Din solidaritate.
Si din aceeasi solidaritate m-am gandit sa exprim si eu cateva ganduri in concordanta cu contextul si mesajul strazii.
Mai intai, imi exprim parerea de rau ca nu pot fi si eu in mijlocul tinerilor.
Parerea de rau pleaca si de la amintirea acelui decembrie insangerat cand, mobilizat in cazarma, am primit ordinul general sa port armamentul personal, dar sa nu-l folosesc. Si, asa cum am mai povestit cu alta ocazie, am iesit si am "urmarit" manifestantii pana pe 22 decembrie, apoi am fost "sechestrat in unitate", ca terorist. Acum, posibilitatile materiale nu-mi permit o iesire corecta in mijlocul evenimentelor.
Apoi, ma aliniez ideilor vehiculate de "strada", cu precizarea ca sunt mai mult de acord cu ceea ce prezenta, ca solutie, jurnalistul C.T.Popescu in dezbaterea de la "Europa FM", decat cu anarhia care poate, oricand prin manipulare si dezinformare, sa inlocuiasca aceasta intreprindere necesara si de onoare.
Si ma intreb cum pot, oare, politicienii care si-au batut joc continuu, fara frontiere si limita de aceasta tara sa ceara lucruri care trebuiau de mult facute (de la ultimul parlamentar pana la fostul presedinte care uita ca sub mandatul lui s-a votat "asanarea" Parlamentului, fara sa se miste vreun deget in aceasta directie).
O idee mi s-a itit in minte si vreau sa o las spre analiza.
De multe ori pare ca suntem, ca societate civila, cu mainile legate in ceea ce priveste controlul alesilor nostri. Nu s-ar putea, exact ca la scoala, sau la serviciu, sa-i trecem periodic printr-un examen "civil" de evaluare? Adica sa le acordam calificative si in urma acestora sa ramana sau nu in functie, iar cei "indezirabili" sa-si plateasca cheltuielile de subzistenta, fara nici un amestec al altcuiva decat al alegatorului din circumscriptia care l-a pus in acea pozitie ?
(adica, ai luat mai putin de "Bine" in aprecierea semestriala, iti pierzi locul si platesti cheltuielile pe care noi, contribuabilii le-am facut cu tine, alesule!).
Mai multe nu spun. O spun si o vor spune tinerii care au iesit si ies in strada.
Vreau doar sa trag un semnal de alarma: nu-i lasati pe coruptii democratiei noastre originale sa ne dea lectii de democratie, adevarati "lupi in blana de oaie". Ei deja se vad, iarasi si din nou, in carti.
Caci, eludand si trimitand in desuetudine acel punct 8 al "Proclamatiei de la Timisoara", am ajuns sa traim ceea ce am trait din 1989 si pana in prezent.
Astfel, din aceeasi solidaritate, las tinerii sa demonstreze luciditate, demnitate si onoare in edificarea actiunii incepute, asigurandu-i de tot respectul si sprijinul meu si, in context cu momentul, repun in atentie un imn care se canta in cu totul alta ocazie, dar care mi se pare mai mult decat semnificativ pentru ceea ce, astazi si acum, traverseaza Romania:
" Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!
Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!
Amândoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Si sa vada sfântul soare
Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpïa româneasca!
("Vasile Alecsandri - Hora unirii" - de la: http://www.versuri.ro/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu