Gand de ... sezon

Astazi mi-am propus sa las politicul mai pe la urma. Cel putin din partea mea. Prea geme spatiul virtual de atatea semnalari, spete, informatii si contrainformatii din toate partile, de pe toate meridianele si de toate culorile curcubeului, sau chiar mai mult. Si asta ne contorsioneaza atat sanatatea trupeasca cat si cea spirituala.

M-am oprit, de aceea la un gand ... de sezon.

Ne dam de ceasul mortii cu zapezile recente. Parca n-am sti ca e IARNA si ca iarna ... ninge in zona noastra de clima temperata (chestia cu "spusa" unui clasic in viata s-a bagatelizat, deja). Nu intru in polemici.

De aceea mi-am propus sa readuc in atentie ceva ... "cumplit", descris acum o suta si ceva de ani prin doua poezii. Pentru liniste sufleteasca si ... delectare:

"Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai..."

si

"Miezul iernii"

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată! 

(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/a/vasile-alecsandri)

Da, am uitat! Poetul scria la caldura, in blanuri. 

Situatia e neschimbata, ca de-aia  ... (as trece la politica, deci ma opresc).

Este, totusi o mica - MARE deosebire: atunci era, cred eu, mai mult bun simt si respect si nu erau atatea masini care sa faca aproape imposibila dezapezirea. Cu tot tacamul ... complementar.

Si ... viceversa!

S-AVEM CURENT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (ultimul salut din Valu lui Traian).