Un gand la ... asteptari

Probabil ca multi asteapta un rezultat la ceea ce s-a intamplat astazi.
Nu, nu la fotbal ci la ceea ce s-a intamplat, ca un fost presedinte sa spuna (redau din memorie) "daca nu iese ... suntem terminati" si ... in restul lumii.

Eu nu astept ceva. Nu pentru ca nu m-ar interesa ce se intampla in jurul meu. Media este plina de "spete" care mai de care mai incisive, mai ales in conditiile in care viata cea de zi cu zi este punctata de evenimente de senzatie.

Eu am gasit un alt subiect de meditatie care, poate paradoxal, raspunde la multe din asteptarile pe care le-am avut pana acum si ma indruma spre ceva care depaseste aceasta faza. Caci astazi, mai de dimineata am citit "ceva" care m-a pus pe ganduri, asa ca meditatie de duminica, mai ales ca a fost o zi perfecta de toamna ploioasa si dezolanta. Si chiar daca am mai postat acest "ceva", merita o reasezare aici macar ca izvor de inspiratie pentru multi dintre cei care asteapta dar ... nu stiu ce.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.	1 (Un psalm al lui Asaf.) Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima.
2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!	2 Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei.
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.	3 Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.	4 Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei.
5 N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.	5 De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti.
6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.	6 Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.	7 Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala.
8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,	8 Gandesc si vorbesc cu viclesug, nedreptate graiesc de sus.
9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.	9 Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul.
10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin	10 Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune
11 şi zice: "Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"	11 Si zice: "Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt?
12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.	12 Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati".
13 Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:	13 Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele,
14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.	14 Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata".
15 Dacă aş zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.	15 Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,	16 Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea.
17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.	17 Pana ce am intrat in locasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.	18 Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.	19 Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!	20 Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut.
21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,	21 De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.	22 Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;	23 Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta.
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.	24 Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit.
25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.	25 Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant?
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.	26 Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.	27 Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.	28 Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/73/)

Pe site-ul de pe care am copiat pasajul de mai sus se gaseste si o solutie la ... asteptari si la marea intrebare "DE CE ... ?". 

Asta ca sugestie de studiu nu numai pentru ... asteptari.