Cand, in urma cu douazeci si cinci de ani, primeam prima si ultima pedeapsa din cariera militara, "cinci zile de arest cu executare", ca "urmare a urmarilor" zilei care, astazi si acum, face valuri pe toate canalele media, nici nu-mi inchipuiam ca se poate ajunge la scenariile care au modificat, intr-un fel sau altul fata Europei si a lumii.
Cand, in urma cu putini ani, vedeam cum cineva se autosalveaza apeland la "traditionala prietenie romano-maghiara", imi inchipuiam ca situatia va fi "amendata" si se va produce acea schimbare care sa ne redea sentimentul de mandrie nationala, caracteristic fiecarei natiuni, mai mari sau mai mici.
Dureros sau nu, toate constatarile legate de "speta" de astazi imi amintesc de anii petrecuti in zona fierbine care, daca mai tin eu minte s-a numit, odata, "Regiunea Mures-Autonoma Maghiara" si s-a invecinat cu "Regiunea Stalin" (in anii "de gratie" 1952-1958). Dar "fenomenul" nu era "fierbinte" de atunci ci, plamadit prin grija "fratelui mai mare de la rasarit", era tot o continuare a diabolicului "divide et impera", de care nici astazi nu putem scapa.
Asa stand lucrurile si urmarind un alt campionat la snooker am incercat sa evit a ma mai gandi la ceea ce, foarte posibil se poate transforma intr-o kosovizare sau oricum altfel i se poate spune unei asemenea idei mai ales ca, din pacate, ne-am facut-o noi, cu mana noastra si cu "democratia noastra originala". Caci, vrem sau nu, pare de inevitat mai ales in contextul globalizarii si "liberalizarii granitelor" care bantuie Europa Unita si a modului in care, ca niste diletanti, ne-am vandut pamantul, in detrimentul sfatului pe care vecinii agricultori unguri ni-l dadeau, la o emisiune de profil.
Cu toate acestea, ma gandesc ca nu "spetele" in cauza vor fi dureroase pentru alesii si numitii care "au gestionat" asa cum se vede aceste probleme si care cred ca, ajunsi in acele scaune inalte, numele lor vor straluci in istoria nationala. Indiferent daca este premier, presedinte de diferite entitati, comandant sau comandat, maturator sau eminent om de stiinta dureros, pentru fiecare om va fi atunci cand isi va da seama pentru ce s-a trudit atat si ce se va contabiliza in "chinuitoarea sa umblare prin lume".
De aceea, in aceasta zi de mari "patimi" si "impatimiri" interne si internationale mi-am adus aminte de versurile unui cantec, foarte sugestive si relevante atat pentru cei mici dar, in primul rand pentru cei mari
(http://www.holysongs.net/viewsong.php):
(http://www.holysongs.net/viewsong.php):
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.
Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.
De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitare te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.
Serv credincios, cel ce bine ai luptat,
Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat;
Te vei repausa, dar, ceea ce-ai plantat,
În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.
Plata cerească, cea nemăsurată,
Vor primi servii de la Împărat,
Nici un credincios n-a rămâne-afară.
N-a fi uitat, ce aici ai lucrat."
Dureros cum nu ne gandim la aceste lucruri, cand le facem pe toate celelalte, nu?
Vor primi servii de la Împărat,
Nici un credincios n-a rămâne-afară.
N-a fi uitat, ce aici ai lucrat."
Dureros cum nu ne gandim la aceste lucruri, cand le facem pe toate celelalte, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu