Despre ... extreme

Nu stiu de ce, dar astazi am un sentiment ciudat.

Chiar de dimineata am fost "informat" la radio despre o isprava petrecuta in capitala, intr-o zona intens circulata fapt gasit, apoi si in mediul online.

Acum, ca lumea este revoltata de ceea ce s-a intamplat si se intampla, poate intelege fiecare dintre noi, simplii cetateni care zilnic traim cu semnul (sabia) democratiei originale romanesti deasupra capului. Si asta, din pacate, dovedeste ca nu s-a schimbat decat forma, adica numele, exploatarii. Fondul a ramas acelasi, dar cu marirea exponentiala a exploatatorilor.

Dar, dupa cum parodia intr-o prezentare de exceptie un inegalabil actor, suntem constienti ca ...

"... de-o fi un A, de-o fi alt A, 

ce e scris si pentru noi,

bucurosi le-om duce toate 

de-o fi pace ori razboi".

Sau nu. Oricum, nu ma tulbura.

Ce ma tulbura pe mine si la asta m-am tot gandit de astazi dimineata, tine de pendularea continua intre extreme pe care o vad la noi, ca o caracteristica si pe care nu o inteleg.

Pentru ca, daca as putea sa inteleg deziluzia si consternarea acelor votanti din toamna anului trecut acum contestatari ai celui pe care l-au ales doar pentru a nu castiga contracandidatul respectivului, nu pot intelege de ce nu inteleg ca acum, cand "zarurile au fost aruncate" prin voia lor, trebuie sa jucam asa cum se canta partitura. C-asa-i cu ... muzica.

Concret, ca sa nu mai lungesc vorba, mi s-a parut total deplasat claxonarea coloanei oficiale a Presedintelui.

Mai intai, pentru ca este Presedintele nostru in functie, cel care are dreptul oficial si legal la o coloana oficiala, indiferent daca vrem noi sau nu vrem.

Apoi, pentru ca nu acest Presedinte a comis o ilegalitate in deplasarea cu coloana oficiala.

Si nu in ultimul rand, pentru ca indiferent daca l-am votat sau nu, acum este Presedintele nostru al romanilor.

La asta m-am tot gandit astazi, dupa ce am si ascultat zgomotul facut de automobilistii "capitalisti" (adina din capitala) la trecerea coloanei oficiale.

Apoi, am citit ca cineva chiar i-a cerut o coloana oficiala.

Iar toate acestea m-au facut sa ma simt asa, mai tulburat. Pentru ca vad si simt ca noi, romanii, traim penduland mereu intre extreme. Nu vreau sa comentez care sunt extremele legate de alegerea facuta.

Doar ma intreb, asa ca simplu cetatean, "dar cu calu' ce-ati avut?"

Caci pe un site am gasit "o culme" careia ii expun doar esenta: "comandantul suprem sa-ti ceara demisia si tu ..."

De aceea raman in aceasta stare ciudata de care vorbeam.

Si ma gandesc la un slagar vechi, cu rezonanta pentru noi toti, de la o extrema la alta. 

Iata-i versurile. Merita atentie si meditare.

"Aurelian Andreescu - Oameni"

Oameni, oameni, semanati...
Cu iubire, câmpia din voi...
Oameni, oameni, minunati...
Treziti muntii, batrâni de ploi...
Oameni, oameni, învatati...
De la pasari, curajul în zbor...
Oameni, oameni, oameni, cautati...
Foc de soare, stralucitor.
Fir de aur, se înalta, catre soare mereu,
Fir de aur, vis de aur,
Cântul vostru si al meu...
Oameni, oameni, semanati...
Cu iubire, cararile...
Oameni, voi oameni
Semanati cu iubire, câmpia din voi.
Ooo, oameni... Oameni. oameni...
Cautati... Foc de soare, stralucitor...
Fir de aur se înalta, catre Soare mereu,
Fir de aur, vis de aur,
Cântul vostru si al meu...
Oameni, oameni, oameni,
Semanati, cu iubire... Cararile...
Ooo, oameni, oameni, oameni,
Cautati, foc de soare, stralucitoor...
Ooo, oameni, oameni, oameni,
Semanati, cu iubire... Cararile...
Ooo, voi oameni, vooi oameni
Minuaaatï...
(Versuri de la: http://www.versuri.ro/)

Gand la o intrebare ... fara raspuns

"...şi cornul sună, însă foarte puţin."

Cum am gasit in mediul online mai multe postari legate de speta "de interes national" care macina Romania ultimei saptamani, mi s-a parut inoportun sa mai fac si eu vreun comentariu. Dar mi se pare interesanta perseverenta. Nu in solutionarea problemei ci in persistenta cu care se cauta raspunsul la o singura intrevare. Si pentru ca la aceasta intrebare m-am gandit si eu in aceste zile, incerc sa insailez cateva ganduri.

Primul ar fi legat se "sistem".
Probabil ca "sistemul", cel al democratiei noastre originale ne-a dat cu flit, cum se spune. Pentru ca s-a uitat ca undeva scrie ca NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE. Cum unde? In Constitutia Romaniei, art. 16 aln 2
(http://www.constitutiaromaniei.ro/art-16-egalitatea-in-drepturi/)
Acum, toate bune si frumoase doar ca uitam ca "cineva" nu este un nimeni si deci extrapoland sau "manipuland", prin excelenta, CINEVA ESTE MAI PRESUS DE LEGE.

Aici intervine cel de-al doilea gand: daca avem un precedent, de ce sa nu ne potrivim acestuia.

Cum care precedent? 

Cel dintr-o declaratie in care ni s-a spus, cu subiect si predicat ca "cineva" nu vrea sa ramana la putere daca va castiga "la masa verde". 

Dar si aici s-a inteles gresit, caci nu era vorba de "masa verde" a principiilor ci de modul in care eram, la acea vreme si suntem si acum tratati noi, cei care "rumegand cocenii de pe langa jug" am suportat pe umeri toata bataia de joc a conducatorilor postdecembristi salvati "de clopotel", adica de fratele cel mare de peste ... lac.

Iar precedentul poate merge si mai inainte, inca din zorii acestei originale democratii cand, dusi cu zaharelul am aflat, pe spinarea nostra cum se spune, ce inseamna schimbarea de jug.

Pornind, asadar doar de la aceste doua ganduri imi dau seama ca intrebarea profunda la care toti asteapta un raspuns se aseamana cu finalul postat la inceput, dintr-o poezie consacrata.

O fi Romania confruntata cu vreun "mistret cu colti de argint" care si-a propus sa ne arata ca nu poporul este suveran? Nu stiu.

Stiu doar ca "speta" la care inclusiv media internationala a facut referire se aseamana cu un tablou frumos reflectat intr-un pamflet cu rasunet, la care am mai facut referire si anterior, BAROANE.

Si mai stiu si cred ca fara o interventie "de sus" nimic nu se va schimba pe acest dulce plai si in aceasta "eterna si fascinanta Romanie" a tuturor posibilitatilor.

Ca final, redau o pilda pe care toti alesii si numitii nostri ar trebui sa o cunoasca in toata profunzimea ei nu de alta, dar au jurat la investitura pe ceva care s-ar putea undeva, candva sa le "ceara socoteala", care nu se va asemana cu morala poeziei "Intrebare si raspuns" de George Toparceanu.

15 Apoi le-a zis: "Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui."	15 Si a zis catre ei: Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale.
16 Şi le-a spus pilda aceasta: "Ţarina unui om bogat rodise mult.	16 Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.
17 Şi el se gândea în sine şi zicea: "Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele."	17 Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?
18 "Iată", a zis el, "ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;	18 Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele;
19 şi voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!"	19 Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.
20 Dar Dumnezeu i-a zis: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?"	20 Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?
21 Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu."	21 Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/12/)

NB - lacomia poate fi asimilata cu orice alta stare care ne face ... "mai presus de lege".

Despre niste ... declaratii

8 Şi David a zis lui Dumnezeu: "Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!"

8 Atunci a zis David catre Dumnezeu: "Am gresit mult, facand aceasta; iarta dar vina robului Tau, ca m-am purtat cu totul nepriceput".

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/cronici-1/21/)

A, nu la declaratiile politice recente de astazi si de mai ieri m-am gandit atunci cand m-am asezat in fata "uneltei". Nu ca nu m-ar interesa "chestiunea zilei" ci dimpotriva.

Dar astazi dimineata mi-a fost dat sa ascut o declaratie care mi s-a parut mult mai importanta pentru a fi retinuta, decat oricare alta incercare de "dregere a busuiocului" sau de scuze care acuza. Din pacate nu o pot reda pentru ca se gaseste pe site-ul radioului pe care-l ascult, "Europa FM".

Da, despre Gabriel Cotabita este vorba si despre declaratia lui facuta intr-un moment de cumpana sau cinism, dupa cum fiecare dintre noi poate interpreta prezentul mioritic, cu nimic deosebit de "epoca Caragiale" sau, de ce nu, de lumea ... a patra.

Si pentru a fi in acord cu "speta zilei" si cu multitudinea de postari din media, vreau doar sa redau, strict din memorie unul din motivele care m-au facut sa ma rezum la aceasta declaratie.

Spunea celebra personalitate, ca artist si ca persoana care a trecut "pe acolo" si a avut sansa de a se reintoarce, ca dupa experienta avuta (redau doar din memorie) "i s-au schimbat toate prioritatile iar lucrurile materiale, lumesti i-au iesit din atentie".

Traversam, de o saptamana, o alta perioada bulversata si bulversanta din istoria recenta a democratiei noastre originale. Zbateri si dezbateri fac obiectul stirilor si emisiunilor de analiza, tabere pro si contra isi incordeaza muschii in rezolvarea a ceva ce, intr-o lume normala, nu cere nici un efort deosebit pentru a se rezolva. 

De ce toate acestea?

Pentru ca, in alergarea noastra nebuna dupa material, titluri si onoruri uitam ca nimic din ceea ce avem, acum si aici, nu merge cu noi "dincolo".

Animalicul din noi, daca pot spune asa, este mai puternic decat insasi constiinta noastra care, dimineata cand ne uitam in oglinda, ne avertizeaza ca nu este bine ceea ce facem. Daca avem constiinta.

Nu vreau sa fac mai multe comentarii, pentru ca ele poate nu inseamna nimic pentru cine nu a ascultat declaratia despre care am facut referire.Si nu stiu daca mai este ceva de spus, dupa ce o asculti. Decat ca te cuprinde o anume stare de meditatie si introspectie. Daca te consideri OM.

De-a lungul istroriei noastre recente am ascultat doi oameni care au facut declaratii asemanatoare celei de la inceput.

Unul, cu ascendent in regimul trecut si fost "sef", " ... in timpul uneia din ședințele publice ale procesului de la tribunal și-a justificat deciziile și acțiunile spunând: Am fost un dobitoc!" (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Postelnicu)

Al doilea, mai in zilele noastre a spus "Am fost cel mai prost ministru din istoria României." (http://www.agerpres.ro/justitie/2015/10/12/gabriel-sandu-in-dosarul-microsoft-am-fost-cel-mai-prost-ministru-din-istoria-romaniei-14-52-23)

Acum, stau si ma gandesc la toate aceste declaratii. 

Fiecare dintre ele merita atentie, analiza si meditatie caci, chiar daca au fost spuse in contexte diferite, ele tin de latura umana a celor care le-au rostit si prezinta o parere de rau. Nu comentez si care parere de rau. Sau pentru ce (cel putin in cazul ultimelor doua).

Avand, asadar, in atentie aceste declaratii ma intreb ce trebuie sa mai faca cineva care a gresit (si stie acest lucru) pentru a se reabilita, in afara de a iesi public si a incerca o justificare lamentabila, incolora, insipida si total inoportuna?

SA FIE OM.

Si pentru a-i scuti pe altii de cautarea prin dictionare si tomuri, o sa dau eu, prin copy-paste, definitia omului asa cum am gasit-o intr-una dintre traducerile gasite pe net si pe care mi-am pus-o in prezentarea de pe pagina blogului :

"Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!"

(Rudyard Kipling IF / DACĂ - http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/if-daca-bil+.htm)

Tot o declaratie si aceasta.

 

Despre ... sensuri

"Fostul premier britanic Tony Blair îşi cere "scuze" pentru invazia Irakului şi recunoaşte o vină parţială pentru ascensiunea Statului Islamic" - "Interviul lui Zakaria cu Blair a fost difuzat înaintea unui program special CNN, "Lungul drum către iad: America în Irak" ("Long Road to Hell: America in Iraq"), a cărui premieră are loc, luni seara, pe CNN şi CNN International, precizează postul." (http://www.mediafax.ro/externe/fostul-premier-britanic-tony-blair-isi-cere-scuze-pentru-invazia-irakului-si-recunoaste-o-vina-partiala-pentru-ascensiunea-statului-islamic-14861530 - WASHINGTON, (astăzi, 17:54) )

Pentru ca am citit aproape tot ce a aparut in media pe cazul antamat aseara, si am satisfactia ca m-am situat pe aceeasi pozitie nu doar cu dl. C.T.Popescu ci si cu celebrul politist brasovean care "incondeiaza bine", ma gandeam sa "aplic" si eu ceva in legatura cu asteptata actiune de onoare (care nu va veni, spun eu, din motive lesne de inteles). Demisia.

Mi-am adus aminte, insa, ca am urmarit la stiri o interventie mai mult decat interesanta a unui politician occidental fugitiv, caci aveam de rezolvat o problema de serviciu. Muncesc si duminica, ca asta-i situatia! 

Ca urmare, m-am oprit de la "cazul Oprea" si m-am concentrat asupra altuia, cu aceeasi incarcatura semnificativa, daca nu mai puternica. I-am redat preambulul si finalul mai sus dar, pentru ca merita atentie, imi permit ca de la aceeasi sursa sa redau, prin copy-paste, tot articolul. Pentru ca merita atentie, nu doar datorita titlului. Si nu doar din partea celor care ne "propovaduiau" altceva.

""Pot să spun că-mi cer scuze pentru faptul că informaţiile pe care le-am primit au fost greşite, deoarece, în pofida faptului că (Saddam Hussein) a folosit armament chimic la scară mare împotriva poporului său, împotriva altora, programul, în forma în care am crezut noi că se afla, nu a existat în modul în care am crezut noi" că exista, a declarat Blair duminică, într-un interviu pentru emisiunea GPS, realizată de către Fareed Zakaria.

Blair se referea la afirmaţia potrivit căreia regimul lui Saddam Hussein deţinea armament de distrugere în masă şi care a fost folosită de către guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii pentru a justifica lansarea invaziei. Rapoartele serviciilor secrete la care se referă Blair s-au dovedit a fi false.

Războiul care a urmat şi înlăturarea Guvernului lui Saddam Hussein au aruncat Irakul în haos, antrenând ani de violenţe interconfesionale sângeroase şi ascensiunea Al-Qaida în Irak, un precursor al Statului Islamic (SI). Zeci de mii de irakieni, peste 4.000 de militari americani şi 179 de membri ai serviciilor britanice au fost ucişi în acest conflict îndelungat.

Moştenirea politică a lui Blair, cel mai important aliat străin al fostului preşedinte american George W. Bush la vremea invaziei Irakului, a fost umbrită de acest război. Fostul premier este urmărit de întrebări şi critici oriunde se duce.

Consecinţele deciziei lui Bush de a antrena America în Irak au fost evocate anul acesta, în mai multe rânduri, de către candidaţi la învestitura republicană în alegerile prezidenţiale din 2016.

- "Mi-e greu să-mi cer scuze pentru îndepărtarea lui Saddam"

Blair i-a spus lui Zakaria că, în afară de informaţiile eronate despre Irak, îşi cere scuze şi "pentru unele greşeli în planificare şi, desigur, pentru eroarea noastră în înţelegerea a ceea ce avea să urmeze odată îndepărtat regimul".

Însă Blait nu şi-a cerut scuze până la capăt, pentru război.

"Mi-e greu să-mi cer scuze pentru îndepărtarea (de la putere) a lui Saddam (Hussein). Eu cred, chiar şi astăzi, în 2015, că este mai bine că el nu se află acolo, decât dacă s-ar fi aflat acolo", a spus Blair.

Saddam Hussein este arhicunoscut pentru reprimarea nemiloasă a irakienilor, în cele trei decenii de dictatură. El a lansat războaie ruinătoare împotriva vecinilor ţării - Iranul şi Kuwaitul - şi a folosit armament chimic împotriva kurzilor, în nordul Irakului.

În prezent, Irakul este devastat de tensiuni interreligioase şi se străduieşte să facă faţă ameninţării Statului Islamic, o grupare sunnită extremistă care şi-a impus domnia brutală asupra unor părţi semnificative din nordul şi vestul ţării.

- Blair îşi asumă o responsabilitate parţială pentru ascensiunea SI

Fostul premier britanic a recunoscut, de asemenea, că există "elemente de adevăr" în opinia potrivit căreia invazia Irakului, în 2003, este principala cauză a ascensiunii SI.

"Desigur, nu putem spune că aceia dintre noi care l-am îndepărtat (de la putere) pe Saddam (Hussein) în 2003 nu poartă nicio responsabilitate pentru situaţia din 2015", a declarat el. "Dar este important totdată să ne dăm seama, unu, că «primăvara arabă», care a început în 2011, a avut un impact asupra Irakului de acum şi, doi, (gruparea) SI s-a afirmat în realitate dintr-o bază din Siria şi nu din Irak", a continuat el.

Blair a declarat, de asemenea, că dezbaterea pe tema intervenţiei occidentale este neconcludentă.

"Am încercat intervenţia şi trimiterea de trupe (terestre) în Irak; am încercat intervenţia fără să trimitem trupe în Libia; şi am încercat să nu intervenim deloc, dar să cerem schimbarea regimului în Siria", a spus el. "Mie nu-mi este clar, chiar dacă politica noastră nu a funcţionat, că politicile care au urmat au funcţionat mai bine", a continuat Blair.

Întrebat de Zakaria ce părere are despre faptul că este etichetat drept "criminal de război" pentru decizia de a invada Irakul, fostul premier a răspuns că a făcut ceea ce a crezut că era corect la acea vreme.

"Acum, dacă este corect sau nu - oricine poate avea o părere despre acest lucru", a spus el. "

Las concluziile pe seama analistilor si imi doresc, asa cum am mai spus-o si cu alta ocazie, ca si mai marii nostri sa aiba curajul recunoasterii greselilor comise si, de ce nu, onoarea prin demisia din toate functiile de stat de a demonstra ca Romania este pe drumul cel bun, ca-n poezia de interes national "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie!". Dar pentru asta trebuie sa fii ... liber si democrat in adevaratul sens al cuvantului.

Altfel, totul se poate rezuma intr-o singura fraza cu dublu sens, dupa cum a aparut ea intr-un film "comunist", "Ciprian Porumbescu" - "RAHAT CU APA RECE".

PS Scuze pentru eventualele greseli, dar nu mai am timp de "corectie". Multumesc.

Despre o ... atitudine competenta

Mi s-a luat o piatra de pe inima.

Nu pentru ca nu as fi fost in stare sa antamez cazul care a produs, iarasi si din nou, tristete si indignare in randul unei structuri atat de zguduita in ultima perioada.  Ci pentru ca, iata, cineva competent si cu autoritate a dat un raspuns mai mult decat pertinent unor declaratii incompetente facute nu de premier sau vice caci ei, oricum, au alte probleme "pe cap" ci de persoane care si-au "aratat" competenta intr-o acuzarea voalata a accidentatului.

Iata ce spunea, deci, una dintre vocile importante ale jurnalismului si nu numai si cu care sunt mai mult decat de acord intr-o interventie recenta:

„Cum să refuze misiunea? Să refuze un cadru?! Cum să faci așa ceva? Cine spune tâmpeniile astea? Poliția e o structură de natură militară, unde întâi ordinul se execută și după aceea poți să depui o sesizare, o contestație la organul ierarhic superior. Dar când un polițist primește ordin: Acum te sui pe motocicletă și escortezi mașina cu numărul cutare a vicepremierului României, te-așezi în față ca deschizător de drum! El ce face? Spune: Nu știu...e cam...plouă! Nu-mi place! Nu crez că mă sui pe motocicletă!”, a continuat Cristian Tudor Popescu.
„Domnul ăsta e de la sindicat! Foarte interesant! Credeam că e de la Asociația Groparilor, poate, din București!”, a conchis Cristian Tudor Popescu. (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/C.T.Popescu-Si politistul a zis: Hop Oprea! Ia sa ma duc eu sa-i fac putina escorta!)

Caci eu, ca fost militar stiu ce a insemnat si mai inseamna butada "ordinul se executa, nu se discuta". Si mai stiu si ce poate pati un subordonat care nu se conformeaza ordinului superiorului, in afara de a demisiona el insusi.
Ma mira cum un fost cadru militar uita acest adevar. Si ma mai mira si cum un civil, cu functii importante in economie si in stat, uita ca si la el in "parohie" nu a permis niciodata unui subordonat sa-i comenteze ordinele si dispozitiunile. Pentru ca asa il "recomanda" prestatia si ... competenta.

Asadar, aflandu-ma pe acelasi palier cu atitudinea competenta a domnului C.T. Popescu, ma intreb cata competenta au cei care, aberant si total partinitor aproape ca dau vina pe nefericitul accidentat, dupa un slogan la fel de vehiculat, in democratia noastra originala "vinovat este mortul".
Cat despre avansarea post-mortem, nu stiu la cei va folosi sotiei si copilului care nu vor intelege, niciodata, de ce un sot si tata tanar si in putere a "cazut la datorie" intr-o seara de toamna ploioasa, fara evenimente deosebite.

Si ma mai intrab ceva: cum pot trai anumite persoane?

Iar ca raspuns, am gasit unul care li se potriveste tuturor competentilor nostri care nu-si gasesc competenta in rezolvarea unor cazuri de genul celui recent incheiat printr-o inmormantare trista si indurerata: ei nu traiesc cu adevarat.

15 Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.	15 Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri facute de maini omenesti.
16 Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,	16 Gura au si nu vor grai, ochi au si nu vor vedea.
17 au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.	17 Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor.
18 Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.	18 Asemenea lor sa fie toti cei care ii fac pe ei si toti cei ce se incred in ei.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/135/)
  
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Despre un ... paradox al DOR

Gandindu-ma la continua carpeala care ne-a "cimentat" drumul prin incalcitul labirint al democratiei oridinale romanesti (DOR), antamata in ultima postare, imi facusem un plan pentru a puncta cateva din paradoxurile care ne-au macinat si ne vor mai macina inca, nu numai nervii ci chiar viata cea de zi cu zi pentru ca, vorba consacrata "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" (ca o paranteza, nu sunt fan al autorului dar ii apreciez anume "realizari"). Cautam numai momentul si credeam ca l-am gasit.

Iata, insa, ca astazi, departe de a ma apuca de intreprinderea propusa, a trebuit sa ma opresc la unul singur care mi se pare mult mai "de impact" decat chiar ultima stire cu care media ne-a confruntat: punerea sub acuzare pentru mineriada. Nu ca "evenimentul" in sine nu ar merita atentie.

Dar, vorba realizatorului emisiunii "Romania in direct" de astazi (si-i redau cuvintele din amintire) "sa-l lasam pe Iliescu pentru maine si sa ne concentram asupra cazului Udrea". Caci la acest caz am gasit paradoxul cel mai periculos care ne marcheaza ceea ce este pentru noi DOR, cu semnificatie nu prea greu de inteles, daca este analizata in contextul si principiile unei democratii reale si autentice. Doar ca nu la emisiunea in cauza ma voi referi, desi am un raspuns la intreabarea pusa: DA.

Adica ne-a mintit si E.U. dar nu pe T.B. ci pe noi, asa cum si T.B. a mintit nu numai natiunea ci si intreaga lume democrata.

Paradoxul pe care l-am gasit, conform definitiei urmatoare din DEX "PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut;p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate...." (Sursa: DEX '09 (2009) ) evidentiata prim marime si caracter, este legat de o declatratie al aceluias personaj sus amintit si discutat in emisiunea de astazi, fara nici o legatura cu "speta" sau tocmai cu prea mare legatura.

Declaratia suna asa si este preluata din sursa prezentata in final, desi eu am ascultat-o la radio si suna, parca, mai ingrijorator:

"“Este evident ca e o prioritate pentru anchetarea si arestarea Elenei Udrea, la DNA. Nu ma mira, am facut o plangere la CSM tocmai pentru ca stiam din vara, oameni din DNA si SRI au venit si mi-au spus ca e ordin de la sefa DNA ca dna. Moraru sa imi faca un nou dosar penal. E clar ca acolo exista o divizie Elena Udrea. Sunt o tinta a dnei. Kovesi si a lui Coldea (adjunctul sefului SRI – n.r.)”, a spus Elena Udrea la Digi 24. "(http://www.revista22.ro/reactia-elenei-udrea-la-noul-dosar-de-la-dna-sunt-tinta-diviziei-kovesi--coldea-60072.html)

La radio doamna in cauza vorbea, parca, de surse din DNA si SRI care au intormat-o.

Oricum, "surse" sau "oameni", mi se pare paradoxal ca un suspect, avand un regim de libertate bine definit, conturat si supravegheat, la propriu, sa primeasca informatii din structurile specializate ale statului abilitate tocmai pentru lupta impotriva acestei racile care ne macina, coruptia si a "baietilor destepti" (aluzie la emisiunea radio de astazi si ... filiera conexa). 

  

Nu este o absurditate?

Poate ca nu, tinand cont de precedente. Iar cel mai recent, in cazul primarului suspendat, este mai mult decat relevant.

Iar enormitatea care se desprinde de aici este cine ne apara de cine. Sau cum ne apara, daca ne apara.

Sau chiar ... ne mai apara cineva pe noi, simplii cetateni?

Un gand care, din pacate, ma duce cu gandul la aceeasi "carpeala" care ne-a deschis drumul spre DOR-ul atat de mult cultivat de politicul mioritic si atat de "pervers" pentru prostime.

Adevar paradoxal, ca si cel prezentat, spre stiinta, meditare, invatare si, de ce nu aplicare in aceeasi Carte a Cartilor:

36 Le-a spus şi o pildă: "Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.	36 Le-a spus lor si o pilda: Nimeni, rupand petic de la haina noua, nu-l pune la haina veche, altfel rupe haina cea noua, iar peticul luat din ea nu se potriveste la cea veche.
37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;	37 Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; si se varsa si vinul si se strica si burdufurile.
38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează.	38 Ci vinul nou trebuie pus in burdufuri noi si impreuna se vor pastra.
39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: "Este mai bun cel vechi".	39 Si nimeni, band vin vechi, nu voieste de cel nou, caci zice: E mai bun cel vechi.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/5/)

Gand de seara

La sfarsit de saptamana, sau inceput (depinde de punctul de vedere al fiecaruia) nu pot sa nu postez un gand care ma urmareste de cateva zile. Asta si pentru ca am ascultat astazi, la radio, interventia unui presedinte de onoare. Care presedinte critica, intre altele, o anume conducere pentru lipsa implicarii in atragerea personalitatilor din cultura. Parca asta ar fi fost problema cea mai grava cu care se confrunta un anume partid.
Pe mine gandul m-a purtat inapoi, tocmai spre zorii democratiei noastre originale cand respectivul tocmai declarase ca formatiunea pe care o fondase si o conducea, ca ultim pe lista, nu va candida la primele alegeri libere si democratice. 
Se intampla acum vreo 25 de ani parca.

Iar gandul s-a ivit, acum cateva zile cand urmarind o emisiune interesanta, "Dezastre in aer", am aflat ca o catastrofa aviatica petrecuta undeva prin 2002 isi avea punctul de plecare intr-un eveniment petrecut cu 22 ani mai devreme cand, la o aterizare nu prea reusita, fuselajul avionului se deteriorase iar reparatorii, eludand metodologia standard stabilita de constructor n-au respectat intocmai instructiunile ci au facut doar o reparatie provizorie, dar au "bifat-o" ca una corecta. Fapt care a condus la inspectii superficiale, interventii la alte componente si, cu timpul la deteriorari din ce in ce mai profunde si extinse, datorita celor peste 20.000 de decolari si aterizari. Iar in final, un dezastru cu peste 200 de vieti omenesti pierdute.

Aparent, aceasta "speta" nu are nimic a face cu situatia pe care o traversam astazi. Mie, asa ca simplu cetatean, mi se pare ca asemanarea este mai mult decat relevanta. 

Asistam, de peste un sfert de veac, la un scenariu asemanator cu cel petrecut la reparatia sus-amintita. Adica la o carpeala neconforma cu standardele unei democratii autentice, dac "bifata" ca atare.
Viciile ascunse au fost prea usor acoperite, principiile valorice rasturnate samd, asteptandu-se o "reparatie capitala" care nici nu a mai venit si nici nu s-a mai dorit.

Urmeaza si pentru noi un dezastru?
Dar oare ceea ce traim cotidian, nu este mai mult decat un dezastru, pentru noi si pentru urmasii nostri?
Poate ca nu, vor zice unii, atata timp cat mai supravietuim si incercam sa plutim in aceste vremuri tulburi.

Dar stau si ma intreb: cat va mai rezista aceasta atat de uzata, deteriorata, defavorizata si devalizata structura numita Romania.
Caci vad ca, vorba slagarului, "raspunsu-i vanare de vant".

Iar la acest gand si acest raspuns am un alt raspuns, la fel de eludat si minimizat de alesii si numitii nostri care, din nefericire, au alte interese decat cel legat de prosperitatea, siguranta si viitorul tarii. 
Caci una este sa juri cu mana pe o carte si alta este sa stii ce inseamna acel juramant, sa-l respecti si sa-l implinesti si, mai ales ce este acea Carte. 
Nu-i asa?

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.	1 (Un psalm al lui Solomon. O cantare a treptelor.) De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.
2 Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.	2 in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/127/

Despre ... aciditate

Traim vremuri dificile din toate punctele de vedere, chiar daca unii specialisti spun contrariul. Totusi nu la acestea m-am gandit astazi, ascultand aceleasi stiri difuzate pe mai toate posturile de radio ci la un alt subiect care, desi poate parea minor are, dupa parerea mea o relevanta deosebita.

Aciditatea. Nu, nu mi-am propus sa intru in detalii de chimie sau biologie. Toata lumea cunoaste, cred ce este acela un acid, ce impact are asupra omului si mediului si cum se trateaza, daca se poate trata. La fel cum cred ca toata lumea stie ce inseamna si cum se manifesta acele arsuri nesuferite in stomac.

Astazi m-am gandit la acea alta forma de aciditate care se manifesta intre si doar intre oameni, animalele fiind parca de pe alta planeta si fac viata mai colorata, pentru tabloide sau mai sumbra, pentru anume persoane si personalitati care au fost, sunt si vor fi sursa de "inspiratie" pentru talk-show-rile de toate felurile, formele si culorile.

Iar gandul s-a itit chiar de dimineata cand, intr-o intersectie din urbea pe care o traversez zilnic cu masina, eram gata-gata sa asist la un dezastru rutier.

In acea intersectie de pe un anume bulevard, din varii motive semafoarele erau trecute pe "galben intermitent" iar un agent de circulatie, perfect regulamentar, dirija fluxul auto. Si nu vreau sa spun altceva decat ca ploaia nu-l ocolea.

In aceasta intersectie, deci, permitand trecerea unui anume sens de circulatie, din zona oprita a aparut un taxi, care taxi era gata sa produca "evenimentul". Omul venea de pe drumul cu prioritate.

Nu stiu ce a motivat oprindu-se si fiind somat sa opreasca caci altfel s-ar fi infipt in masina din fata mea, care tocmai intrase in intersectia dirijata dar mie mi-a aparut aceasta idee in minte: ce ne poate afecta atat de mult ratiunea si simtirea incat sa devenim inconstienti si iresponsabili fata de faptele noastre?

Doar aciditatea.

Caci ca si veritabilul element chimic coroziv, in aceasta democratie originala fara principii si fara nimic sfant, libertatea prost inteleasa si "implementata" dupa alte standarde decat cele ale valorilor morale care ne-au consacrat, distruge. 

Nu numai relatii si bunuri ci, in primul rand, destine si vieti.

Ne mai miram, atunci ca politicienii fac si desfac, ca alesii si numitii uita de interesul general in favoarea propriilor interese si ca trebuie sa vina, de peste mari si tari, personalitati care sa ne ceara o reorientare?

Gandul de astazi l-am legat doar de acest fapt minor, in aparenta.

Extinzand "speta" la realitatea cotidiana, cred ca as putea spune ca aceasta aciditate este sursa tuturor relelor care ne macina, postdecembrist fara posibilitate de ameliorare si stopare. Si care macina, din pacate intreaga omenire.

O boala pe care, se pare, nu si-au inchipuit-o nici responsabilii schimbarilor "de bine" din ultimele decenii ale veacului trecut sau din cel prezent.

Multe s-ar mai putea spune, daca ar fi sa se taie firul in 4, 16 samd.

Eu raman la "speta" de la care am plecat si la o proiectie care poate spune totul despre aciditatea care ne macina. Sau baza care ar neutraliza-o:

10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

10 Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/16/)

Fara nici o ... aciditate!

Un gand la ... asteptari

Probabil ca multi asteapta un rezultat la ceea ce s-a intamplat astazi.
Nu, nu la fotbal ci la ceea ce s-a intamplat, ca un fost presedinte sa spuna (redau din memorie) "daca nu iese ... suntem terminati" si ... in restul lumii.

Eu nu astept ceva. Nu pentru ca nu m-ar interesa ce se intampla in jurul meu. Media este plina de "spete" care mai de care mai incisive, mai ales in conditiile in care viata cea de zi cu zi este punctata de evenimente de senzatie.

Eu am gasit un alt subiect de meditatie care, poate paradoxal, raspunde la multe din asteptarile pe care le-am avut pana acum si ma indruma spre ceva care depaseste aceasta faza. Caci astazi, mai de dimineata am citit "ceva" care m-a pus pe ganduri, asa ca meditatie de duminica, mai ales ca a fost o zi perfecta de toamna ploioasa si dezolanta. Si chiar daca am mai postat acest "ceva", merita o reasezare aici macar ca izvor de inspiratie pentru multi dintre cei care asteapta dar ... nu stiu ce.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.	1 (Un psalm al lui Asaf.) Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima.
2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!	2 Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei.
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.	3 Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.	4 Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei.
5 N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.	5 De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti.
6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.	6 Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.	7 Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala.
8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,	8 Gandesc si vorbesc cu viclesug, nedreptate graiesc de sus.
9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.	9 Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul.
10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin	10 Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune
11 şi zice: "Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"	11 Si zice: "Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt?
12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.	12 Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati".
13 Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:	13 Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele,
14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.	14 Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata".
15 Dacă aş zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.	15 Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,	16 Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea.
17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.	17 Pana ce am intrat in locasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.	18 Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.	19 Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!	20 Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut.
21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,	21 De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.	22 Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;	23 Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta.
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.	24 Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit.
25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.	25 Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant?
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.	26 Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.	27 Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.	28 Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/73/)

Pe site-ul de pe care am copiat pasajul de mai sus se gaseste si o solutie la ... asteptari si la marea intrebare "DE CE ... ?". 

Asta ca sugestie de studiu nu numai pentru ... asteptari.

Gand despre ... matematica

Pentru ca mai trebuie sa si muncesc si in aceste zile chiar am avut de lucru, a trebuit sa fac o scurta pauza. Asta nu inseamna ca mi-am repauzat si mintea.
Tocmai de aceea, trecand peste toate stirile si informatiile primite de peste tot, nu m-a surprins ca media poate da si lectii de "artimetrica". Pardon, de algebra.

De ce?

Pentru ca astazi am aflat ca suntem poate singura tara civilizata (sa spun dezvoltata mi se pare un anacronism) care a reusit ca intr-un an sa realizeze -9 (MINUS NOUA) km de autostrada.

O stire banala, in felul ei, dar care mie mi-a dat de gandit, nu pentri inedit ci pentru subtilitatile care deriva din aceasta trista lectie matematica.
Pe scurt, stirea prezenta performanta romaneasca de a construi, anul acesta, 13 km de autostrada si de a inchide, tot anul acesta, 22 km (comparatia cu un judet dintr-o tara vecina, care a construit mai mult decat la noi nu este decat o rautate din partea realizatorilor emisiunii unde am auzit-o).

Si cum matematica ne invata cum sa calculam, rezultatul este cel susmentionat: - 9 (MINUS NOUA).

Dar cum spuneam, nu stirea in sine m-a atras ci modul in care clasa noastra politica nu reuseste sa-si depaseasca statutul de "clasa privilegiata". Pentru ca, din tot ce se observa, direct sau indirect, matematica este la loc de cinste in tot ceea ce aceasta intreprinde, dupa un vechi principiu algebric, invatat in scoala care spune: 
"Prietenul prietenului meu, este prietenul meu.
 Dusmanul prietenului meu este dusmanul meu.
 Prietenul dusmanului meu este dusmanul meu.
 Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu".

Sau poate este tocmai invers, dar nu stim noi cine este prietenul si dusmanul?
Cum care noi? Noi, poporul!

In aceasta stare de matematica incalcita si dilematica, ma gandesc la semnificatia acestui - (MINUS) care caracterizeaza nu numai dezvoltarea infrastructurii rutiere, cauza a multor altor minusuri ci, din nefericire, insasi evolutia noastra ca tara democrata s.a.m.d.

Si cand ma gandesc ce simplu ar fi fost daca mai marii nostri, alesi si numiti, ar fi cunoscut un adevar mult mai mare si mai relevant, pe care au jurat de fapt, care spune:

2 Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. -

2 Cand dreptii domnesc se bucura poporul si, cand stapanesc cei fara de lege, suspina.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/29/)

Dar din pacate, asta-i alta ... "artimetica".

Gand de duminica ... toamna

Fara nostalgie, desi am gasit undeva pe Facebook o superba priveliste de toamna care m-a trimis cu gandul inapoi in timp, cand fredonam:

"Cad grabite pe aleea parcului cu flori albastre,
 Frunze moarte vorba ceea ca iluziile noastre
................................................................

Si-ntr-o plina discordanta cu privelistea sonora,
Trec asa, cam la distanta el, major si ea ... minora" 
(asa-i poezia: http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/t/george-toparceanu-/toamna-in-parc).

cine a fost "acolo" stie, astazi m-am oprit la un mesaj foarte bun pentru analiza si meditare, mai ales in zi de odihna fizica dar mai ales spirituala.

Cand am vrut sa-l redau, prin copy-paste, am primit "un semnal" de la cineva drag, sora mea, care mi-a adus aminte ca astazi ....

Citind si ascultand ceea ce am primit, cum de altfel ascult asa ceva ori de cate ori am posibilitatea, m-am vazut nevoit sa combin cele doua repere meditative pentru ca merita si se completeaza reciproc.

Le redau, deci prin copy-paste, fara nici un alt comentariu decat scuzele de rigoare pentru repetarea lor.

"Indemn
„…nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,…..
nici de vremuri, nici de oameni
fara ura, fara regrete si resentimente mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti pentru … si in adevar
caci doar adevarul va va face liberi
si numai liberi fiind veti putea atinge in viata fericirea…
…in rest, prieteni, nu uitati ca in curtea scolii, sub nuc, seara, se strang tinerii pletosi si …canta la chitara…” Florian Pittis " (https://haihuiprinsufletulfolkului.wordpress.com/2015/10/04/astazi-ne-reamintim-cu-drag-si-dor-de-florian-pittis/)

1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.	1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Bucurati-va, dreptilor; celor drepti li se cuvine lauda.
2 Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi.	2 Laudati pe Domnul in alauta, in psaltire cu zece strune cantati-I Lui.
3 Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre!	3 Cantati-I Lui cantare noua, cantati-I frumos, cu strigat de bucurie.
4 Căci cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.	4 Ca drept este cuvantul Domnului si toate lucrurile Lui intru credinta.
5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.	5 Iubeste milostenia si judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pamantul.
6 Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.	6 Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor.
7 El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.	7 Adunat-a ca intr-un burduf apele marii, pus-a in vistierii adancurile.
8 Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!	8 Sa se teama de Domnul tot pamantul si de El sa se cutremure toti locuitorii lumii.
9 Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.	9 Ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit.
10 Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.	10 Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gandurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor.
11 Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.	11 Iar sfatul Domnului ramane in veac, gandurile inimii Lui, din neam in neam.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!	12 Fericit este neamul caruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de mostenire Lui.
13 Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor.	13 Din cer a privit Domnul, vazut-a pe toti fiii oamenilor.
14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.	14 Din locasul Sau, cel gata, privit-a spre toti cei ce locuiesc pamantul.
15 El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.	15 Cel ce a zidit indeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
16 Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;	16 Nu se mantuieste imparatul cu ostire multa si uriasul nu se va mantui cu multimea tariei lui.
17 calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.	17 Mincinos este calul spre scapare si cu multimea puterii lui nu te va izbavi.
18 Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,	18 Iata ochii Domnului spre cei ce se tem de Dansul, spre cei ce nadajduiesc in mila Lui.
19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.	19 Ca sa izbaveasca de moarte sufletele lor si sa-i hraneasca pe ei in foamete.
20 Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.	20 Si sufletul nostru asteapta pe Domnul, ca ajutorul si aparatorul nostru este.
21 Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.	21 Ca in El se va veseli inima noastra si in numele cel sfant al Lui am nadajduit.
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!	22 Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/33/)

Caci, nu-i asa ...

"Sfarsitul nu-i aici" 

(Pasarea Colibri -http://www.versuri.ro/versuri/pasarea-colibri-sfarsitul-nu-i-aici.html)

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu

Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aicï..