180 grade

“Teme-te mai putin , spera mai mult; mananca mai putin , mesteca mai mult; vaieta-te mai putin , respira mai mult; vorbeste mai putin , spune mai mult; iubeste mai mult si toate lucrurile bune vor fi ale tale.”

Proverb Suedez

Gandurile de fata vor fi, cu siguranta, mai amestecate si mai diferite decat cele exprimate pana acum. Chiar am stat si m-am gandit daca merita sa le mai postez sau nu, aceasta dupa ce am inteles cat de usor este sa fii sau sa nu fii.

Conjunctura socio-politica in care suntem obligati sa ne consumam viata, asta (ca sa-l parafrazez pe "celebrul lansator") pentru ca "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul", a devenit mai mult decat o "gaura neagra" care, fatidic, ne inghite visele, aspiratiile si nazuintele de a trai civilizat. In acelasi timp tot acolo sunt aruncate promisiunile politice bune de prostit in campania electora-la sau cele postelectorale, dar devenite incomode pentru cei ajunsi la putere.

Spre vartejul atractiei acesteia se indreapta caracterele celor fara caracter, distrugatoarele personalitati accentuate care conduc destinele acestei natiuni, aducandu-ne aminte ca pentru cetateanul de rand toata aceasta stare in care este obligat sa traiasca se poate numi, simplu, EPOCA ILUZIILOR PIERDUTE.

Inceputa in acel decembrie sangeros (singurul, de altfel, din tot sud-estul Europei), continuata cu acel "... si cu voia dvs, ultimul pe lista..." si cu promisiunea de a nu se infiinta un partid din "emanatia postdecembrista", continuata prin neputinta excluderii "tradarii sistemului" si desavarsita de bat-jocoritoare dominatie a grobianismului si parvenitismului de tip "sa traiti bine", epoca aceasta ne arata adevaratul stadiu la care am ajuns, dupa cei peste 20 de ani de democratie originala: o involutie existentiala marcata de alienarea noastra, principiala, traditionala si, nu in ultimul rand, spirituala. Exemple se intalnesc in fiecare secunda, in toate sferele si zonele de interes, in toata bala-careala politica si nu numai, in totul nostrului tot.

De fapt gandurile mele, poate confuze si inconsistente astazi, la aceasta stare s-au oprit: alienarea spirituala. De ce?

Pentru ca traind intr-un spatiu si o cultura crestina si placandu-ne sa afirmam ca suntem crestini de mai bine de 2000 de ani, de fapt suntem mai mult decat straini in tot ceea ce intreprindem in acest domeniu. Sau, mai bine zis, inovam si improvizam.

Ma gandesc, mai ales, in aceste zile la post. Parintii nostri spirituali si batranii nostri ne invata cum si de ce sa postim, mai ales material, fizic. Media este plina de retete, specialistii ne ajuta sa ne orien-tam spre ce este mai bun si mai "primit" pentru post.

In acelasi timp scandalurile, de toate felurile, se tin lant. Minciuna este la ea acasa ca si tradarile, sperjurul, ambitiile vanitoase samd, de la cel mai inalt nivel socio-politic si terminand cu familiile distruse de o alta libertate prost inteleasa si implementata in societate.

Ce spune Cartea Sfanta, insa?

Cartea Isaia ne spune: "Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. "

Cu toate conexiunile care pot fi facute, pentru cel care, intr-adevar, doreste sa cunoasca adevarul.

Legat de adevaratul post, ma gandesc si la caracterul si personalitatea umana, atat de bine surprinse tot de aceasta Carte Sfanta dar ignorate de vanitatea asa-ziselor VIP-uri ajunse, vremelnic, in functii importante ale statului.

"Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. In inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.

Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Sau:

ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău, martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi." - Proverbe Aceasta stare este caracteristica si lunii curente cand, asa cum trebuie, multe categorii socio-profesionale continua lupta pentru drepturile si libertatile furate de cel ce s-a vrut "mai egal intre egali", dar fara nici o conotatie spirituala. Pacat ca unii dintre reprezentantii acestor catogorii nu au dat dovada de inte-leciune, inca de la originile conflictului si au cazut in plasa intinsa de nevoia "respectarii cerintelor FMI" (nu vreau sa mai amintesc ganduri lasate in posta-rile mai vechi care, oricum, nu mai au contribuit la nimic altceva decat la o amara deceptie). Dar pentru ca se vorbeste de unitate si chemare la unitate, de exemplul celui care a avut curajul sa infrunte un sistem si a fost "ejectat" din armata fara nici o reparatie, ma gandesc unde este coeziunea si indestructibilitatea acelei forte care a facut posibile schimbarile din anul trecut? S-au disipat in multiple tabe-re si sfere de interes, asa cum au dictat interesele materiale mai noi sau mai vechi din domeniul pensiilor. Ca este asa o dovedeste constanta referire la aparitia unei noi legi a pensiilor militare cand cea veche, Legea 164/2001, perfect valabila si adaptata norme-lor UE, ar fi trebuit imediat repusa in drepturi, dupa modul ilicit si oneros prin care a fost abrogata de neconstitutionala lege 263 votata conform "artimeticii pdl-iste". Cum, insa, nu sunt "inregimentat" intr-un sindicat, nu pot face nici un alt co-mentariu decat ca "fiecare pasare pe limba ei piere", realitate care va avea urmari cat de curand, dupa umila mea parere. Si ar mai fi multe alte ganduri pe care le am, dar ma opresc. Asa cum mi-am intitulat astazi postarea, spun si eu ca intr-un vechi cantec al nemuritorilor de la "Phoenix" :"de maine foaia voi intoarce". Cu 180 grade. Voi lasa POLITICUL = MIZERIA umana sa-si urmeze cursul, eu cautandu-mi mai multa liniste sufleteasca, spirituala, introspecta. De doua zile am inceput un tratament preventiv.