Despre ... decizii

Astazi, dupa stirea care a indoliat din nou tara m-am gandit ca toate analizele si calculele sunt tardive atata timp cat in acest conflict, purtat la mii de kilometri de casa, se uita un lucru despre care, cu ani in urma circula un banc:

"Stiti ca si rusii au facut un film cu Stan si Bran? Doar ca se numeste "Afgan i (si, in slavona) Stan"!"

Si, din cate imi amintesc, sovieticii au trebuit sa se retraga, dupa "plata" unui greu tribut.

Nu sunt eu indreptatit sa judec ce si cum trebuie sa ne facem datoria fata de aliatii si partenerii nostri. Cunosc, insa, familii care au pierdut pe cineva drag in acest tip de "interventie" si se intreba daca toate acestea chiar sunt necesare, mai ales dupa "incendiile" izbucnite din prea multa dragoste pentru "implementarea democratiei", ca in cazul sensibil al "scenei islamice".

De aceea astazi mi-am adus aminte de un moment de cumpana din viata unui important personaj al istoriei care, recunoscandu-si greseala, a lasat un minunat model de autocercetare si autoevaluare (daca-i pot spune asa),

http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi32:

"1.Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată, de cel al cărui păcat este acoperit!
2 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina şi în duhul căruia nu există înşelăciune!
3 Când tăceam, mi se uscau oasele din pricina gemetelor mele necurmate.
4 Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune văratică. Sela
5 Atunci mi-am mărturisit păcatul şi nu Ţi-am ascuns vina mea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului nelegiuirile!“, şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul. Sela.
6 De aceea fiecare credincios să Ţi se roage la timpul potrivit, iar când apele vor fi mari, pe el nu-l vor atinge.
7 Tu eşti un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire! Sela
8 „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui şi ochiul Meu va veghea asupra ta.
9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr fără discernământ, care numai strunit cu un frâu şi cu o zăbală se apropie de tine!“
10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat de îndurare.
11 Bucuraţi-vă în Domnul, înveseliţi-vă, voi, cei drepţi! Strigaţi de bucurie, toţi cei cu inima cinstită!"

Caci, cu siguranta acolo ca si aici, autocercetarea si autoevaluare valoreaza mai mult decat toti banii, cand viata este in pericol. Atat pentru cei mai mari cat si pentru cei mai mici. Ca si deciziile care trebuie luate.

Dumnezeu sa-i odihneasca!

Despre ... o alta lectie

"Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!" - Psalmul 90.12

Relevant sau nu, ieri am urmarit un episod dintr-un documentar fascinant si, in acelasi timp, tulburator intitulat "China, triumf si indoiala". 

Multe intrebari mi-au aparut si ar trebui sa apara pentru orice analist de buna credinta si, in primul rand, pentru toti cei indriduiti cu realizarea, pe dulcele nostru plai carpatin, a ceea ce visam cu totii de aproape 25 de ani, un trai decent.

Dar nu la filmul in sine m-am gandit atunci cand m-am asezat in fata "utilajului" ci la o lectie pe care, din nefericire, o tot ratam de tot atatia ani de "democratie originala romaneasca", lectia redevenirii noastre nationale, a renasterii ca popor liber, independent si suveran.

Caci finalul filmului asta mi-a lasat intiparit in minte: trecand peste toate problemele trecute si prezente, chinezii sunt in stare ca la ora 4 dimineata sa fie prezenti, in numar cat un procent din populatia tarii, in Piata Tian An Men pentru a asista la festivitatea inaltarii drapelului national. Iar marea majoritate a spectatorilor sunt tineri. Un nationalism juvenil fara precedent.

Nu spun ca nu avem si noi "falitii nostri" si nationalismul nostru, juvenil sau nu.

Dar lectia pe care mi-a transmis-o documentarul chiar m-a pus pe ganduri. Pentru ca esenta ei nu in aceasta scena consta ci in ceea ce, prezentat in intreg, arata cum guvernantii si conducerea, comuniste nu imperialiste, si-au dat seama ca doar prin dezvoltare economica vor putea tine sub control si satisface, cat de cat, atata imensitate populara, saraca si exploatata de un numar mic de "baieti destepti" de-ai lor (fiecare cu uscaturile lor). Iar dezvoltarea economica si-au propus sa o realizeze prin expansiune economica si nu numai. Dar atentie, doar dupa tiparul lor, munca multa si bani putini.

Ar mai fi multe de spus pe marginea acestui serial, dar ma opresc.

Nu din cauza asemanarii frapante dintre noi si o tara unde tocmai chinezii au investit cateva miliarde bune de dolari ci, mai ales, din cauza de ... solutie.

Pentru ca, de aproape 25 de ani, tot bajbaim intr-un intuneric care nu se mai termina cautand "luminita de la capatul tunelului" dar adancindu-ne tot mai mult in el.

O fi de vina faptul ca nu am invatat nimic din istorie? 

Sau poate din cauza "maturitatii" conducatorilor nostri care sunt prea plini de ei pentru a mai invata de la altii?

Oricum ar fi, pe dulcele nostru plai carpatin se demonstreaza ca greu se poate gasi o inima inteleapta.

Despre ... constiinta

„Nu putem rezolva problemele folosind același tip de gândire pe care l-am folosit atunci când le-am creat.” — Albert Einstein

In incalcita poveste a "traseului" nostru prin  si spre democratie am gasit astazi cateva subiecte "fierbinti" care mi-au dat, cu adevarat, de gandit. Insa, cu toata mediatizarea celor doua spete "cap de afis", un refuz de nejustificat (cu toate ca, dupa cum i se facea "istoricul", vinovat este cel care, "lovind cainele, nu a tinut cont de cel care-l tinea in lesa") si o pronuntare la cel mai inalt nivel, nu acestea mi-au captat interesul ci, din nefericire pentru noi ca natie si pentru institutiile indreptatite sa ne apere existenta, recent evaluate sau in prag de, o prezentare a unei viitoare analize vizand "Academia de evaziune".

Concret, se spunea in stire, un institut de importanta strategica se va desfiinta dupa 80 de ani de activitate in timp ce pagubele produse in domeniu sunt de 1 miliard de euro pe an, evaziunea ajungand la 5 miliarde.

Nu mi-as fi facut probleme cu toata aceasta noua "dezvaluire" de care si pe care, foarte posibil, o urmaresc majoritatea "potentatilor" postdecembristi, caci inca din anii de inceput, cand se tragea semnalul de alarma vis-a-vis de interesul total pentru al nostru "aur verde", multi dintre fostii si actualii responsabili ai domeniului au inchis ochii, pentru ca "si ei purtau fesul". Din pacate, iarasi si din nou, problema mi s-a parut mult prea grava, poate mai grava decat recenta "disfunctionalitate" a unui alt institut ajuns "problema de siguranta nationala" in contextul in care cotidianul nostru carpatin si nu numai este plin de amenintarea Estului.

Caci, din dorinta de a ma informa si a vedea care sunt punctele de vedere ale tuturor "taberelor", nu am putut ignora un anunt radio de astazi, cum ca (redau strict din memorie, parafrazand) "pentru declararea autonomiei tinutului secuiesc, toate entitatile cu interes si impact in domeniu "au cazut la pace si si-au dat mana" si un material gasit intr-o zona "paria" din media straina. Il redau, prin copy-paste, asa cum l-am preluat din mediul online, fara nimic altceva decat precizarea ca inclusiv comentariile merita atentie.

"Valentin Mândrăşescu - 24 martie, 12:36România nu poate fi cucerită, dar poate fi cumpărată

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_24/Romania-nu-poate-fi-cucerita-dar-poate-fi-cumparata-4682/

Isteria a cuprins mass-media din România. Fiecare deontolog, fiecare piţipoancă cu studii la SNSPA şi fiecare părerolog simte nevoia să-şi etaleze frustrările geopolitice cu un exhibiţionism demn de o cauză mai nobilă.

Lucian Mândruță descrie cu patos pe Facebook cum este urmărit de „agenții lui Putin” după ce a spus că va lua „kalașnikovul” în mână pentru a lupta cu „cotropitorii ruși”, iar Radu Tudor ridică osanale sfântului NATO care va apăra România până la ultima picătură de sânge american.

Toți patrioții americani cu pașapoarte românești pot să doarmă liniștiți, să-și ia calmantele și să înceteze cu publicitatea pentru F-16 că oricum nu-i crede nimeni.

Nimeni nu are de gând să vă ia nimic, nu „vine țarul peste voi" și (garantat!) Moscova nu are niciun interes sa ia cu asalt Bucureștiul. Recent, colonelul Bogdan „Ericsson” Chirieac ne-a bucurat cu o mostră tipică de gândire strategică „à la roumaine”: „În situația actuală, fără coerență în politica externă, practic fără ministru de Externe, România are de făcut un singur lucru: să nu iasă din cuvântul NATO, adică al americanilor care conduc organizația. România ca stat nu se află în niciun pericol”.

Chirieac are dreptate, dar dintr-un motiv ce nu are vreo legătură cu NATO. „România ca stat” nu este în pericol, deoarece România nu mai există ca stat. România se află printre coloniile care-și vând pământurile, este o colonie care nu-și mai controlează propriile resurse naturale (nici petrol și nici gaz) și nu mai are controlul asupra rețelelor de distribuție a energiei electrice. România nu mai are niciun operator de telecomunicații sau cablu care să fie o companie românească și nu străină. În curând, statul va vinde unitățile de producție a energiei electrice, finalizând procesul de deznaționalizare a economiei.

În aceste condiții, nu se poate pune problema „cuceririi” României. Se poate discuta numai despre schimbarea de proprietar.

În contextul crizei economice, nu mai este nevoie de tancuri, desanturi și bombardamente. Un portofel gros și pachetul majoritar al acțiunilor OMV sunt două elemente suficiente pentru a demara și finaliza transferul de proprietate. În mod normal, aceasta stare de fapt ar trebui să-i preocupe pe experți și patrioți, iar principala lozincă a tuturor forțelor patriotice ar trebui să fie „Vrem suveranitate economica! Acum!”

Din păcate, pentru România, „patrioții” caută ruși care se pregătesc să-i atace de sub paturile lor. Din păcate, acești „patrioți” sunt și bine plătiți ca să-și descrie aventurile imaginare în paginile ziarelor și în platourile TV."

O problema de constiinta, intre multele alte probleme de constiinta.

PS. Imi cer scuze pentru greselile de editare, dar asta este ... situatia cu dotarea.

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_24/Romania-nu-poate-fi-cucerita-dar-poate-fi-cumparata-4682/

Despre ... orizonturi

„Pe cer nu este nici o diferenţă între Est şi Vest. Fiecare om îşi creează propriile diferenţe şi apoi le crede adevărate.” — Buddha

Intamplator, sau nu, astazi de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan doi cosmonauti rusi si unul american au plecat cu o racheta Soyuz spre Statia Spatiala Internationala, continuatoare a misiunii MIR (tradus pace sau lume, dupa Wikipedia).

Recent, media a prezentat un alt "moment" important al contemporaneitatii unde, paradoxal, ni se spune ca "O nouă declaraţie de dragoste pentru Rusia vine de la celebrul actor francez Gerard Depardieu. Devenit acum mai bine de un an cetăţean rus, el va lansa o linie de ceasuri de mână pe care este gravată stema Rusiei şi mesajul: „Mândru că sunt rus!" Ceasurile sunt produse de celebra companie elveţiană Cvstos, iar preţul lor nu a fost făcut public deocamdată.”

 (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Stiri/Gerard+Depardieu+Ceasuri+stema+Rusiei+mesaj+Mandru+ca+sunt+rus)

Aceste doua "evenimente mondene", in contextul "spetei" conflictului Est-Vest, pot parea surprinzatoare, dar pe mine nu ma surprind. Ele vin sa confirme invatatura de mai sus, pe care inteleptul a lasat-o tocmai pentru a ne trezi interesul spre analiza si meditatie intr-o lume tot mai tulbure si mai plina de "surprize". 

Dar nici acestea nu mai sunt surprize daca, reluind ce a spus un erudit al secolului trecut, intelegem relevanta expresiei "Secolul XXI sau va fi religios, sau nu va mai fi defel." (http://autori.citatepedia.ro/Andre+Malraux) 

Din toata zbaterea cu care este confruntata, in acest moment, omenirea se pot intelege foarte multe si se pot face nenumarate scenarii, inclusiv apocaliptice. Depinde ce orizont este privit.

Personal cred ca toate aceste "turbulente" se datoreaza strict modului in care fiecare din cei "in carti" (mai mari sau mai putin mari si tari) si-au creat propriile lor diferenta, care nu au nimic de a face cu altceva decat cu satisfacerea, asa cum s-a intamplat in toata istoria omenirii, "amorului-propriu". Global si, din pacate, strict local fara nici o legatura (sau cu ?) cu interesul general.

Ca este asa o demonstreaza o alta "zicere", a celui mai intelept om dintre oameni, asa cum este el recunoscut in Cartea Cartilor, care spunea: 

"Orice lucru îşi are timpul său

1 „Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
2 un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
3 un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
4 un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
5 un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
6 un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
7 un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
8 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.
9 Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?
10 Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.
11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu."

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Eclesiastul3)

Si aceasta doar din cauza orizontului sau al punctului de vedere cu care se abordeaza o "chestiune" sau alta.

Despre ...campanii

„Nu-i putem corecta pe oameni decât arătându-i aşa cum sunt.”

Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (n. 24 ianuarie 1732 – d. 18 mai 1799) a fost un ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). El a fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.

Dupa tot ce am vazut ieri ca s-a intamplat, atat ca "lansare" cat si ca "promovare", dupa evidentierea, prin acestea, a incalcitelor cai ale democratiei originale romanesti care nu fac altceva decat sa confirme cat de "putred e ceva in Romania", mi-am adus aminte de un cantec frumos si sugestiv, vechi dar perfect actual asa cum este si citatul de inceput. 

Asadar astazi ma opresc la versurile acestuia care merita readuse in atentie macar pentru ceea ce sugereaza ele. 

"Oameni, oameni, semanati...
Cu iubire, câmpia din voi...
Oameni, oameni, minunati...
Treziti muntii, batrâni de ploi...
Oameni, oameni, învatati...
De la pasari, curajul în zbor...
Oameni, oameni, oameni, cautati...
Foc de soare, stralucitor.
Fir de aur, se înalta, catre soare mereu,
Fir de aur, vis de aur,
Cântul vostru si al meu...
Oameni, oameni, semanati...
Cu iubire, cararile...
Oameni, voi oameni
Semanati cu iubire, câmpia din voi.
Ooo, oameni...Oameni. oameni...
Cautati... Foc de soare, stralucitor...
Fir de aur se înalta, catre Soare mereu,
Fir de aur, vis de aur,
Cântul vostru si al meu...
Oameni, oameni, oameni,
Semanati, cu iubire... Cararile...
Ooo, oameni, oameni, oameni,
Cautati, foc de soare, stralucitoor...
Ooo, oameni, oameni, oameni,
Semanati, cu iubire... Cararile...
Ooo, voi oameni, voi oameni
Minunatitï..."

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Si pentru ca, din pacate, ramane actual, dramatic si foarte bine "implementat" in cotidianul nostru carpatin, un alt citat vechi si relevant, "homo hominis lupus" ma opresc si la un pasaj, mult mai vechi si mai sugestiv, care arata, perfect la ce ar trebui sa meditam atunci cand ni se prezinta candidatii si candidaturile. 

"12 DOMNUL Oştirilor are o zi pregătită împotriva a tot ce este mândru şi semeţ, împotriva a tot ce este înălţat – toţi aceştia vor fi umiliţi;
13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeţi şi înălţaţi, şi împotriva tuturor stejarilor din Basan;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor semeţe;
15 împotriva oricărui turn înalt şi împotriva oricărui zid întărit;
16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarşiş şi împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri frumoase.
17 Aroganţa oamenilor va fi smerită şi mândria fiecăruia va fi răsturnată. Doar DOMNUL va fi înălţat în ziua aceea;
18 idolii vor fi nimiciţi în întregime!
19 Oamenii vor intra în peşterile din stânci şi în gropile pământului de groaza DOMNULUI şi din pricina strălucirii măreţiei Sale, atunci când El Se va ridica să clatine pământul!
20 În ziua aceea oamenii îşi vor arunca, la cârtiţe şi la lilieci, idolii de argint şi de aur, pe care şi-i făcuseră ca să li se închine,
21 şi vor intra în peşterile din stânci şi în crăpăturile piscurilor de groaza DOMNULUI şi din pricina strălucirii măreţiei Sale, atunci când El se va ridica să clatine pământul!
22 Nu vă mai încredeţi în om! El are doar suflare în nări. Ce preţ are el!?" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Isaia2)

Daca tot a inceput ... campania.

Despre zile ...altfel

„Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ți asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Așa devii sclav.” — Osho

Ieri a fost ziua internationala a fericirii. Nu stiu cum a fost ea sarbatorita pe alte meridiane, in latitudine si longitudine dar in spatiul in care, vremelnic, imi duc viata tot fete triste, ingandurate si deznadajduite am vazut. Ca de asta am vrut libertate, nu?

Ba mint, am vazut si "bengosi" in masini de fite care din prea multa si prost inteleasa libertate au bucuria sa fie mai nepasatori decat milioanele de simplii cetateni din simplul motiv ca nu au nici o responsabilitate.

Discutand despre acest subiect cu cateva persoane la fel de "fericite", ne intrebam, retoric bineinteles, cum s-a ajuns aici.

Mi-am amintit de milioanele care s-au "revarsat" in primii ani de democratie originala romaneasca pentru a "satisface" socialul civil si nu numai, de zecile de milioane "pierdute" in contul "Libertatea", de toate compromisurile facute pe bani publici pentru voturi si, mai recent, de modul in care, ploconindu-ne la cei care controleaza si carmuiesc prin fonduri, am devenit sclavi din iresponsabilitatea celor care ne-au condus si ne conduc. 

Curata si adevarata libertate, nu?

Astazi este ziua mondiala a poeziei. Frumos si idilic.

Doar ca frumusetea si idilicul n-au nimic de a face cu mizeria cotidiana politica, materiala si spirituala cu care ne confruntam sau, mai bine zis, ne confrunta alesii si numitii nostri. Intern si extern.

Nu stiu cat de idilica poate fi realitatea pe care o transmit astazi prin modificarile preaderare, liderii mondiali. Trebuia sa se intample ce s-a intamplat pentru a se intelege ca, cu adevarat, "somnul ratiunii" nu naste nimic bun? Imi amintesc ca tot asa, cu zeci buni de ani in urma s-a pornit cel mai crud conflict mondial. De la un "coridor" care s-a demonstrat a fi inceputul refacerii acelei nevoi, fatidice, de "spatiu vital".

Si nu stiu cat de idilica poate fi realitatea romaneasca, atat de plina de mistocareli, intepaturi si subintelesuri la cel mai inalt nivel dar si de crasa lipsa de responsabilitate a celor care, responsabili fiind prin vot si investitura, trebuiau sa ne asigure libertatea atat de bine stipulata in Constitutie. Iar alaturi si impreuna cu ea, acel dorit, dar intangibil pentru noi, simplii cetateni,trai decent pentru care s-a murit acum aproape un sfert de veac.

Depanand aceste amintiri si gandinda-ma, utopic de idilic, la ceea ce puteam fi ca tara, dar nu suntem, ma opresc la o poezie sugestiva si relevanta, care cred ca merita revazuta in aceasta zi internationala a poeziei:

Decebal către popor - George Cosbuc

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Frumoase zile de primavara!

Despre ... invingatori si invinsi

„Lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor.” — Johann W. von Goethe

Vrem sau nu vrem, am asistat si asistam la o exacta "punere in scena" a citatului marei personalitati care a fost Goethe. La gandul acesta m-a condus vizionarea unui dialog foarte interesant pe postul national de televiziune unde, profesionist, se facea paralela intre interesele si atitudinea a doua mari puteri U.E. vis-a-vis de interesele si atitudinea zonei estice a aceleiasi entitati si a mai marelui "Unchi Sam". Din acest dialog si nu numai, am ajuns la acest mare postulat al contemporaneitatii.

Si, dus de ganduri, mi-am lasat imaginatia sa pluteasca inapoi, in trecutul mai recent sau mai indepartat cand si pe dulcele nostru plai carpatin cineva a demonstrat din plin, cu subiect, predicat si majoritate politica, ca Romania nu este a celor ce pot sa scoata tara din criza ci a celor ce vor sa beneficieze de puterea castigata prin vot liber exprimat. O demonstreaza realitatea de zi cu zi, cu vesnicele dispute dintre palate si dintre media mai mult sau mai putin aservita.

Dar sa revin la gandurile care m-au impins sa las, astazi, cateva randuri.

Vad o personalitate extrem de puternica, atat la propriu cat si la figurat, care si-a propus sa faca ceva din tara adusa, se stie cum, la un statut pe care nu l-a avut, poate, niciodata. Si pentru ca este considerata si in exterior "cel mai puternic om din lume", aceasta personalitate a vrut ca tara lui sa se redefineasca. In conditiile in care, asa cum se preciza intr-un dublu interviu, astazi, democratiile occidentale, punand atat de multe conditii si beneficiind de o birocratie pe care o critica, au permis tocmai sa se intample ce s-a intamplat. Caci, nu-i asa, nu poti sa lasi "lupul paznic la oi" si nici ursul "sa aiba grija de miere". Si ce a vrut si-a propus sa realizeze si a realizat.

Ca se putea preintampina aceasta situatie, este foarte probabil. Doar ca, asa cum spuneam, in aceste zile s-a demonstrat ca nu cei ce pot castiga ci cei ce vor.

Si aici ma intorc la fatidicul nostru mioritic.

De cativa ani buni exista o zbucium politic continuu si o lupta surda de-a prinselea. Adica cine pe cine dovedeste.

Nu mai readuc in actualitate insuccesul din vara lui 2012 cand cei ce puteau nu au vrut si nici nu au reusit sa finalizeze ceea ce sia-u propus. S-a simtit, din plin, diferenta intre cei ce puteau si cel ce a vrut. Iar acum amintirile nici nu-si mai au rostul, atata timp cat cei zece ani in care am indurat "jugul de fier" se vor termina in curand.

Sau poate nu?

Caci daca, asa cum il simt, cel din "speta" carpatina il va copia pe cel pe care-l critica cu atata vehementa, se va demonstra, inca odata, cat actual este citatul de la inceput.

Dar astea sunt simple ganduri si nu au nici o relevanta, de vreme ce "The winner takes it all", nu-i asa?

    

Despre ... speranta

„Putem să acceptăm dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța infinită.”— Martin Luther King

M-a impresionat o replica dintr-un film, poate desuet pentru "epoca contemporana", care merita retinuta. Nu pentru ca ar fi iesita din comun ci pentru marele adevar pe care-l contine. O redau asa cum mi-o amintesc, chiar daca ea poate suna altfel.

"Tatal se intoarce acasa tarziu si merge la fiul care se prefacea ca doarme. Dandu-i cadoul pe care-l cumparase, isi intreaba fiul daca si-a spus rugaciunea. Copilul raspunse ca l-a asteptat sa o spuna impreuna. Copilul l-a intrebat cum de i se poate raspunde la rugaciuni. 

"Exista un truc, i-a raspuns tatal. Te rogi pentru toti ceilalti, cum ar fi unchiul, colegii, mami si tati".

"Dar eu cum pot primi, atunci, tot ce-mi doresc?", a intrebat candid copilul.

"Pentru asta, Dumnezeu a inventat munca!", i-a explicat tatal.

Urmarind, aseara, un alt film in paralel cu o dezbatere ce se presupunea a fi interesanta pe un anume port tv, am ramas neplacut impresionat de modul in care un tanar, poate bine pregatit si scolit in Occidentul "liber si democrat", tot incerca sa explice cum s-a incercat implementarea modelului vestic pe minunatul nostru plai carpatin.

Si mai neplacut impresionat am fost de atitudinea a doi lideri de sindicat care, in niciun moment, nu au pus stavila debitului verbal al acestuia, macar din simplul motiv ca, aflandu-ne la "ani lumina" de acea democratie vestica, respectivul trebuia sa inteleaga ca, totusi, nu suntem ca acei aborigeni care, in vremurile "de trista amintire" era adusi in diferite locatii si pregatiti pentru "lupta de eliberare nationala" cand ei, abia coborati in civilizatie nu stiau nici macar sa foloseasca tacamurile la masa (poate comparatie pare deplasata, dar simt ca asa suntem considerati noi, simplii cetateni, de ei: cobai pentru experientele unora care n-au nici in clin nici in maneca CU CEEA CE S-A DORIT IN DECEMBRIE 1989). Si ca, totusi, nu mai traim in "epoca Caragiale". Sau traim?

Dezamagit de toate bolmojirile cu care s-a incercat, din toate partile, sa se "dreaga busuiocul", intr-un sens sau altul, pro sau contra solutionarii "spetei pensiilor" mi-am amintit de replica sus-amintita din filmul respectiv. Si gandul m-a dus si spre citatul de inceput, dar si spre un mesaj-rugaciune pe care vreau sa-l las astazi ca marturie pentru viitor, indiferent care va fi acesta, pentru mari si mici, saraci si bogati, potentati de toate felurile si gradele sau simplii cetateni:

"1 Să-ţi răspundă Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov!
2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare, şi să primească toate arderile tale de tot! Sela
4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale şi să-ţi împlinească toate planurile!
5 Atunci ne vom bucura de biruinţa ta şi vom înălţa Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi împlinească toate cererile!
6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său; El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt, prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.
7 Unii se bizuiesc pe care, alţii pe cai, dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!
9 Doamne, izbăveşte-l pe rege! Răspunde-ne când Te chemăm!"

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi20)

Pentru ca eu cred ca speranta nu trebuie sa moara nicodata!

Despre ... durere

„Este un lucru destul de dureros să te uiți la propriile necazuri și să știi că tu ți le-ai creat.” — Sofocle

Cand, in urma cu douazeci si cinci de ani, primeam prima si ultima pedeapsa din cariera militara, "cinci zile de arest cu executare", ca "urmare a urmarilor" zilei care, astazi si acum, face  valuri pe toate canalele media, nici nu-mi inchipuiam ca se poate ajunge la scenariile care au modificat, intr-un fel sau altul fata Europei si a lumii.

Cand, in urma cu putini ani, vedeam cum cineva se autosalveaza apeland la "traditionala prietenie romano-maghiara", imi inchipuiam ca situatia va fi "amendata" si se va produce acea schimbare care sa ne redea sentimentul de mandrie nationala, caracteristic fiecarei natiuni, mai mari sau mai mici. 

Dureros sau nu, toate constatarile legate de "speta" de astazi imi amintesc de anii petrecuti in zona fierbine care, daca mai tin eu minte s-a numit, odata, "Regiunea Mures-Autonoma Maghiara" si s-a invecinat cu "Regiunea Stalin" (in anii "de gratie" 1952-1958). Dar "fenomenul" nu era "fierbinte" de atunci ci, plamadit prin grija "fratelui mai mare de la rasarit", era tot o continuare a diabolicului "divide et impera", de care nici astazi nu putem scapa.

Asa stand lucrurile si urmarind un alt campionat la snooker am incercat sa evit a ma mai gandi la ceea ce, foarte posibil se poate transforma intr-o kosovizare sau oricum altfel i se poate spune unei asemenea idei mai ales ca, din pacate, ne-am facut-o noi, cu mana noastra si cu "democratia noastra originala". Caci, vrem sau nu, pare de inevitat mai ales in contextul globalizarii si "liberalizarii granitelor" care bantuie Europa Unita si a modului in care, ca niste diletanti, ne-am vandut pamantul, in detrimentul sfatului pe care vecinii agricultori unguri ni-l dadeau, la o emisiune de profil.

Cu toate acestea, ma gandesc ca nu "spetele" in cauza vor fi dureroase pentru alesii si numitii care "au gestionat" asa cum se vede aceste probleme si care cred ca, ajunsi in acele scaune inalte, numele lor vor straluci in istoria nationala. Indiferent daca este premier, presedinte de diferite entitati, comandant sau comandat, maturator sau eminent om de stiinta dureros, pentru fiecare om va fi atunci cand isi va da seama pentru ce s-a trudit atat si ce se va contabiliza in "chinuitoarea sa umblare prin lume".

De aceea, in aceasta zi de mari "patimi" si "impatimiri" interne si internationale mi-am adus aminte de versurile unui cantec, foarte sugestive si relevante atat pentru cei mici dar, in primul rand pentru cei mari
(http://www.holysongs.net/viewsong.php):

"Precum trec stele strălucitoare,
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitare te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

Serv credincios, cel ce bine ai luptat,
Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat;
Te vei repausa, dar, ceea ce-ai plantat,
În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.

Plata cerească, cea nemăsurată,
Vor primi servii de la Împărat,
Nici un credincios n-a rămâne-afară.
N-a fi uitat, ce aici ai lucrat."

Dureros cum nu ne gandim la aceste lucruri, cand le facem pe toate celelalte, nu?

Oare de ce ?

„Jumătate din răul făcut pe această lume se datorează oamenilor care vor să se simtă importanţi.”— George Eliot (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/vanitate/)

Desi, cu siguranta, am mai postat citatul de la inceput nu m-am putut "abtine" astazi in a-l relua, mai ales ca raspunde, din plin, intrebarii retorice puse in titlu. Si am doua motive ca sa-l justific.

Mai intai, dupa ultima interventie pe toate posturile tv, am urmarit o dezbatere interesanta la televiziunea nationala unde au participat doua personalitati "in materie". Punctul comun al interventiei domniilor lor a fost ca, in contextul si conjunctura actuale antamarea unor probleme politice nu-si aveau rostul. Despre emisiunea "In linia intai" este vorba.

Apoi, pentru ca trebuia sa ma raportez si la alte lucruri, poate mult mai importante decat vesnica "tachinare" si "obstructionare" atat de tipice si, in acelasi timp, perfecte citatului de inceput coabitarii carpatine (parca suna mai frumos decat eternul si fascinantul mioritic), am comutat pe un post, poate, nu prea frecventat de majoritatea dintre noi. Si am dat peste o alta dezbatere, dar cu alta focusare. Era vorba despre atitudinea unui eminent doctor care, conservator in spirit si credinta, si-a criticat presedintele, ales prin vot liber exprimat, pentru libertinajul pe care-l accepta si distantarea de principiile care au stat la baza nasterii celei mai democratice natiuni (daca nu am surprins bine idee, rog sa fiu iertat). Daca bine imi amintesc, se numea "Lumea religioasa azi".

Gandindu-ma, deci, la aceste doua aspecte si revazand ultimele evenimente ale ultimelor saptamani m-am surprins gandindu-ma, iarasi, la cartea pe care am mai amintit-o cu cateva sute de postari in urma, "Cine l-a ajutat pe Hitler".

Si, cel putin pentru mine, am gasit si raspunsul la aceasta intrebare, oare de ce. Tot in Cartea Cartilor (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3):

"16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele.
21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu."

Dar, tot cu siguranta, cineva va intreba: ce este raul?

Sunt multe de spus in legatura cu aceasta alta intrebare. Dar tot Cartea Cartilor poate da o directie spre un raspuns, pentru cine vrea sa studieze ca sa cunoasca (mai ales dintre alesi si numiti) (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Deuteronomul30):

 "Alegerea între viaţă şi moarte

11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau astăzi, nu este prea grea pentru tine, nici prea departe de tine.
12 Nu este nici în cer, ca să zici: «Cine se va înălţa la cer pentru noi ca să ne-o aducă şi astfel să o auzim şi să o împlinim?»
13 Şi nu este nici de partea cealaltă a mării, ca să zici: «Cine va traversa marea ca să ne-o aducă şi astfel să o auzim şi s-o împlinim?»
14 Dimpotrivă, Cuvântul este foarte aproape de tine; este în gura ta şi în inima ta, ca să-l poţi împlini.
15 Iată, astăzi îţi pun înainte viaţa şi binele şi moartea şi răul.
16 Pentru că astăzi îţi poruncesc să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în căile Lui şi să păzeşti poruncile, hotărârile şi legile Lui; atunci vei trăi şi te vei înmulţi, iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în ţara în care ai intrat s-o iei în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va schimba şi nu vei asculta, dacă te vei abate închinându-te şi slujind altor dumnezei,
18 atunci îţi fac cunoscut astăzi că vei fi nimicit şi nu vei locui multe zile în ţara pentru care ai traversat Iordanul, ca să intri în ea şi s-o iei în stăpânire.
19 Chem astăzi cerul şi pământul ca martori împotriva voastră, că v-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Acum alege viaţa, ca să trăieşti atât tu, cât şi urmaşii tăi,
20 iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi alipindu-te de El. Căci El este viaţa şi lungimea zilelor tale în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da.“

Oare este chiar atat de greu sa alegem binele si viata?

Despre ... constructii

„Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.” — Sfântul

Augustin

Nu stiu cat de importanta este pentru noi, simplii cetateni, "victoria" de ieri, obtinuta cu scorul de 8 la 1. Probabil se va vedea si ea in timp,  dar poate ceva mai lung decat a existat "mariajul de conjunctura" numit USL. Sper.

Cert este ca ma astept, daca nu chiar de astazi, sa apara si din (sau in) zona "frondista" dosare. Care dosare, stand undeva la "naftalina" au permis manipularea a ceea ce noua ne place sa numim "independenta".

Nu stiu de ce m-a "patruns" acest gand. 

Sa se fi trezit in ei acea constiinta care, adormita fiind in trecut, a facut sa suportam atatea manciuni si juraminte false? Se simte, oare, acel "wind of change" care strabate lumea? Se resimte, deja, la nivelul cel mai inalt remuscarea pentru timpul pierdut? Greu de raspuns.

Ceva este cert. O rotita nu a mai mers atat de bine unsa si s-a gripat, antrenand dupa ea o sumedenie de evenimente (anticipez) care, cu siguranta, vor schimba "cursul normal al planului initial", atat de placut comandantilor ( de nava, trupe sau oricare ar fi ei).

Sau poate (varianta "B") si aceasta "victorie" retro face parte din "protocoalele inteleptilor palatelor"? Ar fi culmea sa fie asa si, in acelasi timp, groaznic pentru cei care mai cred, inca, in onestitate, morala si democratie aici, pe dulcele plai mioritic, unde totul este posibil

Gandurile astea le-am "receptat" dupa ce am urmarit in film interesant intitulat "Jackie fara Jack", care prezinta "secrete din bucataria" celui care, in anii '60 a fost mai mult decat un lider, un idol. J.F.Kennedy. Film care mi-a dat de gandit. 

Cate nu se vor afla peste vreo 40 sau 50 de ani si despre secretele bine ascunse din culisele "democratiei originale romanesti"!

Pentru mine, oricum va fi prea tarziu si fara finalitate caci, nu-i asa, voi fi "finalizat" de mult socotelile cu viata. Iar pentru copiii si nepotii mei probabil ca nu va mai avea nici o relevanta. Doar simple "povesti dintr-un trecut intunecat".

De aceea, astazi stand si gandindu-ma la toate acestea, mi-am amintiti cat de importanta este temelia pe care construim si ne scriem durerile si bucuriile. Asa cum ne invata si Invatatorul Suprem care, intr-o parabola importanta, prezinta un alt aspect pe care nu prea multi il iau in seama (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei7)

"Casa zidită pe stâncă

24 De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte, va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă.
25 S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă.
26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică, va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip.
27 S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“

Dar asta iarasi nu are nici o relevanta, atata timp cat priveste doar constructorii si constructiile, nu?

Despre ... apartenenta

„Nu pui temelia libertății atunci când îi împuști pe cei ce gândesc altfel decât tine.” — Antoine de Saint-Exupery (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/libertate/)

Pentru tot ce s-a intamplat in aceasta saptamana si, cu siguranta, va continua in urmatoarele, atat intern cat si extern, citatul de la inceput mi s-a parut mai mult decat relevant. De ce? Pentru ca vorbind de libertate si bravand cu si pentru ea, prezentul cotidian al "lumii civilizate" este mai plin de dictatura si autocratism decat ne putem noi inchipui. O demonstreaza, din plin, impunerea intereselor personale ale majoritatii liderilor acestei "lumi libere" care, de fatada proclama apararea suveranitatii poporului cand, in fapt, sustin interesele oculte ale diferitelor grupuri si grupari pline de averi, bani si influenta, care nu au nimic comun cu "maria sa poporul. Ei fiind doar niste "mici copii" sub aripa acestora, daca nu fac parte din "crema societatii".

Aceste ganduri mi s-au conturat nu dupa interventia din Crimeea. Acolo lucrurile stau atat de incalcit incat ma mir ca, inca, nu s-a inteles ce si cum trebuie tratat acest spatiu atat de important geostrategic nu numai pentru noi, romanii ci pentru toata lumea. Si ce inseamna, cu adevarat, apararea interesului populatiei aflate peste granitele legale.

M-a pus pe ganduri continua zbatere antinationala intalnita la majoritatea liderilor nostri care, chipurile, lupta pentru interesul national. Speta cu "numirea si contestarea guvernului" este un aspect. Prezenta unui presedinte in exercitiu la congresul unui partid, chiar si ca invitat, este un altul. Si lista ar putea continua, dar ma opresc. 

Caci, oricum, gandurile astea sunt doar "rapsodii de primavara" care nu intereseaza pe nimeni, mai ales cand puterile separate ale statului sunt atat de separate incat "nu stie stanga ce face dreapta, dar amandoua se spala una pe alta" cand vine vorba de apararea interesului propriu, nu general.

M-am consolat, insa, pentru ca oricat de ocupat am fost si sunt la cursul pe care-l urmez, nu am uitat cel mai mare adevar care intrece orice concepte si principii, mai mult sau mai putin respectate pe dulcele nostru plai mioritic. Sau deloc! ( http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan8 ) 

"31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.
32 Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns: – Suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului.
35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic.
36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi.
37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.
38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Ei I-au răspuns: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le-a zis: – Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut!
41 Voi faceţi deci faptele tatălui vostru! Atunci I-au zis: – Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu!
44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii!
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi!
46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi?
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!"

Simple chestii, socoteli de apartenenta nu?

Despre ... relatii

„Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili.” — Ernest Hemingway (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/aparente/)

Cu siguranta am mai folosit citatul de mai sus si pentru alte postari dar astazi, pe un fundal intern destul de incalcit si extern aproape exploziv mi se pare mai mult decat relevant.

Doua aspecte mi-au dat de gandit astazi si acestea tin mai mult de extern decat de ceea ce intern, mioritic, confirma expresia sus-folosita.

Mai intai, urmarind stirile tot intre reprizele de snooker, in reluare caci "life" nu-mi permite un "dotarea", am vazut interventiile occidentale la "speta" estica si m-a pus, putin pe ganduri, modul cum este privita, acum, personalitatea celui care este, vrem sau nu, presedintele rus. Nu comentez detaliile.

Apoi, fiind curios am cautat detalii despre "marul discordiei". Am gasit informatii interesante atat pe Wikipedia cat si intr-un articol, poate controversat dar cat de cat explicitativ pe o "sursa" care, cu siguranta, nu ar analistii nu ar trebui s-o 

"eludeze", http://romanian.ruvr.ru/2014_03_02/Ucraina-si-lectia-sa-2074/.

In aceste conditii si primind si cateva raspunsuri benefice viitorului meu si al familiei, cu speranta ca ele se vor si concretiza trebuie sa-mi motivez usoara absenta care va urma. Este datorata, mai intai, nevoii de studiu pentru un anume curs foarte important si apoi implicarii, probabile, intr-o activitate legala si profitabila care-mi va compensa, cu siguranta, "plinatatea" neimplinirii promisiunilor USL-iste. Unde s-a adeverit, din plin, iarasi si din nou citatul de inceput.

Astfel stand lucrurile, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca nu "am luat-o razna" punandu-mi increderea in promisiunile desarte ale unor oameni care, prin tot ce au facut, doar au validat niste adevaruri de mult spuse si sa las, spre meditatie si nu numai un alt "moment" de invatatura si indrumare

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele3):

"Alte beneficii ale înţelepciunii
1 Fiul meu, nu uita învăţătura mea, ci păstrează în inima ta poruncile mele,
2 căci ele îţi vor prelungi pentru mulţi ani viaţa şi îţi vor adăuga pace.
3 Îndurarea şi credincioşia să nu te părăsească niciodată! Leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Atunci vei găsi bunăvoinţă şi un bun renume înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
5 Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.
6 Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările.
7 Nu te considera înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi fereşte-te de rău.
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi rezistenţă oaselor tale.
9 Cinsteşte-L pe DOMNUL cu bunurile tale, cu primele roade din toată recolta ta!
10 Astfel hambarele tale vor fi îmbelşugate, iar teascurile tale vor fi pline de must.
11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea DOMNULUI şi nu fi mâhnit când eşti mustrat de El,
12 pentru că DOMNUL îl mustră pe cel pe care-l iubeşte, ca un tată pe fiul pe care-l primeşte.
13 Binecuvântat este omul care găseşte înţelepciunea şi cel care dobândeşte priceperea,
14 pentru că ea este mai de preţ decât argintul şi venitul ei este mai mare decât al aurului.
15 Ea este mai valoroasă decât mărgăritarele; orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
16 În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei se află bogăţie şi onoare.
17 Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt paşnice.
18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o îmbrăţişează; cei care o au sunt binecuvântaţi.
19 Prin înţelepciune a întemeiat DOMNUL pământul, prin pricepere a întărit cerurile,
20 prin cunoştinţa Lui, adâncurile s-au despărţit şi norii au picurat roua.
21 Fiul meu, păstrează priceperea şi chibzuinţa, nu-ţi îndepărta privirea de la ele.
22 Acestea vor fi viaţă pentru sufletul tău şi o podoabă graţioasă pentru gâtul tău.
23 Atunci vei merge în siguranţă pe calea ta şi nu ţi se va împiedica piciorul.
24 Când te vei culca, vei fi fără teamă şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
25 Nu te teme nici de dezastrul care soseşte pe neaşteptate, nici de nenorocirea care vine din partea celor răi,
26 căci DOMNUL va fi încrederea ta. El îţi va păzi piciorul de orice capcană.
27 Nu reţine un bun de la cei care îl merită, când stă în puterea ta să faci lucrul acesta.
28 Nu spune semenului tău, „Vino mai târziu! Îţi voi da mâine!“ când poţi să-i dai acum.
29 Nu unelti împotriva semenului tău care trăieşte încrezător lângă tine.
30 Nu te certa cu un om fără motiv, dacă nu ţi-a făcut nimic rău.
31 Nu invidia pe omul violent şi nu alege nici una din căile lui,
32 căci oamenii corupţi sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cu cei drepţi El este prieten.
33 Blestemul DOMNULui este peste gospodăria celui rău, dar El binecuvântează locuinţa celui drept.
34 Dacă are de-a face cu batjocoritori, El îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi El le dă har.
35 Cei înţelepţi vor moşteni onoarea, dar cei proşti vor avea parte de ruşine."

Ce sursa importanta si interesanta se pierde cand ar trebui sa se tina cont de relatii si "relatii".

Despre ... socuri

„Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște.” — Nicolae Iorga (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/viclenie/)

Nu m-a socat atat de mult ceea ce se intampla in lume pentru ca, vrem sau nu vrem, lucrurile se vor complica din ce in ce mai mult in aceste timpuri "din urma", ci ceea ce se intampla pe dulcele nostru plai mioritic mai ales "la nivel inalt". Lumea de astazi, cu o continua miscare de globalizare si, in acelasi timp, de sracire in ceea ce priveste resursele va trece, probabil, printr-un mare colaps datorita, pe de o parte saracirii accentuate a acestora si a incapacitatii gasirii rapide a unor inlocuitori, iar pe de alta datorita exploziei demografice si nu numai. Dar nu sunt eu abilitat sa judec asemenea "spete". Pot, insa, sa ma gandesc si sa analizez, macar pentru placerea mea personala, ce poate fi bun sau rau in ele.

Cu toate acestea, gandurile de astazi nu la externul tulbure, dar previzibil, se opresc ci tot la ultimele stiri despre democratia romaneasca originala. Ce bine era sa fi fost o democratie reala!

Am aflat, astfel, ca sotul unui fost ministru care ne dadea, pana mai ieri, lectii de "competenta in munca" este atat de bolnav incat ramane o mare necunoscuta cum de mai are permisiunea sa conduca un autoturism.

Apoi, ca asa sunt stirile, ca razboiul intern dintre palate, nestins de mioritica coabitare tinde sa capete noi valente, nu numai de oridin verbal ci si faptic, "speta" ce m-a condus spre citatul marelui nostru istoric, fapt pentru care m-am gandit ca este bine sa fie pus pe tapet sau, asa cum trebuie precizat, redat prin copy-paste, pentru a nu fi acuzat de plagiat.

In fine, daca mai era nevoie, am aflat ca mai bine-ti petreci timpul urmarindu-i pe, vorba comentatorilor, "Clopotel" si "Rony, Masinaria de castigat turnee" (daca m-am exprimat eu bine) decat sa te gandesti la nimicnicia politica pkina de pelin si viclenie. De aceea, in pauza Openului galez, caci de snooker este vorba, m-am gandit sa las cateva randuri, pentru meditatie si nu numai, tot din Cartea Cartilor care, cu siguranta in aceste vremuri deosebit de tulburi, scoate la iveala multe invataturi care ar trebui retinute, chiar daca contextul in care au fost scrise este altul (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca21):

"9 Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.
10 Apoi El le-a zis: – Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
11 Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer."

Din pacate, cred, lumea nu este interesata nici de sarpe nici de locul in care se ascunde pentru a musca. De aceea, atunci cand iese si musca, provoaca socuri.

De ... primavara

Pentru ca este o zi deosebita si, dupa cum spun majoritatea comentatorilor, a venit primavara m-am gandit sa las comentariile si sa fac loc "vestitorilor primaverii."

Mai intai, mi-am propus sa redau, prin copy-paste, frumoasa si relevanta poezie a nepieritorului nostru George Cosbuc (nu cred ca cineva poate sa-i revendice "identitatea"), "Vestitorii primaverii" (http://www.citatepedia.ro)

"Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!"

Apoi, pentru ca, desi vine primavara dar sufletul poporului tot amarat ramane si incatusat in cotidianul naucitor al democratiei originale romanesti, m-am gandit sa postez, tot prin copy-paste, o alta poezie care, poate, va reusi sa fisureze "imparatia de ghiata" in care-si duc existenta, ca niste adevarate personaje  anderseniene, reprezentantii alesi si numiti ai acesteia.

Voi numai de viaţa asta - Traian Dorz (http://www.citatepedia.ro)

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

Si pentru ca mesajul primaverii sa fie complet m-am gandit sa inchei cu o "meditatie" mai mult decat interesanta si instructiva, din aceeasi Carte a Cartilor, la care voi face referire permanent :

"1.Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc. El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi; calea celor răi însă duce la pieire." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi1)

O primavara cat mai frumoasa!