Gand de ... manifestare

Inca sub impresia tragediei care ne-a marcat aceste zile, incerc sa ma detasez de tot ceea ce a aparut in mediul online. Caci, oricum am pretinde noi, vor ramane multe intrebari fara raspuns asa cum, de peste douazeci si cinci de ani de democratie originala, traim astazi sub spectrul negru al ascunderii adevarului postdecembrist, dar al teoriilor conspiratiilor, caci au fost sunt si vor fi mai multe. 

De aceea nu voi face altceva decat sa repun, acum si aici, versurile unui vechi cantec de cenaclu care se potrivesc perfect momentului prezent, ca si celui trecut dar perpetuu in toti acesti ani de greseala, dupa cum s-a exprimat foarte discret dar plastic un inalt prelat roman crestin.

"Refren
Na, na na na, na na na na na na, 
Na na na na, na na. Na

Strofa întâi

Ce plumb mă leagă de pământ, 
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt, 
Ce linişte-i în jur acum, 
Mi-e viaţa numai fum. 
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea, 
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt, 
Ce rece e pe faţa mea. 

Refren

Strofa a doua

De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun, 
Ce 'nalt e cerul şi ce bun. 
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape, 
Cu ochii în eternitate, 
Ce stranie singurătate. 

Refren

Strofa a treia

Iar ninge tare şi mi-e frig, 
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şï mă cheamă, 
Mamă, mamă! 

Refren"

Versuri "Cenaclul Flacara - Ranitul dintre linii"
Cântăreţ: Mircea Bodolan
Poet: Demostene Botez
Versuri de la: http://www.versuri.ro/