Traversam o perioada tulbure, rascolita de un razboiul interminabil dintre putere si opozitie, dintre lideri mai mult sau mai putin constienti de urmarile manipularilor de tot felul, cu care ne-au ocupat cotidianul, tensionata de declaratii mai mult sau mai putin belicoase, facute in toate sferele reprezentativitatii (inclusiv cel mai inalt) si caracterizata de lovituri, tradari si un oportunism neantalnit nici in celebra "epoca de aur".
Valorile umane si cele nationale sunt aruncate la gunoi, un gunoi pe care, in incercarea disperata de a ne agata de OFERTA PUTERII, in loc sa-l aruncam acolo unde-i este locul (la groapa de gunoi), il ascundem sub pres, cu scopul bine definit de al prezenta tuturor vizitatorilor nostri (invitati sau neinvitati). Uitand ca "rufele se spala in familie" ne balacarim, in media interna si internationala, in apararea unor nimicnicii personale, uitand de interesul national, care ne valideaza, atat ca partide politice cat si ca reprezentanti decidenti ai statului.
Ca este asa o demonstreaza incrancenarea cu care fiecare tabara pro sau anti-referendum isi apara si sustine cauza.
Nu vreau sa analizez fiecare comportament in parte. Este, deja, analizat de personalitati cunoscute (atat pe plan intern si cat si extern, chiar daca unele sunt, mai mult sau mai putin contestate).
Ceea ce vreau, cu aceste ganduri, este sa aduc in atentie trei date importante ale istoriei noastre, legate atat de mesajul anterior de astazi, cat si de contextul pe care il traim acum si aici.
Prima data, de fapt perioada, este 6 - 18 februarie 1880 a marcat aparitia si lansarea efectiva a cantecului ce va strabate anii, pana la evenimentele din 1989, cand a fost aruncat, brusc, in uitare, pentru ca reprezenta, vezi Doamne, comunismul. Sarmanul Ciprian Porumbescu cred ca se intoarce in mormant, pentru dreptatea care i s-a facut, in "democrratia romanesca originala". Caci despre el si vesnicul lui "CANTECUL TRICOLURULUI" voiam sa va trezesc atentia. De ce ? Uitati-ve in istorie la natiunile franceza si germana. Desi au fost zguduite de schimbari si tulburari, onoarea nationala s-a pastrat, de-a lungul secolelor SI PRIN IMNUL NATIONAL. (poate ca SI DE AICI A INCEPUT RAUL ?).
A doua data pe care doresc sa o reliefez este 30 septembrie 1943, cand in plina "alianta" cu Germania nazista, un roman indraznet, Tudor Arghezi, lansa un pamflet incomod si acid la adresa ambasadorului von Kilinger, "BAROANE" suportand, CU VERTICALITATE, consecintele.
A treia data este luna iulie 2012, cand participam la ceea ce am redat la inceputul acestor ganduri.
Va intrebati, desigur, care este legatura intre aceste date.
Una singura: aceste date reprezinta legatura dintre onoare si dezonoare.
Punctez cu o singura idee: daca studiati manualele de studii juridice, veti gasi referinte la cel mai cumplit lucru pe care l-a putut face presedintele suspendat si sustinatorul sau (PDL) la actualul referendum: INSTIGAREA - INDEMNUL DE A NU LASA OAMENII SA PARTICIPE LA REFERENDUL- urmat de executare ( vezi un exemplu :http://www.referatele.com/referate/drept/online3/Instigarea---INSTIGAREA-URMATA-DE-EXECUTARE--INSTIGARE-referatele-com.php). Am amintit acest lucru pe baza acuzatiilor aduse doar intr-un singur caz mediatizat: primarul PDL-ist (din Baicoi, dupa cum am inteles) care a declarat ca (citez din memorie) "I S-A CERUT SA IMPIEDICE OAMENII SA AJUNGA LA VOT, DE CATRE CONDUCEREA DE PARTID). Ceea ce el a facut.
Precedentul a fost creat.
Ce este de analizat ?
Daca ne aducem aminte, istoria ne aminteste de existenta unui Tribunal care a judecat si condamnat crime de razboi, doar dupa importanta celor care le-au conceput si ordonat, chiar daca pentru unii dintre ei nu s-a putut demonstra, material, vinovatia concreta.
Da, veti spune ca asta este istorie. Este.
DAR ESTE o istorie care face deosebirea dintre bun si rau, adevar si minciuna, dar mai mult ca orice, dintre oameni : CEI DE ONOARE si restul.
marți, 31 iulie 2012
Randuri trecute ( pentru aducere aminte - ne plagiat ) dar de actualitate
Pentru meditatie, introspectie si, nu in ultimul rand readucere aminte a ceea ce am fost si AR TREBUI SA FIM, va propun doua texte, copiate de pe Internet , evident:
" Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…"
Chiar daca unii nu-l agreaza, chiar daca a fost socotit intr-un fel sau altul, pentru momentul actual prin care trecem pamfletul acesta este mai mult decat sugestiv. Chiar daca, la timpul lui, nu se adresa unui roman. Ati ghicit, este pamfletul "Baroane" al lui Tudor Arghezi.
Al doilea text, despre care voi face vorbire ulterior postarii, este acesta:
" Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…"
Chiar daca unii nu-l agreaza, chiar daca a fost socotit intr-un fel sau altul, pentru momentul actual prin care trecem pamfletul acesta este mai mult decat sugestiv. Chiar daca, la timpul lui, nu se adresa unui roman. Ati ghicit, este pamfletul "Baroane" al lui Tudor Arghezi.
Al doilea text, despre care voi face vorbire ulterior postarii, este acesta:
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin de-un sfânt odor.
Sunt culor de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor.
Roşu-i focul ce-mi străbate
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Şi al patriei amor.
Auriu ca mândru soare
Fi-va-l nostru viitor
Pururea-n eternă floare
Şi cu luci netrecător.
Iar albastrul e credinţa
Pentru naţiea ce-o nutrim,
Credincioşi, fără schimbare,
Pân-la moarte o să fim.
Pân-pe cer şi cât în lume
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un valnic nume
Şi un falnic viitor.
Iar când, fraţilor m-oi duce,
De la voi şi-oi fi să mor,
Pe mormânt, atunci, să-mi puneţi
Mândru nostru tricolor!”
necosmetizat, necomunist sau neocomunist (pentru cine intelege, sa priceapa!. Detaliile le cunoastem !
luni, 30 iulie 2012
Paradoxul mioritic
Poate fi paradoxal dar astazi, in preajma anuntarii rezultatelor oficiale, finale, ale referendumului, bucuria obtinerii celor peste cinci milioane si jumatate de voturi antibasecu (limita de bun simt pe care CCR ar fi trebuit sa o ia in considerare pentru validarea acestuia) este umbrita de o ploaie de tristeti, mai mult sau mai putin provinciale, insa cu adanci conotatii moral-nationale si patriotice.
Prima tristete se refera la rezultatele pe care reusim sa le obtinem la Jocurile Olimpice de la Londra. Suntem pe o panta coboratoare la toate disciplinele sportive, iar acest lucru isi poate avea originea inclusiv in modul in care politicul isi reflecta "nocivitatea" in toate domeniile vietii.
O alta tristete priveste atitudinea pe care au afisat-o cei aproape cincizeci la suta de neparticipanti la un act democratic, pentru care, in 1989, s-au pierdut vieti. Ce este mai trist se reflecta in situatia, anticipata de fapt, prin care multi "impasibili, la aflarea rezultatelor oficiale, isi fac "mea culpa" pentru neparticipare: "am fost ocupat, am avut musafiri, am fost...".
Trista este si "veselia" pe care o afiseaza "cei mai mari aparatori ai democratiei", europ-arlamentarii nostri PDL-isti, care uitand ca au fost alesi de acelasi popor care l-a sustinut pe presedintele suspendat, nu inteleg ca, de fapt, votul anti, dat ieri la referendum ii invalideaza si pe ei.
Mai este o tristete mult mai mare, superioara, dar sper ca, la ora la care scriu aceste randuri, cele cateva minti lucide care trebuie sa valideze referendumul sa faca exceptie de la imposibila si unica situatie atipica mioritica (CVORUMUL 50 % +1) si sa plaseze referendumul in contextul european, la care se face atata trimitere.
Nu cea din urma, dar parca cea mai adanca si profunda este tristetea (ne)fericirii de a fi roman.
Nu pot sa ma exprim altfel cand, in urma unei interventii total antinationale - ATENTIE VAJNICULUI APARATOR AL CONSTITUTIEI SI AL SECURITATII NATIONALE - un personaj desprins, parca, din epoca inchizitiei vine si se implica, dupa bunul sau plac, in treburile noastre interne. Nu sunt sovin dincontra, am o totala disponibilitate spre dialog, cooperare si sustinere reciproc avantajoasa, dar dupa ceea ce s-a intamplat cu "telecomanda" butonata de V. Orban, chiar imi este rusine ca sunt roman si nu sunt maghiar. Pentru ca, nu-i asa, maghiarii - CARORA PRESEDINTELE SUSPENDAT LE-A MULTUMIT PENTRU EXECUTAREA PROMPTA A ORDINULUI PRIMIT DE LA BUDAPESTA - au executat, intocmai si la timp directivele "eurodemocratice", DEMONSTRANDU-SI SPIRITUL DE "GRUP", pe cand noi, saracii romani ignoranti si antidemocratici, AM CREZUT IN LIBERTATEA NOASTRA DE A ALEGE.
Tristetile mele, poate mai mici decat ale celorlati, se incheie, atipic, cu o bucurie: o melodie pe care nu o pot uita, "TRISTETI PROVINCIALE", pe al carei refren VOI UITA SI EU SI VOI IGNORA PE CEL CARE, TRECAND PESTE VOINTA POPORULUI (cei peste 6 milioane de votanti), isi va permite sa se mai numeasca presedintele tuturor romanilor.
P.S. Cred ca daca toti vom face la fel, tristetea noastra va deveni, paradoxal, CEA MAI MARE BUCURIE.
Prima tristete se refera la rezultatele pe care reusim sa le obtinem la Jocurile Olimpice de la Londra. Suntem pe o panta coboratoare la toate disciplinele sportive, iar acest lucru isi poate avea originea inclusiv in modul in care politicul isi reflecta "nocivitatea" in toate domeniile vietii.
O alta tristete priveste atitudinea pe care au afisat-o cei aproape cincizeci la suta de neparticipanti la un act democratic, pentru care, in 1989, s-au pierdut vieti. Ce este mai trist se reflecta in situatia, anticipata de fapt, prin care multi "impasibili, la aflarea rezultatelor oficiale, isi fac "mea culpa" pentru neparticipare: "am fost ocupat, am avut musafiri, am fost...".
Trista este si "veselia" pe care o afiseaza "cei mai mari aparatori ai democratiei", europ-arlamentarii nostri PDL-isti, care uitand ca au fost alesi de acelasi popor care l-a sustinut pe presedintele suspendat, nu inteleg ca, de fapt, votul anti, dat ieri la referendum ii invalideaza si pe ei.
Mai este o tristete mult mai mare, superioara, dar sper ca, la ora la care scriu aceste randuri, cele cateva minti lucide care trebuie sa valideze referendumul sa faca exceptie de la imposibila si unica situatie atipica mioritica (CVORUMUL 50 % +1) si sa plaseze referendumul in contextul european, la care se face atata trimitere.
Nu cea din urma, dar parca cea mai adanca si profunda este tristetea (ne)fericirii de a fi roman.
Nu pot sa ma exprim altfel cand, in urma unei interventii total antinationale - ATENTIE VAJNICULUI APARATOR AL CONSTITUTIEI SI AL SECURITATII NATIONALE - un personaj desprins, parca, din epoca inchizitiei vine si se implica, dupa bunul sau plac, in treburile noastre interne. Nu sunt sovin dincontra, am o totala disponibilitate spre dialog, cooperare si sustinere reciproc avantajoasa, dar dupa ceea ce s-a intamplat cu "telecomanda" butonata de V. Orban, chiar imi este rusine ca sunt roman si nu sunt maghiar. Pentru ca, nu-i asa, maghiarii - CARORA PRESEDINTELE SUSPENDAT LE-A MULTUMIT PENTRU EXECUTAREA PROMPTA A ORDINULUI PRIMIT DE LA BUDAPESTA - au executat, intocmai si la timp directivele "eurodemocratice", DEMONSTRANDU-SI SPIRITUL DE "GRUP", pe cand noi, saracii romani ignoranti si antidemocratici, AM CREZUT IN LIBERTATEA NOASTRA DE A ALEGE.
Tristetile mele, poate mai mici decat ale celorlati, se incheie, atipic, cu o bucurie: o melodie pe care nu o pot uita, "TRISTETI PROVINCIALE", pe al carei refren VOI UITA SI EU SI VOI IGNORA PE CEL CARE, TRECAND PESTE VOINTA POPORULUI (cei peste 6 milioane de votanti), isi va permite sa se mai numeasca presedintele tuturor romanilor.
P.S. Cred ca daca toti vom face la fel, tristetea noastra va deveni, paradoxal, CEA MAI MARE BUCURIE.
duminică, 29 iulie 2012
Pericolul Calul Troian
"Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea!".
Ma pregateam sa redau cateva ganduri despre un subiect mai putin incitant, sau, daca vreti, mai "domestic" cand, citind pe blog.ul www.stelian-tanase.ro (PE CARE VI-L RECOMAND CU CALDURA) eseul maestrului "CUM IESIM DE AICI", mi-am amintit de o situatie, lasata in comentariu, pe care imi permit sa o redau, spre aducere aminte: deunazi, cineva imi povestea cum, intr-un autobuz cu mitingisti PRO- USL, coordonatorul ii indemna pe oameni sa nu se prezinte la vot, sau daca se duc sa-l sustina pe suspendat.
Trebuie sa mentionez ca acel coordonator facea parte din staff-ul unui primar local, proaspat plecat din PDL inainte de locale.
Coroborand ideile din articolul sus-amintit cu informatia primita (e drept, neverificata), nu am putut decat sa constat, cu amaraciune, ca suntem poporul (sa nu spun SINGURUL POPOR) caruia trecutul istoric nu i-a schimbat, cu nimic, traseul intortocheat, alambicat si confuz, duplicitar si autodistructiv, chiar daca suntem ajunsi in secolul 21, un secol despre care scriitorul si ministrul francez al culturii, Andrei Malraux, spunea ca: " va fi religios sau nu va fi deloc".
Nu vreau sa analizez acum semsul acelui citat. Nu am nici pregatirea si nici competenta sa o fac.
Ce vreau sa fac este doar sa trag un semnal de alarma deoarece, trecand peste religiozitate ( cu care, ca popor CRESTIN, ne laudam pana la idolatrie), spiritualitate (unde atat de multe se spun, dar se face atat de putin) sau moralitate (unde lichelismul a ajuns virtute), in acest secol, noi romanii - sau cel putin clasa politica decidenta, suntem tot mai incantati de vechiul citat antic : "IUBESC TRADAREA, DAR URASC PE TRADATORI", incat s-a facut din acesta un principiul sine qua non de supravietuire si existenta in sfera puterii.
Semnalul de alarma se doreste a fi un strigat pentru trezirea la realitate, a responsabililor nostrii, asa cum troienii au fost AVERTIZATI sa nu primeasca darul grecilor, calul troian,
deoarece:
NU TE POTI FACE FRATE CU dracul, DOAR CA SA TRECI PUNTEA .TE FACI PENTRU TOTDEAUNA.
CU CONSECINTE (pentru toata lumea) MAI MULT DECAT DISTRUGATOARE.
Romani, treziti-va!
sâmbătă, 28 iulie 2012
Ce are importanta
„Ceea ce gândeşte omul în inima lui, aceea este el”
Pentru aceasta zi de respiro si pentru cea de maine, am copiat aceasta poezie de pe net.
Pentru aceasta zi de respiro si pentru cea de maine, am copiat aceasta poezie de pe net.
"Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci."
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci."
Nu vreau sa fac alt comentariu decat sa reamintesc, din memorie, un citat al prof-ului "Socrate", din seria "Liceenii": "IMPORTANT ESTE SA TRECI CORECT (sau FRUMOS) PRIN VIATA, IN TOATE IMPREJURARILE ! "
vineri, 27 iulie 2012
Democratia ... strict secret de importanta deosebita
Mi-am permis sa readuc in atentie un subiect atat de fierbinte, incat se pare ca ne este frica sa mai amintim de el : democratia.
Conform "Dex online", din care am copiat-o, una din definitii suna asa :
"DEMOCRAȚÍE s.f. Formă de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democrațiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere]. Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink" ( sublinierile im apartin).
Hotarat lucru, toate discutiile pro si contra presedintelui suspendat, toate actiunile USL versus PDL (si aliatii corespunzatori), toate manipularile media (de orice natura, suport tehnic sau financiar) nu fac decat sa demonstreze ca, cel putin in Romania, RAZBOIUL RECE nu s-a terminat. Un razboi atipic, anormal, antinational, antiuman, anti-orice nu corespunde intereselor SECTARE de grup si clasa politica aflata la putere sau in opozitie. Despre beligeranti, metode si mijloacele folosite in acest razboi aminteam (discret) si in postarile anterioare, fapt pentru care astazi II VOI IGNORA.
Gandurile mele se focalizeaza exclusiv spre subiectul cel mai important, dar si cel mai hulit, atat de aruncat in derizoriu de cel care, nu cu mult timp in urma, se intitula "...al intregului popor". Caci despre noi, POPORUL, este vorba. Si pentru a-mi justifica incercarea, ma intorc la documentul suprem, la care s-a facut atata referire in aceste zile, CONSTITUTIA ROMINIEI - publicata pe site-ul "Presedintele Romaniei", din care voi redat cateva pasaje. Astfel, voi face referire la un drept fundamental, la chintesenta exercitarii drepturilor si a libertatilor si la rolul presedintelui, in exercitarea functiei sale: ARTICOLUL 47: Nivelul de trai(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
ARTICOLUL 57: Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
ARTICOLUL 80: Rolul Preşedintelui (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
pentru a demonstra ca si in ceasul al doisprezecelea, suntem mintiti cu dezinvoltura, pentru ca presedintele suspendat nu a incalcat NICI UN ARTICOL din CONSTITUTIE.
Dragi compatrioti, anti sau pro, analizati doar cele trei articole sus prezentate si veti gasi raspunsul.Statul, prin presedintele sau, care EXERCITA FUNCTIA DE MEDIERE, s-a angajat sa ne asigure un trai decent, cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
Doar trei intrebari de clarificare cred ca sunt suficiente pentru edificare:- cand presedintele, ca un autentic PRIM MINISTRU (pentru ca Emil Boc era "prea mic" pentru o aparitie in fata unei natiuni ce trebuia "imbrobodita" ) inrobea, prin masurile "de urgenta" anuntate, poporul si, in acelasi timp, exonera orice partener de afaceri, si nu numai, al PDL-ului, actiunea respectiva nu contravenea Constitutiei ? - cand intre stat (care acaparase puterea prin PDL-ul cu care presedintele "nu avea nici o legatura") si societate se crease acea MARE RUPTURA, nascuta din hotiile votarilor pdl-iste si a aplicarii masurilor de austeritate, cum a fost respectat rolul de mediator?- cand se luau cele mai dure masuri de asuprire economico-financiara, pentru a se ASIGURA POPORULUI UN TRAI DECENT, in paralel cu efectuarea unor cheltuieli exorbitante pentru bunul mers al treburilor interne ale puterii (in toata plinatatea ei constitutionala) , presedintele, ca REPREZENTANT AL STATULUI ROMAN, ce pozitie lua fata de toate acestea?
Cu siguranta demersul meu este o insinuare si un atentat la bunul simt si la prezumtia de nevinovatie, care trebuie sa caracterizeze un presedinte dedicat, in totalitate, slujirii POPORULUI care l-a ales.
Dar cand POPORUL a fost batjocorit intr-atat incat sa i se sugereze ca "exista libertatea de circulatie" (adica sa se plece din tara, daca nu-i convine), ca "va ajuta selectia naturala la rezolvarea problemelor financiare" (adica nu vor trece multi peste valul de restrictii si, oricum, se vor elibera fonduri din decese), ca .... nu pot decat sa ma gandesc la existenta acelor documente, de trista amintire, numerotate "OOO".Documente care, chiar daca nu au fost elaborate, au fost gandite in "locatiile secrete ale puterii" pentru un razboi absurd contra DEMOCRATIEI, adica a PUTERII POPORULUI.
Din pacate, toate documentele privitoare la razboi, revolutie sau alte acte incomode puterii, au caracter STRICT SECRET DE IMPORTANTA DEOSEBITA.
Conform "Dex online", din care am copiat-o, una din definitii suna asa :
"DEMOCRAȚÍE s.f. Formă de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democrațiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere]. Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink" ( sublinierile im apartin).
Hotarat lucru, toate discutiile pro si contra presedintelui suspendat, toate actiunile USL versus PDL (si aliatii corespunzatori), toate manipularile media (de orice natura, suport tehnic sau financiar) nu fac decat sa demonstreze ca, cel putin in Romania, RAZBOIUL RECE nu s-a terminat. Un razboi atipic, anormal, antinational, antiuman, anti-orice nu corespunde intereselor SECTARE de grup si clasa politica aflata la putere sau in opozitie. Despre beligeranti, metode si mijloacele folosite in acest razboi aminteam (discret) si in postarile anterioare, fapt pentru care astazi II VOI IGNORA.
Gandurile mele se focalizeaza exclusiv spre subiectul cel mai important, dar si cel mai hulit, atat de aruncat in derizoriu de cel care, nu cu mult timp in urma, se intitula "...al intregului popor". Caci despre noi, POPORUL, este vorba. Si pentru a-mi justifica incercarea, ma intorc la documentul suprem, la care s-a facut atata referire in aceste zile, CONSTITUTIA ROMINIEI - publicata pe site-ul "Presedintele Romaniei", din care voi redat cateva pasaje. Astfel, voi face referire la un drept fundamental, la chintesenta exercitarii drepturilor si a libertatilor si la rolul presedintelui, in exercitarea functiei sale: ARTICOLUL 47: Nivelul de trai(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
ARTICOLUL 57: Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
ARTICOLUL 80: Rolul Preşedintelui (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
pentru a demonstra ca si in ceasul al doisprezecelea, suntem mintiti cu dezinvoltura, pentru ca presedintele suspendat nu a incalcat NICI UN ARTICOL din CONSTITUTIE.
Dragi compatrioti, anti sau pro, analizati doar cele trei articole sus prezentate si veti gasi raspunsul.Statul, prin presedintele sau, care EXERCITA FUNCTIA DE MEDIERE, s-a angajat sa ne asigure un trai decent, cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
Doar trei intrebari de clarificare cred ca sunt suficiente pentru edificare:- cand presedintele, ca un autentic PRIM MINISTRU (pentru ca Emil Boc era "prea mic" pentru o aparitie in fata unei natiuni ce trebuia "imbrobodita" ) inrobea, prin masurile "de urgenta" anuntate, poporul si, in acelasi timp, exonera orice partener de afaceri, si nu numai, al PDL-ului, actiunea respectiva nu contravenea Constitutiei ? - cand intre stat (care acaparase puterea prin PDL-ul cu care presedintele "nu avea nici o legatura") si societate se crease acea MARE RUPTURA, nascuta din hotiile votarilor pdl-iste si a aplicarii masurilor de austeritate, cum a fost respectat rolul de mediator?- cand se luau cele mai dure masuri de asuprire economico-financiara, pentru a se ASIGURA POPORULUI UN TRAI DECENT, in paralel cu efectuarea unor cheltuieli exorbitante pentru bunul mers al treburilor interne ale puterii (in toata plinatatea ei constitutionala) , presedintele, ca REPREZENTANT AL STATULUI ROMAN, ce pozitie lua fata de toate acestea?
Cu siguranta demersul meu este o insinuare si un atentat la bunul simt si la prezumtia de nevinovatie, care trebuie sa caracterizeze un presedinte dedicat, in totalitate, slujirii POPORULUI care l-a ales.
Dar cand POPORUL a fost batjocorit intr-atat incat sa i se sugereze ca "exista libertatea de circulatie" (adica sa se plece din tara, daca nu-i convine), ca "va ajuta selectia naturala la rezolvarea problemelor financiare" (adica nu vor trece multi peste valul de restrictii si, oricum, se vor elibera fonduri din decese), ca .... nu pot decat sa ma gandesc la existenta acelor documente, de trista amintire, numerotate "OOO".Documente care, chiar daca nu au fost elaborate, au fost gandite in "locatiile secrete ale puterii" pentru un razboi absurd contra DEMOCRATIEI, adica a PUTERII POPORULUI.
Din pacate, toate documentele privitoare la razboi, revolutie sau alte acte incomode puterii, au caracter STRICT SECRET DE IMPORTANTA DEOSEBITA.
joi, 26 iulie 2012
Punctul meu de vedere (scurt) fata de articolul din Adevarul
2012-07-26 15:46:31Buna ziua. Interpretarea Dvs tendentioasa se vede de la inceput, deoarece omiteti-din start- doua aspecte (le redau copiate din documentul pe care il incriminati): 1. in pagina 2 se specifica CLAR : "NOI, a.,f.,u.,s. grupate in cadrul Consiliului ..." - deci nu U.S.L.-ul pe care il blamati din ordin "de clasa" (banuiesc) nu din dragoste de ADEVAR. 2. In cadrul "OBIIECTIVELOR IMEDIATE", punctul 2 (controversat si periculos pentru DVS), se incheie (scriu cu majuscule, poate le vedeti): " INCREDINTAREA ATRIBUTIUNILOR ACESTORA STRUCTURILOR STATULUI DEJA EXISTENTE). Ma intreb, pana unde merge arta dezinformarii? Sau faceti si Dvs parte din scenariul GOLANIADA ? (gasiti detalii pe un blog oarecare). Va multumesc pentru atentie.
Golaniada
Un scriitor roman iluminist al secoluilui 19, Ion Budai-Deleanu, prezenta in opera sa neanteleasa la vremea respectiva, "Tiganiada", calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale. Cu descrieri mai mult sau mai putin pitoresti, "Tiganiada" ne-a urmarit anii de studii si ne-a fermecat cu Parpanghel, personaj in jurul careia se tese epopeea si cu toata lupta lui pentru bine si dragoste.
Peste ani, epopeea s-a dovedit a fi "opera care a fost "sub vremi" pentru ca ara deasupra lor" (citat din interviul acordat de Marius Chivu, unul dintre cei mai importanţi critici români ai momentului, fascinat de destinul "Ţiganiadei" in jurnalul.ro din 28 martie 2011).
Undeva, la inceputul secolului 21, cativa scenaristi romani "iluminati" (oare?), au incercat sa puna in scena o epopee moderna, aproape asemanatoare dar total deosebita, prin care isi propuneau sa "imbrobodeasca" natiunea si lumea, pentru a-si desavarsi setea anticomunista (?) de parvenire, rapacitate si inumanism.
Bizuindu-se pe ipocrizia nativa a unui Scorpion, desavarsit in principiul machiavelic "divide et impera", toti parvenitii si "pupincuristii" de ambele sexe, confesiuni sau nationalitati, avantajati de un "vot anti" ( negandit la vremea respectiva, pentru "A TRAI mai BINE") si-au dat mana si au nascut personaje precum : "baietii destepti", "imaculatii anafisti", "regina si slujitorii sai", "gulerele albe" etc., o CARACATITA carpato-danubiano-pontica invidiata de toata Mafia, Cosa Nostra si Yakuza, la un loc. Scenariul, fictiv pentru poporul credul, mult - dar prost (in termenii autorilor), s-a derulat cu destula relevanta pentru criza interna si mondiala in care s-a pus in scena, dar, din pacate (pentru autori) au aparut sincope care l-au deturnat de la atingerea scopului final: obtinerea unui TOTALITATISM demn de "epoca de aur", de putin timp apusa. Vinovatii au fost urgent denuntati ca mincinosi, antinationali si antieuropeni, ajungandu-se, astfel, la o criza interna, neprevazuta, unde au iesit in evidenta adevaratele arme ale "iluminatilor": dezinformarea, intoxicarea, amenintarea si santajul, ajutoare pe care scenaristii considerau ca le manuiesc cu aceeasi maiestrie desesista pe care o cunoscusera in secolul anterior.
Un razboi iminent se parea ca sta in fata natiunii care, mai ales pe sticla, dar nu numai, era tot mai manipulata si speriata de lozincile folosite pentru depasirea haului in care se scufundau scenaristii.
Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus GOLANIADA.
O incercare nerusinata, de a deturna adevarul ultimilor patru ani despre "prosperitatea", "dezvoltarea" si "afirmarea" nationala postdecembrista.
Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare. Necesita, totusi, atentie deosebita in abordarea si in finalizarea asteptate pe 29 iulie a.c.
PENTRU CA SA TRAIM MAI BINE !
Peste ani, epopeea s-a dovedit a fi "opera care a fost "sub vremi" pentru ca ara deasupra lor" (citat din interviul acordat de Marius Chivu, unul dintre cei mai importanţi critici români ai momentului, fascinat de destinul "Ţiganiadei" in jurnalul.ro din 28 martie 2011).
Undeva, la inceputul secolului 21, cativa scenaristi romani "iluminati" (oare?), au incercat sa puna in scena o epopee moderna, aproape asemanatoare dar total deosebita, prin care isi propuneau sa "imbrobodeasca" natiunea si lumea, pentru a-si desavarsi setea anticomunista (?) de parvenire, rapacitate si inumanism.
Bizuindu-se pe ipocrizia nativa a unui Scorpion, desavarsit in principiul machiavelic "divide et impera", toti parvenitii si "pupincuristii" de ambele sexe, confesiuni sau nationalitati, avantajati de un "vot anti" ( negandit la vremea respectiva, pentru "A TRAI mai BINE") si-au dat mana si au nascut personaje precum : "baietii destepti", "imaculatii anafisti", "regina si slujitorii sai", "gulerele albe" etc., o CARACATITA carpato-danubiano-pontica invidiata de toata Mafia, Cosa Nostra si Yakuza, la un loc. Scenariul, fictiv pentru poporul credul, mult - dar prost (in termenii autorilor), s-a derulat cu destula relevanta pentru criza interna si mondiala in care s-a pus in scena, dar, din pacate (pentru autori) au aparut sincope care l-au deturnat de la atingerea scopului final: obtinerea unui TOTALITATISM demn de "epoca de aur", de putin timp apusa. Vinovatii au fost urgent denuntati ca mincinosi, antinationali si antieuropeni, ajungandu-se, astfel, la o criza interna, neprevazuta, unde au iesit in evidenta adevaratele arme ale "iluminatilor": dezinformarea, intoxicarea, amenintarea si santajul, ajutoare pe care scenaristii considerau ca le manuiesc cu aceeasi maiestrie desesista pe care o cunoscusera in secolul anterior.
Un razboi iminent se parea ca sta in fata natiunii care, mai ales pe sticla, dar nu numai, era tot mai manipulata si speriata de lozincile folosite pentru depasirea haului in care se scufundau scenaristii.
Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus GOLANIADA.
O incercare nerusinata, de a deturna adevarul ultimilor patru ani despre "prosperitatea", "dezvoltarea" si "afirmarea" nationala postdecembrista.
Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare. Necesita, totusi, atentie deosebita in abordarea si in finalizarea asteptate pe 29 iulie a.c.
PENTRU CA SA TRAIM MAI BINE !
miercuri, 25 iulie 2012
Fara comentarii
Daca doar zece procente din ceea ce se discuta, in aceste momente in media (mai putin la posturile "de casa"), despre vila DANTE sunt adevarate, simpla decenta si bun simt va obliga sa va retrageti.
Opriti-va si cugetati la urmatoarea poezie, daca v-o mai amintiti :
George Coşbuc
Noi vrem pământ!
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
Acesta este mesajul pe care l-am transmis astazi, pe facebook, presedintelui suspendat, pe link-ul "Alaturi de presedintele nostru".
Stupoare, consternare ... fara comentarii.
SARACA TARA BOGATA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nota: dupa verificarile de rigoare in pagina respectiva, mesajul nu a fot inserat, nefiind unul de sustinere. Normal, nu ?
Nota: dupa verificarile de rigoare in pagina respectiva, mesajul nu a fot inserat, nefiind unul de sustinere. Normal, nu ?
marți, 24 iulie 2012
Ipocrizia sinceritatii
Mi-am intitulat gandurile de astazi in felul acesta motivat de articolul "Boala lui Erostrat", publicat de Cristian Tudor Popescu in gandul.info (acolo am citit materialul). Si completat de marturisirea : ""Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Şi asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc", a declarat Traian Băsescu, într-un interviu acordat unui cotidian central, referindu-se la atitudinea sa faţă de Regele Mihai.
Nu stiu de ce am impresia ca aceasta marturisire vine sa intregeasca o alta, prin care acelasi personaj recunostea ca el a spus " sa traiti bine", dar in realitate nu se gandea la asa ceva (sic).
Si gandul ma duce in urma cu cateva zile, cand meditam la caracter, clarificari si restaurare.
Ma refeream atunci la acele situatii care, daca erau privite din alte unghiuri, ar fi putut aseza tara pe un fagas normal al dezvoltarii post-decembriste. Intre altele, faceam trimitere si la Procesul Comunismului.
Anuntat cu surle si trambite si prezentat de un istoric "de-al casei" (desi controversat si criticat pentru originile sale "sanatoase"), acest act necesar eliberarii din tenebrele trecutului au avut o finalizare exceptionala: o bifa ca "realizat" in "planul cincinal de prostire a poporului roman, si nu numai".
Caci ce altceva a insemnat ?
A adus el vreo delimitare de emanatii postdecembristi, ajunsi in functii superioare in contradictoriu cu cel mai elocvent document anticomunist : PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA - si in special punctul 8 al acestuia ? A produs el vreo demisie, macar de onoare ? A clarificat rolul si locul jucat de comunistii din esalonul doi al partidului in inlaturarea familiei Ceausescu si preluarea ( sa nu spun insusirea) frauduloasa a bunurilor care, nu-i asa, erau ale intregului popor ?
In fine, acest proces a adus vreo reparatie miilor de familii distruse de "efervescenta revolutionara" impusa si de fruntasi comunisti ai caror copii s-au autointitulat in decembrie 1989 anti?
Si mai presus de aceste intrebari, acest proces a readus in atentie importanta actului istoric infaptuit sub conducerea Maiestatii sale Regale? A repus in drepturi, teoretic macar, pozitia monarhiei constitutionale din Romania?
Nu sunt monarhist, dar citind mai multe lucrari (descoperite, bineanteles post decembrist) ale unor autori intre care Vlad Georgescu, Ivon Porter si Stefan Frunza am inteles ca tot ce am invatat in scoala comunista nu a fost decat defaimare, dezinformare si intoxicare in ceea ce priveste monarhia si monarhiile.
Dar despre aceste lucruri nu a avut curajul sa vorbeasca nici primul presedinte democrat si nici cel care si-a asociat numele de acest proces al comunismului. Oare de ce?
Din sinceritate sau din ipocrizie ?
Daca pe dl Iliescu il inteleg, si am facut referire anterior la modul cum a privit inlaturarea dictaturii, ca pe ceva care a " intinat idealurile socialismului in tara noastra", el fiind integru in ceea ce a crezut si a dezvoltat, nu la fel se pune problema cu presedintele suspendat.
Daca cititi cu atentie articolul sus-mentionat, veti gasi un raspuns, chiar daca nu convingator.
Cred ca o clarificare totala s-ar impune mai mult ca oricand acum, cand a recunoscut ca in politica una se gandeste si alta se afirma (cel putin asa reiese din declaratia sa). Altfel, ramanem tributari acelei definitii regasite de mine pe site-ul : http://www.lovendal.net/wp52/politica-e-o-curva-citate-celebre-despre-politica-si-politicieni/ ( cu trimitere la afirmatiile lui Ronald Reagen si comentariile ulterioare).
Sau, daca nu, raman interpretabile lucruri despre care nu se mai vorbeste, inclusiv aspectele legate de importanta si semnificatia "persoanelor de sprijin" si avantajelor acestora.
Nu stiu de ce am impresia ca aceasta marturisire vine sa intregeasca o alta, prin care acelasi personaj recunostea ca el a spus " sa traiti bine", dar in realitate nu se gandea la asa ceva (sic).
Si gandul ma duce in urma cu cateva zile, cand meditam la caracter, clarificari si restaurare.
Ma refeream atunci la acele situatii care, daca erau privite din alte unghiuri, ar fi putut aseza tara pe un fagas normal al dezvoltarii post-decembriste. Intre altele, faceam trimitere si la Procesul Comunismului.
Anuntat cu surle si trambite si prezentat de un istoric "de-al casei" (desi controversat si criticat pentru originile sale "sanatoase"), acest act necesar eliberarii din tenebrele trecutului au avut o finalizare exceptionala: o bifa ca "realizat" in "planul cincinal de prostire a poporului roman, si nu numai".
Caci ce altceva a insemnat ?
A adus el vreo delimitare de emanatii postdecembristi, ajunsi in functii superioare in contradictoriu cu cel mai elocvent document anticomunist : PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA - si in special punctul 8 al acestuia ? A produs el vreo demisie, macar de onoare ? A clarificat rolul si locul jucat de comunistii din esalonul doi al partidului in inlaturarea familiei Ceausescu si preluarea ( sa nu spun insusirea) frauduloasa a bunurilor care, nu-i asa, erau ale intregului popor ?
In fine, acest proces a adus vreo reparatie miilor de familii distruse de "efervescenta revolutionara" impusa si de fruntasi comunisti ai caror copii s-au autointitulat in decembrie 1989 anti?
Si mai presus de aceste intrebari, acest proces a readus in atentie importanta actului istoric infaptuit sub conducerea Maiestatii sale Regale? A repus in drepturi, teoretic macar, pozitia monarhiei constitutionale din Romania?
Nu sunt monarhist, dar citind mai multe lucrari (descoperite, bineanteles post decembrist) ale unor autori intre care Vlad Georgescu, Ivon Porter si Stefan Frunza am inteles ca tot ce am invatat in scoala comunista nu a fost decat defaimare, dezinformare si intoxicare in ceea ce priveste monarhia si monarhiile.
Dar despre aceste lucruri nu a avut curajul sa vorbeasca nici primul presedinte democrat si nici cel care si-a asociat numele de acest proces al comunismului. Oare de ce?
Din sinceritate sau din ipocrizie ?
Daca pe dl Iliescu il inteleg, si am facut referire anterior la modul cum a privit inlaturarea dictaturii, ca pe ceva care a " intinat idealurile socialismului in tara noastra", el fiind integru in ceea ce a crezut si a dezvoltat, nu la fel se pune problema cu presedintele suspendat.
Daca cititi cu atentie articolul sus-mentionat, veti gasi un raspuns, chiar daca nu convingator.
Cred ca o clarificare totala s-ar impune mai mult ca oricand acum, cand a recunoscut ca in politica una se gandeste si alta se afirma (cel putin asa reiese din declaratia sa). Altfel, ramanem tributari acelei definitii regasite de mine pe site-ul : http://www.lovendal.net/wp52/politica-e-o-curva-citate-celebre-despre-politica-si-politicieni/ ( cu trimitere la afirmatiile lui Ronald Reagen si comentariile ulterioare).
Sau, daca nu, raman interpretabile lucruri despre care nu se mai vorbeste, inclusiv aspectele legate de importanta si semnificatia "persoanelor de sprijin" si avantajelor acestora.
luni, 23 iulie 2012
Ganduri despre putere
Undeva, in anii '70, un "oarecare rebel" John Lennon lansa un apel in hit-ul "Power to the People". Adolescent, fiind, si indragind Beatles-ul, eram mai mult marcat de ritm si muzicalitate decat de mesaj. Si, oricum, in plina DICTATURA a POPORULUI mesajul nu-si avea obiect (sic).
Mult mai tarziu am inteles ca, de fapt, dictatura proletariatului era numai fatada DICTATURII PERSONALE pe care, sub atenta supraveghere a Moscovei, toate conducerile partidelor comuniste o pregateau pentru un viitor stralucit de edificare a socialismului in lume.
Au trecut cateva zeci de ani de la lansarea hit-ului (mai precis 41) si, de asemenea, de la caderea comunismului in Europa (aproape 23, asa credem noi). In toata aceata perioada am asistat la o DISTANTARE de tot ceea ce inseamna "puterea populara", caci in aproape toata lumea au aparut semnele clarea ale delimitarii de afervescenta populara a anilor '70. Mai ales in asa-zisele tari libere, unde marea oligarhie financiara si-a demonstrat, incetul cu incetul, tendinta de dominatie globala. Iar aparitia Statelor Unite ale Europei (telul final al actualei intentii de uniune europeana) nu face decat sa consfinteasca interesul spre globalizare, cu toate consecintele sale.
Reusind sa se debaraseze de una dintre cele mai "controversate" dictaturi, care a "intinat nobilele idealuri comuniste", poporul roman si-a pus nadejdea in personalitati mai mult sau mai putin controversate, uitand ca multi si-au dar viata pentru o Romanie cu adevarat Libera. In aceste conditii, "reinventand roata", blamandu-i pe cei care "nu au mancat salam cu soia si au huzurit in capitalismul decadent" si apaudandu-i pe cei care "muncesc, nu gandesc", poporul (sau parte din el) si-a dat votul celor care, scoliti in spiritul materialismului dialectic si istoric, au indreptat pasii tarii spre o asa-zisa zona democratica, dar cu puternice accente neo-comuniste (caci numai asa se pot interpreta practicile si tendintele de nepotism , servilism si de casta promovate de toate guvernele post-decembriste). Desi s-au pierdut vieti pentru inlaturarea dicataturii, realitatea a demonstrat ca o noua dictatura (a esalonului doi comunist) a biruit, poporul tragand in piept aerul infestat al dejectiilor reiesite din frustrarile "emanatilor" si a tendintelor de imbogatire rapida, care ne-au aruncat intr-o intunecata stare de secole antebelice.
In toate aceste framantari, am uitat ca PUTEREA este IN NOI!
Marele nostru poet, George Cosbuc, isi incheie sugestiva poezie "Decebal catre popor" astfel:
"Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!"
Acum imi place si mai mult hit-ul POWER TO THE PEOPLE !
Si-mi va placea, la fel de mult, si dupa 29 iulie !
Mult mai tarziu am inteles ca, de fapt, dictatura proletariatului era numai fatada DICTATURII PERSONALE pe care, sub atenta supraveghere a Moscovei, toate conducerile partidelor comuniste o pregateau pentru un viitor stralucit de edificare a socialismului in lume.
Au trecut cateva zeci de ani de la lansarea hit-ului (mai precis 41) si, de asemenea, de la caderea comunismului in Europa (aproape 23, asa credem noi). In toata aceata perioada am asistat la o DISTANTARE de tot ceea ce inseamna "puterea populara", caci in aproape toata lumea au aparut semnele clarea ale delimitarii de afervescenta populara a anilor '70. Mai ales in asa-zisele tari libere, unde marea oligarhie financiara si-a demonstrat, incetul cu incetul, tendinta de dominatie globala. Iar aparitia Statelor Unite ale Europei (telul final al actualei intentii de uniune europeana) nu face decat sa consfinteasca interesul spre globalizare, cu toate consecintele sale.
Reusind sa se debaraseze de una dintre cele mai "controversate" dictaturi, care a "intinat nobilele idealuri comuniste", poporul roman si-a pus nadejdea in personalitati mai mult sau mai putin controversate, uitand ca multi si-au dar viata pentru o Romanie cu adevarat Libera. In aceste conditii, "reinventand roata", blamandu-i pe cei care "nu au mancat salam cu soia si au huzurit in capitalismul decadent" si apaudandu-i pe cei care "muncesc, nu gandesc", poporul (sau parte din el) si-a dat votul celor care, scoliti in spiritul materialismului dialectic si istoric, au indreptat pasii tarii spre o asa-zisa zona democratica, dar cu puternice accente neo-comuniste (caci numai asa se pot interpreta practicile si tendintele de nepotism , servilism si de casta promovate de toate guvernele post-decembriste). Desi s-au pierdut vieti pentru inlaturarea dicataturii, realitatea a demonstrat ca o noua dictatura (a esalonului doi comunist) a biruit, poporul tragand in piept aerul infestat al dejectiilor reiesite din frustrarile "emanatilor" si a tendintelor de imbogatire rapida, care ne-au aruncat intr-o intunecata stare de secole antebelice.
In toate aceste framantari, am uitat ca PUTEREA este IN NOI!
Marele nostru poet, George Cosbuc, isi incheie sugestiva poezie "Decebal catre popor" astfel:
"Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!"
Acum imi place si mai mult hit-ul POWER TO THE PEOPLE !
Si-mi va placea, la fel de mult, si dupa 29 iulie !
duminică, 22 iulie 2012
Ganduri despre consecventa, intelepciune si credinta
In incercarea de a continua seria gandurilor despre caracter, m-am lovit de cateva situatii cel putin bizare, daca nu jenante: prima priveste mediatizarea pozitiei Societatii Timisoara ( sau a unei parti din aceasta) care l-a facut membru pe M.R.U. si a incheiat un parteneriat cu proaspat-infiintata organizatie de dreapta (?) a respectivului. O alta situatie priveste modul in care presedintelui suspendat i se face campanie de catre PDL (daca in Constitutie se subliniaza clar: " (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.", de ce trebuie sa asistam la o sustinere care nu isi are justificare, deoarece T.B. se sprijina pe popor si chiar daca este suspendat este, inca, presedinte si "nu are nimic de a face cu membrii acestui partid" - citat din memorie ?). In fine, ultima situatie care mi se pare cea mai jenanta este cea creata de concetatenii mei care, din motive mai mult sau mai putin mediatizate, au reusit sa inlature ultimul guvern Boc, au permis inchegarea USL si inceperea pregatirilor pentru "debarcarea" iar acum, cand urmeaza ca demersul lor sa fie si concretizat, dau inapoi.
Toate aceste situatii ma determina sa ma gandesc la un trecut plin de inconsecventa, din care am avut numai de pierdut si, probabil, din cauza caruia inca mai avem de suferit.
Si ma duc cu gandul la o nevoie absolut esentiala pentru consecventa actelor noastre, CREDINTA, pe care vreau sa o redau mai jos (in copie):
Daca in ultimele postari promovam nevoia sustinerii unui OM DE CARACTER, este momentul, punand punctul pe I, cand trebuie sa demonstram ca, asa cum s-a aclamat in decembrie 1989, asa este si acum : "NOI SUNTEM POPORUL !" si suntem hotarati sa mergem pana la capat.
Toate aceste situatii ma determina sa ma gandesc la un trecut plin de inconsecventa, din care am avut numai de pierdut si, probabil, din cauza caruia inca mai avem de suferit.
Si ma duc cu gandul la o nevoie absolut esentiala pentru consecventa actelor noastre, CREDINTA, pe care vreau sa o redau mai jos (in copie):
"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată.Dar s-o ceară cu CREDINTA, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo.Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui."
Daca in ultimele postari promovam nevoia sustinerii unui OM DE CARACTER, este momentul, punand punctul pe I, cand trebuie sa demonstram ca, asa cum s-a aclamat in decembrie 1989, asa este si acum : "NOI SUNTEM POPORUL !" si suntem hotarati sa mergem pana la capat.
sâmbătă, 21 iulie 2012
Simple ganduri de clarificare
Pentru ca mi s-a transmis ca incercarea mea este prea simplista si lipsita de sens, vreau astazi sa completez ceea ce am vrut sa evidentiez ieri, prin scurta referire la caracter: avem nevoie de oameni de caracter care, mai presus de interesul lor personal - si chiar de viata la care tin atat de mult - sunt dispusi sa se sacrifice pentru binele si prosperitatea generala.
Mesajului de ieri, extras dintr-o traducere mai actualizata si moderna a Sfintelor Scripturi (aflata pe internet, desigur) doresc sa-i adaug, pentru a ne aduce aminte, cu totii, traducerea unui poem deosebit, gasit pe site-ul regretatului G. Pruteanu, "Daca", de Rudyard Kipling (sublinierea de la incheiere imi apartine):
Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De poţi ca munca vieţii, năruită,
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!
Traducere de Dan Duţescu?
Cu aceste randuri, vreau sa fac si o clarificare: inainte de a fi politician, guvernant (de orice grad si functie), parlamentar sau presedinte, IN ORICE CAZ, UN EXPONENT AL PUTERII, cred ca fiecare candidat ar trebui sa se analizeze prin prisma celor doua mesaje legate de caracter.
Mesajului de ieri, extras dintr-o traducere mai actualizata si moderna a Sfintelor Scripturi (aflata pe internet, desigur) doresc sa-i adaug, pentru a ne aduce aminte, cu totii, traducerea unui poem deosebit, gasit pe site-ul regretatului G. Pruteanu, "Daca", de Rudyard Kipling (sublinierea de la incheiere imi apartine):
Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De poţi ca munca vieţii, năruită,
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!
Traducere de Dan Duţescu?
Cu aceste randuri, vreau sa fac si o clarificare: inainte de a fi politician, guvernant (de orice grad si functie), parlamentar sau presedinte, IN ORICE CAZ, UN EXPONENT AL PUTERII, cred ca fiecare candidat ar trebui sa se analizeze prin prisma celor doua mesaje legate de caracter.
vineri, 20 iulie 2012
Ganduri despre caracter, clarificari si restaurare
Caracter are:
"Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său; cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui; cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina nicioda".
Un astfel de om merita sustinerea noastra, a tuturor.
Comparati cele de mai sus cu:
- modul in care s-a obtinut functia de presedinte al PD;
- situatia lui " draga Stolo";
- celelalte momente de inlaturare a partenerilor sustinatori, atunci cand "si-a vazut sacii in caruta";
- toate promisiunile neonorate, fata de cei multi (dar prosti).
Un astfel de om nu mai merita nici o sustinere.
Memento:
Toata sitiatia pe care o traversam in prezent, nu ar fi fost posibila daca:
1. S-ar fi respectat, de la inceputul instaurarii democratiei in Romania (?), PUNCTUL 8 AL PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA.
2. S-ar fi spus ADEVARUL ADEVARAT despre evenimentele din decembrie 1989.
3. Procesul comunismului ar fi insemnat o clarificare si RESTAURARE a ADEVARULUI istoric al Romaniei, asa cum era inainte de subjugarea comunisto-bolsevica.
4. Nu in ultimul rand, dar esential, clasa politica ar fi inteles ca orice demers, lege, actiune sau activitate trebuie sa slujeasca interesului general, pe baza juramantului depus la investitura: "asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
Restul este "desertaciune si goana dupa vant".
"Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său; cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui; cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina nicioda".
Un astfel de om merita sustinerea noastra, a tuturor.
Comparati cele de mai sus cu:
- modul in care s-a obtinut functia de presedinte al PD;
- situatia lui " draga Stolo";
- celelalte momente de inlaturare a partenerilor sustinatori, atunci cand "si-a vazut sacii in caruta";
- toate promisiunile neonorate, fata de cei multi (dar prosti).
Un astfel de om nu mai merita nici o sustinere.
Memento:
Toata sitiatia pe care o traversam in prezent, nu ar fi fost posibila daca:
1. S-ar fi respectat, de la inceputul instaurarii democratiei in Romania (?), PUNCTUL 8 AL PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA.
2. S-ar fi spus ADEVARUL ADEVARAT despre evenimentele din decembrie 1989.
3. Procesul comunismului ar fi insemnat o clarificare si RESTAURARE a ADEVARULUI istoric al Romaniei, asa cum era inainte de subjugarea comunisto-bolsevica.
4. Nu in ultimul rand, dar esential, clasa politica ar fi inteles ca orice demers, lege, actiune sau activitate trebuie sa slujeasca interesului general, pe baza juramantului depus la investitura: "asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
Restul este "desertaciune si goana dupa vant".
marți, 17 iulie 2012
Ganduri despre principii
Motto : " Mandria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii".
Se analizeaza peste tot modul in care pdl-ul si presedintele suspendat ( tandem ce se poate constitui intr-o chestiune constitutionala !) si-au pierdut puterea. Media interna si cancelariile UE (mai ales Bruxelles) se dau de "ceasul mortii" pentru a demonstra cat de "miseleste" a actionat actuala putere.
Dar oare asa sa fie ?
Ma gandesc, de pilda, ca in anul de gratie 2010, cand adresam mesaje presedintelui, actualii opozanti erau "pe cai mari", incalcand orice limita a bunului simt prin aroganta si indiferenta aratata celor multi (dar prosti - ne socoteau ei). Cu o golanie cinica si-au calcat in picioare toate promisiunile facute in campaniile electorale pe baza principiului lor smecheresc : " ciocu' mic, ca acum suntem noi la putere !".
Vinovatul perpetuarii acestei stari, actualul dublu suspendat, a uitat cand le tinea isonul, a propus (ca un adevarat premier" en titre") si a promulgat legile saracirii saracilor, pe principiul : "celor ce au (adica bogatilor) li se va da, iar celor ce nu au (saracilor, adica), li se va lua si ceea ce se pare ca aveau".
Spre surprinderea lor, cealalta tabara nu a stat degeaba si, acumuland puncte contra puterii, a actionat si ea dupa niste principii bine studiate si rodate in timp : "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", pentru ca, nu-i asa, " cine scoate sabia, de sabie va pieri" si " cine seamana vant, culege furtuna".
Deunazi, tot gandind la principiile care conduc societatea romaneasca, am ascultat un remix al "Titanicului", cu aluzie la declaratia emfatica a primului timonier post-decembrist, cum ca (citez din memorie): "daca eram eu comandantul Titanicului, il salvam". Si mi-am amintit, din filmul cu acelasi titlu, ca si constructorul supervaporului (de la acea vreme) credea ca nici Dumnezeu nu-L va putea scufunda.
Probabil ca nici acel constructor, pierit in tragicul accident si nici inconstientul comandant din mileniul trei nu au cunoscut semnificatia frazei din motto. Care vrea sa sublinieze multe lucruri.
Gandindu-ma, insa, la acele principii care guverneaza clasa politica romaneasca, si nu numai, nu pot incheia aceasta scurta meditatie decat parafrazandu-l pe nenea Iancu:
" o societate (clasa politica) lipsita de principii crestine, care v-a sa zica ca nu le are!".
Se analizeaza peste tot modul in care pdl-ul si presedintele suspendat ( tandem ce se poate constitui intr-o chestiune constitutionala !) si-au pierdut puterea. Media interna si cancelariile UE (mai ales Bruxelles) se dau de "ceasul mortii" pentru a demonstra cat de "miseleste" a actionat actuala putere.
Dar oare asa sa fie ?
Ma gandesc, de pilda, ca in anul de gratie 2010, cand adresam mesaje presedintelui, actualii opozanti erau "pe cai mari", incalcand orice limita a bunului simt prin aroganta si indiferenta aratata celor multi (dar prosti - ne socoteau ei). Cu o golanie cinica si-au calcat in picioare toate promisiunile facute in campaniile electorale pe baza principiului lor smecheresc : " ciocu' mic, ca acum suntem noi la putere !".
Vinovatul perpetuarii acestei stari, actualul dublu suspendat, a uitat cand le tinea isonul, a propus (ca un adevarat premier" en titre") si a promulgat legile saracirii saracilor, pe principiul : "celor ce au (adica bogatilor) li se va da, iar celor ce nu au (saracilor, adica), li se va lua si ceea ce se pare ca aveau".
Spre surprinderea lor, cealalta tabara nu a stat degeaba si, acumuland puncte contra puterii, a actionat si ea dupa niste principii bine studiate si rodate in timp : "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", pentru ca, nu-i asa, " cine scoate sabia, de sabie va pieri" si " cine seamana vant, culege furtuna".
Deunazi, tot gandind la principiile care conduc societatea romaneasca, am ascultat un remix al "Titanicului", cu aluzie la declaratia emfatica a primului timonier post-decembrist, cum ca (citez din memorie): "daca eram eu comandantul Titanicului, il salvam". Si mi-am amintit, din filmul cu acelasi titlu, ca si constructorul supervaporului (de la acea vreme) credea ca nici Dumnezeu nu-L va putea scufunda.
Probabil ca nici acel constructor, pierit in tragicul accident si nici inconstientul comandant din mileniul trei nu au cunoscut semnificatia frazei din motto. Care vrea sa sublinieze multe lucruri.
Gandindu-ma, insa, la acele principii care guverneaza clasa politica romaneasca, si nu numai, nu pot incheia aceasta scurta meditatie decat parafrazandu-l pe nenea Iancu:
" o societate (clasa politica) lipsita de principii crestine, care v-a sa zica ca nu le are!".
duminică, 15 iulie 2012
Uimiri "democratice"
Incercand sa revad (si sa corectez) cele publicate anterior, gandurile mele de "simplu cetatean" au fost afectate de doua situatii care ma uimesc si care, volens-nolens, au legatura cu atat de mediatizatul suspendat Basescu.
Prima, se refera la demersurile, presiunile (si amenintarile) pro-basesciene pe care democrata Uniune Europeana le face (prin reprezentantii sai) la adresa tarii noastre, cu precadere la modul in care USL-ul (si nu numai) a actionat pentru "limitarea" rolului pdl, si a presedintelui suspendat, in politica romaneasca.
Uimirea mea se refera la o chestiune pura de bun simt (una singura, nu mai multe):
unde era onoarata UNIUNE EUROPEANA ( aparatoare a principiilor democratice - astazi), in decembrie 2010, cand faimoasa miss Romania ( R.A.) masluia voturile in Camera Depatatilor, pentru ca mult-discutata lege a pensiilor sa ajunga la promulgare, pe biroul dlui presedinte?
A doua situatie, care pare ca nu are legatura cu prima (dar oare asa sa fie ?), priveste modul in care neo-comunismul (romanesc si nu numai) iese la suprafata, ca uleiul deasupra apei.
Aici trebuie sa fac o mica paranteza:
Am fost membru de partid, am fost crescut si educat in spiritul "materialismului dialectic si istoric" ba mai mult, pentru cine stie ( si cunoaste) am activat intr-un "domeniu special". Cu toate acestea, evenimentele din decembrie 1989 au avut un efect foarte mare asupra persoanei mele (mai ales in conditiile in care majoritatea decedatilor au fost dupa momentul 22 decembrie, si nu inainte), iar dupa 1994 am inteles ca "nimic sub soare" nu este intamplator si ca, totusi, exista Dumnezeu.
Ori, vazand cat de revoltata, si de afectata, a fost "dna de fier" a Germaniei, cancelarul A. Merkel, fata de s.o.s.-ul presedintelui dublu-suspendat, uimirea mea este maxima: ce are a face democrata Germanie Unita cu anticomunistul (?) Basescu?
Pai are. Din cateva puncte de vedere:
1. ambele personaje provin dintr-un sistem de trista amintire: comunist;
2. ambele au luptat impotriva acestuia (mai mult sau mai putin);
3. ambele au beneficiat de alegeri libere;
4. ambele au ajuns intr-un punct in care au putut decide soarta unor milioane de oameni.
Dar de aici si pana la imixtiuni in treburile interne, doar atunci cand sunt lezate anumite interese economico-financiare (ca sa nu spun oculte), sunt chestiuni de principii democtratice, care tin nu numai de bunul simt, ci de insasi existente Uniunii Europene.
Uimirea mea priveste modul in care se transpun in viata principiile democratice in toate statele membre UE.
Sau, si aici, sunt valabile proverbele : " pentru unul muma, pentru altul ciuma" si " lupu-si schimba parul, dar naravul ba" ?
Prima, se refera la demersurile, presiunile (si amenintarile) pro-basesciene pe care democrata Uniune Europeana le face (prin reprezentantii sai) la adresa tarii noastre, cu precadere la modul in care USL-ul (si nu numai) a actionat pentru "limitarea" rolului pdl, si a presedintelui suspendat, in politica romaneasca.
Uimirea mea se refera la o chestiune pura de bun simt (una singura, nu mai multe):
unde era onoarata UNIUNE EUROPEANA ( aparatoare a principiilor democratice - astazi), in decembrie 2010, cand faimoasa miss Romania ( R.A.) masluia voturile in Camera Depatatilor, pentru ca mult-discutata lege a pensiilor sa ajunga la promulgare, pe biroul dlui presedinte?
A doua situatie, care pare ca nu are legatura cu prima (dar oare asa sa fie ?), priveste modul in care neo-comunismul (romanesc si nu numai) iese la suprafata, ca uleiul deasupra apei.
Aici trebuie sa fac o mica paranteza:
Am fost membru de partid, am fost crescut si educat in spiritul "materialismului dialectic si istoric" ba mai mult, pentru cine stie ( si cunoaste) am activat intr-un "domeniu special". Cu toate acestea, evenimentele din decembrie 1989 au avut un efect foarte mare asupra persoanei mele (mai ales in conditiile in care majoritatea decedatilor au fost dupa momentul 22 decembrie, si nu inainte), iar dupa 1994 am inteles ca "nimic sub soare" nu este intamplator si ca, totusi, exista Dumnezeu.
Ori, vazand cat de revoltata, si de afectata, a fost "dna de fier" a Germaniei, cancelarul A. Merkel, fata de s.o.s.-ul presedintelui dublu-suspendat, uimirea mea este maxima: ce are a face democrata Germanie Unita cu anticomunistul (?) Basescu?
Pai are. Din cateva puncte de vedere:
1. ambele personaje provin dintr-un sistem de trista amintire: comunist;
2. ambele au luptat impotriva acestuia (mai mult sau mai putin);
3. ambele au beneficiat de alegeri libere;
4. ambele au ajuns intr-un punct in care au putut decide soarta unor milioane de oameni.
Dar de aici si pana la imixtiuni in treburile interne, doar atunci cand sunt lezate anumite interese economico-financiare (ca sa nu spun oculte), sunt chestiuni de principii democtratice, care tin nu numai de bunul simt, ci de insasi existente Uniunii Europene.
Uimirea mea priveste modul in care se transpun in viata principiile democratice in toate statele membre UE.
Sau, si aici, sunt valabile proverbele : " pentru unul muma, pentru altul ciuma" si " lupu-si schimba parul, dar naravul ba" ?
marți, 10 iulie 2012
Clarificare (o "simpla" introducere)
Mi-am intitulat blogul in felul acesta deoarece sunt un cetatean simplu ce a trecut prin trei schimbari dramatice care i-au schimbat total viata: prima in decembrie 1989 (eu nu pot numi evenimentele de atunci "revolutie") si a doua, in 1994 (despre acestea, voi vorbi, daca voi mai avea ocazia, in alte imprejurari). A treia a fost in momentul in care, ca simplu cetatean, am fost batjocorit de PDL si "ilustrii" sai reprezentanti, Roberta Anastase & co, in anul de gratie 2010. Si la aceasta schimbare vreau sa fac referire, in continuare.
Pentru a demonstra cele de mai sus mi-am luat inima in dinti si, astazi, fara a urmari nimic altceva decat dorinta de a-mi trezi concetatenii din "somnul ratiunii care naste monstrii", vreau sa postez cele cateva mesaje pe care am avut curajul, daca se poate spune asa, sa le adresez celui care pana acum cateva momente ne reprezenta tara (asa cum a foat reprezentata) atat pe plan intern cat si pe plan extern, suspendatului (a doua oara) presedinte Basescu.
Vreau sa fac precizarea ca nu sunt sigur ca mesajele au ajuns la dumnelui, dar dupa afirmatiile dlui Piscociu, consilierul de stat responsabil de relatia cu petitionarii, ele au fost lecturate.
Trebuie, de asemenea, sa-mi cer scuze pentru eventualele greseli de exprimare din texte, ele fiind scrise sub presiunea timpului si al starii tehnice a pc-ului si retelei electrice din zona.
In final, vreau sa subliniez ca am inceput aceast demers deoarece mi-as dori ca noi romanii sa ne trezim la realitate, o realitate care sa ne marcheze ca un popor care stie ce vrea si nu unul de "masochisti" ( MASOCHÍSM s. n. 1....2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme) - definitie preluata din DEX ONLINE).
Mesajele au fost trimise prin mail, la adresa oficiala aflata in materialul postat.
Va multumesc pentru atentie si pentru interesul acordat.
Primul mesaj:
Pentru a demonstra cele de mai sus mi-am luat inima in dinti si, astazi, fara a urmari nimic altceva decat dorinta de a-mi trezi concetatenii din "somnul ratiunii care naste monstrii", vreau sa postez cele cateva mesaje pe care am avut curajul, daca se poate spune asa, sa le adresez celui care pana acum cateva momente ne reprezenta tara (asa cum a foat reprezentata) atat pe plan intern cat si pe plan extern, suspendatului (a doua oara) presedinte Basescu.
Vreau sa fac precizarea ca nu sunt sigur ca mesajele au ajuns la dumnelui, dar dupa afirmatiile dlui Piscociu, consilierul de stat responsabil de relatia cu petitionarii, ele au fost lecturate.
Trebuie, de asemenea, sa-mi cer scuze pentru eventualele greseli de exprimare din texte, ele fiind scrise sub presiunea timpului si al starii tehnice a pc-ului si retelei electrice din zona.
In final, vreau sa subliniez ca am inceput aceast demers deoarece mi-as dori ca noi romanii sa ne trezim la realitate, o realitate care sa ne marcheze ca un popor care stie ce vrea si nu unul de "masochisti" ( MASOCHÍSM s. n. 1....2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme) - definitie preluata din DEX ONLINE).
Mesajele au fost trimise prin mail, la adresa oficiala aflata in materialul postat.
Va multumesc pentru atentie si pentru interesul acordat.
Primul mesaj:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)