil: pentru ca nu se vede nici o schimbare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)