vineri, 19 aprilie 2013

Meditatie la ...a treia porunca

"Faptele tale strigă la mine atât de tare încât nu mai pot să-ţi aud vorbele." - Ralph Waldo Emerson

Gandul de continuare, la ultimele doua postari, ma obliga sa raspund la o intrebare nerostita pana acum: si ce este cu asta?

Adica, in limbajul practicat pe culoarele cabinetelor si cancelariilor puterii, are vreo importanta faptul ca juramantul de investitura este facut fara nici un fel de discernamant? Doar traim intr-o tara laica, iar libertatea de constiinta este garantata.

Trecand peste faptul ca juramantul fals este pacat, Dex online il trateaza ca:

"SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n.(Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). 
Sursa: DEX '98 (1998)"
Cum nu sunt specialist in drept, am cautat si eu prin paginile online si am gasit ceva extrem de interesant pe Wikipedia, pasaj pe care-l redau prin copy-paste (doar ca exemplu):
"Sperjur (din latină periúrium) este faptul de a călca jurământul, de a nesocoti un jurământ sau de face un jurământ fals.
Cu aceeași denumire se desemnează și persoana care își calcă jurământul sau care face un jurământ fals în fața justiției, faptă care este pedepsită de lege. 
Având în vedere că în România, persoana citată ca martor are obligația de a depune jurământul cu formula "Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu, așa să-mi ajute Dumnezeu", după care judecătorul îi va pune în vedere că mărturia mincinoasă se pedepsește, sperjurul, existent în codurile penale din alte țări, este asimilat în codul penal românesc cu mărturia mincinoasă, prevăzută la art. 260 Cod penal: Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Judecata spetei poate fi foarte simpla: se ia fiecare fraza a juramintelor de investitura, se analizeaza sintactic, morfologic si constitutional si se poate vedea daca ce este scris, cu subiect si predicat, s-a respectat sau nu. Apoi, pe baza semnaturii juratului si a activitatii sale concrete se poate concluziona daca respectivul este un om de onoare si cu constiinta, si-a tinut cuvantul si a indeplinit juramantul sau ... viceversa (asta daca nu s-a exprimat cu formula religioasa).
In acest caz multele pricini de critica, opozitie sau revolta nici nu ar mai exista. Cum, la fel, nu ar mai fi existat toate nostalgiile dupa timpurile trecute dar nici toate minciunile actuale, mizeriile facute poporului si ridiculizarea celor care duc greul. In acelsi timp s-ar fi inteles, de catre imbogatitii de conjunctura, cat de greu se face, totusi, primul milion de euro samd.
Asta in pur spirit laic, fara ca o anumita biserica sa se bata cu pumnul in piept pentru anume situatii spirituale specifice. Fara conotatii divine.

Dar daca Dumnezeu exista cu adevarat? Ce poate insemna nerespectarea unui juramant care se incheie asa cum l-am subliniat ieri?

Nu vreau sa intru in analiza si teologia pacatului. Un cler care ar trebui sa se implice mai mult in aceasta problema a alesilor si numitilor pastoriti, inclusiv pentru consilierea cancelariilor si inclusiv din mediul relational, ar trebui si trebuie sa o faca, nu doar pentru cei simpli si, oricum, batjocoriti de cei de sus.

Vreau sa spun ca, daca ne socotim si declaram crestini si responsabili cu spiritualitatea noastra, NU AVEM VOIE SA NE BATEM JOC DE NUMELE LUI DUMNEZEU, asa cum spune Sfanta Scriptura, in cele ZECE PORUNCI:
"Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui."
Sau, privind la invataturile Mantuitorului sa meditam la acestea:
"Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este."

Nu cred ca mai trebuie adaugat ceva.
Doar sa cerem iertare pentru ignoranta si aroganta noastra.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu