Despre ... vremuri

Mai mult sau mai putin tulburi, vremurile isi pun amprenta pe fiecare dintre noi.

Pe unii, pentru ca au iesit. Pe altii, pentru ca nu.
Pe unii, pentru ca au murit. Pe altii, pentru ca nu.
Pe unii, pentru ca au votat. Pe altii, pentru ca nu.
Pe unii, pentru ca au derapat. Pe altii, pentru ca nu.

Ajuns aici, ma opresc.

Caci am vazut un derapaj extrem de periculos din partea unei personalitati care nu ar fi trebuit (si nu avea voie) sa derapeze. Caci, nu-i asa, participarea la ceva neautorizat este unul dintre cele mai periculoase derapaje (sau apelam iar la precedent, cel din decembrie 1989?). Pentru democratie!
Dar era de asteptat din moment ce, acelasi personaj, om la fel ca fiecare dintre noi, dar si profesor, este de acord ca un procent mic de furt. Chiar, oare cum ar nota o ... asemenea realizare?

Gandind la aceasta (sau aceste) speta (spete), nu pot trece cu vederea un hit de ... mare actualitate lansat, insa, intr-o alta actualitate. 
De o trupa romaneasca de suflet, Phoenix!

Si ca, indiferent daca vrem sau nu, lumea va uita aceste fapte. Sau nu?

"Hei, tramvai, cu etaj si tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai sic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.

Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat.
Da, da...

Hei, pletosi, cu pantaloni stamti si soiosi,
Chitaristi, zgomotosi si fantezisti,
Minijup, foarte scurt si strans pe trup,
Hei, tu shake, indracit ca un berbec.

Toate sunt la moda-acum si tot exagerat,
Timpul trece ca un fum si tot va fi uitat.
Da, da...

Hei, tramvai, cu etaj si tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai sic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.

Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat.
Da, da..."

(http://www.versuri.ro/versuri/kjkk_phoenix-vremuri.html)