Trecand, insa, peste toate acestea si vazand realitatea cotidiana ma gandesc la pericolele care se intrevad, daca nu si-au si facut, deja, simtita prezenta in ceea ce ar trebui sa insemne MISCAREA DE REFORMARE A CLASEI POLITICE MIORITICE.
Si voi enumera doar TREI dintre pericolele percepute de mine, asa ca un observator insignifiant, nu din alte motive ci pentru a puncta pericolul final, care mi se pare cel mai grav in aceasta perioada.
Voi incepe cu cea mai recenta "realizare" a "lupilor in blana de oaie" dintr-un anume partid, care a lansat o lege privind alegerile locale si generale, cu vizare directa a ceea ce STRADA a cerut sa se puna in aplicare, rezultatul referendumului din 2009.
Care este pericolul? Deturnarea. Caci, vezi Doamne, vor spune fara nerusinare ca au inteles strada si s-au grabit sa puna in practica cele solicitate.
De ce este pericol? Pentru ca "aceeasi Marie", din 2009 si pana la pierderea "puterii", in 2012, deci TREI ANI, nu a schitat nici un gest de aplicare a vointei poporului. Iar tot ce intreprind ACUM este doar o deturnare a adevaratelor cerinte ale schimbarii spre folosul personal al cuiva. Fara alte comentarii.
Un alt pericol mi se pare a fi cel al ivirii unor posibile "centre de putere", pericol legat intrinsec de acel deja-vu, din decembrie 1989, aparitia "teroristilor".
Cu siguranta, in lipsa unor lideri ai strazii, se vor coagula anume centre de interes care, prin manipulare, dezinformare si subminare se vor transforma, ad-hoc, in centre de putere, fara ca STRADA sa-si poata da seama la timp. Pentru ca nu are cum, in conditiile si contextul manifestatiilor actuale.
Ca este asa si ma sperie acest lucru, ma indeamna amintirea acelei zile de 22 decembrie cand, desi se formasera cateva "centre de putere" in sediul comitetului central, dupa multe asteptari si tergiversari si-a facut aparitia, spre seara si domnul... "cu voia Dvs., ultimul pe lista", dupa care ....
Da, daca-mi aduc bine aminte, dupa fuga din dimineata acelei zile si pana la lasarea intunericului nu s-a tras nici un foc in revolutionarii care tocmai invinsesera sistemul. Ulterior, a aparut ideea teroristilor si mortii care "au pavat" drumul cu intentii bune al celor care s-au instalat la conducere. Sau au exclus "concurenta"?
Acum nu cred ca "speta" mai poate implica acest scenariu, dar cu atatea interese, mai stii ce poate naste "somnul ratiunii"?
Si am ajuns la al treilea si cel mai grav pericol. Cel al NEREPREZENTARII.
Asa cum mi-am exprimat si ieri parerea, faptul ca nu sunt lideri care sa coagulege forta maselor si, apoi, sa le transpuna in practica dorintele mi se pare cel mai mare pericol.
Se pot intampla doua lucruri, dupa parerea mea.
Pe de oparte, se da apa puterii corupte, care-si pregateste fortele pentru CONTRA -reforma, -revolutie sau oricum s-ar intitula intreprinderea inceputa din dorinta de a o elimina, pe de alta parte se permite ajungerea la putere a esalonului doi, dornic de afirmare si de ... continuitate in ceea ce o priveste. CORUPTIA, adica. Pentru ca fara ea, majoritatea "gulerelor albe" raman fara "obiectul muncii", adevarati handicapati ai democratiei noastre originale.
Iar toate astea nu vor duce decat la pierderea acelui vis frumos, numit SCHIMBARE pentru care, in decembrie 1989 multi tineri si batrani si-au pierdut viata dar si mai multi "au castigat" transformandu-se in "ciocoii noi cu bodyguard" (termenul nu-mi apartine) acum huliti si detestati, iar in anul de gratie 2015 altii, la fel de tineri dar si batrani, au crezut CA SE POATE.
Deci, mai pregnant ca oricand mi se pare pericolul lipsei liderilor autentici. Pentru ca in lipsa lor, totul se poate termina ca intr-o comedie caragialesca, daca tot ne raportam, corect sau incorect, la acea perioada tragi-comica din viata Romaniei. Si "ei", contraliderii (sau cum vor fi numiti) abia asteapta sa-si reia privilegiile.
Multe s-ar mai putea spune in aceasta privinta. Dar ma opresc la randurile de mai sus caci, deja m-am lungit cu gandurile mele.
Ce-ar mai fi de spus legat de pericole si de lideri este ca, pentru a fi transpusa in viata aceasta cerinta se cer sacrificii din cele mai diverse, poate pana la cel suprem. Si, fara sa contest si sa ignor exemplul cel mai elocvent pe care-l avem inca printre noi, Majestatea Sa Regele Mihai, aduc in atentie unul dintre liderii care a platit cu viata pentru crezul si lupta sa: Martin Luther King (intre multi altii).
Nu-i asa ca este un gand care ... merita atentie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu