In incalcita poveste a "traseului" nostru prin si spre democratie am gasit astazi cateva subiecte "fierbinti" care mi-au dat, cu adevarat, de gandit. Insa, cu toata mediatizarea celor doua spete "cap de afis", un refuz de nejustificat (cu toate ca, dupa cum i se facea "istoricul", vinovat este cel care, "lovind cainele, nu a tinut cont de cel care-l tinea in lesa") si o pronuntare la cel mai inalt nivel, nu acestea mi-au captat interesul ci, din nefericire pentru noi ca natie si pentru institutiile indreptatite sa ne apere existenta, recent evaluate sau in prag de, o prezentare a unei viitoare analize vizand "Academia de evaziune".
Concret, se spunea in stire, un institut de importanta strategica se va desfiinta dupa 80 de ani de activitate in timp ce pagubele produse in domeniu sunt de 1 miliard de euro pe an, evaziunea ajungand la 5 miliarde.
Nu mi-as fi facut probleme cu toata aceasta noua "dezvaluire" de care si pe care, foarte posibil, o urmaresc majoritatea "potentatilor" postdecembristi, caci inca din anii de inceput, cand se tragea semnalul de alarma vis-a-vis de interesul total pentru al nostru "aur verde", multi dintre fostii si actualii responsabili ai domeniului au inchis ochii, pentru ca "si ei purtau fesul". Din pacate, iarasi si din nou, problema mi s-a parut mult prea grava, poate mai grava decat recenta "disfunctionalitate" a unui alt institut ajuns "problema de siguranta nationala" in contextul in care cotidianul nostru carpatin si nu numai este plin de amenintarea Estului.
Caci, din dorinta de a ma informa si a vedea care sunt punctele de vedere ale tuturor "taberelor", nu am putut ignora un anunt radio de astazi, cum ca (redau strict din memorie, parafrazand) "pentru declararea autonomiei tinutului secuiesc, toate entitatile cu interes si impact in domeniu "au cazut la pace si si-au dat mana" si un material gasit intr-o zona "paria" din media straina. Il redau, prin copy-paste, asa cum l-am preluat din mediul online, fara nimic altceva decat precizarea ca inclusiv comentariile merita atentie.
"24 martie, 12:36România nu poate fi cucerită, dar poate fi cumpărată
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_24/Romania-nu-poate-fi-cucerita-dar-poate-fi-cumparata-4682/
Isteria a cuprins mass-media din România. Fiecare deontolog, fiecare piţipoancă cu studii la SNSPA şi fiecare părerolog simte nevoia să-şi etaleze frustrările geopolitice cu un exhibiţionism demn de o cauză mai nobilă.
Lucian Mândruță descrie cu patos pe Facebook cum este urmărit de „agenții lui Putin” după ce a spus că va lua „kalașnikovul” în mână pentru a lupta cu „cotropitorii ruși”, iar Radu Tudor ridică osanale sfântului NATO care va apăra România până la ultima picătură de sânge american.
Toți patrioții americani cu pașapoarte românești pot să doarmă liniștiți, să-și ia calmantele și să înceteze cu publicitatea pentru F-16 că oricum nu-i crede nimeni.
Nimeni nu are de gând să vă ia nimic, nu „vine țarul peste voi" și (garantat!) Moscova nu are niciun interes sa ia cu asalt Bucureștiul. Recent, colonelul Bogdan „Ericsson” Chirieac ne-a bucurat cu o mostră tipică de gândire strategică „à la roumaine”: „În situația actuală, fără coerență în politica externă, practic fără ministru de Externe, România are de făcut un singur lucru: să nu iasă din cuvântul NATO, adică al americanilor care conduc organizația. România ca stat nu se află în niciun pericol”.
Chirieac are dreptate, dar dintr-un motiv ce nu are vreo legătură cu NATO. „România ca stat” nu este în pericol, deoarece România nu mai există ca stat. România se află printre coloniile care-și vând pământurile, este o colonie care nu-și mai controlează propriile resurse naturale (nici petrol și nici gaz) și nu mai are controlul asupra rețelelor de distribuție a energiei electrice. România nu mai are niciun operator de telecomunicații sau cablu care să fie o companie românească și nu străină. În curând, statul va vinde unitățile de producție a energiei electrice, finalizând procesul de deznaționalizare a economiei.
În aceste condiții, nu se poate pune problema „cuceririi” României. Se poate discuta numai despre schimbarea de proprietar.
În contextul crizei economice, nu mai este nevoie de tancuri, desanturi și bombardamente. Un portofel gros și pachetul majoritar al acțiunilor OMV sunt două elemente suficiente pentru a demara și finaliza transferul de proprietate. În mod normal, aceasta stare de fapt ar trebui să-i preocupe pe experți și patrioți, iar principala lozincă a tuturor forțelor patriotice ar trebui să fie „Vrem suveranitate economica! Acum!”
Din păcate, pentru România, „patrioții” caută ruși care se pregătesc să-i atace de sub paturile lor. Din păcate, acești „patrioți” sunt și bine plătiți ca să-și descrie aventurile imaginare în paginile ziarelor și în platourile TV."
O problema de constiinta, intre multele alte probleme de constiinta.
PS. Imi cer scuze pentru greselile de editare, dar asta este ... situatia cu dotarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu