Mi-am intitulat gandurile de astazi in felul acesta motivat de articolul "Boala lui Erostrat", publicat de Cristian Tudor Popescu in gandul.info (acolo am citit materialul). Si completat de marturisirea : ""Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Şi asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc", a declarat Traian Băsescu, într-un interviu acordat unui cotidian central, referindu-se la atitudinea sa faţă de Regele Mihai.
Nu stiu de ce am impresia ca aceasta marturisire vine sa intregeasca o alta, prin care acelasi personaj recunostea ca el a spus " sa traiti bine", dar in realitate nu se gandea la asa ceva (sic).
Si gandul ma duce in urma cu cateva zile, cand meditam la caracter, clarificari si restaurare.
Ma refeream atunci la acele situatii care, daca erau privite din alte unghiuri, ar fi putut aseza tara pe un fagas normal al dezvoltarii post-decembriste. Intre altele, faceam trimitere si la Procesul Comunismului.
Anuntat cu surle si trambite si prezentat de un istoric "de-al casei" (desi controversat si criticat pentru originile sale "sanatoase"), acest act necesar eliberarii din tenebrele trecutului au avut o finalizare exceptionala: o bifa ca "realizat" in "planul cincinal de prostire a poporului roman, si nu numai".
Caci ce altceva a insemnat ?
A adus el vreo delimitare de emanatii postdecembristi, ajunsi in functii superioare in contradictoriu cu cel mai elocvent document anticomunist : PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA - si in special punctul 8 al acestuia ? A produs el vreo demisie, macar de onoare ? A clarificat rolul si locul jucat de comunistii din esalonul doi al partidului in inlaturarea familiei Ceausescu si preluarea ( sa nu spun insusirea) frauduloasa a bunurilor care, nu-i asa, erau ale intregului popor ?
In fine, acest proces a adus vreo reparatie miilor de familii distruse de "efervescenta revolutionara" impusa si de fruntasi comunisti ai caror copii s-au autointitulat in decembrie 1989 anti?
Si mai presus de aceste intrebari, acest proces a readus in atentie importanta actului istoric infaptuit sub conducerea Maiestatii sale Regale? A repus in drepturi, teoretic macar, pozitia monarhiei constitutionale din Romania?
Nu sunt monarhist, dar citind mai multe lucrari (descoperite, bineanteles post decembrist) ale unor autori intre care Vlad Georgescu, Ivon Porter si Stefan Frunza am inteles ca tot ce am invatat in scoala comunista nu a fost decat defaimare, dezinformare si intoxicare in ceea ce priveste monarhia si monarhiile.
Dar despre aceste lucruri nu a avut curajul sa vorbeasca nici primul presedinte democrat si nici cel care si-a asociat numele de acest proces al comunismului. Oare de ce?
Din sinceritate sau din ipocrizie ?
Daca pe dl Iliescu il inteleg, si am facut referire anterior la modul cum a privit inlaturarea dictaturii, ca pe ceva care a " intinat idealurile socialismului in tara noastra", el fiind integru in ceea ce a crezut si a dezvoltat, nu la fel se pune problema cu presedintele suspendat.
Daca cititi cu atentie articolul sus-mentionat, veti gasi un raspuns, chiar daca nu convingator.
Cred ca o clarificare totala s-ar impune mai mult ca oricand acum, cand a recunoscut ca in politica una se gandeste si alta se afirma (cel putin asa reiese din declaratia sa). Altfel, ramanem tributari acelei definitii regasite de mine pe site-ul : http://www.lovendal.net/wp52/politica-e-o-curva-citate-celebre-despre-politica-si-politicieni/ ( cu trimitere la afirmatiile lui Ronald Reagen si comentariile ulterioare).
Sau, daca nu, raman interpretabile lucruri despre care nu se mai vorbeste, inclusiv aspectele legate de importanta si semnificatia "persoanelor de sprijin" si avantajelor acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu