Se ducea un om venind,
N-avea cap, dar avea burta
Si trecea bolborosind."
si
"De la beat carciuma viu,
Merg pe gard, de drum ma tiu,
Dau cu canii-n bolovani
Sa ma apar de dusmani."
Dupa ce am citit pe "site-ul meu" interventia de lehamite fata de "circul asta national kaki de doi bani" si dupa prea multa amareala nascuta din bramburea-la promisiunilor neonorate, via Premier&co, mi-am amintit de doua versificatii absurde, daca le analizezi, dar care pot spune mai mult decat s-ar putea inte-lege. Pentru cine vrea sa judece, sa analizeze, sa sintetizeze, sa concluzioneze.
Desi nu mai stiu cine le sunt autorii (despre una se vorbeste ca i-ar apartine chiar lui Eminescu) le-am redat, din memorie, deoarece mi se par relevante si edificatoare pentru "starea alesilor si numitilor" care, din nefericire, nu mai stiu care este "hais" si care este "cea", daca intelegem ca EI ne considera ca pe acel personaj din fabula, de mare actualitate, a lui G. Toparceanu, "Intrebare si raspuns" (desi pusa intr-o postare mai veche, o redau, prin copy-paste, din nou):
"Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:
- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...
L-a-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
- Pentru ca esti bou..."
Dar nu numai pentru alesi si numiti sunt valabile cele doua stihuri de la inceput. Ele sunt caracteristice tuturor celor care, prin "balbe, mocegaiuri si noroi" au scos la suprafata incompetenta acunsa, mascata si disimulata printre conflictele de interese, dosare si apartenenta la cercuri oculte. Aceasta, inclusiv in mediul "circului kaki", sau albastru sau ... civil, cu grade militare. Pentru ca numai asa se poate explica continua bulibaseala a absurdului din acest sector unde statutul cadrului militar a fost minimalizat pana la ridiculizare, toata atentia fiind acordata unor calcule eronate care, din nefericire, nu se pot repa-ra din cauza "salariilor nesintite ale stipendiatilor puterii" si a afacerilor (ne)profitabile cu care ne-au blagoslovit aceeasi alesi si numiti, de aproape 25 ani.
In aceste conditii poti sa nu te gandesti ca, de fapt, tara este condusa de niste reprezentanti si promotori ai absurdului? Caci gasesc, in toata debandada politica, in toate promisiunile electorale si in toata arta "mintitului frumos" a democratiei noastre originale, ca origine a raului, modul in care cele doua stihuri de inceput reprezinta O CARACTERISTICA A CARACTERULUI CONDUCATORILOR NOSTRI. Nu ca inteles ci ca mod de existenta.
Sarman personaj al fabulei lui Toparceanu!
Sarman popor dus in ratacire de un absurd ridicat la rang de virtute postde-cembrista!
Sarmana apartenenta la o cultura si civilizatie crestina cand, in mod voit absurd, se ignora un mare avertisment (desi s-ar putea comenta ca a fost adresat in alta conjunctura si catre alt destinatar), atat de actual:
"Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta: Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la urmă ce veţi face?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu