Ceva bun pentru ... acum

Iar am citit mult. Pe net, pentru ca gasesc mai usor informatiile.
Am gasit una despre care, stau si ma intreb, s-a scris mai mult? Iat-o:

"Ion Luca Caragiale, unul dintre clasicii literaturii românești și cel mai important dramaturg, s-a născut la 30 ianuarie 1852, în localitatea Haimanale (în prezent se numește I.L. Caragiale - n.r.), din județul Dâmbovița" (http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/01/30/documentar
-165-de-ani-de-la-nasterea-marelui-dramaturg-ion-luca-caragiale-viata-si-opera--07-36-04)

Si m-am grabit sa caut detalii.
Cum, in context, prea multe erau de spus intr-aceeasi "societate lipsita de principii, care va-sa-zica ca nu le are", m-am oprit la ceva mai deosebit. Inedit, as spune din opera marelui nostru dramaturg.

Redau acest "ceva", prin copy-paste, doar pentru a evidentia ca "originalitatea" in ceea ce traim si suportam cotidian, acum si aici in democratia mioritica, are radacini mult mai adanci decat ne inchipuim. Concluzie desprinsa dintr-un simplu sonet. Adresat "contimpuranilor" sai.

Bun si pentru anul de gratie 2017!


SONET 
Contimpuranilor mei


Fara de graiuri gure si ochi far de priviri,
Far' de miscare forme, si inca, vai! ce este
Mai sec in asta lume si mai nemernic, teste
Far' de gandiri si inimi lipsite de simtiri!


Asa ne pomeniram, deodata, fara veste,
Trecand p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Fiinte fara fiinta, trecem peste
Pocitul visal unei smintite-nchipuiri


In vreme de-njosire, in tina si din tina,
Ne capataram locul l-a soarelui lumina;
Zadarnic ne nascuram si far' sa trebuim!


Pasemne-asa ne scrise pustia de ursita:
Pacum ne fuse vremea meschina s-umilita,
Meschini si mediocri sa fim si sa murim!
(http://www.poeziile.com/autori/Ion-Luca-Caragiale/sonet-62.php)