Noi, simplii cetateni in special si societatea civila in general, sa participam.
Media, de tot felul, sa nu mai manipuleze si sa se lase manipulata (zic si eu, ca unul care a "cochetat" cateva luni cu aceasta "zona"), daca vrea sa fie si sa ramana independenta. Despre cea obedienta, no comment.
Politicul sa nu mai semene a mahala.
Puterile separate ale statului sa nu se mai comporte, fata de POPORUL SUVERAN ca niste copii rasfatati care si-au incurcat jucariile si asteapta altele, de la potentatii parinti aflati oriunde, numai in tara lor nu.
Iar institutiile, sa fie ale statului. Nu la coada si la ordinul acelorasi parinti ci ale STATULUI DE DREPT aflat in slujba aceluias cetatean, batjocorit si dispretuit pana acum.
La un astfel de normal si o astfel de asemenea trezire m-am gandit in aceste zile, mai ales dupa balciul, mult mediatizat, disecat si analizat superficial si mai mult decat partizan, cu participare la cel mai inalt nivel, cu acea desemnare tarzie si intarziata. Si cum medierea facuta in speta a demonstrat ca mediatorul, sau mediatorii au carente mari in realizarea procesului in sine, m-am tot intrebat, ca simplu cetatean: ce-am dorit si ce-am ajuns?
Aici trebuie sa fac o mica paranteza, legata de profesionalismul, sau mai degraba non-profesionalismul alesilor si numitilor nostri.
Aceasta, in legatura cu inversunarea (mentionata si anterior) cu care, anumiti vectori de imagine, analisti si, din pacate, politicieni cu "greutate" si grade, au dezbatut problema SMS-ului de felicitare.
De ce? Simplu.
A fost o intalnire intre cele doua personalitati in speta. S-a luat o decizie despre care a agentia nationala media a facut referire la o ora cat se poate de decenta (10.05, dupa cum am postat anterior), iar decizia a fost trimisa la publicare, conform uzantelor.
Nu era normal ca Presedintele sa-i ureze SUCCES Premierului desemnat si indreptatit, cu acte in regula, chiar si printr-un simplu SMS, stiind ca acesta a ocupat si o functie in "comunicare"?
De ce atata tevatura? S-a incalcat vreo lege? Dar unde scrie, daca nu cumva s-a incalcat, chipurile, protocolul cu care anteriorii ne-au obisnuit? Sau cutuma. Inchei paranteza.
Ca totul a fost, insa, rezultatul unei alte spete, da GOLANIADA, asta-i alta poveste. Tot cu si despre copii rasfatati ai democratiei mioritice originale, niste adevarati "domni GOE" care si-au pierdut, din pacate, busolele si au uitat pentru ce au fost alesi.
Mai trist este ca toti cei in speta au uitat ca CEL MAI DESTEPT CEDEAZA!. Sau asa au invatat din ... exemplele anterioare?
Acestea fiind gandurile, am stat si m-am gandit ce ne-ar putea aduce NOUL AN si ce-ar insemna el.
Sa fie ANUL 1 postdecembrist in care sa ne trezim? (2017 reprezinta, daca adunam cifrele, numarul 1, caci din 2+0+1+7 rezulta 10, iar 1 adunat cu 0 da 1, nu-i asa?).
Poate!
Eu as vrea ca anul acesta sa insemne, pentru alesii si numitii nostri, anul redevenirii noastre. Undeva, in "biografia" noastra literara se afla un poem in versuri despre care un comentator spunea (redau din mamorie) ca personajul in cauza ar trebui dus la psihiatru.
Eu nu cred ca George Cosbuc a scris respectiva poezie, doar ca o poveste trista despre ...o lume pe care noi nu o cunoastem cu adevarat.
Mie, finalul mi se pare potrivit pentru situatia si contextul in care traim si in care, trezindu-ne, ar trebui sa facem si sa spunem si noi, cum a spus Ben-Ardun:
"Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!
...................................................
El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.
Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.
Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/elzorab.php)
Chiar, oare cu ce scop a fost scrisa poezia EL-ZORAB?
In afara de cel studiat la literatura, daca se mai studiaza George Cosbuc.
PS: din cauze tehnice, cer scuze pentru greselile de redactare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu