Gand de seara

La sfarsit de saptamana, sau inceput (depinde de punctul de vedere al fiecaruia) nu pot sa nu postez un gand care ma urmareste de cateva zile. Asta si pentru ca am ascultat astazi, la radio, interventia unui presedinte de onoare. Care presedinte critica, intre altele, o anume conducere pentru lipsa implicarii in atragerea personalitatilor din cultura. Parca asta ar fi fost problema cea mai grava cu care se confrunta un anume partid.
Pe mine gandul m-a purtat inapoi, tocmai spre zorii democratiei noastre originale cand respectivul tocmai declarase ca formatiunea pe care o fondase si o conducea, ca ultim pe lista, nu va candida la primele alegeri libere si democratice. 
Se intampla acum vreo 25 de ani parca.

Iar gandul s-a ivit, acum cateva zile cand urmarind o emisiune interesanta, "Dezastre in aer", am aflat ca o catastrofa aviatica petrecuta undeva prin 2002 isi avea punctul de plecare intr-un eveniment petrecut cu 22 ani mai devreme cand, la o aterizare nu prea reusita, fuselajul avionului se deteriorase iar reparatorii, eludand metodologia standard stabilita de constructor n-au respectat intocmai instructiunile ci au facut doar o reparatie provizorie, dar au "bifat-o" ca una corecta. Fapt care a condus la inspectii superficiale, interventii la alte componente si, cu timpul la deteriorari din ce in ce mai profunde si extinse, datorita celor peste 20.000 de decolari si aterizari. Iar in final, un dezastru cu peste 200 de vieti omenesti pierdute.

Aparent, aceasta "speta" nu are nimic a face cu situatia pe care o traversam astazi. Mie, asa ca simplu cetatean, mi se pare ca asemanarea este mai mult decat relevanta. 

Asistam, de peste un sfert de veac, la un scenariu asemanator cu cel petrecut la reparatia sus-amintita. Adica la o carpeala neconforma cu standardele unei democratii autentice, dac "bifata" ca atare.
Viciile ascunse au fost prea usor acoperite, principiile valorice rasturnate samd, asteptandu-se o "reparatie capitala" care nici nu a mai venit si nici nu s-a mai dorit.

Urmeaza si pentru noi un dezastru?
Dar oare ceea ce traim cotidian, nu este mai mult decat un dezastru, pentru noi si pentru urmasii nostri?
Poate ca nu, vor zice unii, atata timp cat mai supravietuim si incercam sa plutim in aceste vremuri tulburi.

Dar stau si ma intreb: cat va mai rezista aceasta atat de uzata, deteriorata, defavorizata si devalizata structura numita Romania.
Caci vad ca, vorba slagarului, "raspunsu-i vanare de vant".

Iar la acest gand si acest raspuns am un alt raspuns, la fel de eludat si minimizat de alesii si numitii nostri care, din nefericire, au alte interese decat cel legat de prosperitatea, siguranta si viitorul tarii. 
Caci una este sa juri cu mana pe o carte si alta este sa stii ce inseamna acel juramant, sa-l respecti si sa-l implinesti si, mai ales ce este acea Carte. 
Nu-i asa?

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.	1 (Un psalm al lui Solomon. O cantare a treptelor.) De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.
2 Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.	2 in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/127/