Tot din ... lirica

In aceasta zi plina de patimi si ... patimi (despre exprimari nici nu vreau sa ma ... exprim), mi-am adus aminte de o butada excelenta pentru "speta" politica in curs, butada care face si subiectul unui film si nu numai.

Dar cum butadei respective ii sta bine mai la urma, gandul m-a dus tot spre o poezie din "Cercul Poetilor Disparuti" care, desi de dragoste, se potriveste perfect, ca o manusa scenariului cu care incepe anul de gratie 2017. 
Ca sa nu se insele nimeni!

O redau asa cum am gasit-o pe site, fara nici o modificare, cu toate ca s-ar fi meritat macar la titlu. 
Fiecare este liber sa o inteleaga, dupa cum o priveste (primeste)!

"Celei care minte - Ion Minulescu

      «Et fais – moi des serments que tu rompras demain.»
                                           PAUL VERLAINE

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci – 
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino, 
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfige-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit 
Şi câţi blestemă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer 
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

„Viaţa literară şi artistică”, I, nr 17, 23 aprilie 1906"

(http://www.cerculpoetilor.net/Celei-care-minte_Ion-Minulescu.html)

Si, in context, iata butada, subiect de cantec si film:

"Minte-ma, dar minte-ma frumos!"