Relevant sau nu, ieri am urmarit un episod dintr-un documentar fascinant si, in acelasi timp, tulburator intitulat "China, triumf si indoiala".
Multe intrebari mi-au aparut si ar trebui sa apara pentru orice analist de buna credinta si, in primul rand, pentru toti cei indriduiti cu realizarea, pe dulcele nostru plai carpatin, a ceea ce visam cu totii de aproape 25 de ani, un trai decent.
Dar nu la filmul in sine m-am gandit atunci cand m-am asezat in fata "utilajului" ci la o lectie pe care, din nefericire, o tot ratam de tot atatia ani de "democratie originala romaneasca", lectia redevenirii noastre nationale, a renasterii ca popor liber, independent si suveran.
Caci finalul filmului asta mi-a lasat intiparit in minte: trecand peste toate problemele trecute si prezente, chinezii sunt in stare ca la ora 4 dimineata sa fie prezenti, in numar cat un procent din populatia tarii, in Piata Tian An Men pentru a asista la festivitatea inaltarii drapelului national. Iar marea majoritate a spectatorilor sunt tineri. Un nationalism juvenil fara precedent.
Nu spun ca nu avem si noi "falitii nostri" si nationalismul nostru, juvenil sau nu.
Dar lectia pe care mi-a transmis-o documentarul chiar m-a pus pe ganduri. Pentru ca esenta ei nu in aceasta scena consta ci in ceea ce, prezentat in intreg, arata cum guvernantii si conducerea, comuniste nu imperialiste, si-au dat seama ca doar prin dezvoltare economica vor putea tine sub control si satisface, cat de cat, atata imensitate populara, saraca si exploatata de un numar mic de "baieti destepti" de-ai lor (fiecare cu uscaturile lor). Iar dezvoltarea economica si-au propus sa o realizeze prin expansiune economica si nu numai. Dar atentie, doar dupa tiparul lor, munca multa si bani putini.
Ar mai fi multe de spus pe marginea acestui serial, dar ma opresc.
Nu din cauza asemanarii frapante dintre noi si o tara unde tocmai chinezii au investit cateva miliarde bune de dolari ci, mai ales, din cauza de ... solutie.
Pentru ca, de aproape 25 de ani, tot bajbaim intr-un intuneric care nu se mai termina cautand "luminita de la capatul tunelului" dar adancindu-ne tot mai mult in el.
O fi de vina faptul ca nu am invatat nimic din istorie?
Sau poate din cauza "maturitatii" conducatorilor nostri care sunt prea plini de ei pentru a mai invata de la altii?
Oricum ar fi, pe dulcele nostru plai carpatin se demonstreaza ca greu se poate gasi o inima inteleapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu