Concluzie ingrijoratoare

„Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.“ - Petre Tutea

Intr-o zi asemanatoare acestora s-a intamplat ca Mantuitorul sa fie ispitit de responsabilii spirituali ai evreilor. Sfanta Scriptura reda acel pasaj astfel:

"Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." 
                                                                                                                        (Sfanta Evanghelie dupa Luca cap.20)

O concluzie ingrijoratoare am tras, urmarind mersul nostru, ca popor, in cei peste 20 de ani de democratia originala: desi crestini, uitam adevarul invataturilor lasate de Mantuitor in Saptamana Patimilor intre care si cel relatat mai sus. Si asa, ignorand mesajul atat de facil pentru fiecare, prin Biblia care se poate citi chiar si on-line, uitam ca trebuie sa dam Cezarului (guvernarii) ce este conform legilor pamantesti si lui DUMNEZEU ceea ce ne cere EL:

"Au doară arderile de tot şi jertfele sunt tot aşa de plăcute Domnului, ca şi ascultarea glasului Domnului? Ascultarea este mai bună decât jertfa şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor. Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli." (Cartea întâia a Regilor cap.15)

O poveste gasita tot in paginile Sfintelor Scripturi prezinta intamplarea unui om al lui Dumnezeu care, neascultand de Acesta, a fost omorat de un leu. Tabloul care m-a pus pe ganduri, asa cum fiecare om "cu scaun la cap" ar trebui sa fie pus pe ganduri, este urmatorul: leul sta intre trupul celui omorat si magarul acestuia, viu, dar nu se atinge de nici unul.

Leul a ascultat de Dumnezeu si doar a omorat pe omul neascultator. 

De unde au plecat aceste ganduri?

Din continua dihonie nationala creata de "coabitarea pasnica" punctata de venalul caracteristic politicului mioritic, de minciunile sfruntate ale unui executiv in deriva si de vanitatea liderilor (de orice fel, natura, structura, grad si functie) care au uitat pentru ce si pentru cine au fost investiti cu functiile respective.

In tot acest tablou ne plangem ca nu ne merge bine, nu prosperam si ne ingropam tot mai mult in criza aceasta.

Dar oare noi, simplii cetateni, nu suntem vinovati cu nimic?

"Credinta fara fapte este moarta"

„Teoria si practica se influenteaza totdeauna reciproc, din faptele oamenilor se poate vedea ce gandesc, iar din parerile lor se poate spune de mai inainte ce vor face.“ - Johann W. von Goethe

Am gasit un citat cu talc pentru momentul care m-a determinat astazi sa postez, cel cu Premierul care afirma: "Eu zic să ne ocupăm de guvernare, rescrierea istoriei este treaba domnului Băsescu."

Nu ca as avea ceva cu Premierul. Mie, personal, mi se pare o personalitate pu-ternica, care stie ce vrea si isi urmeaza, cu succes, traiectoria pe care si-a ales-o si asumat-o.

Dar facand acea afirmatie in Saptamana Patimilor, nu pot uita ca dumnealui si guvernul pe care il conduce, face acelasi lucru pe care il ridiculizeaza: rescrie istorie. Adica continua ceva inceput de aproape douazeci si cinci de ani, fara nici o remuscare: pauperizarea continua a poporului care l-a sustinut si l-a propulsat acolo unde este ca sef al executivului. Si spun aceasta pentru ca nu pot uita PROMISIUNILE NEONORATE, modificarile fiscale tot mai apasatoare pentru marea masa a populatiei si a micilor intreprinzatori si, nu in ultimul rand, mentinerea si sustinerea avantajelor economico-financiare ale stipendiei politice (intre altele, am urmarit un serial interesant si instructiv despre "Oamenii care au modelat America". Interesant, pentru ca a prezentat modul in care marii oameni de afaceri americani au luptat si riscat pentru a-si mari averile si instructiv, deoarece si-au realizat vi-surile FARA AFACERI PAGUBOASE pentru STAT), chiar daca a facut publice acele salarii nesimtite ale unor persoane care, daca ar fi corecte si cinstite, ar refuza salarii de 188.000 lei/luna, in conditiile in care SITUATIA POPULATIEI este tot mai DEZASTROASA. 
Chiar ma intreb, ce au facut ACESTIA pentru ROMANIA ca sa merite acele salarii? Intrebare retorica, din moment ce Premierul, dupa alegeri, nu a clintit un deget pentru remedierea tuturor greselilor facute de guvernarea anterioara pe care o blameaza.

Si, pentru ca suntem la inceputul Saptamanii Patimilor, nu pot uita un episod din viata Mantuitorului pe care-l redau din Sfanta Scriptura, prin copy-paste, pentru a evidentia, tocmai, nevoia de A SE FACE CEVA CONCRET PENTRU IMPLINIREA REPARATIILOR PROMISE:

"Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"

Despre o sarbatoare

„Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.“ - Moliere

Nu mi-am propus sa redau, astazi, ceva ganduri depre morala, cu toate ca in conjunctura socio-politica actuala, cand Presedintele a intervenit, ca mediator ce este, pe e lege poate controversata, s-ar fi simtit nevoia. Nu de alta ci pentru ca in alte spete, cand se impunea aceeasi pozitie, domnia sa a tacut malc (amintesc doar modul anticonstitutional in care a promulgat Legea 263/2010. Alo, poate aude cineva!).

Pentru ca se intra in ultima saptamana a postului Pastelui, de fapt in Saptamana Patimilor, gandurile mele se indreapta spre nimicnicia umana care, de aproape DOUA MII de ani, nu s-a schimbat.

Maine, crestinatatea ortodoxa va sarbatorii, cu surle si trambite, Floriile iar mijloacele de comunicare se vor bloca la cate mesaje, cu urari de bine, se vor transmite  celor cu numele respective (intre altele, si eu am de facut cateva urari). Dar nu la acest moment din viata Mantuitorului ma gandesc. Adica la Intrarea in Ierusalim, adevaratul motiv care, in toate bisericile, va fi prezentat in diferite variante.

Nimicnicia umana la care ma gandesc se refera tocmai la acel moment, cand aproape toata Cetatea lui David Il ovationeaza pe Mantuitorul care intra triumfal calare pe un magarus pentru ca ulterior, aceeasi multime, sa-L condamne la moarte. Nu este socant?

Nu, pentru ca asa suntem noi, oamenii. Si cei mai mici, dar in special CEI MAI MARI in functie si putere. Acestia din urma sunt in stare sa uite tot ce au promis, au proclamat si falsat (caci altfel nu se poate numi minciuna practicata) si sa cantareasca, intotdeauna, lucrurile cu doua unitati de masura.

De aceea, intrand in aceasta Saptamana a Patimilor, m-am gandit ca este mai important sa lasam moralitatea "lupului in blana de oaie" si sa meditam mai mult la un adevar pe care, mai ales POLITICIENII SI LIDERII nostri il ignora: Cuvantul lui Dumnezeu care, in Sfanta Scriptura, ne spune:

"Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului."

si

"Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale."

Doua pasaje atat de actuale pentru mediul social, politic, cultural si spiritual in care noi, ca popor, ne ducem existenta, si cei mai mici SI CEI MAI MARI.


Sarbatori cu bine!

Absurdul ca caracteristica a conducatorilor nostri (sic)

"Pe o strada lunga-scurta,
Se ducea un om venind,
N-avea cap, dar avea burta
Si trecea bolborosind."

si

"De la beat carciuma viu,
Merg pe gard, de drum ma tiu,
Dau cu canii-n bolovani
Sa ma apar de dusmani."

Dupa ce am citit pe "site-ul meu" interventia de lehamite fata de "circul asta national kaki de doi bani" si dupa prea multa amareala nascuta din bramburea-la promisiunilor neonorate, via Premier&co, mi-am amintit de doua versificatii absurde, daca le analizezi, dar care pot spune mai mult decat s-ar putea inte-lege. Pentru cine vrea sa judece, sa analizeze, sa sintetizeze, sa concluzioneze.

Desi nu mai stiu cine le sunt autorii (despre una se vorbeste ca i-ar apartine chiar lui Eminescu) le-am redat, din memorie, deoarece mi se par relevante si edificatoare pentru "starea alesilor si numitilor" care, din nefericire, nu mai stiu care este "hais" si care este "cea", daca intelegem ca EI ne considera ca pe acel personaj din fabula, de mare actualitate, a lui G. Toparceanu, "Intrebare si raspuns" (desi pusa intr-o postare mai veche, o redau, prin copy-paste, din nou):

"Rumegand cocenii de pe langa jug,

  S-a-ntrebat odata boul de la plug:

  - Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,

  Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...

  L-a-ntrebarea asta, un prelung ecou

  I-a raspuns din slava:

  - Pentru ca esti bou..."

Dar nu numai pentru alesi si numiti sunt valabile cele doua stihuri de la inceput. Ele sunt caracteristice tuturor celor care, prin "balbe, mocegaiuri si noroi" au scos la suprafata incompetenta acunsa, mascata si disimulata printre conflictele de interese, dosare si apartenenta la cercuri oculte. Aceasta, inclusiv in mediul "circului kaki", sau albastru sau ... civil, cu grade militare. Pentru ca numai asa se poate explica continua bulibaseala a absurdului din acest sector unde statutul cadrului militar a fost minimalizat pana la ridiculizare, toata atentia fiind acordata unor calcule eronate care, din nefericire, nu se pot repa-ra din cauza "salariilor nesintite ale stipendiatilor puterii" si a afacerilor (ne)profitabile cu care ne-au blagoslovit aceeasi alesi si numiti, de aproape 25 ani. 

In aceste conditii poti sa nu te gandesti ca, de fapt, tara este condusa de niste reprezentanti si promotori ai absurdului? Caci gasesc, in toata debandada politica, in toate promisiunile electorale si in toata arta "mintitului frumos" a democratiei noastre originale, ca origine a raului, modul in care cele doua stihuri de inceput reprezinta O CARACTERISTICA A CARACTERULUI CONDUCATORILOR NOSTRI. Nu ca inteles ci ca mod de existenta.

Sarman personaj al fabulei lui Toparceanu!

Sarman popor dus in ratacire de un absurd ridicat la rang de virtute postde-cembrista! 

Sarmana apartenenta la o cultura si civilizatie crestina cand, in mod voit absurd, se ignora un mare avertisment (desi s-ar putea comenta ca a fost adresat in alta conjunctura si catre alt destinatar), atat de actual:

"Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta: Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la urmă ce veţi face?"

Nici o ... surpriza!

Candva, in ianuarie, in introducerea postarii redam cateva randuri preluate, prin copy-paste, din sursa redata la final.

duminică, 13 ianuarie 2013

Ganduri despre niste ... RANDURI

  „Ca urmare a aşezării geografice(;), a resurselor naturale, şi, mai ales(;), a celei mai mici densităţi (populaţionale n.n.) din Europa, România n-a fost niciodată stat absolut independent(;).

Indiferent care a fost; puterea tutelară s-a comportat la fel: agreând şi colaborând cu un anumit tip de Român şi ţinând la distanţă sau ordonând represiune pe alt tip de Român.

Tipul de Român repudiat de toate puterile tutelare este naţionalistul cu convingeri imposibil de corupt şi patriotul refractar la operaţii transacţionale.Aceste însuşiri de intelect şi de caracter sunt considerate a fi periculoase şi deci o vinovăţie cu care nu se colaborează şi care se pedepseşte dacă iese din anonimat.

Exact invers, tipul de Român agreat de toate puterile străine care au tutelat şi care au controlat România: fără convingeri politice, căldicel în comportament şi adaptabil în colaborări, cameleon în politică, tranzacţionist în afaceri(;), oportunist în relaţii şi, întotdeauna, de partea Puterii şi cu utilitate pentru Putere”.*

Şerban Milcoveanu

*Şerban Milcoveanu, Puterile tutelare şi exigenţele lor în

România, fragment din lucrarea: Gheorghe Vornica, Şerban

Milcoveanu, Andrei Justin Hossu şi Tatiana Perţ, Biopolitica

eminesciană, Editura Crater, Bucureşti, 2001, pag. 221    

Rasfoind presa on line, duminica, gasisem un material interesant care   se potrivea, ca o manusa, ultimului aliniat al introducerii respective, pe care-l subliniez astazi, ca sursa:

http://www.dcnews.ro/2013/04/basescu-secretar-general-nato-decizia-finala-in-aprilie-2014/

"O informație care circula sub formă de scenariu a fost confirmată de surse din mediul diplomatic, pentru DeCe News. În ultimele luni, în cancelariile occidentale a fost luată în discuție candidatura președintelui Traian Băsescula funcția de secretar-general NATO. Mandatul actualului secretar-general, Anders Fogh Rasmussen, se termină în august 2014, iar nominalizarea succesorului se anunță, de regulă, cu trei-patru luni mai devreme. Din informațiile noastre, Traian Băsescu se bucură atât de susținerea SUA, cât și a unor importante capitale europene. Alt nume care se vehiculează, în acest moment, este cel al președintelui Turciei, Abdullah Gül, dar acesta este cunoscut drept un critic al Vestului și al Israelului. În ciuda poziției strategice a Turciei și a dimensiunii sale militaro-economice, islamismul asociat lui Gül îl face pe acesta greu de acceptat de unii membri NATO. Disputa țării sale cu Grecia este un alt handicap în competiția pentru cel mai important post din sistemul internațional de apărare."

Spre surprinderea mea, astazi, incercand sa innod informatiile pentru a-mi exprima cateva ganduri, gasesc urmatoarea referire la speta in cauza (http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-dezminte-oficial-traian-basescu-nu-candideaza-ca-secretar-general-al-nato-299943.html), din care redau, tot prin copy-paste:

"Referitor la informaţiile vehiculate de presă în ultimele zile potrivit cărora preşedintele României, domnul Traian Băsescu, ar urma să candideze la funcţia de secretar-general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), purtătorul de cuvânt al preşedintelui României, domnul Bogdan Oprea, face următoarea precizare: '-nicio instituţie a statului român nu a făcut vreo astfel de propunere'", potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale remis România liberă.

Reacţia Preşedinţiei vine după ce site-ul de ştiri dcnews.ro a publicat o informaţie potrivit căreia Traian Băsescu şi Mircea Geoană ar fi posibili candidaţi la postul de Secretar General al NATO din 2014. Mai mult, dcnews.ro susţine chiar că "preşedintele Traian Băsescu ar urma să devină Secretar General al NATO din aprilie 2014 (...) Băsescu ar fi sprijinit de Statele Unite. În acest fel, s-ar explica şi existenţa Pactului de Coabitare cu Victor Ponta – Traian Băsescu ar vrea să demonstreze în străinătate că este un bun mediator".

Pentru ca mi s-a parut interesanta sublinierea din comunicatul Administratiei Prezidentiale, stau si ma intreb, cu umila mea pozitie de simplu cetatean:

DACA PROPUNEREA SI NUMIREA VA VENI TOCMAI DE LA CANCELARIILE la care face referire dcnews, in materialul specificat, tot aceeasi va fi reactia?

Dupa cum ne-a obisnuit, Presedintele este imprevizibil, atat in declaratii DAR MAI ALES in fapte. Si, dupa cum o zicala straveche spune ca NU IESE FUM FARA FOC, este putin probabil ca stirea respectiva, din dcnews, sa nu contina un sambure de adevar.

De aceea, cred ca supararea mare nu este stirea ca atare ci modul in care ea a ajuns publica. 

Adica, cum de-a transpirat? 

Pentru ca nu vreau sa fac nici o interpretare (cu toate ca cineva ar putea adeveri ca am avut, deja, o interpretare), vreau sa inchei postarea de astazi tot in consonanta cu ultimele postari. Caci, indiferent care va fi viitorul Presedintelui nostru, acum in exercitiu, o singura ceritudine ramane. Si aceasta se gaseste tot in Sfanta Scriptura care, intre altele, spune in Pildele lui Solomon (desi noi pretindem ca este un vechi proverb romanesc):

"Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el."

Mare motiv de meditatie, nu ?

Ganduri intre ... ganduri

"Oamenii cu suflete înguste sunt ca şi sticlele cu gât îngust: cu cât au mai puţin în ele cu-atât fac mai mult zgomot când le deşerţi."  - Alexander Pope (http://www.dicton.ro/citate/category/categorii/citate-despre-vanitate/)

Pe site-ul pe care-l urmaresc, inca, cel mai des s-a nascut furtuna.

Din ce?  Din minciuna, din nerealizari, din neampliniri, din sufocarea pricinuita de "gulerasul prea strans" sau din pura vanitate, atat de caracteristica firii umane, nu stiu?

Acum, ca nu sunt "inregimentat" al entitatii "in speta", cum nu ma voi inregimenta nici unei alteia, desi sunt curtat, as putea sa dau o explicatie la toata vanzoleala din ultima saptamana, incheiata cu rupturi, reprosuri si nu numai.

Ma opreste, insa, acea decizie de a-mi schimba "traiectoria gandurilor" cu 180 grade, asa cum am si afirmat, fapt pentru care redau, prin copy-paste, o intamplare cu talc, veche si nu prea luata in calcul (nici macar explicata).

"S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi!Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci? Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi! Dar şi smochinul a răspuns Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii? Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte paste noi! Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii? În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi! Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului." (sublinierea imi apartine)

De aproape un sfert de secol de "libertate si democratie originala" ne chinuim sa alegem si sa numim, corect, conducatori pe toate treptele de ierarhie ale puterii. Numai ca, ulterior acestei alegeri-numiri, ne dam seama ca am ales gresit. Ca-n povestea Vechiului Testament.

Din cauza aceasta avem toata aceasta "repetabila povara" de insuccesuri (sic), nerealizari, derapaje si regres.

Se doreste schimbarea in bine. Exista zbateri, exista resurse dar nu stiu cata vointa exista pentru a o face. Iar vointa este legata, strict, de oamenii care ar trebui sa lupte, indiferent de costuri, pentru realizarea acesteia. Acei oameni care, volens-nolens, ar trebui sa se insrie in tiparul modelului redat de poemul "DACA" (se gaseste intre primele postari ale mele).

Altfel, ramanem tributari citatului de inceput, ca sa nu ma raportez, iarasi si din nou la un text la fel de vechi care spune:

"Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi."

Dar astea sunt doar ganduri de simplu cetatean.

Meditatie la ...a treia porunca

"Faptele tale strigă la mine atât de tare încât nu mai pot să-ţi aud vorbele." - Ralph Waldo Emerson

Gandul de continuare, la ultimele doua postari, ma obliga sa raspund la o intrebare nerostita pana acum: si ce este cu asta?

Adica, in limbajul practicat pe culoarele cabinetelor si cancelariilor puterii, are vreo importanta faptul ca juramantul de investitura este facut fara nici un fel de discernamant? Doar traim intr-o tara laica, iar libertatea de constiinta este garantata.

Trecand peste faptul ca juramantul fals este pacat, Dex online il trateaza ca:

"SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n.(Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). 
Sursa: DEX '98 (1998)"
Cum nu sunt specialist in drept, am cautat si eu prin paginile online si am gasit ceva extrem de interesant pe Wikipedia, pasaj pe care-l redau prin copy-paste (doar ca exemplu):
"Sperjur (din latină periúrium) este faptul de a călca jurământul, de a nesocoti un jurământ sau de face un jurământ fals.

Cu aceeași denumire se desemnează și persoana care își calcă jurământul sau care face un jurământ fals în fața justiției, faptă care este pedepsită de lege. 

Având în vedere că în România, persoana citată ca martor are obligația de a depune jurământul cu formula "Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu, așa să-mi ajute Dumnezeu", după care judecătorul îi va pune în vedere că mărturia mincinoasă se pedepsește, sperjurul, existent în codurile penale din alte țări, este asimilat în codul penal românesc cu mărturia mincinoasă, prevăzută la art. 260 Cod penal: Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Judecata spetei poate fi foarte simpla: se ia fiecare fraza a juramintelor de investitura, se analizeaza sintactic, morfologic si constitutional si se poate vedea daca ce este scris, cu subiect si predicat, s-a respectat sau nu. Apoi, pe baza semnaturii juratului si a activitatii sale concrete se poate concluziona daca respectivul este un om de onoare si cu constiinta, si-a tinut cuvantul si a indeplinit juramantul sau ... viceversa (asta daca nu s-a exprimat cu formula religioasa).

In acest caz multele pricini de critica, opozitie sau revolta nici nu ar mai exista. Cum, la fel, nu ar mai fi existat toate nostalgiile dupa timpurile trecute dar nici toate minciunile actuale, mizeriile facute poporului si ridiculizarea celor care duc greul. In acelsi timp s-ar fi inteles, de catre imbogatitii de conjunctura, cat de greu se face, totusi, primul milion de euro samd.

Asta in pur spirit laic, fara ca o anumita biserica sa se bata cu pumnul in piept pentru anume situatii spirituale specifice. Fara conotatii divine.

Dar daca Dumnezeu exista cu adevarat? Ce poate insemna nerespectarea unui juramant care se incheie asa cum l-am subliniat ieri?

Nu vreau sa intru in analiza si teologia pacatului. Un cler care ar trebui sa se implice mai mult in aceasta problema a alesilor si numitilor pastoriti, inclusiv pentru consilierea cancelariilor si inclusiv din mediul relational, ar trebui si trebuie sa o faca, nu doar pentru cei simpli si, oricum, batjocoriti de cei de sus.

Vreau sa spun ca, daca ne socotim si declaram crestini si responsabili cu spiritualitatea noastra, NU AVEM VOIE SA NE BATEM JOC DE NUMELE LUI DUMNEZEU, asa cum spune Sfanta Scriptura, in cele ZECE PORUNCI:

"Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui."

Sau, privind la invataturile Mantuitorului sa meditam la acestea:

"Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este."

Nu cred ca mai trebuie adaugat ceva.

Doar sa cerem iertare pentru ignoranta si aroganta noastra.

Meditatii in acelasi ... REGISTRU

Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.  - “Blaise Pascal, citat despre Dumnezeu”
                         (http://www.citatecelebre.eu/ro/citate/detalii-citat/daca-dumnezeu-nu-exista-nu-pierzi-nimic)

Poate parea socant pentru unii continuarea unui gand inceput la ultima postare. Totusi, daca "stam stramb si judecam drept", nu este asa. Si motivez acest gand prin doua articole de lege.

Statutul senatorilor si deputatilor prevede la art 3, juramantul:

"(1) După constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, fiecare deputat şi fiecare senator depune în faţa plenului Camerei din care face parte, întrunită în şedinţă solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor:

    "Jur credinţă patriei mele România;

    Jur să respect Constituţia şi legile ţării;

    Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României;

    Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor;

    Aşa să mă ajute Dumnezeu"

 (2) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, care se înlocuieşte cu formula:

    "Jur pe onoare şi conştiinţă"

    şi aceasta prefaţează jurământul."

Constitutia prevede la art. 82, atat pentru Presedinte cat si pentru membri Guvernulu, urmatorul juramant:
"(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!."

Traim intr-o tara majoritar crestina (intr-o proportie de peste 95 procente), unde Biserica se afla printre primele locuri de incredere. Cu siguranta alesii si numitii, de orice confesiune crestina, care au jurat dupa tiparul cu formula religioasa, au un duhovnic (sau confesor spiritual) care sa-i indrume pe drumul credintei. Sau ar fi trebuit sa aiba. Cert este ca din toata activitatea acestora, indiferent de timpul post-decembrist aflat la putere, nu s-a intrevazut vreo remuscare ca urmare a neindeplinirii acelui juramant depus. Nu ca ar fi vreo problema.
Ca unii s-au declarat liber-cugetatori, este de la sine inteles ca nu puteau sa jure pe onoare si constiinta, atata timp cat NUAMI PARLAMENTARILOR li s-a oferit o atare varianta. Dar nici nu asta este problema.

Problema este ca, declarandu-se crestini, cu toate ca DOAR DE SARBATORI isi aduc aminte de religie si practicile traditionale, cei in cauza uita ca apartenenta la aceasta credinta implica, fara echivoc, asa cum spune Sfanta Scriptura sau Biblia, 
IUBIREA LUI DUMNEZEU SI A CUVANTULUI SAU.

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.", asa ii invata Mantuitorul pe cei care Il urmeaza sau vor sa-L urmeze.

De peste 20 de ani de democratie originala, dragostea de Dumnezeu si de aproape nu i-a facut mai buni, mai corecti sau mai credinciosi pe nici unul dintre cei INVESTITI CU PUTERE (legislativa, executiva sau judecatoreasca). O mentioneaza nu numai media ci si societatea, in ansamblul distrugator al realitatii cotidiene la care a fost obligata sa existe post-decembriest (nu am spus post-comunist din motive foarte obiective).

Pe unul din site-urile unde se gaseste Biblia online este redat un pasaj dintr-o Sfanta Evanghelie:
"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."

Cred ca toate aceste pasaje, ca si multe altele, merita o meditatie aparte din partea alesilor si numitilor nostri, de orice grad, functie sau pozitie ierarhica mai ales acum cand se apropie una din cele mai mari sarbatori ale crestinatatii. Poate anul acesta vor schimba ceva IN BINE in viata lor.

Asa sa-i ajute Dumnezeu! 


                                                                                       

Un alt(fel) de gand

"Omul nu este nici înger, nici jivină, iar nenorocirea face că cine vrea să zămislească îngerul, zămisleşte jivina." - Blaise Pascal

"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! 

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.

 El este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc. El prosperă în tot ceea ce face!

Cei răi însă nu sunt aşa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt.

De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi. 

Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi; calea celor răi însă duce la pieire."                                                                         

Asa spune primul din Psalmii gasiti in incercarea de a cugeta despre altceva decat despre mizeria politica cotidiana, care ne obliga la o prostitutie pe care nimeni, dintre cei indriduiti la noi, nu o infiereaza. 

Daca in multe locuri si multe randuri politica a fost comparata cu acea persoana care practica "cea mai veche meserie din lume", dulcele plai mioritic nu putea fi cu nimic mai prejos caci, nu-i asa, "obrazul subtire in acordare cu lumea se mentine".
Nu mai mira, astfel, pe nimeni lipsa de consecventa, minciuna, tradarea si toate relele si racilele care caracterizeaza MAJORITATEA POLITICIENILOR SI FUNCTIONARILOR NOSTRI PUBLICI, de la cel mai inalt nivel si pana la cel mai de jos. Interesant, insa, la acestia este ca fiecare, PE SCAUNUL SI FUNCTIA LUI, la investire, numire sau ungere, inainte de a semna documentul respectiv, a facut un gest care, cu siguranta, nu a fost analizat in profunzimea lui: A JURAT CU MANA PE BIBLIE sau SFANTA SCRIPTURA.

Tocmai de aceea m-am gandit sa redau acest psalm care ar trebui sa-i puna pe  ganduri pe alesii si numitii nostri, in conditiile in care aproape toti din cei in cauza ignora cele trei NU-uri. Asa s-a ajuns ca destinele noastre sunt conduse de cei care SE DUC la sfatul celor rai, SE OPRESC pe calea pacatosilor - bine definita de Cartea Sfanta pe care ei tocmai au jurat si STAU pe scaunul batjocoritorilor. Media este plina de exemple de astfel de "fericiti" care au nefericit si nefericesc un intreg popor. 

Nu ca ar fi mare lucru daca s-ar opri si ar medita, mai mult, la semnificatia gestului lor de la investitura sau, macar, ar dori sa invete. Dar cugetarea lui B. Pascal spune mai mult decat as putea eu exprima, subliniind adevarul fundamental ca OMUL ESTE LUP PENTRU OM. 

De unde, atunci, rezolvarea marilor probleme cu care ne-a lovit aceasta criza nascuta, tocmai, din ignorarea Adevarului, redat chiar si prin acest Psalm 1 ?

180 grade

“Teme-te mai putin , spera mai mult; mananca mai putin , mesteca mai mult; vaieta-te mai putin , respira mai mult; vorbeste mai putin , spune mai mult; iubeste mai mult si toate lucrurile bune vor fi ale tale.”

Proverb Suedez

Gandurile de fata vor fi, cu siguranta, mai amestecate si mai diferite decat cele exprimate pana acum. Chiar am stat si m-am gandit daca merita sa le mai postez sau nu, aceasta dupa ce am inteles cat de usor este sa fii sau sa nu fii.

Conjunctura socio-politica in care suntem obligati sa ne consumam viata, asta (ca sa-l parafrazez pe "celebrul lansator") pentru ca "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul", a devenit mai mult decat o "gaura neagra" care, fatidic, ne inghite visele, aspiratiile si nazuintele de a trai civilizat. In acelasi timp tot acolo sunt aruncate promisiunile politice bune de prostit in campania electora-la sau cele postelectorale, dar devenite incomode pentru cei ajunsi la putere.

Spre vartejul atractiei acesteia se indreapta caracterele celor fara caracter, distrugatoarele personalitati accentuate care conduc destinele acestei natiuni, aducandu-ne aminte ca pentru cetateanul de rand toata aceasta stare in care este obligat sa traiasca se poate numi, simplu, EPOCA ILUZIILOR PIERDUTE.

Inceputa in acel decembrie sangeros (singurul, de altfel, din tot sud-estul Europei), continuata cu acel "... si cu voia dvs, ultimul pe lista..." si cu promisiunea de a nu se infiinta un partid din "emanatia postdecembrista", continuata prin neputinta excluderii "tradarii sistemului" si desavarsita de bat-jocoritoare dominatie a grobianismului si parvenitismului de tip "sa traiti bine", epoca aceasta ne arata adevaratul stadiu la care am ajuns, dupa cei peste 20 de ani de democratie originala: o involutie existentiala marcata de alienarea noastra, principiala, traditionala si, nu in ultimul rand, spirituala. Exemple se intalnesc in fiecare secunda, in toate sferele si zonele de interes, in toata bala-careala politica si nu numai, in totul nostrului tot.

De fapt gandurile mele, poate confuze si inconsistente astazi, la aceasta stare s-au oprit: alienarea spirituala. De ce?

Pentru ca traind intr-un spatiu si o cultura crestina si placandu-ne sa afirmam ca suntem crestini de mai bine de 2000 de ani, de fapt suntem mai mult decat straini in tot ceea ce intreprindem in acest domeniu. Sau, mai bine zis, inovam si improvizam.

Ma gandesc, mai ales, in aceste zile la post. Parintii nostri spirituali si batranii nostri ne invata cum si de ce sa postim, mai ales material, fizic. Media este plina de retete, specialistii ne ajuta sa ne orien-tam spre ce este mai bun si mai "primit" pentru post.

In acelasi timp scandalurile, de toate felurile, se tin lant. Minciuna este la ea acasa ca si tradarile, sperjurul, ambitiile vanitoase samd, de la cel mai inalt nivel socio-politic si terminand cu familiile distruse de o alta libertate prost inteleasa si implementata in societate.

Ce spune Cartea Sfanta, insa?

Cartea Isaia ne spune: "Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. "

Cu toate conexiunile care pot fi facute, pentru cel care, intr-adevar, doreste sa cunoasca adevarul.

Legat de adevaratul post, ma gandesc si la caracterul si personalitatea umana, atat de bine surprinse tot de aceasta Carte Sfanta dar ignorate de vanitatea asa-ziselor VIP-uri ajunse, vremelnic, in functii importante ale statului.

"Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. In inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.

Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Sau:

ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău, martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi." - Proverbe Aceasta stare este caracteristica si lunii curente cand, asa cum trebuie, multe categorii socio-profesionale continua lupta pentru drepturile si libertatile furate de cel ce s-a vrut "mai egal intre egali", dar fara nici o conotatie spirituala. Pacat ca unii dintre reprezentantii acestor catogorii nu au dat dovada de inte-leciune, inca de la originile conflictului si au cazut in plasa intinsa de nevoia "respectarii cerintelor FMI" (nu vreau sa mai amintesc ganduri lasate in posta-rile mai vechi care, oricum, nu mai au contribuit la nimic altceva decat la o amara deceptie). Dar pentru ca se vorbeste de unitate si chemare la unitate, de exemplul celui care a avut curajul sa infrunte un sistem si a fost "ejectat" din armata fara nici o reparatie, ma gandesc unde este coeziunea si indestructibilitatea acelei forte care a facut posibile schimbarile din anul trecut? S-au disipat in multiple tabe-re si sfere de interes, asa cum au dictat interesele materiale mai noi sau mai vechi din domeniul pensiilor. Ca este asa o dovedeste constanta referire la aparitia unei noi legi a pensiilor militare cand cea veche, Legea 164/2001, perfect valabila si adaptata norme-lor UE, ar fi trebuit imediat repusa in drepturi, dupa modul ilicit si oneros prin care a fost abrogata de neconstitutionala lege 263 votata conform "artimeticii pdl-iste". Cum, insa, nu sunt "inregimentat" intr-un sindicat, nu pot face nici un alt co-mentariu decat ca "fiecare pasare pe limba ei piere", realitate care va avea urmari cat de curand, dupa umila mea parere. Si ar mai fi multe alte ganduri pe care le am, dar ma opresc. Asa cum mi-am intitulat astazi postarea, spun si eu ca intr-un vechi cantec al nemuritorilor de la "Phoenix" :"de maine foaia voi intoarce". Cu 180 grade. Voi lasa POLITICUL = MIZERIA umana sa-si urmeze cursul, eu cautandu-mi mai multa liniste sufleteasca, spirituala, introspecta. De doua zile am inceput un tratament preventiv.