Un raspuns

"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2)

Am ales acest pasaj biblic pentru ca el reprezinta chintesenta chintesentelor in raul care ni se intampla, intern si international, in acest mileniu provocator si provocant. El explica si detaliaza un alt pasaj al aceluias mare apostol Pavel care, sub inspiratiea Divinitatii a spus, cu o scrisoare inainte:

"10. Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri."(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-1)

Acesta este, de altfel si raspunsul dat prietenului meu care a crezut ca mi-am schimbat optiunea luata acum douazeci si unu de ani. Si pentru a clarifica, odata pentru totdeauna, problema alegerii mele, vreau sa punctez cateva aspecte.

Sunt un credincios care crede cu tarie Cuvantul lui Dumnezeu si incearca sa-l transpuna, zilnic, in viata cea de toate zilele, chiar daca uneori mai si esueaza.
Apoi, cred mai mult in puterea cuvantului si al comunicarii decat in glasul tunurilor.
Ma preocupa si ma inspira exemplele pe care le-au transmis, peste ani, personalitati ca Martin Luther King, Richard Wurmbrand sau Nelson Mandela si nu numai, ca promotori ai luptei pentru libertate si democratie si istoria. Istoria foarte veche si veche dar si cea mai recenta cu referire expresa la doua state, Israel si S.U.A.
Sunt un prooccidental, dar nu asa cum eram la inceputul democratiei noastre, idealist ci asa cum suntem indemnati sa fim, prin CUNOASTEREA ADEVARULUI CARE NE FACE LIBERI. De aceea privesc cu multa rezerva toate "interventiile pentru apararea democratiei" care, din pacate au dus la marile probleme cu care se confrunta azi omenirea, gen "primavara araba" sau cele din imediata noastra vecinatate.
Sunt impotriva folosirii violentei caci asa am invatat din Sfanta Scriptura:
"18. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/12)
dar, in acelas timp, nu pot uita remarca unui celebru personaj dintr-un film care spunea "daca trebuie sa te lupti, castiga!". Sunt, de asemenea, impotriva folosirii unor manipulari si dezinformari pentru atingerea unor scopuri meschine.

Si mai sunt inca multe de ... recunoscut in alegerea pe care am facut-o, dar poate, asa cum spuneam si cu alta ocazie, voi continua in viitorul apropiat. Daca voi mai avea ocazia si va ingadui Dumnezeu.

In rest, meditand la tot ceea ce se intampla, mai ales intern in aceste ultime zile, imi dau seama tot mai mult ca Cineva avea dreptate cand spunea 

"16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.
18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.
20. Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele.
21. Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu."(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/3)

Sper ca aceste randuri sa clarifice alegerea si pozitia mea acum si in viitor.

Ganduri la niste ... declaratii

Nu mi-am permis sa comentez sau sa contrazic analistii politici care, de la inceputul conflictului din imediata noastra vecinatate, au dat unda verde doar vectorilor de stiri veniti din vest. Este treba lor si le respect pozitia.

Astazi, insa, mi-a "sarit in ochi" o speta pe care o redau asa cum se gaseste ea pe site-ul  http://stirileprotv.ro/stiri/international/gorbaciov-intre-rusia-si-sua-a-izbucnit-un-razboi-rece-si-risca-sa-devina-conflict-armat.html, fara nici un alt comentariu. 
Merita oare atentie ceea ce declara laureatul Premiului NOBEL pentru Pace?  Este o intrebare mai mult decat importanta pentru momentul si locul in care ne aflam. 
Eu cred ca da, cu siguranta.

Si, tot cu siguranta,  cred ca viitorul ne va demonstra profunzimea acestor declaratii. Depinde, insa, cum.

 "Auzim vorbindu-se doar despre sanctiuni ale Americii si Uniunii Europene contra Rusiei. Si-au pierdut mintile?", a declarat Gorbaciov, citat de agentia Interfax.
"America s-a ratacit in adancul junglei si ne trage dupa ea", a adaugat initiatorul Perestroikai, apreciat in Occident pentru rolul pe care l-a jucat in prabusirea Zidului Berlinului, in 1989. 
"Iar pentru a spune lucrurilor pe nume, ea (America) ne antreneaza intr-un nou Razboi Rece, incercand in mod deschis sa-si urmeze ideea geniala de a vrea sa triumfe intotdeauna", a criticat fostul lider, in varsta de 83 de ani. "Unde ne va aduce asta pe toti? Razboiul Rece este deja declarat. Iar dupa aia? Nu sunt in masura sa dau asigurari ca Razboiul Rece nu se va transforma intr-un razboi adevarat. Frica mi-e ca ei (americanii) isi vor asuma acest risc", a subliniat el.
Aceste declaratii alarmiste ale lui Mihail Gorbaciov apar pe fondul crizei ucrainene si deteriorarii relatiilor dintre Rusia si Occident, la un nivel fara precedent de la implozia URSS-ului in 1991."

Totusi, pentru speta in sine si tot ce inseamna viitorul ei, ma gandesc ca politicienii si analistii nostri au mare nevoie de altceva decat ceea ce ne-a demonstrat istoria conflictelor ca se poate intampla.

Ma gandesc ca acest CEVA se poate regasi si intr-o cugetare arhicunoscuta pe care o redau, prin copy-paste, spre meditatie:

"Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele" 
(Reinhold Niebuhr)

Despre ... teama

„Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea decât de acelea prin care a trecut.”— William Faulkner

Gandurile de astazi sunt legate de o "speta" foarte recenta, incitanta si interesanta, poate mai interesanta decat zbuciumul continuu dar inutil, pentru "noi, poporul" al politicului mioritic.

Am folosit sintagma dintre ghilimele anume, asa cum, parca anume, se tot prezinta anumite documentare biografice. Si in cel mai recent, de ieri, despre Ronald Reagan, am si vazut-o, ca un laitmotiv pentru o guvernare spre binele poporului, asa cum subliniaza Constitutia S.U.A si cum reliefa, in citatul inaugural, cel care urma sa devina precursorul redescoperirii Americii, cel de-al 40-lea Presedinte.

Dar nu despre presedinte, sau presedinti, m-am gandit sa "insir" cateva ganduri ci despre o demisie care, cel putin pentru mine, mi se pare de rau augur.

Este drept ca discutabilele legi B.B. trebuie reanalizate, regandite, rescrise si, cu siguranta aprobate in CSAT, daca se are in vedere amenintarea despre care media titra, astazi, ca insasi Casa Alba va avea de suportat consecinte ( http://stirileprotv.ro/stiri/international/teroristii-isis-il-ameninta-pe-obama-iti-vom-taia-capul-in-casa-alba-ce-atentate-planuiesc-teroristii-in-europa-video.html).

Totusi, cine se teme mai mult de aspectul relevat de acestea?

Din cate imi dau eu seama, nu faptul ca se poate asculta sau intercepta o discutie anosta si insipida deranjeaza ci TEAMA CA NU SE VOR MAI PUTEA PUNE LA CALE TUNURILE CARE SA MUTILEZE SI MAI MULT CEEA CE A RAMAS DIN SARACA NOASTRA TARA BOGATA.

S-au dat niste sentinte intr-o speta deosebit de grava, privatizarile strategice, cu ramificatii tocmai in domeniul spionajului. Si cat s-a mai intamplat, in cei 25 de ani de democratie originala pentru ca securitatea nationala a ajuns sa fie bagatelizata tocmai pentru ca Securitatea a slujit regimul comunist. Dar oare sa fie numai asa? In context, in pseudo-democratia "implementata" postdecembrist, cine a mai aparat interesele nationale de am ajuns sa fim gata sa ne vindem aproape toate bogatiile pentru ca, vezi Doamne, trebuie sa "dam bine" capitalismului care, conform legilor nescrise ale junglei, a certificat cat de "lup este omul pentru om".

Frica-mie ca multe se vor da peste cap, datorita "respectarii principiilor democratice" pe care le clameaza aparatorii neadoptarii pachetului respectiv de legi (si aici sunt de acord ca multe trebuie modificate in ele), dar ca "falitii nostri" isi vor vedea, in continuare, de afacerile lor, mai mult sau mai putin corecte si legale si ne vor da cu tifla pentru ca, nu-i asa, traim in libertate si putem face ce vrem (precedentul este mai recent ca oricand prin ceea ce s-a intamplat doar in ultimul cincinal).

Inchistati, asadar, in termene si principii care nu au nimic de a face cu sintagma "noi, poporul", alesii si numitii nostri "democrati" ne vor obliga sa suportam atat consecintele deteriorarilor externe (si astazi media tocmai a prezentat "speta" din Tripoli) cat si cele interne, fara sa ne explice, totusi, de ce le este frica.

Eu am gasit un raspuns si il redau asa cum se desprinde el din Cartea Cartilor, pe care majoritatea dintre ei a jurat la investire: PENTRU CA NU SUNT LIBERI.

Iar pasajul de origine, merita studiat foarte bine, pentru ca rezolva multe nedumeriri, chiar daca este in alt context. Esenta este in si printre randuri.


"31. Si a zis iudeilor care crezusera in El: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei;

32. veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."

33. Ei I-au raspuns: "Noi suntem samanta lui Avraam si n-am fost niciodata robii nimanui; cum zici Tu: "Veti fi slobozi!"?"

34. "Adevarat, adevarat va spun", le-a raspuns Isus, "ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului.

35. Si robul nu ramane pururi in casa; fiul, insa, ramane pururi.

36. Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi.

37. Stiu ca sunteti samanta lui Avraam; dar cautati sa Ma omorati, pentru ca nu patrunde in voi Cuvantul Meu.

38. Eu spun ce am vazut la Tatal Meu; si voi faceti ce ati auzit de la tatal vostru."

39. "Tatal nostru", I-au raspuns ei, "este Avraam." Isus le-a zis: "Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam.

40. Dar acum cautati sa Ma omorati pe Mine, un Om care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Asa ceva Avraam n-a facut.

41. Voi faceti faptele tatalui vostru." Ei I-au zis: "Noi nu suntem copii nascuti din curvie; avem un singur Tata: pe Dumnezeu."

42. Isus le-a zis: "Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru, M-ati iubi si pe Mine, caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis.

43. Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu.

44. Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.

45. Iar pe Mine, pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti.

46. Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti?

47. Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/8)

Dintr-un citat si-o pilda

„Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.” — Nicolae Iorga

Nu stiu daca mai marii nostri mai au si timp de introspectie. Si nu stiu daca cei care-i consiliaza mediteaza, cat de cat, la adevarurile rostite de inaintasi. Astazi, dupa cavalcada de dezvaluiri si declaratii pe care media ni le-a prezentat, mai mult sau mai putin bombastic, se pare ca amaraciunea democratiei noastre originale isi are "puterea" tocmai in ignorarea unor astfel de cugetari care, de altfel, ar trebui sa-i "capaciteze" pe alesii nostri, de orice rang si functie (si pe numiti, in acelasi timp) spre alte "orizonturi".

Se fac, acum, analizele acestor declaratii si eu, ca simplu cetatean, nu ma pot ridica la nivelul specialistilor in domeniu (totusi trebuie sa redau un gand, o intrebare sau doua, care-mi persista de ceva vreme: in perioada de trista amintire a guvernarii PDL, a condus cumva cel care afirma ca nu are cunostinta de actiunile unui fost ministru din cabinetul sau? Conducerea nu s-a exercitat, de fapt, cu mana forte dintr-un alt palat la limita "sfidarii" Constitutiei, dupa cum a amintit chiar "ocupantul vremelnic" al acestuia?).

Dar nu despre aceste ambiguitati si brambureli politice m-am gandit sa expun cateva ganduri ci despre ceva cu totul special, care tine mai mult de Tara si de ceea ce, previzibil, se poate intampla cu aceasta (prin excluderea din ecuatie a intelepciunii spre care ne indeamna citatul de la inceput si nu numai).

Gandindu-ma, deci, la viitorul pe care-l intrevad la fel de zbuciumat si nesigur ca si ultimii zece ani de "marete cuceriri democratice", mi-am amintit de o pilda a Mantuitotului spusa intr-un context deosebit.

O redau, asa cum am gasit-o aici, http://www.ebible.ro/biblia/romana/ 

cornilescu/luca/10, in speranta ca cineva se va gandi si la alta profunzime a ei, dincolo de interpretarile homiletice:

"25. Un invatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"
26. Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?"
27. El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti."
28. "Bine ai raspuns", i-a zis Isus, "fa asa, si vei avea viata vesnica."
29. Dar el, care voia sa se indreptateasca, a zis lui Isus: "Si cine este aproapele meu?"
30. Isus a luat din nou cuvantul si a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat si l-au lasat aproape mort.
31. Din intamplare, se cobora pe acelasi drum un preot; si, cand a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi.
32. Un levit trecea si el prin locul acela; si, cand l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi.
33. Dar un samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el si, cand l-a vazut, i s-a facut mila de el.
34. S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el.
35. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere."
36. Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari?"
37. "Cel ce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii. "Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus."

De 25(douazeci si cinci) de ani acest calator spre democratie, Romania, a cazut intre talhari.  S-au perindat prin preajma toate personajele din pilda ("extrema" pe care mi-o asum) la cel mai inalt nivel si si-au vazut de drum, dupa cum au dictat interesele de partid si personale, prin scopurile ascunse pe care nu si le-au declarat in diversele campanii electorale.

Dar pentru ca nu s-a ivit, inca, personajul "cheie", stau si ma intreb cand va veni acel samaritean care sa-si sacrifice timpul si banii, nu pentru scopul partidului ci pentru salvarea de la ceea ce se "clama" (ironic) odata: "BA, SE SCUFUNDA TARA !".

Cu alte cuvinte, sa faca ceva pentru a fi mai bine ca inainte, nu identic si la fel!

Sau ramanem in traditie si vom "trai bine" prin ... aceeasi Marie dar cu alta palarie? 

Despre ... relatii

"Prietenul prietenului meu este prietenul meu,
Prietenul dusmanului meu este dusmanul meu,
Dusmanul prietenului meu este dusmanul meu,
Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu."
                                                                                                                (dintr-o ... teorie matematica)


Pentru ca prea multe lucruri rele se intampla si, din pacate ni se intampla din motive mai mult sau mai putin intelese, pentru ca nu mi-am uitat prietenii si i-am felicitat cu ocazia zilei lor de nastere ( si o voi face cat timp voi mai putea) si pentru ca m-a "dat pe spate" "imixtiunea" (chipurile de sorginte comunista) in intimitate (si aici sunt mult prea multe de discutat pentru o "zona" atat de ... fierbinte), m-a cuprins, asa, un dor de o melodie mult indragita si des fredonata.
Redau, prin copy-paste, versurile asa cum le-am gasit pe net:

"In seara asta mare, 
Cu totii vom canta. 
Va fi o sarbatoare
Ce n-o putem uita. 

Ie-e-e, ie-e-e! 
Ie-e-e, ie-e-e! 

S-aprinda fiecare
Scanteia ce-i va da
Speranta pentru maine, 
Puterea de-a visa. 

Pastreaza aceasta clipa, 
Ea este doar a ta. 
Si seara asta mare
Prin voi va exista. 

Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e! 

Ai nevoie de-un prieten
Pe care, cu-adevarat, 
Sa il simti aproape de tine
Atunci cand viata greu te va incerca. 

In seara asta mare, 
Cu totii vom canta. 
Va fi o sarbatoare
Ce n-o putem uita. 

Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ie-e-e, ie! 
Ie-e-e, ïe-e-e!"

(Versuri "Compact - Cantec pentru prieteni" Versuri de la: http://www.versuri.ro)/

Dar mai mult decat orice, gandurile de astazi usor marcate de atatea dezvaluiri media despre "spetele esentiale ale devenirii noastre democratice" (caci trebuia, vorba unui "specialist" contemporan, parafrazandu-l pe "nenea Iancu", "sa avem si noi falitii nostri"), m-au "orientat" spre un alt fel de relatie care bine inteleasa si aplicata in viata (privata dar mai ales publica si, in special, politica) ar schimba esential peisajul sumbru in care democratia noastra originala bajbaie pentru gasirea "luminitei de la capatul tunelului".

Iat-o, fara nici un alt comentariu, spre meditare:

"Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/iov/22/21)

Iar un ... REMEMBER

“Daca nu poti zbura, atunci alearga, daca nu poti alerga, atunci mergi, daca nu poti merge, taraste-te. Indiferent ce faci, trebuie sa mergi mai departe.” 
Azi, in SUA, sarbatorim ziua lui Martin Luther King Jr., simbolul luptei impotriva rasismului. ‪#‎CivilRightsMovement‬, ‪#‎MartinLutherKing‬
(https://www.facebook.com/bucharest.usembassy?fref=photo)

Asa cum spuneam si cu alta ocazie, lumea isi aduce aminte de "MARII" sai doar in anumite ocazii. Iar "speta" de astazi este exemplul cel mai relevant.

Din fericire, l-am "elogiat" pe celebrul pastor, luptator pentru drepturile omului in mai multe postari in care i-am prezentat "scanteile" care, pana la urma au dus la schimbari profunde in tara sa de origine.

Astazi, rememorand cele petrecute in anii copilariei mele, cand nu am inteles ce si cum se poate intampla cu unul care se "opune curentului", dar care a mobilizat mase enorme prin "visul sau", ma gandesc cati dintre "ai nostri patrioti" sunt in stare sa lupte si ei, asa cum amintea citatul de la inceput, pentru un vis aproape inabusit, dupa 25 de ani de  democratie originala romaneasca. Pentru ca se intampla, iata, ca multe sperante sa inceapa a pali iar politicul mioritic sa-si intre in normalul dambovitean, chiar daca asteptarile erau de cu totul alta factura.

Am tacut putin, nu pentru ca nu as fi avut ce spune ci pentru ca, inscriindu-ma in acelasi citat, trebuie sa "ma tarasc" pentru a merge mai departe, intr-o perioada in care, tot mai mult, se accentueaza depresia si tot ce urmeaza.
Dar pentru mine si familia mea, ziua de astazi nu a fost cea mai fatidica si mai depresiva, cum s-a tot vehiculat la radio ci una normala, care ma obliga sa ma tarasc pentru a-mi castiga existenta care, dupa 50 de ani, in Romania libera si democrata, pare o loterie si nu numai.
De ce?

Pentru ca mai astept, inca, sa implineasca anume promisiuni care, din fericire pentru mine, nu m-au facut sa-mi pierd simtul realitatii.

Asadar, ramane acest "remember" pentru personalitatea deosebita care a fost Martin Luther King si un motiv de meditare pentru toti conducatorii nostri, de la Primul la ultimul, prin ceea ce respectivul pastor nu numai a propovaduit ci a si trait pana la capat (si chair daca ma repet, este spre folosul multora):



Psalmii 15

1. (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?

2. - Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima.

3. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.

4. El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi daca face un juramant in paguba lui.

5. El nu-si da banii cu dobanda si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/15/)

Traditional ... spre meditare

"Cine însă cheltuieşte forţele naţionale pentru a întreţine cu ele clase întregi de Caradale şi de Serurii, de oameni improductivi, incapabili de muncă şi avizaţi la buget şi la favori guvernamentale, acela nu poate pretinde să aibă ce cheltui pentru cultura poporului său.
Blocul de marmură din care-ai tăiat un satir nu mai e bun să tai din el pe Minerva." 
(EMINESCU INTERZIS - GÂNDIREA POLITICĂ - (reeditare a lucrării: Radu Mihai Crişan,
Drumul Doinei. Arma cuvântului la Mihai Eminescu, Editura Tibo, Bucureşti, 2008)

Asa-i taditia noastra, sa ne aducem aminte de marii nostri doar in anumite momente!

In ceea ce ma priveste, in mai multe postari anterioare i-am prezentat "prestatia", inclusiv cu citatul de inceput, pe care l-am copiat special astazi.

Si pentru ca ziua de astazi a fost marcata de o sarbatoare in "speta", m-am gandit sa inserez si eu o poezie (parca am mai facut-o) din aceeasi categorie pe care nu toti o cunosc, "EMINESCU INTERZIS".
O redau prin copy-paste, asa cum am gasit-o si eu pe net:

"Mihail Eminescu, 15 ianuarie, 2011-1850=161 de ani de la nastere

Adevaratul Eminescu, nu e visatorul dulceag si moale din cele cateva poeme de dragoste invatate pe genunchi la scoala.
Nicaieri nu e mai real Eminescu decat in publicistica sa si in “Doina” . (Ion Zestrea)

Doina in varianta intreaga, necenzurata, mai actuala ca niciodata:

Doina
Mihail Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia"

(https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/).

Fara comentarii, doar spre ... meditare.

O lectie ... necesara

Dialogul recent cu un prieten, care-si incheia ideea punctand ca, in disperare, nu mai avem de sperat decat la ajutorul Domnului, m-a facut sa meditez mult la ceea ce ne asteapta. Asa, m-am apucat sa "rasfoiesc" presa online si, fara sa fiu surprins, am dat peste doua materiale de impact. 
Unuia ii dau doar link-ul, pentru ca reflectiile despre "speta" le-am spus deja. in postarile mai vechi (dar cine tine cont de un simplu cetatean): http://www.agerpres.ro/externe/2015/01/12/gorbaciov-extinderea-nato-spre-est-a-distrus-structura-securitatii-in-europa. Merita citit si nu numai.
Pe al doilea il redau integral, asa ca sa se bucure marii nostri patrioti care au nevoie de un exemplu a ceea ce inseamna interesul national:

"Cinci ani de regim neo-liberal au transformat Islanda, o ţară de 320.000 de locuitori fără armată, într-una din cele mai bogate state din lume. În 2003, toate băncile ţării au fost privatizate, într-un efort de a atrage investitori străini. Însă, pe măsură ce investiţiile creşteau, la fel a făcut-o şi datoria naţională, iar în 2008 Islanda a fost nevoită să-şi declare falimentul.
În 2003, datoria Islandei era de 200 de ori mai mare ca Produsul Intern Brut, iar în 2007 de 900 de ori mai mare. Criza economică a fost ultima lovitură pentru această ţară, la sfârşitul anului 2008, Islanda declarându-şi falimentul, notează jurnalista Deena Stryker pentru sacsis.org.

Trei bănci principale din Islanda, Landbanki, Kapthing şi Glitnir, au sfârşit prin a fi naţionalizate, în timp ce moneda naţională, coroana, a pierdut 85% din valoarea ei în faţa euro. Contrar la ceea ce se aştepta, criza i-a făcut pe islandezi să-şi recâştige suveranitatea, printr-o participare directă la procesul democratic, la elaborarea unei noi Constituţii. Însă totul după suferinţe îndelungate.

Păcălelile politicienilor

Geir Haarde, prim-ministrul coaliţiei de guvernare social-democrate, a negociat un împrumut de 2.100.000 de euro, sumă la care statele nordice au mai adăugat alte 2.500.000 de euro. Însă comunitatea financiară străină a presat Islanda să impună măsuri drastice. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) au vrut să preia datoria Islandei, susţinând că acesta este singurul mod prin care ţara poate plăti datoriile către Olanda şi Marea Britanie.

Revoltele s-au intensificat în regiune, forţând guvernul să demisioneze. S-au ţinut alegeri anticipate în aprilie 2009, în urma cărora s-a format o coaliţie de stânga care în campania electorală a condamnat precedentul sistem economic neo-liberal, dar imediat a fost de acord să plătească un total de 3.500.000 de euro. Adică, fiecare cetăţean islandez trebuia să plătească 100 de euro pe lună, timp de 15 ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a reuşi să achite o datorie angajată de partidele politice. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul.

Liderii au început să ţină partea cetăţenilor, în ciuda ameninţărilor internaţionale

Însă, ce s-a întâmplat după a fost cu adevărat extraordinar. Ideea că cetăţenii trebuie să plătească pentru greşelile unui monopol financiar, că o întreagă naţiune trebuie să fie taxată pentru datoriile private a transformat relaţia dintre locuitori şi instituţiile politice şi, într-un final, a condus la faptul că liderii au început să ţină partea locuitorilor. Şeful statului, Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetăţeni responsabili pentru datoriile băncilor şi a acceptat solicitarea pentru un referendum.

Comunitatea internaţională a intensificat presiunile asupra Islandei. Marea Britanie şi Olanda au ameninţat cu represalii dure care ar izola ţara. În timp ce islandezii ieşeau la vot, bancherii au ameninţat să blocheze orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a ameninţat să îngheţe economiile şi conturile ţării. „Ni s-a spus că dacă refuzăm condiţiile comunităţii internaţionale, vom deveni un fel de Cuba din nord. Dar dacă le acceptam, am fi devenit Haiti din Nord“, declara Grimsson.

Acuzaţii penale împotriva bancherilor responsabili de criză

La referendumul din martie 2010, 93% au votat împotriva returnării datoriei. FMI a îngheţat instantaneu împrumutul. Însă „revoluţia“ nu a putut fi intimidată. Cu ajutorul cetăţenilor furioşi, guvernul a lansat procese civile şi penale împotriva celor responsabili de criza financiară. Interpolul a emis mandate internaţionale de arestare pentru fostul preşedinte al Kapthing, Sigurdur Einarsson, dar şi pentru alţi bancheri implicaţi în prăbuşirea economică ce fugiseră din ţară.

Islanda nu s-a oprit aici: s-a decis să se elaboreze o nouă constituţie care ar elibera ţara de puterea financiară internaţională exagerată şi de banii virtuali. Pentru a scrie o nouă constituţie, cetăţenii au ales 25 de locuitori dintre 522 de adulţi ce nu făceau parte din niciun partid politic, dar recomandaţi de cel puţin 30 de alţi cetăţeni. Acest document nu a fost rezultatul muncii politicienilor, ci a fost scris pe internet. Întâlnirile dintre cei 25 de membri ai comisiei erau difuzate în mediul online, iar cetăţenii puteau trimite comentarii şi sugestii, fiind martori în timp ce Constituţia prindea formă.

Ar trebui să învăţăm lecţia Islandei: cum să refuzi să te supui intereselor străine, un lucru pe care micul stat l-a strigat din toţi plămânii, conchide Deena Stryker pentru sacsis.org"
(http://adevarul.ro/international/europa/lectia-islandei-scoti-tara-criza-economica-platesti-datoriile-altora.html)

Da, dar noi nu suntem Islanda iar politicienii nostri isi vad doar interesul lor, poporul contand doar din patru in patru ani, la alegeri.

Avea dreptate prietenul meu cand, in incheierea mesajului catre mine, a scris:
"Disperat as spune"Doamne, mantuieste poporul tau si binecuvinteaza mostenirea ta"".

Dar poate ca, inca, nu-i totul pierdut, nu?

Puncte de ... referinta

"Eu cred că există sau trebuie să existe un echilibru între libertate şi securitate. Lucrurile sunt complementare, sunt importante de a fi văzute împreună aceste două noţiuni şi să fim vigilenţi, pentru că, vedeţi, aşa cum atunci s-a produs o surpriză, surprizele viitorului pot fi şi mai dramatice."(http://www.evz.ro/george-maior-seful-sri-trebuie-sa-existe-un-echilibru-intre-libertate-si-securitate.html)

Stiu ca astazi se va marca, printr-un Mars al Solidaritatii, tragedia acestui inceput de an care, de altfel, se dorea a fi unul deosebit de celelalte. Cel putin asa au gandit cam toti pamantenii, la trecerea dintre ani, nu-i asa? Si mai stiu ca polemicile pe aceasta tragedie au nascut si vor mai naste ample dezbateri legate de libertate si democratie.

Ce nu stiu si asta ma ingrijoreaza, este cand se va discuta si despre ceea ce puncta cineva cu pertinenta, mai indreptatit ca mine sa comenteze, despre decenta in toate si, nu in ultimul rand despre ceea ce, remarcat de majotitatea vectorilor de imagine dar bagatelizat in acest mileniu trei, cand vine vorba de transpus in practica, este prezentat intr-un citat de impact pe care nu ma pot abtine sa nu-l readuc in memorie (macar pentru unul dintre analistii care au antamat o dezbatere pe temele esentiale ale acestuia):

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I

Si cum alte cuvinte par de prisos intr-un asemenea moment, nu pot incheia scurta mea "aparitie" din aceasta zi de duminica decat cu un alt citat de impact care, poate, ar merita mai multa atentie:

„Întotdeauna prefer să cred tot ce e mai bine despre toată lumea. Mă scutește de multe neplăceri.”— Rudyard Kipling

In rest, ca tot este o zi de meditatie si reculegere, mi se pare foarte sugestiv urmatoarea cugetare:

1. Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic,
2. zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!"
3. Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei.
4. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!
5. Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua,
6. nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare.
7. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
8. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.
9. Pentru ca zici: "Domnul este locul meu de adapost!" si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare,
10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau.
11. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale;
12. si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra.
13. Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi. -
14. "Fiindca Ma iubeste - zice Domnul - de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.
15. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi.
16. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/91)

Despre ..."o libertate"

„Semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin.” - Dalai Lama

"Culegi ceea ce semeni" se taduce citatul de mai sus si chiar asa este el inserat pe site-ul http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/dalai-lama/.

Astazi nu mi-am propus altceva decat sa punctez un lucru pe care, cel putin noi romanii, in cunoastem cu totii: NU IESE FUM FARA FOC!

Gandindu-ma, deci la tragedia care a indoliat Franta si nu numai, ma gandesc unde poate duce, pana la urma libertatea si cine o poate cuantifica, in bine sau rau. M-a "incitat" disputa dintre doi "corifei" ai media, C.T.Popescu si E. Hurezeanu, pe marginea "spetei" in discutie dar si interventia lui I. Cristoiu. Cu toate acestea, insa, mi-a lasat o impresie si mai puternica pozitia unui specialist in domeniul caricaturii, Stefan Popa Popas care astazi dimineata si-a prezentat pozitia si opinia intr-o interventie pertinenta, pe unul din canalele tv, evitand profesionist capcanele "de senzatie" in care reporterul incerca sa-l implice.

Da, si pe mine m-a socat evenimentul groaznic petrecut ieri dar, asa cum spuneam, nu m-a surprins, in sine. Pentru ca, parafrazandu-l pe marele caricaturist sus-amintit, cu adevarat "nu iese fum fara foc".

M-a surprins, insa, inabilitatea serviciilor franceze de a dejuca o asemenea "intreprindere", mai ales daca cel putin unul dintre atacatori era "in atentie".

Dar cate ne vor mai surprinde, asa cum ne-au surprins toate "miscarile" de dupa 11 septembrie 2001 si mai ales cele de dupa "primavara araba"?

Dar astazi nu vreau sa ma opresc la aceasta "speta" pentru ca sunt altii mult mai pregatiti in domeniu.

Pe mine ma tot roade aceeasi intrebare: pana unde vorbim de libertate (de exprimare, de adunare, de exercitiu al functiei primite prin vot sau numire samd)?

Si pentru ca nu vreau sa intru in polemici politice mioritice, care sunt pline de excese de libertate dusa la extrem, ma ocup doar de doua cazuri recente, din zona mea: accidentul aviatic si cel cu persoane, de pe lacul Siutghiol (chiar nu stiu ce s-a intamplat dupa tragedia de ieri, de pe acelasi lac).

In primul, un jurnalist cu libertate de expresie, preciza ca pilotul avea "placerea" sa "faca valuri" oride cate ori putea survola lacul. O libertate a lui care ...

In cazul al doilea, trei persoane si-au luat libertatea sa se plimbe pe gheata lacului si ...

Cat de liberi suntem, atunci? Sau avem libertatea sa facem ce dorim si ce vrem, ca asa-i in democratie?

Cu siguranta, atunci, tot ce s-a intamplat in istoria zbuciumata a omenirii trebuie regandit, reasezat si reesalonat, pentru ca fiecare a actionat in numele unei libertati pe care a inteles-o asa cum a vrut respectivul, sau respectiva.

Am invatat ca, datorita diversitatii si diferentierilor, trebuie sa traim intr-o armonie cat mai perfecta cu noi insine, cu cei din jur si cu mediul in care ne ducem existenta, in culturi diferite si, de ce nu, intr-o spiritualitate diversificata. Si, cel putin cat m-am documentat in problema, ca toate marile confesiuni propovaduiesc iubirea aproapelui si trairea in armonie.

De aceea mi se pare ca citatul marelui conducator budist este atat de relevant si la obiect cu "speta" in cauza. Sau daca vreti, ca o descoperire a ceea ce lasam ieri ca proverb romanesc, in final de postare, poate insemna indemnul acesta:

"Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii."(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/7/12)

Aceasta cred ca poate fi adevarata libertate, nu ... "o libertate".

Despre ... viitor

„În faţa noastră sunt lucruri mai interesante decât cele pe care le-am lăsat în urmă.”

Clive Staples Lewis (n. 29 noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963), nume scris mai ales sub forma C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicile din Narnia.

Pentru ca am invatat si mi-am propus, ca atare, sa judec faptele si nu oamenii, mi-as dori ca anul 2015 sa fie punctat numai de asemenea "iesiri" pe blog.

De aceea am si inceput postarea de astazi cu citatul de mai sus, chiar daca sensul lui poate fi mai profund decat dorinta noastra a oamenilor, in general si a romanilor, in special, de a trai mai bine.

Ca o paranteza, m-a socat (dar nu m-a surprins) situatia din Franta (dar despre asta, poate intr-o alta postare).

Revenind, deci, la gandurile de astazi, salut acest "2015 inceput de NORMALITATE", ca si mesajul transmis de presedintele Iohannis in interviul acordat cotidianului "Adevarul", vizavi de unele acuze aduse, deja, de cei care-si doreau ca presedintele "sa joace" dupa alta muzica.

Fara a face nici o referire la cei doi, repet nu mai vreau sa judec oamenii, ma gandesc cata nevoie avem de normalitate dupa 25 de ani de anormalitate.

De aceea, carcotasilor care deja vor sa distruga ideea de intrare in normalitate, caci anii anteriori si-au pus, cu siguranta, amprenta pe "trairile lor" de tip anormal (de stanga sau de dreapta) le amintesc ca si cu alta ocazie, referindu-ma la relatia de exceptie, prezentata intr-un film documentar biografic, dintre Majestatea Sa, Regina Marii Britanii cu toti premierii in functie, indiferent de partidul din care proveneau, mi-am exprimat opinia vizavi de aceasta nevoie de normalitate.  Asta ca sa nu ma acuze cineva de prea multa "elasticitate" in coloana vertebrala.

Cum nu ma simt, insa, cu "musca pe caciula" in aceasta privinta si nici in altele, m-am gandit sa le amintesc lor, carcotasilor, dar si tuturor celorlaltii,  alesi si numiti in posturi inalte ale puterilor separate ale statului, consilieri si sfatuitori, sau simplii cetateni ca normalitatea este una dintre principiile de baza care au fost date omului pentru ca lucrul bine facut sa dainuiasca.

Las pe fiecare sa judece, dupa citirea urmatoarelor doua pasaje relevante, din aceeasi Carte a Cartilor de care nu ma despart:

27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tau: "Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!" cand ai de unde sa dai.
29. Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine.
30. Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut niciun rau.
31. Nu pizmui pe omul asupritor si nu alege niciuna din caile lui!
32. Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana.
33. Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanta.
34. Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.
35. Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/3)

si

16. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti.
17. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor.
18. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.
19. Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul.
20. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei ingramadi carbuni aprinsi pe capul lui."
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/12)

Concentrandu-le, cele doua pasaje s-ar putea traduce intr-un principiu extraordinar, care ar trebui sa-i carmuiasca pe toti politicienii nostri:

CE TIE NU-TI PLACE, ALTUIA NU FACE! 

Tot din Cartea Cartilor, dar las pe vizitatori sa-i gaseasca "sursa".

Nu-i asa ca lucrurile viitoare pot fi mai mult decat interesante?

PS. imi cer iertare pentru ca nu-mi pot corecta textul. Ma preseaza "schimbul doi".

De ce ma ... incrancenez

„Important în viaţă este să nu te laşi târât. Un lucru atrage după sine un altul şi-apoi nu mai ştii unde ajungi.”— André Gide

Din multe puncte de vedere poate ar trebui ca postarile mele sa aiba o cu totul alta turnura mai ales ca, de mai mult timp, acestea au fost pline de referinte din Sfanta Scriptura. Ca o paranteza, ma gandesc sa revin asupra "Scanteilor din uitare" tocmai cu "fenomenul" petrecut dupa trecerea in rezerva.


Dar astazi, ca sa completez o lamurire transmisa celor doi prieteni ai mei care ma urmaresc, constant, pe Facebook, mi-am propus sa continui a ma incrancena pe ideea care ma "imboldeste" de ceva vreme: CE INSEAMNA A FI ALTFEL.


Bazandu-ma nu pe politicul mioritic, pe care-l las spre analiza specialistilor in materie, ci pe aceeasi sursa la care apelez, de cele mai multe ori in ultimul timp, Cartea Cartilor, am rememorat cateva "spete" esentiale din "orele astrale ale omenirii" (daca mi se permite parafrazarea unei celebre lucrari) si am inceput, totusi putin cam ambiguu, cu ultima postare in care redam istoria impartirii statului Israel dupa domnia celebrului Solomon (se regaseste in
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/regi-1/12/). Spre stiinta si meditare la ce pot conduce o consiliere si o decizie gresite.
M-a "impins" spre aceasta si paralela facuta intre doi presedinti, redata tot intr-o postare veche precum si apartenenta amandurora la acea ramura a crestinismului, protestantismul. Iar faptul ca am studiat, cat de cat, istoria crestinismului m-a determinat sa continui, chiar daca nu sunt "licentiat" in domeniu.

Asadar astazi, incrancenandu-ma sa demonstrez cata nevoie avem de acel ALTFEL POSTDECEMBRIST, revin cu un alt exemplu, despre care am facut referire, la fel, in "corespondenta" mea cu cancelaria prezidentiala, pe care-l voi lua, de data aceasta de pe Wikipedia, pentru a nu fi acuzat de altceva.

Redau doar referinta bazei de plecare a discutiei, tot in speranta ca acest ALTFEL va ajunge sa-si puna amprenta spre o transformare in bine a societatii romanesti, cu romanii si pentru toti romanii:

Matei 12:25: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”

Discursul „Casa dezbinată” (în engleză House Divided) este o cuvântare ținută de Abraham Lincoln (care avea să devină Președinte al Statelor Unite) la 16 iunie 1858, în Springfield, Illinois, după ce a acceptat nominalizarea din partea Partidului Republican drept candidat pentru postul de senator federal din partea statului Illinois. Discursul a devenit punctul de lansare al campaniei sale nereușite pentruSenat împotriva democratului Stephen A. Douglas, în care au avut loc dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858. Discursul a creat o imagine clară a pericolului divizării din cauza sclaviei, și i-a adus împreună pe republicanii din toate statele din Nord. Împreună cu Discursul de la Gettysburg și al doilea său discurs inaugural, a devenit unul din cele mai celebre cuvântări ale carierei.

Discursul conține citatul „O casă dezbinată în sine nu poate sta în picioare”, extras din Matei 12:25: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”. Lincoln se referea la dezbinarea țării între state libere și state sclavagiste. Fraza „casa dezbinată” mai fusese folosită și de alții înainte. Cu opt ani înaintea discursului lui Lincoln, în timpul dezbaterilor din Senat pe tema Compromisului din 1850, Sam Houston a spus: „O națiune dezbinată în sine nu poate rezista".

Cel mai celebru citat din discurs este:

„

«O casă dezbinată în sine nu poate dăinui.» Eu cred că guvernul nu poate rezista, permanent, jumătate sclavagist, jumătate liber. Nu aștept ca Uniunea să se dizolve — nu aștept ca această casă să se prăbușească — aștept în schimb să înceteze să mai fie dezbinată. Va deveni fie cu totul una, fie cu totul cealaltă. Fie adversarii sclaviei vor frâna răspândirea sa, și o vor pune acolo unde mintea poate sta liniștită în credința că ea este pe calea spre dispariția totală; fie susținătorii săi o vor împinge înainte, până când va deveni legitimă în toate statele vechi și noi — din Nord sau din Sud.

”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Discursul_Casa_dezbinata)

Normal, pentru cei de buna credinta, adaptarea la realitatea romaneasca poate conduce la adevaratul ALTFEL de care avem atata nevoie, dupa acesti 25 de ani de deriva. Nu-i asa?

Ganduri scurte, pe marginea unei scrisori

Gandurile de astazi, sau poate de ieri si chiar mai vechi ma "chinuiau" intr-un fel, dar nu atat incat sa ma inspire. M-a inspirat, insa, o scrisoare pe care am gasit-o printre sursele mele de informare (http://www.stiripesurse.ro/diaspora-a-explodat-scrisoare-deschisa-pentru-klaus-iohannis-solicitare-de-urgen-a.html) si pe care o redau integral, spre stiinta, informare si, de ce nu, meditare la inceput de an:

"Stimate domnule Președinte,
Românii din Diaspora care urmăresc îndeaproape evenimentele politice din România sunt neplăcut surprinși și profund dezamagiți de numirea în funcția de consilier personal a domnului Mihai Răzvan Ungureanu.
După cum scriam în scrisoarea anterioară, publicată la data de 19 nov ac și care vă era adresată, "Românii din Diaspora nu vă încredinţează un cec în alb: dimpotrivă, românii au ales, pe 16 noiembrie 2014, un președinte de la care se așteaptă să respecte, în primul rând, Constituția și legile țării și care să reașeze țara noastră acolo unde îi este locul, printre națiunile demne și respectate ale acestei lumi; o ţară care nu își pune pe tavă, tuturor corporațiilor, resursele şi care nu este un stat furnizor de materie primă şi mână de lucru ieftină."
De aceea, nu putem decât să reacționăm ferm la nerespectarea asigurărilor date de dvs în campania electorală, conform cărora veți milita împotriva proiectelor distructive pentru mediu și în detrimentul țării noastre - sub toate aspectele - promisiuni pe care devine evident că tindeți să le încălcați, prin numirea la Palatul Cotroceni, în funcția de consilier personal, a unei persone care s-a declarat susținător ferm al proiectului de la Roșia Montană ("Roșia Montană este o prioritate, înseamnă locuri de muncă. Nu sunt ecologistul de vârstă nouă, care brusc și-a reinventat identitatea politică. Mă interesează locurile de muncă, investițiile străine. "- declarație a dlui Mihai Răzvan Ungureanu, apr. 2012) și al exploatării gazelor de șist ("Cine se împotriveşte exploatării gazelor de şist face, voit sau nevoit, jocul Federaţiei Ruse, inclusiv pe teritoriul României"- declarație la tv, începutul anului 2014).

Vă reamintim că dl Mihai Răzvan Ungureanu este cel care a fost nevoit să părăsească funcția de Prim-Ministru după numai 78 de zile, în urma unei moțiuni de cenzură fără drept de apel și după ce acumulase un uriaș "capital" de antipatie din partea populației.
Tot el este cel care a renunțat la moștenirea Fundației Gojdu, în valoare de circa un miliard de dolari, pe care a cedat-o, în mod inexplicabil, Ungariei, în timpul mandatului său de Prim- Ministru.
Numirea dlui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de consilier personal este o sfidare la adresa celor care au stat ore în șir la coadă pentru a va vota, mare parte din cei care au stat la cozile imense fiind implicați activ în campaniile de salvare a Roșiei Montane și Certejului, cât și în campaniile de informare/ conștientizare a impactului distructiv și ireversibil al explorării/ exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice, pe teritoriul țării noastre.
Noi, românii din Diaspora, am votat cu speranța de a avea într-adevăr o Românie nouă, cu politicieni noi și onești și am fost surprinși să vedem din nou, numiți în funcții cheie în cadrul aparatului de stat, personaje pe care ni le doream ajunse definitiv la groapa de gunoi a istoriei. Nu putem accepta ca promisiunile dvs din campanie să fie deja încălcate, prin numirea într-o funcție atât de importantă, fie ea și onorifică, a unui personaj cu un astfel de trecut.
Cu speranța că vocea celor care v-au votat va conta în alegerile pe care le faceți, așteptăm decizia dvs de revocare din funcție a dlui Mihai Răzvan Ungureanu".

Cum nu ma substitui analistilor si specialistilor in materie care, deja, si-au prezentat punctul de vedere si cum nu mi-am propus sa discut nici despre acesta, punctul lor de verede, gandurile de astazi s-au "miscat" inspre inceputuri cand, idealist-utopic ii adresam fostului presedinte cateva mesaje care se regasesc chiar la debutul blogului meu. Si cum nu vreau sa ocup prea mult spatiu in aceasta postare, trebuie sa precizez ca este "Mesajul al doilea" din acea prima postare introductiva.

Ce doream, insa, sa subliniez este ca desi "istoria ne invata ca oamenii nu invata nimic din istorie", se pare ca nici "ai nostri" nu vor sa invete.

Iar exemplul divizarii regatului Israel, dupa domnia lui Solomon ar trebui sa fie cunoscut de cineva care isi propune sa fie un ALTFEL DE PRESEDINTE, inteles si tratat ca atare, ca potential pericol la neluarea in calcul a promisiunilor facute (nu o explic eu, caci sunt destui care trebuie sa o faca din sau in afara "suitei" prezidentiale, teologi - daca au fost "luati in calcul", sau laici.)

Si mai doream sa subliniez ceva, dar mi se pare irelevant acum, dupa ce "ei s-au vazut cu sacii in caruta", dar merita:

22. Nu va mai incredeti, dar, in om, in ale carui nari nu este decat suflare: caci ce pret are el?
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/isaia/2/22)

Sunt tare curios cum vor "evolua" lucrurile!

La inceput de an

Deja este a doua zi din noul an si, pentru ca "trecerea" este si un moment de bilant si analiza si, de ce nu, de noi "hotarari", ma gandesc tot mai mult ce poate fi mai important in acest an.

Citind, ca de obicei, ceea ce ne prezinta spatiul online, fara "reclamele" tabloide, incerc sa-mi definesc "scopul" care sa ma motiveze in acest an. De ce? Din simplul motiv ca, depasind toate bucuriile si necazurile trecute, simt nevoia de ceva mai mult decat pana acum, mai ales ca nepotul meu incepe, deja, sa puna intrebari mai de profunzime.

Ce-mi propun, asadar, la inceput de an nou?

Am tot stat si m-am gandit si in noaptea trecerii dintre ani si ieri, in prima zi, ce ar fi mai important in viata noastra.
Raspunsuri si exemple am gasit in nenumarate locuri si pe nenumarate site-uri, dar cel mai relevant raspuns, la care ma opresc, l-am gasit tot in Cartea Cartilor. Si l-am luat ca atare, fara nici un alt comentariu, caci comentariile se gasec tot online, in multele interventii ale celor indriduiti cu asa ceva, predici care merita citite atat de simplii cetateni, ca noi cat si de "emanatii" puterilor separate ale statului, alesi si numiti pana in cele mai inalte functii (si recomand cu caldura site-ul de pe care, prin copy-paste, redau de cele mai multe ori mesajele de "impact", http://www.ebible.ro/).

Doua pasaje mi-au fost sugerate astfel, trecand peste multele altele cu relevanta si mi-am propus ca anul acesta sa le folosesc ca motto pentru 2015, daca va ingadui Dumnezeu sa ajung la un nou "bilant" de sfarsit de an.

Mai intai, un indemn pe care-l postez pentru toata lumea:

"13. Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/13/13)

Iar ca sa pot ajunge aici, ma opresc la aceasta "sugestie":

"1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/1/1)

Desi mi-am propus sa nu fac comentarii, nu pot incheia fara sa spun ca vom avea un an mai bun doar daca toti cei sus-amintiti, alesi si numiti se vor gandi mai mult la semnificatia celor doua pasaje si le vor transpune in viata lor publica si privata (chiar daca, pentru asta vor avea nevoie si de altfel de consilieri).

Un an binecuvantat!