Despre o sarbatoare

„Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.“ - Moliere

Nu mi-am propus sa redau, astazi, ceva ganduri depre morala, cu toate ca in conjunctura socio-politica actuala, cand Presedintele a intervenit, ca mediator ce este, pe e lege poate controversata, s-ar fi simtit nevoia. Nu de alta ci pentru ca in alte spete, cand se impunea aceeasi pozitie, domnia sa a tacut malc (amintesc doar modul anticonstitutional in care a promulgat Legea 263/2010. Alo, poate aude cineva!).

Pentru ca se intra in ultima saptamana a postului Pastelui, de fapt in Saptamana Patimilor, gandurile mele se indreapta spre nimicnicia umana care, de aproape DOUA MII de ani, nu s-a schimbat.

Maine, crestinatatea ortodoxa va sarbatorii, cu surle si trambite, Floriile iar mijloacele de comunicare se vor bloca la cate mesaje, cu urari de bine, se vor transmite  celor cu numele respective (intre altele, si eu am de facut cateva urari). Dar nu la acest moment din viata Mantuitorului ma gandesc. Adica la Intrarea in Ierusalim, adevaratul motiv care, in toate bisericile, va fi prezentat in diferite variante.

Nimicnicia umana la care ma gandesc se refera tocmai la acel moment, cand aproape toata Cetatea lui David Il ovationeaza pe Mantuitorul care intra triumfal calare pe un magarus pentru ca ulterior, aceeasi multime, sa-L condamne la moarte. Nu este socant?

Nu, pentru ca asa suntem noi, oamenii. Si cei mai mici, dar in special CEI MAI MARI in functie si putere. Acestia din urma sunt in stare sa uite tot ce au promis, au proclamat si falsat (caci altfel nu se poate numi minciuna practicata) si sa cantareasca, intotdeauna, lucrurile cu doua unitati de masura.

De aceea, intrand in aceasta Saptamana a Patimilor, m-am gandit ca este mai important sa lasam moralitatea "lupului in blana de oaie" si sa meditam mai mult la un adevar pe care, mai ales POLITICIENII SI LIDERII nostri il ignora: Cuvantul lui Dumnezeu care, in Sfanta Scriptura, ne spune:

"Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului."

si

"Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale."

Doua pasaje atat de actuale pentru mediul social, politic, cultural si spiritual in care noi, ca popor, ne ducem existenta, si cei mai mici SI CEI MAI MARI.


Sarbatori cu bine!