Pentru a demonstra cele de mai sus mi-am luat inima in dinti si, astazi, fara a urmari nimic altceva decat dorinta de a-mi trezi concetatenii din "somnul ratiunii care naste monstrii", vreau sa postez cele cateva mesaje pe care am avut curajul, daca se poate spune asa, sa le adresez celui care pana acum cateva momente ne reprezenta tara (asa cum a foat reprezentata) atat pe plan intern cat si pe plan extern, suspendatului (a doua oara) presedinte Basescu.
Vreau sa fac precizarea ca nu sunt sigur ca mesajele au ajuns la dumnelui, dar dupa afirmatiile dlui Piscociu, consilierul de stat responsabil de relatia cu petitionarii, ele au fost lecturate.
Trebuie, de asemenea, sa-mi cer scuze pentru eventualele greseli de exprimare din texte, ele fiind scrise sub presiunea timpului si al starii tehnice a pc-ului si retelei electrice din zona.
In final, vreau sa subliniez ca am inceput aceast demers deoarece mi-as dori ca noi romanii sa ne trezim la realitate, o realitate care sa ne marcheze ca un popor care stie ce vrea si nu unul de "masochisti" ( MASOCHÍSM s. n. 1....2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme) - definitie preluata din DEX ONLINE).
Mesajele au fost trimise prin mail, la adresa oficiala aflata in materialul postat.
Va multumesc pentru atentie si pentru interesul acordat.
Primul mesaj:
Re: Pentru Anul Nou
Thursday, December 31, 2009 5:02 PM
Re: E timpul sa luptam cu toate fortele!
Domnule Presedinte,
Am copiat aceste mesaje, pentru a nu fi acuzat ca fac parte din categoria oportunistilor.
Prin ele, nu vreau decat sa subliniez ca am fost si raman un sprijinitor constant al Dumneavoastra.
Totusi, actuala situatie cu care ne confruntam si incrancenarea pe care ati afisat-o in legatura cu
nevoia impozitarii tuturor veniturilor, m-a determinat sa va scriu aceste randuri, chiar daca nu cred
ca ele vor ajunge la Dumneavoastra.
Sunt un somer in varsta de 54 de ani care, datorita faptului ca pana in anul 1989 a lucrat in
ministerele Apararii si Interne, nu beneficiaza decat de suma modica de 582 ron. Aceasta deoarece
legile in vigoare nu permit alta calculatie. Suma respectiva va fi redusa, conform ultimelor hotarari, cu 15
procente, ramanandu-mi efectiv 494.7 ron.
Din momentul intrarii in somaj, am trimis peste 200 CV-uri, din dorinta de a-mi gasi un loc de munca
prin care sa pot asigura familiei conditii cat de cat umane de existenta. Pana in acest moment nu am
gasit aceasta oportunitate.
Sotia, in varsta de 56 ani, are o pensie anticipata de 500 ron.
Aceasta suma, dupa cum sugereaza pozitia Dumneavoastra, este mult prea mare si trebuie impozitata
cu 16 procente ( deoarece nu a fost redusa de guvern cu cele 15 sugerate).
Vor ramane, astfel, 420 ron.
Daca in aceste conditii de criza considerati ca este omeneste ca doua persoane sa supravetuiasca cu
914.7 ron, va rog sa va puneti in locul nostru si sa incercati sa traiti Dumneavoastra asa, macar o luna de
zile sau, daca nu, cu cei 1082 ron, pe care i-am avea fara nici o reducere.
Domnule Presedinte,
Nu-mi pot permite sa dau sfaturi, in conditiile in care un numar impresionant de specialisti va consiliaza,
dar vreau sa va reamintesc ca, in conformitate cu juramantul depus, ati incheiat ( ca si in mesajele sus transmise) apeland la ajutorul Divin.
Vreau, doar, sa va reamintesc un lucru prea putin luat in considerare in actuala conjunctura socio-spirituala
contemporana: Dumnezeu nu ajuta decat pe cei care-L respecta si-L pun pe primul plan, in orice imprejurare.
Abraham Lincoln, despre care, cu siguranta, ati auzit, a avut un mesaj biblic deosebit, intr-o imprejurare importanta a vietii. A subliniat : " O casa dezbinata impotriva ei insisi, nu poate rezista".
Va rog sa analizati aceasta afirmatie, facuta intr-un context important al istoriei umanitatii si sa o coroborati cu
sloganul pe care l-am primit din toata inima atunci cand v-ati redepus candidatura ( citez din memorie) : voi fi
Presedintele tuturor romanilor.
Daca 10 procente din populatia tarii traieste extraordinar de bine, 20 de procente este multumita dar 70 se zbate sa supravietuiasca, nu credeti ca acest edificiu numit Romania este pe cale sa se naruie ? ( probabil procentele sunt altele, dar marea majoritate este aproximativ reala).
Dezbinarea si divizarea in partide, in aceste momente de grea incercare, nu au ce cauta. Asuprirea celor multi ( dar prosti ) nu va duce decat la adancirea prapastiei pe care, nu-i asa, trebuie s-o acoperim pentru a merge mai departe.
Unde este respectul ( sa nu spun frica ) de Dumnezeul pe care atat Dumneavoastra cat si parlamentarii sau membrii guvernului ( ca de fapt toti functionarii pusi in slujba poporului ) L-ati invocat la investirea in functia pe care ati primit-o ca urmare a votului dat de popor ?
Domnule Presedinte,
Cineva a spus ca istoria ne invata ca oamenii nu invata nimic de la istorie.
Va rog sa nu faceti greseala de a ignora istoria, sau a minimiza acest citat.
Oare nu puteti fi Dumneavoastra omul providential pus la carma unei corabii in deriva, tocmai pentru a o salva?
Trecand peste toate interesele meschine, partinice, cred ca este momentul sa demonstrati ca Dumnezeu va poate - si ne poate - ajuta, cu conditia sa fim uniti si nu dezbinati in noi insine.
Dumnezeu sa va dea toata intelepciunea de care aveti nevoie pentru a ajunge la limanul dorit de toata natiunea: securitate, stabilitate, prosperitate.
Cu tot respectul si consideratia,
cpt.(rez) Corneliu-Dan GROSU
Valu lui Traian, jud Constanta
0763.062.360
Pentru o continuitate si o mai buna intelegere a demersului voi posta, astazi, toate mesajele. Un vechi proverb, parafrazat in "iepoca" spunea: " Nu lasa pe maine ce poti face astazi. Lasa pe poimaine, poate nu mai trebuie facut". Va multumesc pentru intelegere ! Mesajul al doilea:
Domnule
Presedinte,
Mesajul la care ma gandesc de mai mult timp se refera la ceea ce se
intampla in culisele institutiei prezidentiale, cu precadere in sfera
sfatuitorilor ( consilierilor) Dumneavoastra. Asa cum am subliniat si la prima
mea interventie, sunt convins de profesionalismul, performantele si realizarile
acestora si ma bucura sa stiu ca ei sunt un sprijin real pentru indeplinirea
dificilei misiuni pe care, Domnule Presedinte, v-ati asumat-o in aceasta
perioada deosebit de grea si de dificila.
Totusi, as vrea sa va supun atentie cateva nestemate de intelepciune
antica, pentru a va reda, mai apoi, motivul pentru care v-am trimis acest, al
doilea, mesaj:
“Mulţimea poporului este
slava împăratului,lipsa poporului este pieirea voivodului.”
“Cînd nu este chibzuinţă,
poporul cade;dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.”
“Planurile nu izbutesc, cînd
lipseşte o adunare care să chibzuiască,dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici.”
“Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia,şi prin marele
număr al sfetnicilor ai
biruinţa.”
De ce am
evidentiat aceste citate ?
Pentru ca ele, desi expuse acum cateva mii
de ani, isi pastreaza si astazi veridicitatea.
Ca este asa, o demonstreaza un moment
iostoric important din viata unei natiuni atat de controversate si, in acelasi
timp, atat de interesante si incitante: Israel.
Pe scurt, istoria antica a acestui stat ii
consemneaza pe David si Solomon, ca doi imparati puternici si
intelepti care, respectand principiile
divine, au reusit sa formeze un stat puternic, intr-o zona plina de
dezbinari si conflicte. Prin intelepciune si credinta, au asigurat o dezvoltare
infloritoare, transmitand urmasilor principiile pe care sa le urmeze pentru
continua prosperitate.
S-a intamplat, insa, ca fiul lui Solomon
si nepotul lui David, Roboam, sa
uite intelepciunea transmisa de predecesorii sai. In ce a
constat acest lucru ?
Fiind solicitat sa indulceasca si sa le usureze viata supusilor sai, acesta s-a consultat atat cu batranii contemporani
cu Solomon, cat si cu tinerii cu care crescuse pe timpul tatalui sau.
Batranii l-au sfatuit sa aduca reforme
care sa usureze viata supusilor, subliniind ca acest lucru va produce o slujire
vesnica din partea poporului.
Tinerii
l-au sfatuit sa puna si mai multe biruri, care sa sigure prosperitate casei
impara-testi ( si probabil a lor).
Roboam a nesocotit sfatul batranilor si a aplicat ideile primite de la cei
tineri.
Urmarea
a fost separarea statului Israel in doua state distincte, cu lupte de
aproximativ 65 de ani intre ele si, ulterior, cucerirea acestora de catre alte
state, interesate de pozitia geostrategica a acestui teritoriu.
Ca o paranteza, vreau sa subliniez ca am
povestit pe scurt aceasta intamplare, fara a subli-nia rolul interventiei
Divine.
Am
facut acest mic comentariu cu speranta ca, Domnule Presedinte, aveti cativa
“batrani” de buna credinta, cu care sa gasiti cele mai optime solutii pentru
depasirea situatiei actuale si, implicit, pentru stoparea alunecarii continue
spre ceva imprevizibil.
Va rog, de aceea, tineti cont ca sunteti Presedintele tuturor romanilor, nu
numai a catorva interesati de propria soarta. Si ca, vreti nu vreti, trebuie sa
fiti constient ca “ drumul spre dezastru
e pavat numai de intentii bune ”.
Caci, din pacate, daca marea majoritate a clasei noastre politice se pare ca este lipsita
de orice viziune si, uitand ca
in aceste momente este nevoie, mai mult ca oricand, de unitate, se lasa antrenata in dispute distrugatoare pentru tara, sunt, cu
siguranta, grupuri de interese care, exploatand adanca dezbinare caracteristic
romaneasca, vor face orice le sta in putinta pentru ca Romania sa nu fie ceea
ce trebuie in aceasta zona si in lume.
Poate
este timpul ca cel putin unul din consilierii Dumneavoastra sa se intoarca spre
trecut, sa incerce sa uite ca traim in secolul XXI si sa incerce sa descifreze
din istorie
ceea ce poate fi actual pentru rezolvarea
crizei nationale pe care o traversam (inclusiv modul in care state importante,
in situatii de criza, au uitat de controversele interne, si de dezbinarile
caracteristice pluripartidismului, pentru prosperitate si siguranta lor
nationala). Chiar daca acest lucru inseamna si studierea Sfintelor Scripturi.
Caci de acolo am extras citatele sus mentionate
si acolo se gasesc multe raspunsuri la intrebari fara raspuns.
Va
multumesc pentru atentia acordata,
Cu
toata stima si consideratiunea,
Corneliu-Dan
Grosu
Mesajul al treilea:
Nevoia de
INTELEPCIUNE
Domnule
Presedinte,
Intr-o
veche cugetare se afirma :
“…
frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere”.
Nu vreau ca
aceste randuri sa para a propaganda religioasa, sau a prozelitism, dar cred ca
in aceste momente, atat de tensionate si traumantizante, ceea ce lipseste intregii noastre clase politice, dar nu numai ei, este INTELEPCIUNEA.
Intelepciunea in ceea ce priveste traiul cotidian.
Intelepciunea in ceea ce priveste dezvoltarea noastra, ca popor.
Intelepciunea in ceea ce priveste sanatatea noastra.
Intelepciunea in ceea ce priveste dezvoltarea economica, sociala, financiara.
Intelepciunea in ceea ce priveste stabilitatea, siguranta si securitatea cetateanului.
Intelepciunea in ceea ce priveste prezentul.
Intelepciunea in
ceea ce priveste viitorul.
Intelepciunea in ceea
ce priveste directia spre care se indreapta Romania.
INTELEPCIUNEA in toata plenitudinea ei.
Intelepciunea care sa ne faca pe noi, romanii, mai
uniti si mai solidari in fata greutatilor si, trecand peste ele, sa ne ajute sa iesim din criza aceasta – indusa, dupa parearea
multor specialisti – mai puternici si mai
uniti ca niciodata.
Exista, Domnule
presedinte, o modalitate simpla si
eficienta, in acelasi timp, de a depasi aceasta stare de lipsa: asumarea, de catre Dumneavoastra, a rolului,
atat de important, pe care vi-l confera
legea fundamentala, Contitutia : cel de
MEDIATOR.
Pana acum ati
fost perceput, cel putin in comentariile media si cele ale “specialistilor”
opozitiei,.ca Presedinte Jucator,
Presedinte Judecator, Presedinte Premier sau alte asemenea. In anumite
momente ale istoriei noastre recente, aceste roluri au fost, cu siguranta,
necesare si ele au caracterizat inclusiv mandatele primului presedinte ales
democratic (dar nu la acest aspect vreau sa fac referire).
Ma gandesc ca
acum este nevoie ca cineva, conform
legii fundamentale, sa se situeze
deasupra confruntarilor de partid, a intereselor meschine de repartizare a
“feliei de cascaval” dupa algoritmul rezultat de alegeri si sa lupte, efectiv, pentru intoarcerea la morala,
cinste, corectitudine si, nu in ultimul rand, la o credinta adevarata in
Dumnezeu.
Pentru ca, vrem, nu vrem, trebuie sa acceptam ca fara frica de Dumnezeu, nu va exista morala,
cinste, corectitudine, prosperitate, civilizatie s.a.m.d.
Depinde de
fiecare dintre cei “sus pusi” ( prin alegeri libere sau numiri) daca va
intelege aceasta conditie, sine qua non, a evolutiei ( sau involutiei ) noastre
viitoare.
Altfel,
juramantul depus la investitura, ramane o simpla parada, prezenta in randul
intai la slujbele religioase importante,
o “obligatie” de marketing electoral, iar lectiile despre morala,
corectitudine, solidaritate, patriotism- tinute pe sticla, simple bifari intr-o
agenda de lucru mult prea incarcata cu satisfacerea propriilor interese in
detrimental “interesului national”. Daca si acesta se mai stie care este…
Cred ca aici, in punearea in practica a
rolului conferit de Constitutie, se poate vedea, cu adevarat, rezultatul conducerii bazate pe intelepciune.
Meditand la toate
acestea, Domnule Presedinte, ma intreb, totusi, de ce s-a introdus in juramantul de investitura, si nu numai acolo,
fraza “ Asa sa-mi ajute Dumnezeu “ ?
Cu toata stima,
Corneliu-Dan Grosu
Ultimul mesaj
Domnule
Presedinte,
In
cele cateva mesaje pe care vi le-am trimis, nu am avut intentia sa critic
activitatea Dumneravoastra trecuta sau prezenta ci, prin prisma unui simplu
alegator care v-a dat votul, am intentionat sa semnalez cateva aspecte cu conotatii
spirituale, care ar fi putut sa deschida o alta perspectiva de abordare a
cotidianului romanesc, atat de incarcat de ura, demagogie, falsitate si, nu in
ultimul rand, atat de dezbinat dar deosebit de caracteristic spatiului
carpato-danubiano-pontic.
Daca mesajele
mele nu au ajuns la destinatie, si sunt constient ca dintre miile de mesaje pe
care le primiti este posibil ca acestea sa se fi ratacit, credeam ca macar din
lecturarea lor de catre consilierii Dumneavoastra se puteau extrage doua sau
trei aspecte relevante pentru creionarea unei strategii viitoare, direct
aplicabila, de imbinare a principiilor constitutionale in exercitarea functiei
prezidentiale cu principiile divine..
Evenimentele
recente mi-au demonstrat, insa, ca, de fapt, nu s-a intamplat sa fiti consiliat
si cu latura spirituala, pe care o aplica democratiile cu traditie (indiferent
de forma de guvernamant), care implica mult mai mult decat simplul juramant
depus cu mana pe Sfanta Scriptura.
Desigur, se poate
obiecta ca suntem un stat laic, unde separarea bisericii de stat este un
principiu constitutional peste care nu se poate trece s.a.m.d. Dar stau si ma
intreb cum in democratia cea mai evidentiata si popularizata, chiar si cu
disfunctionalitatile ei, S.U.A. unde exista aceeasi tendinta a separarii,
presedinti importanti au avut (si probabil au) acele mici-dejunuri cu
rugaciune, si nu numai, iar consilierea spirituala are o nota aparte in agenda
prezidentiala?
Dar nu cu acest aspect am vrut sa
inchei scurta mea incercare (prin cele cateva mesaje prezentate) de a trage un
semnal de alarma fata de o situatie care, se pare, devine fara iesire si va
conduce, mai devreme sau mai tarziu, la actiuni imprevizibile care vor putea sa
afecteze, cu siguranta, stabilitatea si securitatea nationala.
Domnule Presedinte,
Ca votant al Dumneavoastra, vreau sa
va adresez o ultima abordare prin care, daca imi permiteti, voi evidentia doua
aspecte ce pot parea minore dar, care, au o incarcatura speciala in perspectiv
evolutiei viitoare a cotidianului romanesc.
Primul aspect se refera la mesajul recent adresat Parlamentului, mesaj pe
care nu l-am urmarit in intregime dar care mi-a atras atentia printr-o scapare
(eruare) strategica (?) ce putea sa fie abordata din alt unghi, cu mult mai
multe avantaje in plan social, si nu numai, pentru institutia prezidentiala.
Ati afirmat,
Domnule Presedinte, (citez din memorie) ca situatia actuala deosebit de
difi-cila cu care se confrunta Romania isi are originea in gravele greseli
comise in perioada 2007-2008. Este posibil sa fie adevarat, mai ales privnd
prin prisma pdl-ista a analizei.
Dar, daca s-ar fi
analizat intregul parcurs economic si social pe care l-am “suportat” in cei
douazeci de ani de democratie originala romaneasca, cred ca adevarul ar fi aratat altceva:
vinovatii pentru criza actuala sunt cei care timp
de 20 de ani au permis dezagregarea sistemului economic romanesc si aparitia
multimilionarilor (de conjuncture la noi), care intr-o democratie autentica
s-au dezvoltat in doua-trei generatii si, nu in ultimul rand, minciunilor cu
care am fost alimentati, fara deosebire de culoare politica, de cei care
trebuiau sa apere si sa respecte Constitutia, incepand cu adevarul despre
evenimentele din decembrie 1989 si terminand cu privatizarile dezastroase, care
au adus pagube de miliarde economiei romanesti dar, probabil, beneficii de
miliarde celor cu drept de semnatura (prin comisioanele primate). Si
intre cei care ne-au adus pe drumul acesta, din pacate, sunteti si
Dumneavoastra, nu ca fost ministru al transporturilor ci ca parte implicata in
luarea unor decizii cu impact negative asupra sigurantei noastre nationale.
Ma asteptam,
deci, ca recunoscandu-va greselile comise post-decembrist, sa aduceti in
parlament acea gura de oxigen prin care sa se poata respira aerul curat al
delimitarii de vechile metehne, racile sau practice comunisto-machiavelice. Cu
alte cuvinte, sa aduceti o stare spirituala prin care sa demonstrati ca, fiind
un om cu frica de Dumnezeu, sunteti consecvent unor principii morale, etice si
spirituale la care ii chemati pe toti alesii.
Adica, sa chemati
intreaga clasa politica la o intoarcere reala la Dumnezeu. Macar de frica unui viitor sumbru, daca nu din
cauza credintei pe care o afiseaza, cu atata emfaza, toti politicienii la
sarbatorile religioase traditionale.
Al doilea eveniment, legat de primul, se refera la modul in care v-ati
suparat pe politia rutiera romana, renuntand la serviciile acesteia..
Domnule
Presedinte, am impresia ca ati vrut sa va spalati pe maini de ceea ce urma sa
se intample ca urmare a unor sincope guvernamentale cu care, constitutional, nu
aveati nici o tangenta. Mai rau, mi s-a parut ca ati fost in postura acelui
copil bosumflat care, suparat pe situatia cu care se confrunta, si-a luat
jucariile si a plecat acasa.
Daca este cineva
vinovat pentru situatia foarte grava, de altfel, prin care Politia Romana s-a
etichetat ca o destabilizatoare a democratiei, acela (sau aceia) trebuie cautat
(cautati) la nivelul central al institutiei si in randul liderilor de sindicat.
Si nu in ultimul rand, trebuie sa
recunoasteti ca, implicandu-va in gestionarea crizei cu care ne confruntam, ati
avut si dumneavoastra cateva scapari, care va apartin. Si sunteti solidar cu
vinovatia guvernului, pentru acele scapari. Exista cateva servicii de
informatii si protectie interna care trebuiau sa anticipeze o asemenea
deturnare a situatiei: la MAI, la SPP, chiar si la SRI sau MApN. Ceva nu a functionat si, inclin
sa cred, ca nu cadrele din structura medie sunt vinovate, ci cei din varful
piramidei. Probabil o sedinta a CSAT-ului, care sa preceada inceperea actiunilor
greviste care pot, cu adevarat, sa afecteze siguranta nationala, era mult mai
necesara decat alte activitati trecute cu vederea si ramase fara urmari
concrete.
Dar, in nici un
caz, nu mi se pare patriotic ca un Presedinte sa renunte la prestanta pe care o
cere functia reprezentativa suprema, coloana oficiala, care da consistenta
oricarui tip de conducere statala: democratie sau totalitarism, republica sau
monarhie.
Domnule Presedinte,
Acum, cand incerc sa revad acest
ultim mesaj, inteleg ca tineti o conferinta de presa cu referiri la legea
pensiilor.
Probabil ca
urmare a promulgarii acestei legi, vor aparea si mai multe nemultumiri in
randul compatriotilor nostri. Si, cu siguranta, opozitia va face tot ce se
poate, chiar si imposibilul, pentru a-si pune in aplicare planul: suspendarea
si demiterea Dumneavoastra.
Sunt constient de
tensiunile care exista, in acest moment, in jurul Dumneavoastra si, de aceea,
nu vreau sa fac referire pro sau contra la acest aspect.
Vreau, insa, sa
inchei seria mesajelor mele tot cu o trimitere la Sfanta Scriptura: in cartea Estera, din Vechiul Testament,
singura, de altfel, in care nu este mentionat Dumnezeu, se intampla sa fie un
citat care spune asa:
„Căci dacă vei
tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea va veni din altă parte pentru iudei, dar tu
şi casa tatălui tăi veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta
ai ajuns la împărăţie".
Domnule Presedinte,
Imi cer iertare pentru ca, prin
mesajele mele, am incercat sa si critic unele aspecte care mi s-au parut in
neconcordanta cu promisiunile facute in campanile electorale.
Asa cum am spus-o
si anterior, intentia mea a fost doar aceea de a trage un semnal de alarma fata
de o situatie care, poate, acolo “sus” nu se vede, dar care aici, “jos” este
cat se poate de evidenta.
Daca am reusit
sau nu, timpul o va dovedi.
Si chiar daca
sunteti, asa cum va caracterizeaza cunoscutii, o personalitate cu un caracter
extraordinar de puternic si greu de schimbat, raman convins de o certitudine:
Ce este cu neputinţă la
oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.
Va multumesc pentru atentia pe care
mi-ati acordat-o si doresc ca Dumnezeu sa va calauzeasca spre ceea ce este mai
bine si mai indicat, atat pentru Dumneavoastra cat si pentru noi, cei care
speram sa traim mai bine in aceste momente atat de grele.
Cu tot respectful si toata
consideratia,
Grosu
Corneliu-Dan
Dragi cititori,
Poate ca cele de mai sus nu reprezinta vreo importanta pentru dumneavoastra.
Pentru
mine, simplu cetatean marcat de cele trei experiente sus-amintite,
demersul suna ca o declaratie si, in acelasi timp, ca un angajament
(pentru ca tot s-a inceput campania PDL-ului de sustinere a dublului
suspendat) :
In
conditiile in care astazi, dupa atatea si atatea deziluzii, suntem in
pragul unei noi solicitari de a ne manifesta vointa prin vot, la
referendumul din 29 iulie a.c., am vrut sa declar public de ce
subsemnatul, cpt (rez) GROSU CORNELIU-DAN, nu-l mai poate sustine pe
cetateanul Basescu pentru functia de presedinte al Romaniei.
In incheiere, pentru toti concetatenii, le doresc ceea ce marele Eminescu a dorit cand a scris
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie.
Corneliu-Dan GROSU
Nota: Am facut aceasta modificare din dorinta de a exista o continuitate a mesajelor si a ajuta, astfel, pe cititor in lecturarea textului. Vreau sa precizez, pentru cei interesati, ca mesajele se afla salvate in adresa mea de e-mail (ele neavand o datare corespunzatoare si putand da nastere unor interpretari eronate). Va multumesc, GCD |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu