Un fel de ... incheiere

Prea multe, mult prea multe.
Acuze, balbe, controverse, devoalari, evitari si ... in concluzie, iluzii pierdute. 
Caci as putea continua asa pana la terminarea alfabetului nostru si apoi, in continuare cu toate tipurile, la cate  si cu cate dezvaluiri ne confrunta spatiul virtual si media.

Am urmarit ieri un episod interesant din istoria moderna si contemporana a Europei, concentrat intr-un an cu impact, 1956. Similitudinea cu ceea ce s-a petrecut, ca manifestare si semnificatie, peste cateva zeci de ani mi s-a parut frapanta. Nu si finalul. Nici nu avea cum.

Stau si ma gândesc, insa: am invatat ceva din istorie?

Insa m-am hotarat sa nu ma mai las "confruntat" cu toate acestea. Desi ar trebui sa spun ca m-am rehotarat, dupa cum mi-am amintit ca-mi mai propusesem o astfel de abordare.  O hotarare luata dupa doua momente de analiza.

Primul este redat de o poezie la care am mai facut referire, pe care am citit-o si am intrat in posesia ei pe când eram inca in "epoca" si am popularizat-o dar nu la "organe" (asta nu inseamna ca am fost disident) si care mi-a nascut multe intrebari, mai ales acum, dupa "marea sch imbare" care nu a schimbat nimic. Esential, in clasa politica mioritica.
Iat-o:

 "Ana Blandiana (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php)

Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"

Al doilea moment este legat de ceva mai important, cu implicatii relavante in "actul" de accedere la putere, tine de aceeasi Carte pe care majoritatea jura la investitura si contine o avertizare a unui mare intelept pamantean. Poate la aceasta avertizare se vor gandi mai bine toti alesii si numitii democratiei noastre originale, indiferent de grad si functie, in momentele lor de normalitate, adica atunci când sunt singuri cu constiinta lor. Daca o au.

"13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)

In rest, dupa cum ne ura una dintre vocile celebre de la  "Europa Libera", s-auzim numai de bine!